Anulare act administrativ. Decizia nr. 4204/2013. Curtea de Apel ORADEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4204/2013 pronunțată de Curtea de Apel ORADEA la data de 13-11-2013 în dosarul nr. 815/111/2011
ROMÂNIA
Curtea de Apel Oradea
- Secția a II-a Civilă, de C.
Administrativ și Fiscal –
Nr. operator de date cu caracter personal: 3159
Dosar nr._ /CA/2011 - R
DECIZIA NR. 4204/CA/2013 – R
Ședința publică din 13 noiembrie 2013
Președinte: L. B.
Judecător: I. G.
Judecător: C. R.
Grefier: M. M.
Pe rol fiind soluționarea recursurilor în contencios administrativ declarate de recurenta-pârâtă P. M. Oradea, cu sediul în Oradea, P-ța Unirii, nr. 1, jud. Bihor și L. A., domiciliat în Oradea, ., jud. Bihor în contradictoriu cu intimata-reclamantă A. L. Gergeta, domiciliată în Oradea, .. 3, jud. Bihor și cu intimatele-pârâte L. G. și L. A., ambele domiciliate în Oradea, ., jud. Bihor împotriva Sentinței nr. 4848/CA din 26.06.2013 pronunțată de Tribunalul Bihor, având ca obiect: anulare act administrativ.
Se constată că dezbaterea în fond a cauzei a avut loc la data de 6 noiembrie 2013, când părțile prezente au pus concluzii consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheierea ce face parte din prezenta și când, în vederea deliberării și pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise, s-a amânat pronunțarea în cauză pentru termenul de azi.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Constată că prin Sentința nr. 4848/CA din 26.06.2013 Tribunalul Bihor a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților L. G. și L. A., invocată de pârâți și a respins cererea formulată de reclamanta A. L. G. împotriva pârâților L. G. și L. A. ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă. A respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei A. L. G.. A admis cererea formulată de reclamanta A. L. G. împotriva pârâților P. M. Oradea și L. A. L., a dispus anularea autorizației de construire nr. 1605/08.10.2010 emisă de P. M. Oradea pentru executarea lucrărilor de construire pentru schimbarea destinației din locuință în spălătorie auto și pizzerie la parter și cafe bar la etaj și mansardă pentru imobilul înscris în CF_ cu nr. cadastral_. A obligat pârâții P. M. Oradea și pe L. A. L. să plătească reclamantei suma de 4,30 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, prin autorizația de construire nr. 1605/08.10.2010 pârâta P. Municipiul Oradea a autorizat executarea lucrărilor de construire pentru schimbarea destinației din locuință în spălătorie auto și în pizzerie (fast-food) la parter și cafe-bar la etaj și mansardă pentru imobilul situat în Oradea, înscris în CF nr._ Oradea nr. cadastral_. S-a menționat în autorizație obligația titularului de a amenaja locuri de parcare conform planșei 1/U, proiect 18/2010.
Această autorizație a fost emisă și în baza certificatului de urbanism nr. 2829/03.09.2010 conform căruia pentru eliberarea autorizației s-a impus obținerea acordului legalizat a vecinilor direct afectați.
Instanța a constatat că pârâtul L. A. a obținut acordul vecinilor din imobilele situate pe .. 1 și nr. 6, însă acest acord a fost dat în formă olografă, nu autentică.
În ceea ce privește motivele de nulitate a autorizației de construire referitoare la nerespectarea indicilor CUT și COT, instanța de fond a constatat că schimbarea de destinație s-a efectuat la o construcție deja existentă, fără a se autoriza extinderea acesteia, astfel că acești indici au rămas neschimbați, motiv pentru care susținerile reclamantei au fost apreciate ca neîntemeiate. Nerespectarea de către pârât a autorizației de construire constituie motiv de obligare a sa de a intra în legalitate și reprezintă o faptă contravențională, dar nu poate duce la anularea autorizației. Aceleași argumente sunt valabile și cu privire la susținerile reclamantei referitoare la nerespectarea distanțelor. Pe de altă parte, reclamanta nu arată în ce constă această încălcare a distanțelor minime legale, astfel că instanța va aprecia ca neîntemeiat acest motiv.
