Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința nr. 197/2013. Curtea de Apel ORADEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 197/2013 pronunțată de Curtea de Apel ORADEA la data de 25-11-2013 în dosarul nr. 317/35/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
- SECȚIA A - II - A CIVILĂ, DE C.
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL -
Nr. operator de date cu caracter personal: 3159
Dosar nr._ /CA/2013
SENTINȚA NR. 197 /2013 CA - PI
Ședința publică din 25 noiembrie 2013
PREȘEDINTE: O. B.- judecător
GREFIER: D. E. T.
Pe rol fiind soluționarea acțiunii de contencios administrativ, în primă instanță, introdusă de reclamantul T. A. L. domiciliat în Satu M., . 1, ., J. Satu M., în contradictoriu cu pârâții I. T. al Poliției de Frontieră Sighetul Marmației cu sediul în Sighetul Marmației, .. 38, J. Maramureș și M. A. Interne cu sediul în București, Piața Revoluției, nr. 1 A, sector 1, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999).
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reprezentantul reclamantului T. A. L. - lipsă, avocat Moreșan O. în baza împuternicirii avocațiale nr.124/16.04.2013 emisă de Uniunea Națională a Barourilor din România - Baroul Satu M. - Cabinete Asociate de Avocați și I. T. al Poliției de Frontieră Sighetul Marmației prin consilier juridic V. C. în baza împuternicirii nr._ emisă de pârât, lipsă fiind pârâtul M. Administrației și Internelor.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că acțiunea este legal timbrată cu suma de 50 lei achitată prin chitanța nr._ din 11.09.2013, după care:
Reprezentantul reclamantului arată că nu are alte excepții, probleme prealabile, cereri de formulat sau probe de propus.
Reprezentanta pârâtului arată de asemenea că nu are alte excepții, probleme prealabile, cereri de formulat sau probe de propus.
Instanța, invocă din oficiu, în temeiul art.131 Cod procedură civilă, raportat la art.248 Cod procedură civilă și art.4 din Legea 2/2013, excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Oradea în soluționarea prezentei cauze.
Reprezentantul reclamantului precizează că legea specială este OG 121/1998, astfel că, consideră că este competentă Curtea de Apel Oradea să soluționeze prezenta cauză. Lasă la aprecierea instanței excepția invocată din oficiu.
Reprezentanta pârâtului, de asemenea, lasă la aprecierea instanței excepția invocată din oficiu.
CURTEA DE APEL,
DELIBERÂND :
Constată că prin cererea înregistrată la această instanță la data de 28.08.2013, legal timbrată, reclamantul T. A. L., prin acțiunea în contencios administrativ formulată, a solicitat admiterea acțiunii astfel cum este formulată, iar în consecință, anularea Deciziei de imputare nr._/02.04.2013 și a Procesului verbal de cercetare administrativă nr._/26.03.2013, pentru nerespectarea prevederilor 23, alin. 3 din OG 121/1998, anularea hotărârii nr._/30.05.2013 a ITPF Sighetu Marmației, respectiv, a hotărârii nr. 150/26.07.2013 a Inspectoratului General al Poliției de Frontieră - Comisia de Jurisdicție a Imputațiilor, ca fiind nelegale.
În fapt, arată că la data de 04.04.2013 se comunică reclamantului, decizia de imputare nr._/02.04.2013 a Inspectoratului T. a Poliției de Frontieră Sighetul Marmației, prin care se stabilește în sarcina sa suma de 4.554,28 lei reprezentând cheltuieli de întreținere pe timpul școlarizării.
Decizia de imputare are la bază procesul verbal de cercetare administrativă nr._/26.03.2013 încheiat de membrii comisiei de cercetare administrativă în perioada 11.02._13 prin care s-a constatat producerea unei pagube de 4.554,28 lei rezultând ca urmare a încetării raporturilor de serviciu prin demisia contestatorului și a nerespectării angajamentului încheiat.
