Pretentii. Decizia nr. 3463/2013. Curtea de Apel ORADEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3463/2013 pronunțată de Curtea de Apel ORADEA la data de 04-10-2013 în dosarul nr. 1263/111/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
- Secția a II-a Civilă, de C.
Administrativ și Fiscal –
Număr operator date cu caracter personal - 3159-
Dosar nr.1263 /111/CA/2012 - R
DECIZIA NR.3463/CA/2013 - R
Ședința publică din 4 octombrie 2013
Președinte: B. O. - judecător
Judecător: V. A.
Judecător: F. M.
Grefier: M. L.
Pe rol fiind soluționarea recursului în contencios administrativ formulat de recurenta pârâtă DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE CLUJ succesor în drepturi a D.G.F.P. BIHOR cu sediul în Cluj N., ..19, județul Cluj în contradictoriu cu intimatul reclamant A. P. V. cu domiciliul în Dobrești, nr.340, județul Bihor împotriva Sentinței nr.3591 din 13 mai 2013 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr._, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în cauză nu se prezintă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că recursul este scutit de plata taxelor judiciare de timbru, cauza este la primul termen în recurs, recurenta a solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care:
Instanța constată că în baza OUG 74/2013 s-a îndeplinit procedura de citare cu succesoarea în drepturi a D.G.F.P. BIHOR, fiind citată DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE CLUJ și rămâne în pronunțare asupra recursului.
CURTEA DE APEL
D e l i b e r â n d:
Constată că prin Sentința nr. 3591 din 13 mai 2013 Tribunalul Bihor a admis acțiunea reclamantului, a obligat pârâta la restituirea către reclamant a sumei de 3731 lei cu titlu de taxă specială pentru autoturisme cu dobânda legală de la data achitării taxei .
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Cu privire la restituirea sumei de bani achitată cu titlul de taxă specială de primă înmatriculare, instanța a reținut că prin chitanța . nr._/10.04.2008 pentru încasarea de impozite, taxe și contribuții reclamantul a achitat suma de 3.731 lei.
Această taxă specială de primă înmatriculare pentru autoturisme și autovehicule a fost introdusă în codul fiscal prin Legea 343/2006, sub forma unui impozit iar cuantumul său se calculează după formula prevăzută de art. 214/1 alin.3 Cod fiscal după criteriile și coeficienții de corelare ori de reducere a taxei prevăzute în anexele speciale ale legii. Această taxă nu este percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România, ci numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare și importate spre înmatriculare în România, după aducerea acestora în țară.
Potrivit art. 148 alin. 2 din Constituția României, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii europene au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, iar autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din alin.2 menționat.
Analizând dispozițiile art. 90 paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene, invocat de reclamant, instanța a constatat că acesta stipulează faptul că „nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare și prin urmare, prevederile menționate în Tratat limitează libertatea statelor în materie fiscală de a restricționa libera circulație a mărfurilor, prin interzicerea taxelor discriminatorii și protecționiste.
În conformitate cu dispozițiile Legii 157/2005 prin care România a ratificat Tratatul de aderare la Uniunea Europeană, dispozițiile tratatelor originale sunt obligatorii pentru România și se aplică în condițiile stabilite prin Tratate și prin actul de aderare.
Ca urmare a efectului direct al art. 90 din Tratatul Comunității Europene, instanța constată că art. 214/1 – 214/3 Cod fiscal sunt reglementări contrare normelor comunitare, iar taxa specială pentru înmatricularea autoturismului achitată de către reclamant, în cuantum, de 3.731 lei a fost încasată în contul bugetului statului cu încălcarea dispozițiilor art. 90 alin.1 din Tratat.
Instanța a apreciat nefondate apărările pârâtei în sensul că nu ne aflăm în prezența unor impozite interne mai mari decât cele care se aplică direct sau indirect produselor naționale similare, sau că nu ne aflăm în prezența unui regim discriminatoriu motivat prin faptul că obligația de plată a taxei de primă înmatriculare revine pentru toate autoturismele indiferent de țara de proveniență.
În ce privește prima afirmație este evident că pentru autoturismele importate se aplică taxa de primă înmatriculare, iar pentru cele naționale nu, orice susținere contrară fiind nedovedită.
Sub cel de al doilea aspect referitor la faptul că tuturor autoturismelor importate le este aplicabilă taxa, indiferent de țara de proveniență, astfel că nu există un regim discriminatoriu, a constatat că nu s-a afirmat o astfel de împrejurare de către reclamant care a invocat un regim discriminatoriu în raport cu produsele naționale aflate într-o situație similară.
