Litigiu privind regimul străinilor. Sentința nr. 95/2013. Curtea de Apel ORADEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 95/2013 pronunțată de Curtea de Apel ORADEA la data de 11-06-2013 în dosarul nr. 482/35/2012*
ROMÂNIA
Curtea de Apel Oradea
Secția a II Civilă de C.
Administrativ și Fiscal
Nr. operator de date cu caracter personal: 3159
DOSAR NR._ P.
SENTINȚA NR. 95/2013
Ședința publică din 11 iunie 2013
Președinte: | R. C. | - judecător |
G. M. | - grefier |
Ministerul Public este reprezentat de d-na procuror D. V., procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea.
Pe rol fiind soluționarea contestației în anulare formulată de contestatorul K. J. cu domiciliul în Ciumeghiu, nr.441, județul Bihor în contradictoriu cu pârâtul I. G. PENTRU IMIGRĂRI-SERVICIUL PENTRU IMIGRĂRI AL JUDEȚULUI BIHOR cu sediul în Oradea, ., județul Bihor,împotriva sentinței nr. 63/09.04.2013 pronunțată de Curtea de Apel Oradea în dosarul nr._, având ca obiect litigiu privind regimul străinilor.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă pentru contestator avocat B. P. în baza împuterniciri avocațiale emisă de Baroul Bihor, lipsă fiind pârâtul I. G. PENTRU IMIGRĂRI-SERVICIUL PENTRU IMIGRĂRI AL JUDEȚULUI BIHOR.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că, contestația este legal timbrată cu 10 lei taxă judiciară de timbru achitată prin chitanța ._ OO din 11.06.2013 plus 0,30 lei timbru judiciar, cauza fiind la al doilea termen, contestatorul a depus concluzii scrise și înscrisuri și o cerere de suspendare provizorie și note de ședință, după care:
Instanța din oficiu invocă excepția inadmisibilității cererii de suspendare provizorie formulată de contestator.
D-na procuror solicită admiterea excepției inadmisibilității cererii de suspendare și respingerea cererii de suspendare provizorie ca inadmisibilă.
Reprezentantul contestatorului solicită admiterea cererii de suspendare astfel cum a fost formulată. Solicită admiterea contestației formulată, anularea deciziei de expulzare de pe teritoriul României a numitului K. J.. Arată că această decizie a fost emisă cu încălcarea prevederilor legale. Este căsătorit cu o cetățeancă română din anul 2004. Chiar dacă au existat neînțelegeri în familie, la data verificărilor cei doi soți locuiau împreună, nu sunt divorțați, mai mult a formulat o cerere de acordare a cetățeniei române, însă până în prezent nu a primit răspuns la această cerere. Contestatorul este un etnic român din Serbia. Arată că trebuie să existe un raport just între măsura dispusă și abaterea săvârșită. Solicită reanalizarea probelor din dosar. În drept, a invocat dispozițiile art.317 C.pr.civ. Fără cheltuieli de judecată.
D-na procuror solicită respingerea ca nefondată a contestației formulată de către K. J., hotărârea pronunțată este legală și temeinică.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Constată că prin sentința nr. 63/09.04.2013 Curtea de Apel Oradea a respins ca inadmisibil capătul de cerere privind acordarea dreptului de ședere permanentă pe teritoriul României și eliberarea unui permis de ședere permanentă.
A respins contestația formulată de reclamantul K. J. cu domiciliul în Ciumeghiu, nr.441, județul Bihor în contradictoriu cu pârâtul I. G. PENTRU IMIGRĂRI-SERVICIUL PENTRU IMIGRĂRI AL JUDEȚULUI BIHOR cu sediul în Oradea, ., județul Bihor.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 23.10.2012 a fost emisă pe numele reclamantului C. J. de către pârâtul I. G. pentru Imigrări – Serviciul pentru Imigrări Bihor, Decizia de returnare de pe teritoriul României nr._, în baza căreia, în conformitate cu prevederile art.82 alin.3 lit. a pct.1, coroborat cu art.82 alin.4 din OUG nr.194/2002 privind regimul străinilor din România, a fost obligat să părăsească teritoriul României în termen de 15 zile de la data luării la cunoștință a prezentei decizii, întrucât a fost depistat fără drept de ședere pe teritoriul României.