În urma formulării acestei contestații, Comisia de soluționare a contestațiilor din cadrul ITPF Sighetu Marmației, a pronunțat hotărârea nr._/30.05.2013, prin care aceasta admite contestația numitului T. A. L., formulată împotriva deciziei de imputare nr._/02.04.2013, dar nu pentru considerentele enunțate de acesta, ci având în vedere că această decizie s-a emis pentru o pagubă mai mică decât cea reală, iar, în consecință, anulează procesul verbal de cercetare administrativă și decizia de imputare.
Totodată, prin această hotărâre, Comisia, solicită Comisie de Jurisdicție a Imputațiilor, repunerea în termen, conform art. 33 alin. 1 din Ordonanța de Guvern nr. 121/1998, în vederea stabilirii cu certitudine a pagubei create de către numitul T. A. L..
Reclamantul atacă această hotărâre la Comisia de Jurisdicție a Imputațiilor, iar în urma acestei plângeri se ia Hotărârea nr. 150/26.07.2013, prin care se respinge plângerea formulată de către reclamant și se mențin întru-totul dispozițiile hotărârii nr._/30.05.2013 a CSC din cadrul ITPF Sighetu Marmației.
Atât decizia de imputare, cât și hotărârile amintite anterior, sunt nelegale pentru următoarele considerente:
În ce privește hotărârea nr._/30.05.2013 a CSC din cadrul ITPF Sighetu Marmației, arată că suntem în prezența unei hotărâri care admite contestația formulată de către reclamant, anulează toate actele a căror nulitate a fost solicitată de către acesta, dar, pe alte considerente decât cele avute în vedere de către reclamant prin contestația formulată.
Consideră că această hotărâre încalcă orice fel de principii de drept sau texte legale despre care reclamantul a făcut vorbire în contestația formulată.
În primul rând, prin această hotărâre nu se analizează toate motivele de fapt și de drept expuse de către reclamant și se dau interpretări total eronate vis a vis de normele legale invocate de către acesta.
În principal, solicită a se avea în vedere faptul că reclamantul a solicitat în fața acestei comisii din cadrul ITPF Sighetu Marmației, anularea deciziei de imputare nr._/02.04.2013 și a procesului verbal de cercetare administrativă nr._/26.03.2013, pentru nerespectarea prevederilor art. 23 alin. 3 din OG 121/1998, respectiv a articolului 43 din OG 121/1998, cu referire la art. 6 CEDO, sub aspectul accesului efectiv la o instanță de judecată.
Face referire la cercetarea administrativă efectuată și solicită a se observa nerespectarea prev. art. 23 alin. 3 din OG 121/1998 conform cărora „cercetarea"" împrejurărilor în care s-a produs paguba se face cu chemarea și ascultarea celor în cauză pentru explicații scrise și prezentarea de probe în apărare" ori sub acest aspect nerespectarea acestor prevederi atrage nulitatea deciziei de imputare (aceasta fiind actul subsecvent procesului verbal de cercetare administrativă ) întrucât este vorba despre dispoziții cu caracter imperativ fapt ce rezultă din modul de formulare al textului și din principiile care au stat la baza adoptării lui. Astfel vătămarea suferită de reclamant este evidentă fiindu-i încălcat dreptul la apărare prin imposibilitatea de a-și formula apărările raportat la aspectele reținute de către Comisia de cercetare administrativă. Mai mult decât atât nu i s-a comunicat reclamantului procesul verbal de cercetare administrativă încălcându-i-se astfel dreptul său la apărare.
În al doilea rând arată că sumele imputate sunt arbitrar calculate nefiind determinat și nici determinabil modul în care s-a stabilit cuantumul acesteia. Mai mult decât atât nu se indică dacă sumele imputate sunt reactualizate, reclamantul neavând posibilitatea de a verifica legalitatea modalității lor de determinare.
