Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Decizia nr. 3034/2013. Curtea de Apel ORADEA

Curtea de Apel ORADEA - Sentințe și decizii de contencios administrativ și fiscal / 2013

Decizia nr. 3034/2013 pronunțată de Curtea de Apel ORADEA la data de 09-09-2013 în dosarul nr. 101/35/2012*

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL ORADEA

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Nr. operator de date cu caracter personal: 3159

Dosar nr._ CA/2012*

DECIZIA NR.3034/CA/2013 – R

Ședința publică din 9 septembrie 2013

PREȘEDINTE: O. B. - judecător

JUDECĂTOR: A. V.

JUDECĂTOR: S. M.

GREFIER: A. Cărăgin

Pe rol fiind soluționarea recursului în contencios administrativ formulat de recurentul reclamant H. L. A. - cu domiciliul ales în Oradea, .. 7, J. Bihor în contradictoriu cu intimatul pârât I. G. AL POLIȚIEI DE FRONTIERĂ cu sediul în sector 6, București, .-4, împotriva Sentinței nr.18/CA/5.02.2013 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.

La apelul nominal făcut în cauză se prezintă recurentul reclamant H. L. A. cu reprezentantul său, avocat S. B. în baza Împuternicirii avocațiale de substituire emisă de Baroul București - Cabinet de avocat, lipsă fiind intimatul pârât.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că recursul este scutit de plata taxei de timbru, precum și faptul că recurentul reclamant a depus la dosar precizare și completare de precizare la recurs, după care:

Reprezentanta recurentului reclamant susține cererea de sesizare a C.J.U.E și arată că recursul a rămas fără obiect doar în ce privește reintegrarea reclamantului în funcție.

Instanța respinge ca inadmisibilă cererea de sesizare a C.J.U.E. având în vedere că, Carta Social Europeană și Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene nu constituie izvor de drept comunitar iar referitor la precizarea cererii de recurs și la completarea la precizare, în baza art.316 Cod procedură civilă raportat la art.294 Cod procedură civilă, pune în discuția părților inadmisibilitatea recursului.

Reprezentanta recurentului reclamant lasă la aprecierea instanței soluționarea excepției. Solicită admiterea recursului, să se constate că în parte acesta a rămas fără obiect, solicită modificarea hotărârii atacate și obligarea la plata drepturilor bănești de la data emiterii ordinului, cu cheltuieli de judecată în prima instanță și recurs.

CURTEA DE APEL,

DELIBERÂND:

Asupra recursului în contencios administrativ de față, a constatat următoarele:

Prin sentința nr.18/CA/5.02.2013 Curtea de Apel Oradea a respins acțiunea formulată de reclamantul H. L. A. cu domiciliul procedural ales în Oradea, .. 7, județul Bihor, în contradictoriu cu pârâtul I. G. AL POLIȚIEI DE FRONTIERĂ cu sediul în București, .-4, sector 6 privind anularea Dispoziției nr. 2661/02.12.2011 emisă de I. G. al Poliției de Frontieră București .

Fără cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a avut în vedere următoarele:

La data de 30.06.2011 a fost emis Ordinul Ministrului Administrației și Internelor nr. 1/652/30.06.2011 prin care a fost aprobată organigrama și numărul de posturi repartizate structurilor Poliției de Frontieră, în temeiul căruia a fost emisă ulterior Dispoziția I.G.P.F.R. nr._/01.07.2011 pentru aprobarea statului de organizare al Punctului Poliției de Frontieră Aeroport Oradea, intrat în vigoare la data 06.07.2011.

Ca urmare a faptului că prin noile state de organizare s-a redus numărul posturilor de natura celui ocupat de către reclamantul H. L.-A., în cadrul compartimentului din care a făcut parte, la data de 06.07.2011 a fost pus la dispoziția unității pe o perioadă de 3 (trei) luni, până la data de 06.10.2011, în conformitate cu prevederile art. 22 alin. 8 din Legea nr. 360/2002, precum și a Dispoziției I.G.P.F.R. nr._/04.07.2011.

Potrivit art. 22 alin. 8 din Legea nr. 360/2002, în cazurile prevăzute la art. 69 alin. (1) lit. j), precum și în situații temeinic justificate, menționate în actele administrative emise în acest scop, polițiștii pot fi puși la dispoziția unității pe o perioadă de cel mult 3 luni, timp în care vor beneficia de drepturile bănești avute, cu excepția indemnizației de conducere, după caz. în cazuri excepționale, cu aprobarea ministrului administrației și internelor, acest termen poate fi prelungit cu încă cel mult 3 luni.

De asemenea, potrivit art. 3 din Dispoziția I.G.P.F. nr._/04.07.2011 „cu data de 06.07.2011, polițiștii afectați de reorganizare se pun la dispoziție potrivit prevederilor art. 22 alin. 8 din Legea nr. 360/2002 cu modificările și completările ulterioare", iar potrivit art. 4 al Dispoziției I.G.P.F. nr._/04.07.2011, prin polițiști afectați de reorganizare, în sensul prezentei dispoziții, se înțeleg polițiștii care au ocupat posturi de natura celor desființate în cadrul aceleiași structuri/compartiment. Prin posturi de natura celor desființate se înțeleg acele posturi din aceeași categorie profesională, de conducere sau de execuție.

Deoarece în urma desfășurării examenului de departajare în vederea numirii într-o funcție similară celei ocupate de către reclamant până la data de 06.07.2011. examen organizat pe perioada punerii la dispoziție în conformitate cu prevederile O.M.A.I. nr. 129/2011, nu a fost declarat admis și nici cu ocazia desfășurării examenelor pentru ocuparea funcțiilor vacante organizate în această perioadă, precum și, datorită faptul că la data respectivă și până la data de 25.11.2011 reclamantul se afla în incapacitate temporară de muncă, nefiind alte posibilități de încadrare, la data de 28.11.2011 i-au încetat raporturile de serviciu, prin Dispoziția Inspectorului G. nr._ din 2.12.2011, a cărei anulare se solicită prin acțiunea formulată în cauză.

În acest sens, potrivit art. 69 alin. 1 lit. j) din Legea nr. 360/2002, încetarea raporturilor de serviciu ale polițistului se dispune în mod corespunzător de către persoanele care, potrivit art. 15, au competența de acordare a gradelor profesionale și are loc când, în urma reorganizării activității Ministerului Administrației și Internelor sau a unei unități de poliție ori a reducerii unor posturi de natura celui ocupat de polițistul respectiv, nu sunt posibilități pentru ca acesta sa fie încadrat într-o funcție similară în aceeași unitate sau în alte unități.

Curtea a constatat că încetarea raporturilor de serviciu ale reclamantului s-a făcut cu respectarea prevederilor legale în vigoare, astfel că nu se impune anularea Dispoziției Inspectorului G. nr.266.163 din 2.12.2011, conform solicitării formulate în cuprinsul acțiunii. Referitor la motivele de nulitate absolută indicate în cuprinsul acțiunii, Curtea le apreciază ca fiind neîntemeiate.

Referitor la susținerea reclamantului în ceea ce privește faptul că punerea la dispoziție nu echivalează cu acordarea dreptului la preaviz, fiind vorba de două instituții juridice diferite, Curtea a făcut precizarea că ambele instituții produc aceleași efecte juridice, deosebirea fiind doar în ceea ce privește categoriile de personal cărora li se aplică și perioada de acordare, respectiv personalului civil i se acordă perioada de preaviz stabilită conform Codului Muncii, funcționarilor publici li se acordă perioada de preaviz stabilită conform prevederilor Legii nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, iar polițiștii (funcționari publici cu statut special) cărora urmează să le înceteze raporturile de serviciu, beneficiază de perioada de punere la dispoziție stabilită conform prevederilor Legii nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, fiind echivalentă dreptului de preaviz.

Pe de altă parte, faptul că, în cuprinsul dispoziției nu s-a indicat instanța competentă sau autoritatea căreia i se adresează plângerea prealabilă, simpla trimitere la prevederile Legii nr. 554/2004 nefiind suficientă, și această critică este neîntemeiată, numai lipsa mențiunilor cu privire la dreptul de a contesta ar fi putut atrage nulitatea actului administrativ.