Și încălcarea proiectului constituie un motiv de obligare a sa de a intra în legalitate și reprezintă o faptă contravențională, dar nu poate duce la anularea autorizației.
În ceea ce privește existența locurilor de parcare, instanța de fond a apreciat că și acest motiv este neîntemeiat având în vedere că în conformitate cu proiectul nr. 18/2010 și contractul de închiriere nr. 7/01.09.2010 încheiat între . și ., cu obiectul închirierii unei suprafețe de teren cu destinația de parcare auto, ce va fi folosită în exclusivitate de angajații și clienții ., pârâtul a asigurat un număr de 7 locuri de parcare situate pe nr. cadastral 9884 și care reprezintă o parcare particulară pentru camioane la intersecția străzilor Al. V. și Costaforu, potrivit înscrisurilor de la filele 53, 57, 58 și 60.
Argumentele reclamantei au fost, însă, apreciate ca întemeiate sub aspectul lipsei acordului autentic al vecinilor direct afectați și, implicit, lipsa acordului său prealabil la schimbarea destinației din locuință în spațiu comercial.
Instanța de fond a reținut că, în conformitate cu dispozițiile art. 7 alin. 9 și 12 din Legea nr. 50/1991, autorizația de construire se emite dacă sunt îndeplinite cumulativ condițiile cerute prin prezenta lege, numai pe baza unei documentații complete, în conformitate cu conținutul-cadru prevăzut in anexa nr. 1, cu excepția situațiilor prevăzute la alin. 16, în speță nefiind incident nici un caz de excepție din cele prevăzute la alin. 16.
Astfel, autorizația de construire se emite în baza unei documentații ce trebuie să cuprindă (art. 7 alin. 1): certificatul de urbanism, dovada, în copie legalizată, a titlului asupra imobilului, teren și/sau construcții, documentația tehnică - D.T., avizele și acordurile stabilite prin certificatul de urbanism, punctul de vedere al autorității competente pentru protecția mediului, dovada privind achitarea taxelor aferente certificatului de urbanism și a autorizației de construire.
Documentația tehnică pentru autorizarea executării lucrărilor de construcții, potrivit anexei 1 la Legea nr. 50/1991, se elaborează de proiectanți autorizați și, după vizarea spre neschimbare, se dezvoltă în proiectul tehnic întocmit conform prevederilor legale în vigoare, în concordanță cu cerințele certificatului de urbanism, cu conținutul avizelor, acordurilor, punctului de vedere al autorității pentru protecția mediului competente, precum și, după caz, al actului administrativ al acesteia, cerute prin certificatul de urbanism.
Potrivit conținutului cadru al documentației tehnice DT, aceasta trebuie să cuprindă și acordul vecinilor, conform prevederilor legale in vigoare, exprimat in forma autentica, pentru construcțiile noi, amplasate adiacent construcțiilor existente sau in imediata lor vecinătate - si numai daca sunt necesare măsuri de intervenție pentru protejarea acestora, pentru lucrări de construcții necesare în vederea schimbării destinației în clădiri existente, precum și în cazul amplasării de construcții cu altă destinație decât cea a clădirilor învecinate.
Prin art. 27 din Ordinul MDRL nr. 839/2009 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 50/1991, s-au reglementat situațiile în care este necesar acordul vecinilor și condițiile în care acesta este dat. Astfel, pentru situația lucrărilor de construcții necesare în vederea schimbării destinației în clădiri existente, acordul este necesar atunci când urmare a investiției noi pot fi create situații de disconfort generate de incompatibilități între funcțiunea preexistentă și cea propusă. Cauzele cele mai frecvente sunt legate de afectarea funcțiunii de locuit prin implementarea unor funcțiuni incompatibile datorită zgomotului, circulației, degajării de noxe, etc..