Situația prev. la art.2 și 3 din OG 121/1998 privind răspunderea materială a militarilor, aceasta vizează răspunderea militarilor în condiții strict și limitativ prevăzute de lege iar situația reclamantului nu își găsește corespondent legal în aceste dispoziții mai sus amintite, nefiind în cazul acestuia aplicabile.
Apreciază suma imputată ca fiind prescrisă având în vedere disp. art. 24 alin. 3 din OG 121/1998 care prevede „când persoanele prev. la art.20 alin.l sunt cadre militare, militari angajați pe bază de contract sau salariați civili și nu au fost de bun-credință, ele vor fi obligate la restituirea sumelor sau la plata contravalorii bunurilor ori a serviciilor nedatorate, dacă paguba a fost constatată în cel mult 3 ani de la data primirii sumelor, bunurilor ori a prestării serviciilor nedatorate". Astfel în mod evident câtă vreme reclamantul a beneficiat de această școlarizare în cursul anului 2005, suma imputată este prescrisă.
Totodată având în vedere prev. art. 25 alin.5 din OG 121/1998 decizia de imputare nu este motivată și nu cuprinde organul competent în soluționarea contestației, acestea fiind mențiuni obligatorii pe care trebuie să le cuprindă decizia de imputare.
Un ultim aspect care este foarte important în ce privește temeinicia acestei hotărâri, este acela că, deși, pe de o parte, se admite contestația reclamantului, se admite pe un alt considerent legal, decât cele de care a făcut vorbire reclamantul în contestație.
Prin urmare, pârâta ITPF Sighetu Marmației, nu ia în calcul motivele de nelegalitate invocate de către reclamant și ia în calcul doar o solicitare chiar a acesteia de a se repune în termen pârâta în vederea stabilirii cu certitudine a pagubei create de către reclamant, solicitare care este adresată Comisiei de Jurisdicție a Imputațiilor din cadrul Ministerului A. Interne.
În ce privește hotărârea nr. 150/26.07.2013 a pârâtei de ordin II, M. A. Interne - I. General al Poliției de Frontieră, aceasta este nelegală, dat fiind faptul că, prin această hotărâre se respinge plângerea formulată și se dă câștig de cauză cererii de repunere în termen a ITPF Sighetu Marmației.
Este adevărat că în ceea ce privește hotărârea nr. 150/26.07.2013 a pârâtei de ordin II, motivarea în fapt și în drept vis a vis de apărările formulate de reclamant prin plângerea formulată, nu există sub nicio formă.
Ce este deosebit de important este că reclamantul, atât prin contestația formulată, cât și ulterior, prin plângerea formulată, invocă dispozițiile art. 23 alin. 3 din OG 121/1998, respectiv a art. 43 din OG 121/1998, cu referire ia art. 6 CEDO, sub aspectul efectiv la instanța de judecată, aspect față de care nu se pronunță nici pârâta de ordin I și nici pârâta de ordin II, mai ales prin prisma faptului că hotărârile atacate sunt nule dacă dăm curs dispozițiilor amintite anterior.
Nelegalitatea acestei hotărâri o invocă și prin prisma faptului că, potrivit prevederilor art. 33 privind repunerea în termen solicitată Comisiei de jurisdicției a imputaților, deoarece această cerere conform OG 121/1998 „se face în cel mult 15 zile de la încetarea cauzei care a împiedicat efectuarea cercetării administrative, sau emiterea Deciziei de imputare, ori de la data când comandantul sau șeful unității competente a luat cunoștință că Decizia de imputare s-a emis împotriva altei persoane decât cea care a produs paguba sau pentru o pagubă mai mică decât cea reală". Prin urmare prin hotărârea atacată nu se face vorbire de care este acea cauză care a împiedicat efectuarea cercetării administrative sau emiterii deciziei de imputare.