Cu privire la al treilea motiv de nulitate invocat, potrivit prevederilor art. 69 alin. (1) lit. j) din Legea nr. 360/2002, încetarea raporturilor de serviciu ale polițistului se dispune în mod corespunzător de către persoanele care, potrivit art. 15, au competenta de acordare a gradelor profesionale.

Referitor la al patrulea motiv de nulitate absolută invocat, constând în aceea că Ordinele MAI nr.600/2005, nr. I/652/30.06.2011 și Dispoziția IGPF nr._ din 1.07.2011 nu au fost publicate în Monitorul Oficial al României, potrivit art.28 alin.3 din HG nr.50/2005 pentru aprobarea Regulamentului privind procedurile, la nivelul Guvernului, pentru elaborarea, avizarea și prezentarea proiectelor de acte normative spre adoptare, nu sunt supuse regimului de publicare în Monitorul Oficial al României Partea I, dacă legea nu prevede altfel, ordinele, instrucțiunile și alte acte cu caracter normativ care au ca obiect reglementări din sectorul de apărare, ordine publică și siguranță națională.

Ulterior, la 7.07.2007, odată cu . Legii nr.194/2007 pentru modificarea și completarea Legii nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, a fost instituită obligativitatea publicării în Monitorul Oficial al României a ordinelor, instrucțiunile și alte acte cu caracter normativ care au ca obiect reglementări din sectorul de apărare, ordine publică și siguranță națională, cu excepția celor clasificate sau cu caracter individual. Ca atare, atâta timp cât OMAI nr. I/652/30.06.2011 și Dispoziția IGPF nr._/1.07.2011 sunt clasificate la nivel SECRET, sunt exceptate de la obligativitatea publicării în Monitorul Oficial, potrivit art.11 alin.2 lit. b din Legea 24/2000.

De asemenea, referitor la faptul că nu s-a solicitat lista cu funcțiile publice vacante de la Agenția Națională a Funcționarilor Publici, în mod corect a arătat pârâta cu ocazia formulării răspunsurilor la interogatoriu că personalul Poliției de Frontieră Române beneficiază de statut special, motiv pentru care nu era necesar avizul acestei instituții.

Pe de altă parte, raportat la situația depusă de reclamant înăuntrul termenului de pronunțare, din care reiese că de la data înființării ITPF Oradea (15.12.2011) și până în prezent, au fost transferați din cadrul instituției fără funcție un număr de 20 de polițiști la alte instituții ale MAI, Curtea reține că, potrivit dispozițiilor art.105 alin.1,2,3 din OMAI 300/2004 privind activitatea de management resurse umane în unitățile MAI, „polițiștii și cadrele militare pot fi transferați la/de la celelalte ministere și servicii specializate din domeniul apărării, ordinii publice și siguranței naționale, în condițiile legii. Transferul prevăzut la alin.1 se poate face la cerere sau în interesul serviciului, în condițiile legii. Pentru efectuarea transferului la cerere polițistul/cadrul militar se adresează cu raport scris instituției unde dorește să se transfere.” Din înscrisurile aflate la dosarul cauzei, nu rezultă că reclamantul ar fi urmat o astfel de procedură, respectiv că ar fi adresat instituției unde dorește să se transfere un raport scris, în condițiile legii, motiv pentru care nu se poate susține că ar fi fost nedreptățit prin faptul că nu a fost transferat asemenea celor menționați în lista depusă înăuntrul termenului de pronunțare.

În plus, Curtea a reținut că dispoziția de încetare a raporturilor de muncă ca urmare a reorganizării realizate la nivelul IGPF respectă exigențele art.24 lit. a) din Carta Socială Europeană, potrivit cărora în vederea asigurării exercitării efective a dreptului la protecție în caz de concediere, părțile se angajează să recunoască dreptul lucrătorilor de a nu fi concediați fără un motiv valabil legat de aptitudinea sau conduita acestora, sau de cerințele de funcționare a întreprinderii, a instituției sau a serviciului.

Pentru ansamblul acestor considerente, Curtea a respins acțiunea formulată de reclamantul H. L. A. în contradictoriu cu pârâtul I. G. AL POLIȚIEI DE FRONTIERĂ privind anularea Dispoziției nr. 2661/02.12.2011 emisă de I. G. al Poliției de Frontieră București .

Fără cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs recurentul reclamant H. L. A. solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței atacate, în sensul admiterii acțiunii.

Consideră că în soluționarea prezentului recurs instanța de recurs trebuie să aibă ca și puncte de plecare 2 aspecte și anume că ne aflăm în situația unei reorganizări a inspectoratului general al poliției de frontieră respectiv a inspectoratului teritorial al poliției de frontieră și că reclamantului îi sunt aplicabile și prevederile legii nr. 188/1999 și ale ordinului mai nr.300/2004.

Apreciază că exista obligația preluării în Statutul Special al Polițistului a prevederilor din Legea cadru 188/1999 pe de o parte pe de altă parte trebuia aplicat OMAI 300/2004 care a fost dat întocmai pentru a se prelua dispozițiile prevăzute de către legea generală.

Tot în ceea ce privește soluționarea prezentului recurs solicită a aplica prevederile Cartei Social Europene cu trimitere la următoarele articole:

Articole invocate sunt următoarele:

-Partea I punctul 24. Toți lucrătorii au dreptul la protecție în caz de concediere; 1

-Articolul 1 pct. 4. Dreptul la muncă în vederea exercitării efective a dreptului la muncă, părțile se angajează:

4. să asigure sau să favorizeze o orientare, formare și readaptare profesională corespunzătoare.

-Articolul 4 pct.4. Dreptul la salarizare echitabilă în vederea asigurării exercitării efective a dreptului la o salarizare echitabilă, părțile se angajează:

4. să recunoască dreptul tuturor lucrătorilor la o perioadă de preaviz rezonabilă în cazul încetării angajării; -Articolul 21 -Dreptul la informare și consultare în vederea asigurării exercitării efective a dreptului lucrătorilor la informare și consultare în cadrul întreprinderilor, părțile se angajează să ia sau să promoveze măsuri care să permită lucrătorilor sau reprezentaților acestora, în conformitate cu legislația și practica națională:

- să fie informați periodic sau la momentul oportun și de o manieră clară asupra situației economice și financiare a întreprinderii în care sunt încadrați, fiind înțeles că divulgarea anumitor informații care pot prejudicia întreprinderea va putea fi refuzată sau că se va putea solicita ca acestea să fie confidențiale;

Și

- să fie consultați în timp util asupra deciziilor propuse care sunt susceptibile de a afecta substanțial interesele lucrătorilor și în special asupra celor care ar putea avea consecințe importante în privința angajării în întreprindere.

- Articolul 24 lit.a -Dreptul la protecție în caz de concediere în vederea asigurării exercitării efective a dreptului la protecție în caz de concediere, părțile se angajează să recunoască:

a) dreptul lucrătorilor de a nu fi concediați fără un motiv valabil legat de aptitudinea sau conduita acestora, sau de cerințele de funcționare a întreprinderii, a instituției sau a serviciului;

-Articolul 29 -Dreptul la informare și consultare în procedurile de concediere colectivă în scopul asigurării exercitării efective a dreptului reprezentanților lucrătorilor de a fi informați și consultați în caz de concedieri colective, părțile se angajează să asigure ca patronii să informeze și să consulte reprezentanții lucrătorilor în timp util, înaintea acestor concedieri colective, asupra posibilităților de a evita concedierile colective sau de a limita numărul și de a atenua consecințele acestora, recurgând de exemplu la măsuri sociale însoțitoare care vizează în special ajutorul pentru redistribuirea sau recalificarea lucrătorilor respectivi.

Arată că în cursul lunii decembrie 2011 reclamantului i-a încetat raporturile de serviciu ca urmare a reorganizării Inspectoratului G. al Poliției de Frontieră Bihor.

Acesta a înaintat plângerea prealabilă ca urmare a emiterii actului administrativ însă solicitările au fost respinse ca fiind neîntemeiate.

În plângerea prealabilă a invocat atât motive de nulitate absolută cât și motive de netemeinicie.