Acordul vecinilor se dă condiționat de asigurarea, prin proiectul tehnic și autorizația de construire, a măsurilor de punere în siguranță a construcției preexistente rezultate în urma raportului de expertiză tehnică întocmit la comanda investitorului noii construcții, acest acord fiind valabil numai în formă autentică.
Din înscrisurile de la dosar, autorizația de construire și proiectul realizat, instanța reține că pârâtul L. A. a solicitat autorizarea unor lucrări de construire pentru schimbarea destinației din locuință în spălătorie auto și în pizzerie (fast-food) la parter și cafe-bar la etaj și mansardă.
Instanța apreciază că în speță era necesar acordul reclamantei, în calitate de vecin direct afectat, acord ce nu a fost solicitat, în forma autentică prevăzută de lege, formă ce are scopul de a atrage atenția celui care își exprimă acordul asupra importanței actului pe care îl întocmește.
Astfel, din declarațiile martorilor audiați, a rezultat că, prin noua funcțiune, cea de cafe bar se produce un zgomot care a deranjat vecinii, chiar fostul administrator martorul T. M. recunoscând că a fost chemat un echipaj de poliție de 2 – 3 ori. Fostul administrator a declarat că erau folosite de către clienți parcările din fața barului, a vecinului din dreapta și cele de vis-a vis, deși societatea închiriase parcarea situată la intersecția străzilor Al. V. și Costaforu, potrivit înscrisurilor de la filele 53, 57, 58 și 60, situată pe aceeași parte a străzii cu barul. Prin urmare, prin clienții nu foloseau parcarea închiriată. Prin folosirea parcărilor din zonă, nouă funcțiune a clădirii este incompatibilă prin circulația mai intensă a autoturismelor în zonă și implicit degajarea de noxe.
Instanța de fond a constatat că, în vederea schimbării destinației clădirii din litigiu, acordul vecinilor era necesar întrucât noua investiție a creat situații de disconfort generate de zgomot, circulație etc.
Instanța de fond a apreciat că era necesar și acordul reclamantei, nu doar al vecinilor din imobilele situate pe .. 1 și nr. 6.
Astfel, potrivit declarațiilor martorilor, construcția în litigiu se află situată la o distanță aproximativă de 5 m de casa reclamantei, din planul de amplasament depus la fila 17 rezultând o distanță între cele două proprietăți de 3,95 m. coroborând acest plan cu declarațiile martorilor și proiectul nr. 18/2010, instanța de fond a constatat că în spatele clădirii există o curte ce aparține vecinului imobilului situat pe Anatole France, nr. 1, cu o lățime de 3,95 m și o lungime de aproximativ 13 m ce se află între proprietatea reclamantei și construcția în litigiu. În această curte există o anexă folosită de vecinul din dreapta construcției.
Însă, construcția prezintă două ieșiri la parter, una din spălătoria auto și una din birou (filele 46 și 50), precum și o cale de acces din barul de la etaj, pe o scară din beton ce este lipită de casa reclamantei. Chiar dacă această cale de acces nu este folosită în mod uzual de către clienți, conform declarațiilor martorilor ea este folosită ca depozit, ceea ce generează de asemenea zgomotul inerent depozitării lăzilor sau a sticlelor. În plus, construcția prezintă pe partea posterioară, înspre casa reclamantei, 3 geamuri tip Velux, situate la nivelul acoperișului, care deschise permit ca zgomotul din interior să tulbure liniștea imobilului situat în spatele clădirii.
Din înșiruirea cauzelor ce pot crea disconfort pentru reclamantă enumerate mai sus, instanța a apreciat că aceasta este un vecin direct afectat, nu doar cei din dreapta și stânga construcției. De altfel, analizând planul de amplasament și fotografiile depuse la dosar (fila 62), instanța de fond a constatat că imobilul din stânga clădirii nu este dispus la o distanță mai mică de aceasta decât imobilul reclamantei. A apreciat că și reclamanta este în egală măsură afectată de schimbarea destinației imobilului ca și vecinul din stânga acestei construcții și nu există nici un temei de fapt pentru care să fie solicitat numai acordul vecinului din stânga, nu și al reclamantei.