Astfel, apreciază că în această cauză ITPF Sighetul Marmației nu poate fi repus în termenul prev. de art. 33 alin.l, pentru lipsa mențiunilor privind cauza sau împrejurarea care a împiedicat efectuarea cercetării administrative sau a emiterii Deciziei de imputare.
În speța dedusă judecății suntem în prezența unei situații stupefiante, cel puțin din prisma faptului că, pe de o parte, se admite contestația (nu pe considerentele expuse, ci pe alte considerente), pe de altă parte, prin plângerea formulată de către reclamant, se admite o cerere de repunerea pârâtei de ordin I a cărei hotărâri s-au solicitat de către reclamant a fi anulate.
În concluzie, este o situație contradictorie și total nelegală în contradicție cu toate normele legale în vigoare, respectiv principii de drept.
Mai mult decât atât, deși reclamantul are prevăzute cele două proceduri prealabile în OG 121/1998, după parcurgerea cărora se poate adresa instanțelor de judecată, pârâta de ordin I a început deja, într-un alt dosar, cercetarea administrativă a acestuia, pentru o pagubă mai mare decât cea constatată inițial, neținând seama de faptul că reclamantul are la îndemână acțiunea în instanță, ori, în cazul în care acesta va câștiga și cercetarea administrativă care se efectuează în al doilea dosar, se desființează, deoarece cel de al doilea dosar este un accesoriu al primului, prin urmare, conform principiului „accessorium sequitur principallum" va avea aceeași soartă.
Pentru toate aceste considerente de fapt și de drept, solicită admiterea acțiunii, astfel cum este formulată.
În drept, invocă dispozițiile art. 23 alin. 3, art. 43, art. 33, din OG 121/1998, art. 6 CEDO, art. 453 C.pr.civ.
Pârâtul I. T. al Poliției de Frontieră Sighetu Marmației, prin întâmpinare a solicitat respingerea capătului de cerere formulat, privind solicitarea anulării Procesului verbal de cercetare administrativă nr._/26.03.2013 și a Deciziei de imputare nr._/02.04.2013 ca fiind lipsit de obiect; respingerea capătului de cerere privind anularea Hotărârii I.T.P.F. Sighetu Marmației nr._/30.05.2013 ca lipsit de interes; respingerea capătului de cerere prind solicitarea anulării Hotărârii Comisiei de Jurisdicție a Imputațiilor nr. 150/26.07.2013 ca neîntemeiat iar pe fondul cauzei, respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În fapt, arată că la nivelul I.T.P.F. Sighetu Marmației a fost dispusă prin Dispoziția șefului de inspectorat nr. 30/11.02.2013 (document cu caracter clasificat „secret de serviciu") efectuarea cercetării administrative în cauza privind paguba produsă ca urmare a nerespectării de către reclamantul T. A. L. a perioadei minime de 10 ani în care trebuia să își desfășoare activitatea în cadrul instituțiilor Ministerului A. Interne, perioadă pe care și-a asumat-o prin Angajamentul nr._/03.01.2006, document pe care acesta l-a semnat la data admiterii în cadrul Școlii de Pregătire a Agenților de Poliție de Frontieră „A. I. Oradea".
Prin Procesul verbal de cercetare administrativă nr._/26,03.2013. comisia constituită la nivelul I.T.P.F. Sighetu Marmației a constatat existența unei pagube în cuantum de 4554,28 lei. D. urmare a fost emisă decizia de impunere prin care s-a imputat reclamantului suma respectivă.
În perioada de soluționare a contestației s-a revenit asupra bazei de calcul pentru că s-a greșit indicele reprezentând numărul de zile aferent angajamentului pe 10 ani, paguba fiind în realitate mai mare, respectiv 5272,25 lei.
Comisia a anulat astfel procesul verbal de cercetare administrativă și decizia de imputare hotărând a se solicita repunerea în termen în vederea stabilirii cu certitudine a pagubei create de reclamant.