De nulitate absolută:

1. Lipsa preavizului Potrivit art.99 alin.3-5 din Legea nr. 188/1999 unitatea angajatoare era obligată la acordarea preavizului . Această obligație rezultă și din coroborarea art. 117 din Legea nr. 188/1999 cu art. 75 din Codul muncii .

Punerea la dispoziție nu echivalează cu acordarea dreptului la preaviz fiind vorba de două instituții juridice diferite .

Punerea la dispoziție este o instituție specifica polițiștilor si militarilor si nu are echivalent in statutul funcționarului public și intervine:

-atunci cand fata de polițist s-a pus in mișcare acțiunea penala sau este judecat in stare de libertate ori liberat provizoriu pe cauțiune si încetează atunci cand polițistul nu se mai afla in situațiile descrise (art. 65 alin. 2 din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, cu modificările si completările ulterioare) sau

-in situații temeinic justificate, altele decât cele prevăzute la art. 65, stabilite prin ordin al ministrului administrației si internelor, pe o perioada de cel mult 3 luni, cu posibilitatea prelungirii cu inca 3 luni, in cazuri excepționale (art. 22 alin. 8 din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, cu modificările si completările ulterioare).

Situațiile temeinic justificate sunt menționate in Ordinul ministrului administrației si internelor nr. 300/2004, cu modificările si completările ulterioare.

Art. 119- Polițiștii și cadrele militare sunt puși la dispoziție în situațiile stabilite prin statutele de personal care le reglementează activitatea.

Art. 120- (1) Prin excepție de la prevederile art. 119 polițiștii pot fi puși la dispoziția unității în următoarele situații:

a)când în urma reorganizării unității nu există posibilitatea numirii într-o funcție similară;

b)când au fost eliberați din funcție ca urmare a constatării unor deficiențe profesionale /manageriale.

(2) Punerea la dispoziție în situațiile prevăzute la alin. (1) operează până la identificarea unor funcții corespunzătoare în vederea numirii, cu respectarea termenelor prevăzute de lege.

Aceste articole au fost abrogate abia prin Ordinul MAI nr.298/23.12.2011 publicat în M.Oficial nr. 929/28.12.2011.

În mod greșit instanța de fond a considerat că punerea la dispoziție cu preavizul este același lucru.

Ca atare nu se poate spune că dreptul de preaviz a fost acordat în perioada de punere la dispoziție întrucât preavizul se acordă doar persoanelor cărora urmează a le înceta raporturile de muncă respectiv care au fost selectate în vederea concedierii după epuizarea tuturor etapelor prevăzute de lege.

Acest punct de vedere este susținut și de către adresa DGMRU din cadrul MAI nr._/08.08.2011 unde se specifică care este modalitatea de derulare a raporturilor de serviciu pe perioada punerii la dispoziție.

În această perioadă de punere la dispoziție polițiștii au mai multe posibilități respectiv de participare la concursurile organizate conform OMAI nr. 129/2011 sau pe alte posturi vacante conform O.MAI nr. 665/ 2008.

Ca și o concluzie rezultă că nu se poate pune semnul egalității între perioada punerii la dispoziție și cea a preavizului care se acordă doar persoanei căreia îi va înceta raportul de muncă .

Un alt motiv de nulitate absolută constă în faptul că nu s-a indicat instanța competentă sau autoritatea căreia se adresează plângerea prealabilă simpla trimiterea la prevederile Legii nr.554/2004 nefiind suficientă în acest regula generală fiind cea prevăzută de art.62 alin.3 C.muncii.

Al treilea motiv de nulitate constă în faptul că nu există publicat în Monitorul Oficial al României Ordinul MAI în baza căruia Șeful Inspectoratului avea competența de a dispune încetarea raporturilor de serviciu conform art.22 alin.7din Legea nr.360/2002 așa cum aceasta a fost modificată prin Legea nr. 133/27.06.2011.

Al patrulea motiv de nulitate absolută constă în faptul că Ordinele MAI nr.600/2005, nr.I/652/30.06.2011 și Dispoziția IGPF nr._/01.07.2011 nu au fost publicate în Monitorul Oficial al României așa cum prevăd textele normative.

Un act administrativ de autoritate, emis de conducătorul unei instituții publice centrale trebuie să aibă aparența de formă și de fond al unui act conform legii, cu atât mai mult cu cât acesta este abnotat într-un sector și într-o materie care vizează structura în care se organizează și funcționează o instituție cu atribuții imediate și primordiale în cadrul siguranței naționale dar și un impact serios social, instituțional și uman, cu privire la drepturile fundamentale ale omului.

Ori, ordinele și dispozițiile arătate mai sus nu sunt doar îndoielnice în privința unei aparențe de legalitate, ci, flagrant nelegal.

S-au încălcat, în acest mod de a acționa, dispozițiile imperative ale art. 11 alin. 1 și ale art. 12 alin. 3 din Legea 24/2000 .

Ordinele și dispozițiile arătate au produs efecte juridice si au determinat o noua organigrama la nivelul instituției și la stabilirea unor modalități noi de eliberare din funcție, în mod vădit nelegal.

Pe cale de consecință, ordinele și dispozițiile care au generat efectul vacantarii postului reclamanților nu puteau produce acest efect juridic dacă erau respectate principiile legalității actelor administrative, al transparenței în activitatea decizională a instituțiilor administrației publice.

Mai arată că instanța de fond a apreciat greșit ca sunt acte cu caracter clasificat .

Practica judiciară a statuat următoarele ; " Fiind susceptibil să se aplice unui număr indefinit de situații, instanța reține că ordinul Administrației și Internelor nr. 400/2004 este cu caracter normativ.

Fiind act normativ emis de un conducător al organelor administrației publice centrale de specialitate, respectiv ordinul Ministerului Administrației și Internelor nr. 400/2004 se impunea a fi publicat în Monitorul Oficial, Partea I, în vederea intrării sale în vigoare, conform art. 10 alin.l din Legea nr. 24/2000.

În acest sens, instanța a constatat că ordinul în litigiu nu este normativ clasificat, potrivit legii, și nici act cu caracter individual, pentru a constitui o excepție de regula publicării în Monitorul Oficial.

Conform art. 35 alin, (3) din Anexa nr. 1 la Hotărârea de Guvern nr. 50 din 13 ianuarie 2005, „nu sunt supuse regimului de publicare în Monitorul Oficial al României, Partea I, dacă legea nu dispune altfel, ordinele, instrucțiunile și alte acte cu caracter normativ care au ca obiect reglementări din sectorul de apărare, ordine publică și siguranță națională".

In privința acestei reglementări, instanța observă că însuși Regulamentul privind procedurile, la nivelul Guvernului, pentru elaborarea, avizarea și prezentarea proiectelor de acte normative spre adoptare - Anexa nr. 1 ia Hotărârea de Guvern nr. 50/2005 - prevede, la art. 2 alin. (I) că „ actele normative se inițiază, se elaborează, se adoptă și se aplică în conformitate cu prevederile Constituției României, cu dispozițiile Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, precum și cu principiile ordinii de drept".

Așadar, Regulamentul prevede adoptarea actelor normative „în conformitate ... cu dispozițiile Legii nr. 24/2000privind normele de tehnică legislativă".

Ori, în condițiile în care alineatul 11 al art. 10 din Legea nr. 24/2000 prevede ca excepții de la regula publicării în Monitorul Oficial, numai deciziile primului-ministru clasificate potrivit legii și actele normative clasificate, potrivit legii, precum și cele cu caracter individual, emise de autoritățile administrative autonome și de organele administrației publice centrale de specialitate, instanța reține că art. 35 alin. (3) din Anexa nr, 1 la Hotărârea de Guvern nr. 50/2005 trebuie interpretat în sensul menționat de textul alineatul 11 al art K) din Legea nr, 24/2000, respectiv că nu sunt supuse cerinței publicării în Monitorul Oficial numai ordinele cu caracter normativ care au ca obiect reglementări din sectorul de apărare, ordine publică și siguranță națională și care au caracter clasificat.