Din actele de la dosar, rezultă că cetățeanul sârb K. J., născut la data de 13.09.1959 în TORAK-SERBIA, care avea prelungit dreptul de ședere temporară în România, în calitate de membru de familie al unui cetățean român, până la data de 05.06.2012, a intrat ultima dată în România la data de 03.05.2012 prin P.T.F Salonta, în baza cărții de rezidență pentru membrii de familie ai cetățeanului român, emisă de Serviciul pentru Imigrări Bihor ., nr. 2550, valabilă de la data de 05.06.2007 până la data de 05.06.2012.
La data de 23.10.2012, ora 14.50, în urma efectuării unui control de către lucrătorii Serviciului pentru Imigrări Bihor, în Oradea, . a fost depistat fără drept de ședere și condus la sediul serviciului în vederea luării măsurilor legale ce se impun. În urma verificărilor efectuate, a reieșit faptul că, cel în cauză avea la data depistării 140 de zile de ședere ilegală.
De asemenea, instanța a constatat că cetățeanul străin este căsătorit, conform certificatului de căsătorie ., nr._/26.02.2004, cu numita K. A., cetățean român, domiciliată în localitatea Ciumeghiu, nr. 441, cu care însă nu mai are o relație conjugală sau o relație de familie efectivă pe teritoriul României, fapt ce rezultă din declarațiile soției, a numitei F. A. E., în calitate de proprietar al imobilului situat în ., unde cetățeanul străin locuiește cu chirie, dar și din verificările efectuate la domiciliul declarat al celor doi soți din .. De asemenea, din declarația dată de C. A. în fața instanței rezultă că aceasta s-a despărțit în fapt de reclamant de circa un an, dată de la care acesta s-a mutat în chirie, că nu se va împăca cu el niciodată și că nu a divorțat deoarece nu avea bani pentru promovarea unui divorț.
Potrivit art. 11, alin. 1 din O.U.G 194/2002 „străinii aflați temporar în mod legal în România pot rămâne pe teritoriul statului român numai până la data la care încetează dreptul de ședere stabilit prin viză, sau după caz, prin permisul de ședere". D. fiind faptul că, reclamantului i-a expirat dreptul de ședere la data de 5.06.2012, acesta avea obligația să-și reglementeze situația juridică, fapt care nu s-a realizat, motiv pentru care, prin decizia atacată, în baza art. 81 alin.1 din O.U.G 194/2002 potrivit căruia „împotriva străinilor cu ședere ilegală și a foștilor solicitanți de azil I. G. pentru Imigrări poate dispune măsura returnării de pe teritoriul României", împotriva lui s-a dispus măsura returnării de pe teritoriul României, atacată în prezenta cauză.
În speță, sunt incidente prevederile instituite cu titlu de excepție în cuprinsul art.92, alin. 1, lit. c din O.U.G 194/2002 privind regimul străinilor în România, referitoare la posibilitatea îndepărtării cetățeanului străinului chiar când acesta este căsătorit cu un cetățean român, în următoarele situații: (i) când se constată existența unei căsătorii de conveniență; (ii) când se constată că soții nu mai au o relație conjugală sau o relație de familie efectivă pe teritoriul României.
Din probele de la dosar, rezultă că soții nu mai au o relație conjugală sau o relație de familie efectivă pe teritoriul României, motiv pentru care măsura dispusă cu privire la reclamantul - cetățean străin este legală și temeinică.
În ceea ce privește susținerea reclamantului, în sensul că a înaintat documentele la Ambasadă pentru obținerea cetățeniei române, instanța a constatat că acest fapt nu-l exonera de obligația de a-și prelungi dreptul de ședere pe teritoriul României în situația în care, acest drept a expirat înainte de soluționarea cererii de acordare a cetățeniei, dat fiind faptul că acesta nu mai are o relație de familie efectivă pe teritoriul României.