Referitor la motivele invocate de către reclamant în cererea de chemare în judecată învederează următoarele:
1. În ceea ce privește solicitarea anulării procesului verbal de cercetare administrativă și a deciziei de imputare, emise de către I.T.P.F. Sighetu Marmației, apreciază acțiunea reclamantului ca fiind lipsită de obiect, având în vedere faptul că acesta solicită instanței a se pronunța cu privire la legalitatea unor acte care au fost anulate de către instituția emitentă, în procedură internă.
2.În ceea ce privește capătul de cerere privind anularea Hotărârii I.T.P.F. Sighet nr._/30.05.2013, apreciază că este lipsit de interes, întrucât Comisia de soluționare a contestațiilor, prin această hotărâre a admis tocmai contestația reclamantului.
3.Cu privire la solicitarea anulării Hotărârii Comisiei de Jurisdicție a Imputațiilor nr. 150/26.07.2013, consideră că cererea este neîntemeiată, aceasta fiind emisă în conformitate cu prev. art. 39 alin 1), raportat la art. 33 alin 1) din O.G. nr. 121/1998.
4.Pe fondul cauzei, reclamantul invocă faptul că i s-ar fi încălcat dreptul la apărare, nefiindu-i comunicat procesul verbal de cercetare administrativă. Conform proceselor verbale atașate la dosarul cauzei, comisia-raportat la prev. pct. 93 din I.M.I. 830/1999-a întreprins demersuri atât pentru chemarea și ascultarea reclamantului (procesul verbal din 20.03.2013) cât și pentru prezentarea procesului verbal de cercetare administrativă în faza de concept (25.03.2013), însă reclamantul nu a fost găsit la domiciliul legal și nu a răspuns la apelurile telefonice ale membrilor comisiei, din informațiile obținute de la vecinii acestuia rezultând că ar fi fost plecat din țară.
În data de 04.04.2013 i s-a transmis prin poștă decizia de imputare atât la adresa de domiciliu a reclamantului, cât și a mamei acestuia. Plicul înaintat la domiciliul reclamantului a fost returnat cu mențiunea „destinatarul lipsește de la domiciliu" (ori, „nefiind la domiciliu", nici comisia de cercetare administrativă nu a avut posibilitatea de a-1 asculta și a-i cere explicații în legătură cu paguba creată), iar plicul trimis pe adresa de domiciliu al mamei a fost preluat, reclamantul luând cunoștință despre acesta, dovadă faptul că a și contestat decizia de imputare.
În ceea ce privește modul de calcul a pagubei imputate, Comisia de cercetare administrativă a solicitat Școlii de Pregătire a Agenților de Poliție de Frontieră să comunice cheltuielile de întreținere pe timpul școlarizării pentru reclamant. Conform bazei de calcul întocmită de compartimentul financiar, numărul de zile aferent angajamentului încheiat este de 3288 zile, numărul de zile lucrate efectiv este de 2012 zile, astfel că a rezultat o pagubă de 4554,28 lei. Întrucât pe parcursul soluționării contestației s-a constatat că baza de calcul a fost greșită și aplicând același algoritm, a rezultat o pagubă mai mare, respectiv 5272,25 lei.
Reclamantul este în eroare atunci când spune că s-a dispus cercetarea sa administrativă într-un alt dosar, având în vedere faptul că cererea de repunere în termen formulată a fost admisă, în vederea finalizării cercetărilor administrative dispuse.
De asemenea solicită respingerea ca neîntemeiate a susținerilor reclamantului conform cărora, instituția, în cadrul soluționării contestației nu ar fi luat în calcul motivele de nelegalitate invocate.
În drept a invocat disp.art.. 205, 206 N.C.Proc. civ., Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ; Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului; O.G. nr. 121/1998 privind răspunderea materială a militarilor, Instrucțiunile M.I. nr. 830/1999 privind răspunderea materială a militarilor, O.M.A.I. nr. 1122/2006.