De asemenea arată că instanța subliniază că însuși textul art. 35 alin. (3) din Anexa nr. 1 la Hotărârea de Guvern nr. 50/2005 permite nepublicarea ordinelor cu caracter normativ în Monitorul Oficial numai „dacă legea nu dispune altfel".

O altă interpretare dată art. 35 alin. (3) din Anexa nr. 1 la Hotărârea de Guvern nr. 50/2005 ar contraveni dispozițiilor alineatului 11 al art, 10 din Legea nr.24/2000,care exceptează de la regula publicării în Monitorul Oficial, Partea î numai actele normative care au caracter clasificat.

Absența publicării acestui ordin în Monitorul Oficial conduce la consecința lipsirii sale de efecte juridice până în momentul publicării în Monitorul Oficial.

Conform art 10 alin. (1) din Legea nr. 24/2000, „în vederea intrării lor în vigoare, legile și celelalte acte normative adoptate de Parlament, hotărârile și ordonanțele Guvernului, deciziile primului-ministru, actele normative ale autorităților administrative autonome precum și ordinele, instrucțiunile și alte acte normative emise de conducătorii organelor administrației publice centrale de specialitate se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I"

De la această regulă, alineatul 11 al art. 10 din Legea nr. 24/2000 prevede anumite excepții, stipulând că „nu sunt supuse regimului de publicare în Monitorul al României;

a)deciziile primului-ministru clasificate, potrivit legii;

Așadar, în raport cu aceste dispoziții legale, Ordinul Ministerului Administrației și Internelor nr. 400/2004 se impunea a fi publicat în Monitorul Oficial, Partea I, în vederea intrării sale în vigoare.

Sub acest aspect, instanța a reținut că Ordinul nr. 400/2004 este emis de un conducător al organelor administrației publice centrale de specialitate, respectiv de Ministru) Administrației și Internelor.

Totodată, caracterul de act normativ al acestui ordin este determinat de împrejurarea că acesta reglementează regimul disciplinar al personalului din Ministerul Administrației și Internelor.

Așadar, acest ordin reglementează regimul disciplinar, respectiv o procedură de stabilire a sancțiunilor disciplinare aplicabilă unui număr nedeterminat de persoane.

Din acest punct de vedere, instanța constată caracterul nelegal al întregii proceduri de sancționare a reclamantei, respectiv caracterul nelegal al tuturor actelor emise în această procedură în temeiul Ordinului Ministerului Administrației și Internelor nr. 400/2004.

Pentru aceste considerente, întreaga procedură de sancționare a reclamantei este viciată, iar actele administrative emise în această procedură sunt nule de drept, motiv pentru care acțiunea va fi admisă.

Art .60 alin.l din Regulamentul disciplinei militare aprobat prin Ordinul M.. 26 ordin publicat în Monitorul Oficial, prevede în mod expres: „ (1) Decizia privind aplicarea unei sancțiuni disciplinare se emite în forma scrisă și se ia în termen de cel mult 30 de zile calendaristice de la data luării la cunoștință de abaterile disciplinare", iar din hotărârea consiliului de judecată rezultă că reclamanta fost sancționată pentru „ fapte petrecute în 17.03.2010, în 29 și 30.03.2010, deci cu mult peste 30 zile calendaristice (mai exact 61 zile)(...)

Fată de cele mai sus arătate consideră că sunt eronate susținerile instanței de fond cu privire la caracterul clasificat al actelor normative arătate de către noi și din punctul nostru de vedere se impunea publicarea în Monitorul Oficial.

Susținerile paratei cum că prevederile textelor normative care le reglementează în speță reorganizarea au un caracter secret nepublic sunt de natură a întării convingerea că întreaga procedură de reorganizare s-a făcut întocmai pentru a împiedica pe reclamanți să aibă un acces real la transparența, publicitatea si corectitudinea selectării personalului care rămâne în sistemul MAI, cu atât mai mult cu cât au avut un nivel de secretizare redus la nivelul de secret de serviciu iar instanțele au dispus declasificarea lor.

Evaluarea reclamanților trebuia să se înfăptuiască cu respectarea principiului legalității, al drepturilor si libertăților persoanelor, al egalității de șanse si de tratament, al nediscriminarii, al criteriilor instituite, al procedurii si termenelor prevăzute de actele normative sus-invocate, HG 611/2008 si Legea 188/1999 si cu respectarea OG 137/2000 privind combaterea discriminării, în condițiile în care nu toți polițiștii respectiv funcționarii publici cu statut special au fost scoși la concurs, fără criteriile obiective de evaluare a activității profesionale a calificativelor obținute.

Totodată, au fost încălcate dispozițiile imperative ale art. 13 alin. 1 lit. d din legea 24/2000 care impun: "Proiectul si actul normativ trebuie sa fie corelatate cu dispozițiile Convenției Europene a Drepturilor Omului si ale Protocoalelor adiționate la acestea, ratificate de România, precum și cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului".

Prin dispoziția contestată se mai încalcă fundamental art. 2, art. 7, art. 21 pct. 2 din Declarația Universala a drepturilor Omului si contravine Pactului International cu privire la Drepturile economice, sociale si culturale sub aspectul dreptului le munca si ale Directivei 2000/78/CE privind legalitatea la locul de munca, acte normative invocate prin rapoartele la art. 20 alin. 1 si 5 din Constituția României.

Ori, în lipsa unei fundamentări a actului normativ și prin prisma efectelor create este vădită necorelarea acestui act normative cu dispozițiile fundamentale la care am făcut referire, fiind ignorate complet.

S-a încălcat și art. 1 alin. 2 . 3 si 4 din OG 137/2000 care stipulează: "2) Principiul egalității între cetățeni, al excluderii privilegiilor si discriminării sunt garantate în special în exercitarea următoarelor drepturi:

e) drepturile economice, sociale si culturale, in special:

(i) dreptul la munca, la libera alegere a ocupației, la condiții de munca echitabilitate si satisfăcătoare, la protecția împotriva șomajului la un salariu egal pentru munca egala la o remunerație echitabila si satisfăcătoare:

3) Exercitarea drepturilor enunțate in cuprinsul prezentului articol privește persoanele aflate in situații comparabile.

De asemenea arată că motivarea instanței cum că nu ar fi existat discriminare este contrazisă de modul în care a avut loc întreaga reorganizare a ITPF Bihor inclusiv procedura examinării dar și a inexistenței criteriilor care să stea la baza selectării personalului ce urma să fie supus procedurii de reorganizare.

Mai arată că potrivit motivării din actele administrative atacate dar și a răspunsurilor date de către pârâtă la plângerile prealabile întreaga reorganizare a avut la bază Legea nr. 286/2010-priviind aprobarea Bugetului de stat pe anul 2011.

Astfel a fost necesar să se efectueze reorganizări și disponibilizări de personal din rândul MAI pentru încadrarea în limitele indicatorilor bugetari.

Aceste susțineri sunt eronate, cu atât mai mult cu cât din însăși răspunsul la interogatoriu se specifică că reorganizarea a avut la bază reducerea cheltuielilor bugetare cu personalul .

Din sintezele bugetelor pe anii 2008-2012 -publicate pe site-ul MAI -se poate observa că, cheltuielile cu personalul au crescut în anul 2011 și anul 2012 față de anul 2010 în condițiile în care au fost operate diminuări salariale de 25% precum și reduceri de personal.

Pe anul 2012 au fost majorate finanțările de la Bugetul de stat la capitolul de cheltuieli cu personalul MAI cu 50.935.000 lei fată de anul 2011 iar în anul 2011 cu suma de_ lei fată de anul 2010.

De asemenea din Evaluarea Activității desfășurate de Ministerul Administrației și Internelor în anul 2011- publicată pe internet www.mai.gov.ro -rezultă că reducerile de personal s-au făcut doar pe partea de Interne (IGPF, IGPR, IGJR, IGSUj .reorganizarea nu a afectat partea de Administrație Publică ceea ce creează o discriminare între categoriile de funcționari publici .fiind afectați astfel doar cei cu statut special.

Tot din această evaluare rezultă că la data de 31.12.2011 la sectorul Ordine Publică și Siguranță Națională erau 130.520 de angajați în condițiile în care erau finanțate pentru acest sector 131.647 posturi. Deci la data respectivă erau vacante și finanțate 1.127 de posturi .