Pe de altă parte, nici acordul celorlalți vecini nu îmbracă forma prevăzută de lege, cea autentică.
Pentru aceste considerente, constatând că autorizația de construire contestată a fost emisă în lipsa acordului reclamantei în calitate de vecin direct afectat, în temeiul art. 12 din Legea nr. 50/1991 și art. 18 din Legea nr. 554/2004, instanța de fond a dispus anularea autorizației de construire.
Fiind în culpă procesuală, în baza art. 274 C.pc..c, instanța a obligat pârâții să plătească reclamantei suma de 4,30 lei cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe, în termen și scutit de plata taxelor de timbru, a declarat recurs recurenta-pârâtă P. M. Oradea, solicitând admiterea recursului, modificarea în totalitate a sentinței atacate, în sensul respingerii ca nefondate a acțiunii .
In dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta a arătat că P. M. Oradea a emis Autorizația de construire nr.1605/08.10.2010, având ca obiect schimbare de destinație din locuința în spălătorie auto si pizzerie la parter, cafe bar la etaj si mansarda (amenajata in podul existent cu AC nr.1145/05.07.2010) cu respectarea prevederilor legale, în baza unei documentații compusa din:
- certificat de urbanism nr. 2829/03.09.2010
- dovada deținerii imobilului
- proiectul nr. 18/2010 întocmit de B.I.A. P. G.
- avizele si acordurile solicitate prin certificatul de urbanism (electrica, mediu, sanepid, securitate la incendiu, acordul legalizat ai coproprietarilor si acordul legalizat al proprietarilor direct afectați)
- dovada achitării amenzii contravenționale conform proces-verbal de constatare si sancționare a contravențiilor nr._/186/05.08.2010
- contractul de închiriere nr.7/01.09.2010 încheiat între . si . cu obiectul închirierii unei suprafețe de teren cu destinația parcare auto, ce va fi folosita în exclusivitate de către angajații si clienții ..
Reclamanta nu este vecin direct afectat de construcția în cauză, motiv pentru care nu i s-a solicitat acordul.
Documentația cuprinde acordul vecinilor direct afectați conform prevederilor legale.
Reclamanta mai arata ca nu s-ar fi respectat „normele legale în materie de distanță". Ori, având în vedere că autorizația a fost emisă pentru schimbare de destinație, nu s-au modificat distanțele față de vecinătăți.
Instituția Arhitectului Sef nu poate aprecia discreționar emiterea unei autorizații de construire, dacă din conținutul documentației reiese că sunt îndeplinite cumulativ toate condițiile tehnice si legale (inclusiv cele cuprinse în avize) pentru emiterea acesteia.
Față de aceste aspecte, solicită admiterea recursului si modificarea sentinței atacate în sensul respingerii ca nefondată a acțiunii.
In drept a invocat prevederile art.304 pct.9 Cod Proc. Civ., Legea nr.50/1991 si Normele Metodologice de aplicare.
Împotriva aceleași sentințe, a declarat recurs recurentul-pârât L. A., solicitând admiterea recursului, casarea Sentinței nr. 4848/CA/26.06.2013 și a Încheierii din data de 12.12.2012 și, pe fond, în principal, admiterea excepției de prematuritate și inadmisibilitate a acțiunii, pentru neefectuarea procedurii prealabile prevăzute de art. 7 din Legea nr. 554/2004, respectiv respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Prin concluziile scrise depuse la dosar, intimata-reclamantă A. L. G. a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate și menținerea sentinței atacate ca legală și temeinică.
La termenul din 6 noiembrie 2013, instanța, din oficiu, a invocat excepția netimbrării recursului declarat de recurentul L. A. și a rămas în pronunțare asupra acesteia.