Pârâtul M. A. Interne prin întâmpinare a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Arată că la nivelul I.T.P.F. Sighetu Marmației a fost dispusă prin Dispoziția inspectorului șef nr. 30 din data de 11.02.2013 efectuarea cercetării administrative cu privire la paguba produsă ca urmare a nerespectării de către reclamant a perioadei minime de 10 ani pe care acesta și-a asumat-o prin înscrisul pe care 1-a semnat la data admiterii în cadrul Școlii de Pregătire a Agenților de Poliției de Frontieră „A. I." Oradea.
Concluziile și propunerile comisiei de cercetare administrativă au fost inserate în Procesul Verbal de cercetare administrativă nr._ din 26.03.2013, înscris ce a fost aprobat de inspectorul șef al I.T.P.F. Sighetu Marmației.
Pentru recuperarea pagubei s-a dispus angajarea răspunderii materiale în sarcina reclamantului pentru suma de 4554,28 lei reprezentând contravaloarea cheltuielilor de întreținere pe timpul școlarizării, emițându-se pe numele acestuia Decizia de imputare nr._ din data de 02.04.2013.
Reclamantul a contestat procesul verbal de cercetare administrativa, precum și decizia de imputare, solicitând anularea acestora pentru nerespectarea prevederilor art. 23 alin. 3) și art. 43 din O.G.nr. 121/1998.
Procedând la soluționarea contestației, comisia numită prin Dispoziția șefului I.T.P.F. nr. 92/14.05.2013 a revenit asupra bazei de calcul, informându-1 pe șeful de inspectorat cu privire la faptul că în prima bază de calcul s-a greșit indicele reprezentând numărul de zile aferent angajamentului încheiat pe 10 ani, paguba reală fiind mai mare decât cea reținută în decizia de imputare.
Având în vedere aceste considerente, prin Hotărârea nr._,2/30.05.2013 comisia a admis contestația reclamantului însă nu pentru motivele invocate de acesta, ci având în vedere faptul că decizia de imputare a fost emisă pentru o pagubă mai mică decât cea reală.
Nemulțumit de soluția pronunțată, reclamantul a înaintat plângere la Comisia de Jurisdicție a Imputațiilor, având ca principal capăt de cerere anularea Hotărârii Comisiei de Soluționare a Contestațiilor nr._ din 30.05.2013, respectiv respingerea cererii de repunere în termen.
Prin Hotărârea nr. 107/17.06.2013, Comisia de Jurisdicție a Imputațiilor a admis cererea de repunere în termen formulată de I.T.P.F. Sighetu Marmanției, în vederea finalizării cercetării administrative, având în vedere prevederile art. 33 alin. 1) din O.G. nr. 121/1998.
Reclamantul a formulat plângerea împotriva Hotărârii nr._/30.05.2013 solicitând „desființarea acesteia ca neîntemeiată și nelegală".
Prin Hotărârea nr. 150/26.07.2013, Comisia de Jurisdicție a Imputațiilor a respins plângerea formulată de reclamant, constatând faptul că motivul invocat de către I.T.P.F., în cererea de repunere în termen, „se circumscrie situațiilor expres prevăzute la art. 33 alin. 1) din O.G. 121/1998".
În ceea ce privește solicitarea reclamantului de anulare a procesului verbal de cercetare administrativă și a deciziei de imputare, emise de I.T.P.F. Sighetu Marmației, apreciază că acest capăt de cerere este lipsit de obiect având în vedere faptul că acesta solicită instanței a se pronunța cu privire la legalitatea unor acte care au fost anulate de către instituția emitentă.
Referitor la capătul de cerere privind anularea Hotărârii I.T.P.F. Sighetu Marmației nr._/30.05.2013, apreciază că este lipsit de interes, în condițiile în care Comisia de soluționare a contestațiilor, prin această hotărâre a admis tocmai contestația reclamantului (chiar dacă pentru alte motive decât cele invocate de către acesta), ori partea care a obținut câștig de cauză, nu are interes în exercitarea unei căi de atac.