Faptul că au fost locuri vacante în sistem rezultă și din recunoașterile făcute chiar de către pârâtă respectiv din:

-adresa nr.S3/AP371432 din data de 11.06.2012 depusă în dosarul lui H. L. (alt coleg de-al reclamanților de la PF Aeroport Oradea) în care se specifică că nu au fost întreprinse demersuri în vederea redistribuirii personalului așa cum s-a întâmplat cu ocazia reorganizării din luna decembrie 2011 unde în conținutul Ordinului MAI_ se prevedea că pentru polițiști care nu se mai regăsesc în statele de funcții ale Politiei de Frontiera să fie transferați la Politia Romană,

Raportat la prevederile OG nr.54/2011- pentru stabilirea unor măsuri privind încadrarea în limita alocată cheltuielilor de personal din Ministerul Administrației și Internelor pentru anul 2011.

Art. 3. - (1) încadrarea absolvenților promoțiilor anului 2011 ale instituțiilor de formare profesională inițială din structura Ministerului Administrației și Internelor și a absolvenților promoțiilor anului 2011 ale instituțiilor de învățământ din structura Ministerului Apărării Naționale pregătiți pentru nevoile Ministerului Administrației si Internelor se realizează cu data de 1 ianuarie 2012 fără a depăși numărul maxim de posturi aprobat pentru Ministerul Administrației și Internelor prin Legea bugetului de stat pe anul 2011 nr. 286/2010 din care rezultă că pe posturile reduse vor fi angajați absolvenții promoțiilor anului 2011 începând cu data de 01.01.2012.

De asemenea lipsa programelor de reconversie profesională ; Pentru protecția reclamanților nu s-a prevăzut nici un program de reconversie profesională pentru a se putea adapta mai ușor noii situații de fapt create .

Ordinul MAI nr. 172/13.07.2012 care prevede organizarea și desfășurarea programelor de reconversie profesională a fost aprobat și publicat abia în luna iulie a acestui an în condițiile în care trebuia să fie o măsură prealabilă concedierii reclamanților.

Până la data depunerii acestor concluzii în niciunul dintre dosarele celor 75 de ofițeri și agenți de politie disponibilizați care au acționat în instanță MAI, IGPF și ITPF -în funcție de gradul avut - nu s-a depus avizul Agenției Naționale a Funcționarilor Publici care a stat la baza întregii reorganizări -condiție față de care actele administrative emise sunt lovite de nulitate absolută.

Potrivit art. 107 din Legea nr.l88/1999-forma la zi avizul este obligatoriu și prealabil:

Art. 107. - (1) Autoritățile si instituțiile publice au obligația de a solicita Agenției Naționale a Funcționarilor Publici avizul privind funcțiile publice în oricare dintre următoarele situații:

a)stabilirea sau modificarea structurii de funcții publice pentru fiecare autoritate și instituție publică, în parte, de către conducătorul acesteia ori prin hotărâre a consiliului județean sau, după caz, a consiliului local, pe baza activităților prevăzute la art. 2 alin.(3);

b)modificarea calității posturilor, potrivit art. 111 alin. (1) sau (5);

c) reorganizarea activității autorității sau instituției publice.

(3) Avizul Agenției Naționale a Funcționarilor Publici este prealabil si obligatoriu în toate situațiile prevăzute la alin. (1).

Art. 107 - (1) Pentru respectarea drepturilor de carieră ale funcționarilor publici, în cuprinsul actelor normative sau administrative privind modificări ale structurii organizatorice, reorganizări sau desființări de structuri si funcții publice, autoritățile si instituțiile publice inițiatoare din administrația publică centrală si locală sunt obligate să prevadă un termen de minimum 30 de zile. în vederea aplicării procedurilor legale prevăzute de prezenta lege.

(2) După aprobarea actelor normative, în condițiile legii, pentru structura de funcții publice care rezultă în condițiile alin. (1), autoritățile și instituțiile publice din administrația publică centrală solicită avizul Agenției Naționale a Funcționarilor Publici, în condițiile prevăzute la art. 107.

Art. 110. - Autoritățile si instituțiile publice prevăzute la art. 5 alin. (1) au obligația de a armoniza statutele speciale cu prevederile prezentei legi, cu consultarea si avizul Agenției Naționale a Funcționarilor Publici.

Art. 5. - (1) Pot beneficia de statute speciale funcționarii publici care își desfășoară activitatea în cadrul următoarelor servicii publice: fi politia si alte structuri ale Ministerului Internelor și Reformei Administrative: q) alte servicii publice stabilite prin lege.

Deși se neagă pe parcursul derulării litigiilor aplicabilitatea Legii nr. 188/1999 și implicit obligativitatea avizului ANFP, inclusiv prin ordinele interne, proprii ale MAI cu aplicabilitate directă polițiștilor si aici facem trimitere la Ordinul MAI nr.300/2004, art. 130 alin .3

Art. 130 -(3)Consultarea Agenției Naționale a Funcționarilor Publici îh perspectiva reorganizării, se face cu cel puțin 30 de zile înainte de data intrării în vigoare a noilor state de organizare.

E.Lipsa consultării organizațiilor sindicale

Prin informarea transmisă în teritoriu și afișată la avizierul fiecărei unități de către FSNPPC se aduce la cunoștința membrilor de sindicat că, conducerea sindicatului nu a fost consultată nici de către minister și nici de către ceilalți ordonatori de credite cu privire la reorganizarea* instituțională și reducerile de personal ce urmau să aibă loc toate ordinile și dispozițiile fiind emise cu titlu de secret de serviciu pentru a nu fi cunoscute de către angajații instituției.

F.Lipsa analizelor privind posturile care se desființează precum și lipsa analizei personalului ce urmează a fi supus reorganizării Conform art.66 alin.l din Legea nr. 360/2002- forma la zi privind Statutul polițistului

Art. 66. - (1) Stabilitatea polițistului la locul de muncă este garantată, in condițiile prezentei legi.

Prin deciziile atacate au încetat raporturile de serviciu ca urmare a reducerii posturilor celor de natura celui ocupat de subsemnații .

Deși se susține că a avut loc o reorganizare și o reducere a posturilor la nivelul unității acestea sunt contrazise de modul în care s-a procedat la concedierea subsemnaților și emiterea dispoziției atacate.

Reclamanții au fost funcționari publici cu statut special respectiv polițist și ca urmare îmi sunt aplicabile prevederile Legii nr.360/2002 coroborate cu Legea nr. 188/1999-privind funcționarii publici .

Conform prevederile legale mai sus arătate orice reorganizare /reducere a posturilor trebuie în primul rând aceste texte legale proceduri neurmate de către instituția emitentă a dispoziției .

Potrivit art. 100 alin.4 din Legea nr. 188/1999 reducerea unui post se face dacă atribuțiile aferente acestuia se modifică în proporție de peste 50% sau dacă sunt modificate condițiile specifice de ocupare a postului respectiv, referitoare la studii.

Din prevederile art.99 alin.6 din Legea nr. 188/1999 coroborate cu prevederile art. 130 alin. 3 din Ordinul MAI nr.300/21.06.2004 este necesară consultarea Agenției Naționale a Funcționarilor Publici în perspective reorganizării, consultare care se face cu cel puțin 30 de zile înainte de data intrării în vigoare a noilor state de funcții.

Totodată rezultatele evaluării personalului trebuiau să fundamenteze selecționarea funcției publice în situația în care are loc restrângerea numărului de posturi conform art. 76 lit.j din Ordinul Mai nr.300/2004 .

Art. 76 - Rezultatele evaluării personalului fundamentează activitatea de: i) selecționarea funcționarilor publici care vor fi menținuți în funcții publice în situația în care are loc restrângerea numărului de posturi ale instituției în lumina prevederilor art. 100 din Legea nr. 188/1999 coroborat cu art. 130 din Ordinul mai nr.300/2004 trebuiau să se aibă în vedere noile atribuții ale unității și analiza fiecărui post ceea ce nu s-a întâmplat.