De asemenea, ansamblul înscrisurilor depuse de reclamant la dosarul cauzei din care rezultă că are o locuință stabilă precum și mijloace de subzistență asigurate nu prezintă relevanță în prezenta speță, putând fi valorificate eventual în demersurile reclamantului privind acordarea dreptului de ședere permanentă pe teritoriul României, care poate fi dispusă de Serviciul pentru imigrări, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru acordarea acestuia.
Pentru aceste considerente, Curtea a respins ca inadmisibil capătul de cerere privind acordarea dreptului de ședere permanentă pe teritoriul României și eliberarea unui permis de ședere permanentă, măsură care poate fi dispusă doar de Serviciul pentru imigrări.
A respins contestația formulată de reclamantul K. J. în contradictoriu cu pârâtul I. G. PENTRU IMIGRĂRI - SERVICIUL PENTRU IMIGRĂRI AL JUDEȚULUI BIHOR.
Împotriva acestei sentințe, în termen, legal timbrat a formulat contestație în anulare K. J. solicitând admiterea contestației, admiterea acțiunii principale având ca obiect anularea deciziei de returnare de pe teritoriul României.
Arată că sentința atacată este nelegală, neîntemeiată și nefondată deoarece:
A locuit împreună cu soția din anul 2004 când s-a căsătorit, a locuit pe teritoriul României în mod legal, continuu și statornic, mai bine de 7 ani împliniți, dovedind loialitate față de statul Român, este român din Serbia, astfel că cunoaște bine limba română, are asigurate mijloacele de trai.
Arată că decizia serviciului de imigrări Bihor este în contradictoriu cu drepturile omului, nu s-a ținut seama că a fost născut român în Serbia, că nu mai are nici o locuință în Serbia.
Prin completarea la contestație, contestatorul arată că a depus cerere de dobândire a cetățeniei prin poștă, la data de 8 august 2012 a trimis acte suplimentare, primind un răspuns în sensul că dacă are 5 ani de căsătorie cu o cetățeană română, are dreptul de a dobândi cetățenia română.
În cauză contestatorul a formulat la data de 06 iunie 2013 o cerere de suspendare provizorie a măsurii de expulzare luată împotriva sa l data de 22 mai 2013, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a contestației în anulare formulată împotriva sentinței nr. 63/2013 a Curții de Apel Oradea.
Prin întâmpinarea depusă la dosar SERVICUL PENTRU IMIGRĂRI BIHOR a solicitat respingerea contestației în anulare ca neîntemeiată.
Arată că instanța de fond în mod corect a apreciat că actul administrativ atacat de reclamant a fost emis în conformitate cu prevederile legale, fiind incidente în cauză prevederile articolului 11 alin 1 și articolul 92 alin 1 lit c. din OUG 194/2002.
Din probele existente la dosar rezultă faptul că soții nu mai au o relație conjugală sau o relație de familie efectivă pe teritoriul României.
Decizia de returnare este un act administrativ, care are ca efect obligarea străinului să părăsească teritoriul României, într-o anumită perioadă de timp acordată, fără a avea nici un fel de consecințe juridice in ceea ce privește căsătoria încheiată. în consecință, simpla încheiere a unei căsătorii, chiar dacă aceasta este valabilă, nu conferă străinului un drept de ședere, decât dacă sunt îndeplinite o . condiții generale si speciale prevăzute O.U.G. 194/2002.
Curtea de Apel, analizând prezenta contestație în anulare, constată următoarele:
În ceea ce privește cererea de suspendare provizorie a măsurii de expulzare, față de dispozițiile care reglementează instituția contestației în anulare, precum și față de obiectul prezentei cauze, Curtea urmează să o respingă ca inadmisibilă.