Cu privire la susținerile reclamantului potrivit cărora i s-ar fi încălcat dreptul la apărare nefiindu-i comunicat procesul verbal de cercetare administrativă precizăm următoarele:
Conform proceselor verbale atașate la dosarul cauzei, comisia - raportat la prevederile pct. 93 din I.m.i. nr. 830/1999, a întreprins demersuri atât pentru chemarea și ascultarea reclamantului cât și pentru prezentarea procesului verbal de cercetare administrativă în faza de concept, însă reclamantul nu a fost găsit la domiciliu și nu a răspuns la apelurile telefonice ale membrilor comisiei, din informațiile obținute de la vecinii acestuia rezultând că ar fi plecat din țară.
În data de 04.04.2013 s-a transmis prin poștă decizia de imputare atât la adresa de domiciliu a reclamantului, cât și a mamei acestuia, iar plicul trimis pe adresa de domiciliu a mamei acestuia a fost preluat, reclamantul luând la cunoștință despre conținutul acestuia, sens în care a și contestat decizia de imputare.
În ceea ce privește modul de calcul a pagubei imputate, Comisia de cercetarea administrativă a solicitat Școlii de Pregătire a Agenților de Poliție de Frontieră „A. I." Oradea, să comunice cheltuielile de întreținere pe timpul școlarizării pentru reclamant.
Paguba produsă de reclamant a fost calculată conform art. 10 din O.M.A.I. nr. 1122/2006, respectiv „suma ce urmează a se recupera se determină ca diferență dintre totalul cheltuielilor de întreținere pe timpul școlarizării pentru o persoană și cota parte din acestea, corespunzătoare perioadei servite în unitățile M.A.I., după absolvirea instituțiilor de învățământ, calculată în zile calendaristice".
Conform bazei de calcul întocmită de către C. Financiar al I.T.P.F. Sighetu Marmației, numărul zilelor aferent angajamentului încheiat între reclamant și M.A.I. era de 3288 zile, iar numărul de zile lucrate efectiv de acesta este de 2012, rezultând o pagubă de 4554,28 lei.
Pe parcursul soluționării contestației, C. Financiar a constatat că din eroare, în prima bază de calcul a fost greșit un indice, întrucât numărul de zile aferent angajamentului încheiat între reclamant și M.A.I. este de 3653 zile și nu 3288 zile, cum era menționat în prima bază de calcul, sens în care a rezultat o pagubă mai mare decât cea reținută în decizia de imputare.
Referitor la invocarea neaplicării în cauză a prevederilor art. 2 și 3 din O.G. nr. 121/1998, precizează faptul că acestea nu pot fi primite întrucât la art. 3 din actul normativ menționat se prevede clar că „militarii răspund material, indiferent dacă, după producerea pagubei, mai au sau nu calitatea de angajat".
Cu privire la susținerea reclamantului conform căreia suma imputata ar fi „prescrisă", făcându-se trimitere la prevederile art. 24 alin. 3 din actul normativ menționat, apreciază că este neîntemeiată, întrucât paguba reținută în sarcina reclamantului derivă dintr-un angajament pe care acesta nu 1-a respectat, paguba fiind produsă în momentul demisiei.
Apreciază că, reclamantul este în eroare atunci când susține că s-a dispus cercetarea sa administrativă în alt dosar, pentru următoarele considerente:
Prin Hotărârea nr. 107/17.06.2013 a fost admisă cererea de repunere în termen formulată de I.T.P.F. Sighetu Marmației, în vederea finalizării cercetării administrative, în conformitate cu prevederile art. 33 din O.G. nr. 121/1998, având în vedere faptul că decizia de imputare s-a emis pentru o pagubă mai mică decât cea reală, cererea fiind înaintată în cel mult 15 zile de la data când șeful unității a luat la cunoștință că decizia de imputare a fost emisă pentru o pagubă mai mică decât paguba reală.