La fel nu au fost respectate prevederile legale pentru stabilirea selecției funcționarilor cărora trebuia să le înceteze raportul de serviciu respectiv conform art. 130 alin. din OMAI nr.300/2004 se au în vedere calificativele obținute la evaluările profesionale în ultimii 2 ani precum și potențialul de dezvoltare pe plan profesional al fiecăruia.

Art. 130 -(1)în vederea determinării posturilor care se restrâng, ca urmare a reorganizării, se au în vedere:

a)noile atribuții ale unității;

b)analiza posturilor.,

(2) Pentru stabilirea funcționarilor publici cărora, în urma reorganizării, le încetează raporturile de serviciu, se au în vedere următoarele criterii:

a)calificativele obținute la evaluarea de serviciu în ultimii 2 ani;

b)potențialul de dezvoltare în plan profesional

Abia după selectarea posturilor și a personalului mai sus arătat puteau fi aplicate prevederile Ordinului MAI nr. 129/2011 privind concursul.

Mai mult în condițiile în care reorganizarea /reducerea posturilor s-ar fi făcut în condiții legale trebuiau aplicate dispozițiile art. 104 din Legea nr. 188/1999 respectiv redistribuirea funcționarilor ale căror posturi au fost reduse, de către Agenția Națională a Funcționarilor Publici.

Referitor la răspunsurile date de către pârâtă prin răspunsul la plângerea prealabilă acestea sunt în contradicție cu adresa_/08.08.2011 emisă de către Direcția Generală Management Resurse Umane din cadrul MAI și înaintată Corpului Național al Polițiștilor unde se face trimitere la Legea cadru nr. 188/1999-forma la zi sens în care susținerile pârâtei că aceasta nu s-ar aplica în speță sunt neîntemeiate.

G. Referitor la desfășurarea examenului în primul rând arată că din cadrul comisiei de examinare nu a făcut parte nici un reprezentant al sindicatului deși am solicitat acest lucru.

Unele dintre subiecte au fost greșit formulate, răspunsurile au fost greșite si de aici s-a pierdut din punctaj, lucru de altfel recunoscut de către comisia de examinare.

Ca atare și din acest punct dispoziția de încetare a raporturilor de muncă este criticabilă .

H. In ceea ce privește daunele morale solicitate, în ceea ce privește capătul privind suma de 10.000 lei cu titlu de daune aceasta a fost formulată întrucât am familie, copil în întreținere precum și faptul că datorită stresului la care am fost supus mi s-au declanșat probleme de sănătate care pot să mă afecteze în viitor chiar și să-mi pericliteze viata.

Cu privire la stabilirea cuantumului daunelor morale, instanța trebuie să aibă în vedere ca acestea să aibă efecte compensatorii, neputând să constituie nici amenzi excesive pentru autorii daunelor și nici venituri nejustificate pentru victimele acestora., suma solicitată de 10.000 lei este una justificată.

Apreciază că instanța trebuie să aprecieze asupra faptului că stresul cauzat reclamanților de către autoritatea publică se regăsește și în prezent, afectându-le acestora cariera profesională, precum și prestigiul social și familial, cu atât mai mult cu cât și-au dedicate viața și activitatea profesională siguranței cetățeanului și respectării legii.

În plus, pârâta, prin actele administrative emise, a lezat și valori de ordin constituțional, cum sunt dreptul (complex) de acces la o funcție publică,siguranța locului de muncă și principiul egalității în drepturi a cetățenilor.

Concluzia finală este că le-au fost încălcate drepturile prin emiterea dispozițiilor atacate respectiv prin concedierea subsemnaților pe motive de reorganizare /reducere a posturilor reducere care în fapt nu a fost una efectivă ci doar selectivă pe criterii care nu respectă dispozițiile legale mai sus enunțate.

În drept a invocat prevederile art.304 ind.l C.Proc. Civilă.

Prin precizarea la recurs, recurentul arată că solicită modificarea sentinței atacate și să se constate că contestația împotriva dispoziției atacate a rămas fără obiect ca urmare, a emiterii Dispoziției Inspectorului G. al IGPF nr._/11.06.2013 prin care recurentul a fost mutat în interesul serviciului din cadrul IGPF -Punctul Poliției de Frontieră Aeroport Oradea în cadrul Inspectoratului Teritorial al Politiei de Frontiera Oradea -Punctul de Trecere a Frontierei Valea lui M..

Solicită plata tuturor drepturilor salariate actualizate și indexate de la data încetării raporturilor de muncă și pană la data reintegrării ca urmare a admiterii cererii de suspendare respectiv pentru perioada 01.12._12.

Prin completarea la precizarea recursului solicită modificarea sentinței conform precizării depuse în data de 01.08.2013 precum și recunoașterea perioadei 01.12._12 (perioada de la data emiterii dispoziției atacate și pană la reintegrarea în baza sentinței prin care s-a dispus suspendarea deciziei atacate ) ca fiind vechime în muncă în operativ.

Intimatul pârât prin întâmpinare a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca temeinică și legală, arătând că Dispoziția nr._/2.12.2011 a fost emisă în conformitate cu prevederile art.69 alin.1 lit.j din Legea 360/2002 privind Statutul polițistului, cu modificările și completările ulterioare, Legii cadru nr.284/2010 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, Legii 285/2010, Ordinului MAI nr.I/652 din 30.06.2011 privind reorganizarea structurilor subordonate nemijlocit IGPF, Ordinului MAI nr.129/23.06.2011 pot. aprobarea Procedurii cadru privind organizarea și desfășurarea examenului pentru departajarea în vederea numirii în funcție a personalului ca urmare a aplicării măsurilor de reorganizare instituțională la nivelul MAI, Ordinul MAI nr.600/2005, Dispoziția Inspectorului G. al Poliției de Frontieră Române nr._/1.07.2011.

Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, precum și sub toate aspectele, în baza prev.art.3041 Cod procedură civilă, instanța apreciază recursul declarat de recurentul H. L. A. ca fiind nefondat pentru următoarele considerente :

În ceea ce privește cererea recurentului de recunoaștere a perioadei 01.12._12 ca fiind vechime în muncă în operativ, instanța o va respinge ca inadmisibilă în temeiul prevederilor art. 316 cod procedură civilă, cu raportare la prevederile art. 294 din același cod, având în vedere că este o cerere nouă formulată în calea de atac a recursului.

Dispoziția Inspectorului G. al Inspectoratului Genera! ai Poliției de Frontieră nr._/02.12.2011, a fost emisă în conformitate cu prevederile art. 69 alin. 1 lit. j din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, cu modificările și completările ulterioare, Legii-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, Legii nr. 285/2010, Ordinului Ministrului Administrației și Internelor nr. I/652 din 30.06.2011 privind reorganizarea structurilor subordonate nemijlocit I.G.P.F., Ordinului Ministrului Administrației și Internelor nr. 129/23.06.2011 pentru aprobarea Procedurii-cadru privind organizarea și desfășurarea examenului pentru departajarea în vederea numirii în funcție a personalului ca urmare a aplicării măsurilor de reorganizare instituțională la nivelul M.A.I., Ordinului Ministrului Administrației și Internelor nr. 600/2005, Dispoziției Inspectorului G. al Poliției de Frontieră Române nr._ din 01.07.2011.

În acest sens, la data de 30.06.2011 a fost emis Ordinul Ministrului Administrației și Internelor nr. 1/652/30.06.2011 prin care a fost aprobată organigrama și numărul de posturi repartizate structurilor Poliției de Frontieră, în temeiul căruia a fost emisă ulterior Dispoziția I.G.P.F.R. nr._/01.07.2011 pentru aprobarea statului de organizare al Punctului Poliției de Frontieră Aeroport Oradea, intrat în vigoare la data 06.07.2011.

Ca urmare a faptului că prin noile state de organizare s-a redus numărul posturilor de natura celui ocupat de către recurentul H. L.-A., în cadrul compartimentului din care a făcut parte, la data de 06.07.2011 a fost pus la dispoziția unității pe o perioadă de 3 luni, până la data de 06.10.2011, în conformitate cu prevederile art. 22 alin. 8 din Legea nr. 360/2002, precum și a Dispoziției I.G.P.F.R. nr._/04.07.2011.