Referitor la contestația în anulare formulată, Curtea constată că, în cuprinsul acesteia, au fost invocate prevederile art.317 C.pr.civ. Potrivit acestui articol, „hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare pentru motivele arătate mai jos, numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului: 1. când procedura de chemare a părții pentru ziua când s-a judecat pricina nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii; 2. când hotărârea a fost dată de judecători cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență. Cu toate acestea, contestația poate fi primită pentru motivele mai sus arătate, în cazul când aceste motive au fost invocate prin cererea de recurs, dar instanța le-a respins pentru că aveau nevoie de verificări de fapt sau dacă recursul a fost respins fără ca el să fi fost judecat în fond.”
În ceea ce privește primul caz de contestație în anulare, referitor la împrejurarea că, procedura de chemare a părții pentru ziua când s-a judecat pricina nu ar fi fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii, Curtea apreciază că nu este îndeplinit. Astfel, la termenul de judecată din 2.04.2013 când instanța a rămas în pronunțare, contestatul a fost prezent personal și prin apărător, formulând concluzii atât orale cât și în scris în fața instanței, motiv pentru care, la respectivul termen de judecată, procedura a fost îndeplinită în conformitate cu dispozițiile legale în vigoare.
În ceea ce privește cel de-al doilea caz de contestație în anulare, referitor la împrejurarea că, hotărârea ar fi fost dată de judecători cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență, nici acesta nu este îndeplinit. Potrivit art.105 alin.5 din OUG 194/2002, „interzicerea intrării în România poate fi contestată de către străin în termen de 10 zile de la comunicare la curtea de apel în a cărei rază de competență se află formațiunea care a dispus această măsură. Contestația nu suspendă executarea măsurilor de îndepărtare. Hotărârea instanței este irevocabilă.” În speță, decizia de returnare nr._ din 23.10.2012 atacată de contestator aflată la f.4 dosar a fost emisă de Serviciul pentru Imigrări Bihor, motiv pentru care, instanța competentă în cauză este Curtea de Apel Oradea, în a cărei rază de competență se află formațiunea care a dispus această măsură.
Față de aceste precizări, Curtea constată că, în cauză nu sunt îndeplinite condițiile art.317 C.pr.civ invocate de contestator, referitoare la admiterea contestației în anulare, motiv pentru care aceasta va fi respinsă. Raportat la aceste dispoziții, apărările formulate de contestator sunt apărări de fond, care nu pot fi analizate pe calea contestației în anulare.
Pentru aceste motive, va respinge ca inadmisibilă cererea de suspendare provizorie a măsurii de expulzare.
Va respinge contestația în anulare formulată de contestatorul K. J. în contradictoriu cu pârâtul I. G. PENTRU IMIGRĂRI-SERVICIUL PENTRU IMIGRĂRI AL JUDEȚULUI BIHOR împotriva sentinței nr. 63/09.04.2013 pronunțată de Curtea de Apel Oradea în dosarul nr._ .
Fără cheltuieli de judecată, nefiind solicitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca inadmisibilă cererea de suspendare provizorie a măsurii de expulzare.
Respinge contestația în anulare formulată de contestatorul K. J. cu domiciliul în Ciumeghiu, nr.441, județul Bihor în contradictoriu cu pârâtul I. G. PENTRU IMIGRĂRI-SERVICIUL PENTRU IMIGRĂRI AL JUDEȚULUI BIHOR cu sediul în Oradea, ., județul Bihor,împotriva sentinței nr. 63/09.04.2013 pronunțată de Curtea de Apel Oradea în dosarul nr._ .
Fără cheltuieli de judecată.
I R E V O C A B I L Ă.
Pronunțată în ședința publică din 11 iunie 2013.
PREȘEDINTE GREFIER
R. C. G. M.
Red. R. C/ 25.06.2013
Jud. fond R. C.
Dact. G. M/25.06.2013
Emis 2 comunicări
1 contestatorul K. J. la domiciliu ales în Oradea, ..12, .
2. pârâtul I. G. PENTRU IMIGRĂRI- SERVICIUL PENTRU IMIGRĂRI AL JUDEȚULUI BIHOR cu sediul în Oradea, ., județul Bihor,
| ← Pretentii. Decizia nr. 4345/2013. Curtea de Apel ORADEA | Pretentii. Decizia nr. 3463/2013. Curtea de Apel ORADEA → |
|---|