Astfel, față de reclamant nu s-a dispus o noua cercetare administrativa ci s-a repus în termen cercetarea administrativă.
Față de cele învederate, acțiunea reclamantei este neîntemeiată.
Examinând, cu prioritate ,in temeiul art. 248 cod procedura civila, excepția de necompetență materială a Curții de Apel Oradea, invocată din oficiu, instanța o apreciază ca fiind întemeiată, pentru următoarele considerente:
Potrivit prevederilor art. IV din Legea nr.2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2013 privind codul de procedură civilă, articolul 109 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 29 mai 2007, cu modificările și completările ulterioare, se modifică și va avea următorul cuprins:
"ART. 109.-Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe”.
Instanța constată că în speță se solicită anularea unor acte administrative emise de instituțiile pârâte, astfel că devin incidente prevederile textului legal enunțat mai sus, litigiul având ca obiect raportul de serviciu al unui funcționar public cu statut special, respectiv polițist de frontieră.
Mai mult, potrivit dispozițiilor art. 2 alin. 1 lit. c din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică in vederea executării ori a organizării executării legii, dând naștere, modificând sau stingând raporturi juridice.
Aplicând această definiție actelor a căror anulare se solicită, instanța reține că actul administrativ vătămător pentru reclamant este Hotărârea nr._/30.05.2013 emisă de Comisia de soluționare a contestațiilor din cadrul ITPF Sighetul Marmației.
De asemenea, instanța constată și că potrivit articolului 43 din OG nr. 121/1998: „În situația în care, după epuizarea acestor căi de atac, persoanele obligate la repararea prejudiciului în condițiile prezentei ordonanțe consideră că au fost lezate într-un drept legitim se pot adresa instanței judecătorești competente, potrivit legii”.
Pe cale de consecință, în temeiul prevederilor art. 248 Cod de procedură civilă, cu raportare la art. 129 si următoarele din Codul de procedură civilă, la art. IV din Legea nr. 2/2013, la art. 10 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ și la art. 43 din OG 121/1998 privind răspunderea civilă a militarilor, instanța va admite excepția de necompetenta materială a Curții de Apel Oradea, invocată din oficiu și va declina competența de soluționare a acțiunii formulate de reclamantul T. A. L. in favoarea Tribunalului Satu M. – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ si fiscal.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
H O T Ă R E Ș T E :
Admite excepția de necompetență materială a Curții de Apel Oradea, invocată din oficiu.
DECLINĂ competența de soluționare a acțiunii formulate de reclamantul T. A. L. domiciliat în Satu M., . 1, ., J. Satu M., în contradictoriu cu pârâții I. T. al Poliției de Frontieră Sighetul Marmației cu sediul în Sighetul Marmației, .. 38, J. Maramureș și M. A. Interne cu sediul în București, Piața Revoluției, nr. 1 A, sector 1, în favoarea Tribunalului Satu M. - Secția a II-a Civilă, de contencios administrativ și fiscal.
Pronunțată în ședința publică din 25.11.2013.
PREȘEDINTE: GREFIER :
O. B. D. E. T.
Red.hot.jud. O.B.
Dact.D.E.T.
5 exemplare/ 12 decembrie 2013
- 3 comunicări efectuate și predate la expediție în data de: 13 decembrie 2013 .
- T. A. L. - Satu M., . 1, ., J. Satu
M.
- I. T. al Poliției de Frontieră Sighetul Marmației - Sighetul Marmației,
.. 38, J. Maramureș
- M. A. Interne - București, Piața Revoluției, nr. 1 A, sector 1
| ← Pretentii. Decizia nr. 2568/2013. Curtea de Apel ORADEA | Pretentii. Decizia nr. 3008/2013. Curtea de Apel ORADEA → |
|---|