În conformitate cu prevederile art. 22 alin. 8 din Legea nr. 360/2002, în cazurile prevăzute la art. 69 alin. (1) lit. j), precum și în situații temeinic justificate, menționate în actele administrative emise în acest scop, polițiștii pot fi puși la dispoziția unității pe o perioadă de cel mult 3 luni, timp în care vor beneficia de drepturile bănești avute, cu excepția indemnizației de conducere, după caz. În cazuri excepționale, cu aprobarea ministrului administrației și internelor, acest termen poate fi prelungit cu încă cel mult 3 luni.

Deoarece în urma desfășurării examenului de departajare în vederea numirii într-o funcție similară celei ocupate de către recurent până la data de 06.07.2011, examen organizat pe perioada punerii la dispoziție în conformitate cu prevederile O.M.A.I. nr. 129/2011, nu a fost declarat admis si nici cu ocazia desfășurării examenelor pentru ocuparea funcțiilor vacante organizate în această perioadă, nefiind alte posibilități de încadrare, la data de 07.10.2011 trebuia să îi înceteze raporturile de serviciu.

Datorită faptul că la data respectivă și până la data de 25.11.2011 recurentul se afla în incapacitate temporară de muncă, nefiind alte posibilități de încadrare, la data de 28.11.2011 i-au încetat raporturile de serviciu.

Potrivit art. 69 alin. 1 lit. j) din Legea nr. 360/2002, încetarea raporturilor de serviciu ale polițistului se dispune în mod corespunzător de către persoanele care, potrivit art. 15, au competența de acordare a gradelor profesionale și are loc când, în urma reorganizării activității Ministerului Administrației și Internelor sau a unei unități de poliție ori a reducerii unor posturi de natura celui ocupat de polițistul respectiv, nu sunt posibilități pentru ca acesta sa fie încadrat într-o funcție similară în aceeași unitate sau în alte unități.

Referitor la critica recurentului conform căreia punerea la dispoziție nu echivalează cu acordarea dreptului la preaviz, fiind vorba de două instituții diferite, instanța de fond a reținut corect că ambele instituții produc aceleași efecte juridice, deosebirea fiind doar în ceea ce privește categoriile de personal cărora li se aplică și perioada de acordare.

Astfel, personalului civil i se acordă perioada de preaviz stabilită conform Codului Muncii, funcționarilor publici li se acordă perioada de preaviz stabilită conform prevederilor Legii nr.188/1999 privind statutul funcționarilor publici, iar polițiștii (funcționari publici cu statut special) cărora urmează să le înceteze raporturile de serviciu, beneficiază de perioada de punere la dispoziție stabilită conform prevederilor Legii nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, fiind echivalentă dreptului de preaviz.

Este nefondată și critica recurentului referitoare la faptul că în cuprinsul dispoziției nu s-a indicat instanța competentă sau autoritatea căreia i se adresează plângerea prealabilă, simpla trimitere la prevederile Legii nr. 554/2004 nefiind suficientă, prima instanță apreciind justificat că numai lipsa mențiunilor cu privire la dreptul de a contesta ar fi putut atrage nulitatea actului administrativ.

Cu privire la al treilea motiv de nulitate invocat, după cum s-a menționat și mai sus, potrivit prevederilor art. 69 alin. (1) lit. j din Legea nr. 360/2002, încetarea raporturilor de serviciu ale polițistului se dispune în mod corespunzător de către persoanele care, potrivit art. 15, au competenta de acordare a gradelor profesionale și are loc când, în urma reorganizării activității Ministerului Administrației și Internelor sau a unei unități de poliție ori a reducerii unor posturi de natura celui ocupat de polițistul respectiv, nu sunt posibilități pentru ca acesta sa fie încadrat într-o funcție similară în aceeași unitate sau în alte unități.

De asemenea, potrivit art. 15 din O.M.A.I nr. 600/2005, Inspectorul G. al P.F.R. aprobă încetarea raporturilor de serviciu și echivalarea gradelor profesionale cu grade militare în rezervă pentru agenții de poliție din structura centrală a I.G.P.F, iar potrivit art. 51 din același act normativ, șefii unităților de poliție (similare) numesc, definitivează, împuternicesc și eliberează din funcție, suspendă și pun la dispoziție personalul din structurile subordonate care nu se regăsesc în competența superioară.

Așadar, având în vedere prevederile actelor normative invocate mai sus, precum și faptul că șeful unității are calitatea de angajator, competența exclusivă de a dispune încetarea raporturilor de serviciu a contestatarului revenea Inspectorului G..

Referitor la al patrulea motiv de nulitate absolută invocat, constând în faptul că O.M.A.I nr. 600/2005, nr. 1/652/30.06.2011 și Dispoziția I.G.P.F. nr._/01.07.2011 nu au fost publicate în Monitorul Oficial, instanța reține că în conformitate cu prevederile Cap. 3, art. 27, alin. 3 din Hotărârea Guvernului nr. 555/2001 pentru aprobarea Regulamentului privind procedurile pentru supunerea proiectelor de acte normative spre adoptare Guvernului, nu sunt supuse regimului de publicare în Monitorul Oficial al României, Partea I, dacă legea nu dispune altfel, ordinele, instrucțiunile și alte acte cu caracter normativ care au ca obiect reglementări din sectorul de apărare, ordine publică și siguranță națională.

De asemenea, potrivit prevederilor Cap. III, art. 28, alin. 3 din H.G. nr. 50/2005 pentru aprobarea Regulamentului privind procedurile, la nivelul Guvernului, pentru elaborarea, avizarea și prezentarea proiectelor de acte normative spre adoptare, nu sunt supuse regimului de publicare în Monitorul Oficial al României, Partea I, dacă legea nu dispune altfel, ordinele, instrucțiunile și alte acte cu caracter normativ care au ca obiect reglementări din sectorul de apărare, ordine publică și siguranță națională.

Totodată, potrivit prevederilor pct. 5 din Legea nr. 194 din 28 iunie 2007 pentru modificarea și completarea Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, la art. 10, după alin. (1) se introduce un nou alineat, alin. (1A1), cu următorul cuprins „(1A1) Nu sunt supuse regimului de publicare în Monitorul Oficial al României:

b)actele normative clasificate, potrivit legii, precum și cele cu caracter individual, emise de autoritățile administrative autonome și de organele administrației publice centrale de specialitate.", iar potrivit art. 58 din H.G. nr. 1.226 din 10 octombrie 2007, pentru aprobarea Regulamentului privind procedurile, la nivelul Guvernului, pentru elaborarea, avizarea si prezentarea proiectelor de documente de politici publice, a proiectelor de acte normative, precum si a altor documente, in vederea adoptării/aprobării:

„Nu sunt supuse regimului de publicare în Monitorul Oficial al României, Partea I, ordinele, instrucțiunile și alte acte cu caracter normativ clasificate potrivit legii, precum și cele cu caracter individual.”

Așadar, din prevederile actelor normative menționate mai sus rezultă că, la data emiterii O.M.A.I nr. 600/2005, respectiv data de 15.04.2005, nu erau supuse regimului de publicare în Monitorul Oficial al României, Partea I ordinele, instrucțiunile și alte acte cu caracter normativ care au ca obiect reglementări din sectorul de apărare, ordine publică și siguranță națională.

Ulterior, la data de 07.07.2007, odată cu . Legii nr. 194/2007 pentru modificarea si completarea Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnica legislativa pentru elaborarea actelor normative, a fost instituită obligativitatea publicării în Monitorul Oficial al României, a ordinelor, instrucțiunilor și altor acte cu caracter normativ care au ca obiect reglementări din sectorul de apărare, ordine publică și siguranță națională, cu excepția celor clasificate sau cu caracter individual.

Instanța constată astfel, în speța de față, că atât ordinul ministrului cât și dispoziția Inspectorului G. la care se face referire sunt clasificate la nivel SECRET, fiind astfel exceptate de la obligativitatea publicării in Monitorul Oficial, potrivit prevederilor art. 11 alin. 2 lit. b din Legea nr.24/2000.