Verificând recursul declarat de recurentul L. A. prin prisma excepției invocate, se constată următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 20 aliniat 1 din Legea nr. 146/1997: „taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat”. Raportat la dispozițiile acestui text legal și la recursul formulat în cauză de recurentul-pârât L. A., se reține că acesta nu a achitat anticipat taxa de timbru și timbru judiciar aferente cererii, cu toate că, pentru termenul de judecată din data de 06.11.2013, recurentul a fost legal citat cu mențiunea de a face dovada plății taxei judiciare de timbru în cuantum de 2 lei și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, datorate în temeiul art. 11 alin. 1 coroborat cu art. 3 lit. m din Legea nr. 146/1997, după cum rezultă din procesul-verbal de îndeplinire a procedurii de citare aflat la fila 16 din dosar.
Având în vedere că recurentul nu și-a îndeplinit obligația de plată a taxei judiciare de timbru și timbru judiciar pentru termenul stabilit, instanța, văzând dispozițiile art. 20 aliniat 3 din Legea 146/1997, care sancționează neîndeplinirea obligației de plată a taxei de timbru cu anularea cererii, apreciază ca fiind întemeiată excepția de netimbrare a recursului și, în consecință, va dispune anularea ca netimbrat a recursului declarat de recurentul L. A..
Instanța de recurs, analizând recursul declarat de recurenta P. M. Oradea prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, prin prisma motivelor de ordine publică, reține că este nefondat și îl va respinge pentru următoarele considerente:
Criticile aduse hotărârii prin prisma art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă sunt neîntemeiate.
Pentru a fi incident acest motiv de recurs, se impune ca hotărârea pronunțată să fie lipsită de temei legal, adică instanța să nu fi indicat care sunt textele de lege ce au condus la formarea convingerii sale, ceea ce nu este cazul în speță, în considerente fiind redate pe larg normele legale incidente.
Cea de a doua ipoteză presupune ca hotărârea să fi fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
Această din urmă ipoteză presupune ca instanța de fond fie să fi aplicat greșit normele legale, fie să fi aplicat normele legale incidente dar să li se fi dat o interpretare greșită.
Recurentul, deși se prevalează de acest motiv de recurs nu indică în ce constă greșita aplicare ori interpretare a normelor reținute de instanță, limitându-se la a invoca în mod formal că autorizația de construire s-a eliberat cu respectarea normelor legale precum și că reclamanta nu este vecin direct afectat de construcția în cauză.
Însă, judecătorul fondului a analizat susținerile părților prin prisma probelor administrate și a tras concluzia pertinentă că intimata reclamantă este direct afectată de activitatea desfășurată în imobilul pentru care s-a emis autorizația.
Prin urmare, simpla invocare a textului de lege amintit nu este de natură a atrage modificarea hotărârii în absența unor argumente juridice care să conducă la concluzia că instanța de fond a interpretat sau aplicat greșit normele legale.
Având în vedere acest considerente, constată că nu este incident în cauză motivul de recurs invocat, astfel că vor fi înlăturate ca nefondate susținerile recurentului și în temeiul art. 312 Cod procedură civilă va respinge ca neîntemeiat recursul și va menține în întregime hotărârea recurată.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă va obliga pe recurenți la plata sumei de 1000 lei cheltuieli de judecată în favoarea intimatei reclamante, ce reprezintă onorariu de avocat justificat cu chitanța anexată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Anulează ca netimbrat recursul declarat de recurentul-pârât L. A., domiciliat în Oradea, ., jud. Bihor.
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă P. M. Oradea, cu sediul în Oradea, P-ța Unirii, nr. 1, jud. Bihor în contradictoriu cu intimata-reclamantă A. L. G., domiciliată în Oradea, .. 3, jud. Bihor și cu intimatele-pârâte L. G. și L. A., ambele domiciliate în Oradea, ., jud. Bihor împotriva Sentinței nr. 4848 din 26.06.2013 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în totul.
Obligă părțile recurente să plătească părții intimate reclamante suma de 1000 lei cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 13 noiembrie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
L. B. I. G. C. R. M. M.
Red.dec.-G.I.- 10.12.2013
Jud. fond-O. C.
Dact.M.M-2ex.-11.12.2013
| ← Anulare act administrativ. Decizia nr. 4203/2013. Curtea de Apel... | Pretentii. Decizia nr. 184/2013. Curtea de Apel ORADEA → |
|---|