În ceea ce privește invocarea de către recurent a încălcării prevederilor O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea si sancționarea tuturor formelor de discriminare, instanța de recurs reține că în conformitate cu prevederile art. 65 alin. 2 din Legea nr. 53/2003, concedierea pentru motive care nu țin de persoana salariatului reprezintă încetarea contractului individual de muncă determinată de desființarea locului de muncă ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive fără legătură cu persoana acestuia. Desființarea locului de muncă trebuie să fie efectivă și să aibă o cauză reală și serioasă

Referitor la efectivitatea desființării posturilor, în urma desfășurării unei analize comparative a statelor de organizare, respectiv cel în vigoare până la data de 06.07.2011 și cel intrat în vigoare la această dată, s-a constatat că în cadrul compartimentului din care a făcut parte recurentul nu se regăseau același număr de funcții, astfel regăsindu-se un număr mai mic de funcții de natura celui ocupat de recurent. În acest sens, pentru respectarea drepturilor și libertăților polițiștilor în cauză, acordarea egalității de șanse și de tratament, implicit pentru combaterea discriminării, a fost emis O.M.A.I. nr. 129/2011 pentru aprobarea Procedurii-cadru privind organizarea si desfășurarea examenului pentru departajare in vederea numirii in funcție a personalului ca urmare a aplicării masurilor de reorganizare instituționala la nivelul Ministerului Administrației si Internelor. Astfel, polițiștii supuși măsurilor de reorganizare au avut egalitate de șanse în ocuparea unui post în noul stat de organizare, de natura celui ocupat până la data reorganizării unității și nu in mod discriminatoriu.

Cu privire la cauza reală și serioasă care a stat la baza încetării raporturilor de serviciu, emiterea O.M.A.I nr._ privind reorganizarea structurilor subordonate nemijlocit I.G.P.F. și inspectoratelor județene ale P.F.R, precum și a celorlalte dispoziții pecifice, au avut drept scop încadrarea unităților in limitele fondurilor bugetare aprobate Ministerului Administrației și Internelor prin Legea nr. 286/2010 a Bugetului de stat pe anul 2011, implicit încadrarea în limitele cheltuielilor de personal aprobate unităților din subordine, limitare cauzată de situația economică actuală a României și a celorlalte state europene.

Mai mult, instanța reține și că art. 24 lit. a din Carta socială europeană revizuită, prevede posibilitatea concedierii salariaților pentru un motiv întemeiat, legat de aptitudinea sau conduita acestora ori de cerințele de funcționare a întreprinderii, a instituției sau a serviciului.

Încetarea raporturilor de serviciu ale polițiștilor intervine în cazurile expres prevăzute de legea specială, respectiv în conformitate cu prevederile Legii nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, așa cum a fost modificată de Legea nr. 133/2011.

Atât prevederile Legii nr. 188/1999 cât și articolele invocate din O.M.A.I. nr. 300/2004 sunt aplicabile funcționarilor publici și nu polițiștilor, aceștia fiind o categorie distinctă a funcționarilor publici, dat fiind statutul special de care beneficiază, după cum însuși recurentul recunoaște această calitate.

În ceea ce privește motivele de netemeinicie a hotărârii atacate, invocate de recurent, instanța reține că activitatea de reorganizare instituțională nu s-a desfășurat în conformitate cu prevederile Legii nr. 188/1999 și ale O.M.A.I. nr. 300/2004, ci în conformitate cu prevederile Legii nr. 360/2002, așa cum a fost modificată prin Legea nr. 133/2011, ale O.M.A.I. nr. 129/2011 și ale O.M.A.I nr. I/652 din 30.06.2011 privind reorganizarea structurilor subordonate nemijlocit I.G.P.F.

Referitor la susținerea recurentului privind nelegalitatea procedurii rezultate din încălcarea art. 100 alin. 5 din Legea nr. 188/1999, raportat la prevederile O.G. nr. 54/2011, instanța reține din interpretarea prevederilor art. din 3 alin. 1 din O.U.G nr. 54/2011, pe care îl invocă în cuprinsul acțiunii introductive de instanță, că încadrarea absolvenților instituțiilor de învățământ din structura M.A.I. se realizează cu data de 01.01.2012, fără a depăși numărul maxim de posturi aprobat pentru M.A.I prin legea nr. 286/2010 a bugetului de stat pe anul 2011.

Potrivit prevederilor O.M.A.I. nr. I/S/602/04.11.2011, toate posturile devenite vacante până la data de 01.01.2012 aflate în finanțare din statele de organizare ale structurilor M.A.I. se retrag și constituie o rezervă a ministrului în vederea încadrării absolvenților promoției 2011.

Așadar, potrivit prevederilor actului normativ invocat mai sus, numărul maxim de posturi aprobat structurilor M.A.I. nu va fi depășit prin încadrarea absolvenților instituțiilor de învățământ ale M.A.I. - promoția 2011 și nici nu vor fi înființate posturi de natura celor desființate, funcțiile vacante devenind funcții de debutant.

Referitor la aplicarea prev.art.130 alin.3 din OMAI 300/2004 instanța de recurs constată că acestea prevăd consultarea ANFP și nu obligativitatea obținerii avizului ANFP, iar lipsa consultării nu este sancționată.

Mai mult, aceste prevederi sunt cuprinse în secțiunea a 3-a, care reglementează suspendarea și încetarea raporturilor de serviciu/muncă ale funcționarilor publici și personalului contractual iar încetarea raporturilor de serviciu ale polițiștilor este reglementată la secțiunea a 2-a (art.121-125), prin urmare reglementările privind consultarea ANFP și analiza posturilor nu sunt aplicabile polițiștilor.

În ceea ce privește organizarea examenului de departajare, sunt aplicabile prevederile Legii 188/1999, legea specială care reglementează statutul polițiștilor neavând reglementări în acest sens. Astfel, conform art.100 din acest act normativ, în situația reorganizării și în cazul în care există mai mulți funcționari publici care optează pentru aceeași funcție publică, se organizează examen.

În speță recurentului i s-a pus în vedere, prin dispoziția de punere la dispoziție, posibilitatea de a participa la examenul pentru ocuparea unui post vacant în cadrul aceluiași compartiment.

Instanța de recurs reține și că, urmare a Dispoziției Inspectorului G. al IGPF NR._/11.06.2013, recurentul reclamant a fost mutat în interesul serviciului din cadrul IGPF-Punctul Poliției de Frontieră Oradea în cadrul ITPF Oradea-Punctul de Trecere a Frontierei Valea lui M., astfel că, contestația formulată împotriva Dispoziției IGPF nr._/02.12.2011, a rămas fără obiect.

În consecință, în baza considerentelor expuse, Curtea de Apel Oradea, în temeiul prevederilor art. 312 cod procedură civilă, cu raportare la celelalte dispoziții lega menționate în cuprinsul prezentei decizii, va respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul H. L. A..

Fără cheltuieli de judecată în recurs.

Pentru aceste motive,

În numele legii,

DECIDE :

Respinge ca inadmisibilă cererea recurentului de recunoaștere a perioadei 1.12.2011 – 4.04.2012 ca fiind vechime în muncă în operativ.

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul reclamant H. L. A. - cu domiciliul ales în Oradea, .. 7, J. Bihor în contradictoriu cu intimatul pârât I. G. AL POLIȚIEI DE FRONTIERĂ cu sediul în sector 6, București, .-4, împotriva Sentinței nr.18/CA/5.02.2013 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, pe care o menține în totul.

Fără cheltuieli de judecată în recurs.

I R E V O C A B I L Ă .

Pronunțată în ședința publică din 9.09.2013.

PREȘEDINTE: JUDECĂTOR: JUDECĂTOR: GREFIER: O. B. A. V. S. M. A. Cărăgin

Red.hot.jud. O.B.

Jud.fond C.R.

Dact.A.C.

2 exemplare/16.09.2013

← Pretentii. Decizia nr. 1244/2013. Curtea de Apel ORADEA		Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Decizia nr.... →

Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Decizia nr. 3034/2013. Curtea de Apel ORADEA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Decizia nr. 3034/2013. Curtea de Apel ORADEA