Cât privește capătul de cerere privind actualizarea sumei și plata de dobânzi legale la suma astfel obținută, instanța a reținut că potrivit art. 124 alin 1 și 2 rap. la art. 70 Cod procedură fiscală, dobânda datorata în materie fiscală este la nivelul majorării de întârziere prevăzute de acest cod și curge din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 70 din același act normativ. Textul de lege incident prevede și că acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor.
Aceste dispoziții contravin însă Dreptului Uniunii Europene. În cauza I. împotriva Statului Român, Cauza C‑565/2011, Curtea Europeană de Justiție a stabilit că dreptul Uniunii trebuie interpretat în sensul că se opune unui regim național care limitează dobânzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii, la cele care curg începând cu ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a acestei taxe. S-a reținut că principiul efectivității impune, într-o situație de restituire a unei taxe percepute de un stat membru cu încălcarea dreptului Uniunii, ca normele naționale care privesc în special calculul dobânzilor eventual datorate să nu aibă ca efect privarea persoanei impozabile de o despăgubire adecvată pentru pierderea suferită prin plata nedatorată a taxei.
Prin urmare pentru o despăgubire efectivă, reclamantul este îndreptățit a primi dobândă pentru taxa achitată cu încălcarea dreptului Uniunii, din momentul plății acesteia.
Pentru aceste considerente, a apreciat că cererea este întemeiată, astfel că în temeiul art. 18 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ a obligat pârâta să restituie reclamantului suma achitată cu titlu de taxa specială pentru autoturisme, cu dobânzi legale conform codului de procedură fiscală.
Împotriva acestei hotărâri, în termen, scutit de plata taxelor judiciare de timbru, a declarat recurs pârâta DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE BIHOR în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE BEIUȘ solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței recurate în sensul admiterii excepției inadmisibilității acțiunii, si pe cale de consecința respingerea acțiunii ca neintemeiată.
În motivare arată că sentința recurata este netemeinică și nelegală pentru următoarele considerente:
1.Pe cale de excepție, invocă inadmisibilitatea acțiunii raportat la prevederile art.7 alin.l din Legea nr.554/2004 de care reclamantul nu a înțeles sa se folosească in sensul formulării unei plângeri prealabile prin care sa fi solicitat subscrisei anularea actului administrativ- răspunsul la cererea de restituire, respectiv anularea actului administrativ-fiscal care a stat la
baza efectuării plații taxei de prima înmatriculare.
Prin urmare, simpla solicitare de către reclamant a restituirii taxei de prima înmatriculare fără a solicita anularea actului administrativ-răspunsul la cererea de restituire, respectiv anularea actului administrativ-fiscal care a stat la baza efectuării plații, nu poate acoperi dispoziția legala imperativa menționata mai sus.
2.Pe fondul cauzei:
Dispozițiile art.90 din Tratatul Comunității Europene la care face referire reclamantul in acțiune, nu sunt incidente in cauza, intrucat taxa de prima inmatriculare urmează a fi plătită de toti proprietarii unor autoturisme sau autovehicule, indiferent de proveniența acestora, la momentul primei inmatriculari in România. Ori, dispozițiile art. 90 alin.l din Tratatul Comunităților Europene, au in vedere introducerea unor limitări ale drepturilor statelor de a introduce pentru produse comunitare impozite mai mari decât pentru produsele interne.
Facem precizarea ca nici Comisia Europeana nu este impotriva perceperii unei taxe cu ocazia primei inmatriculari a autoturismelor.De asemenea, menționam ca principiul " poluatorul plătește" pe care se bazează si instituirea taxei speciale pentru autovehicule, este un principiu acceptat la nivelul Uniunii Europene. Totodată, arătam ca, .16 state membre ale Uniunii Europene ( printre care Ungaria, G., Danemarca, Spania, Belgia, Olanda, Cipru) practica o taxa care se percepe cu ocazia înmatriculării autovehiculelor.
Mai mult, se are in vedere armonizarea la nivel comunitar a regimului fiscal al taxei de înmatriculare, in prezent, fiind in discuție la nivelul Comisiei Europene, un proiect de directiva in acest sens, proiect care, după aprobare, va deveni obligatoriu de aplicat pentru toate statele membre.
Prin urmare, existenta unei taxe de pe poluare pentru autovehicule nu este contrara dispozițiilor comunitare, iar prevederile normelor metodologice privind taxa pe poluare pentru autovehicule sunt conforme cu criteriile europene.
Dispozițiile art.90 paragraful I din Tratatul Comunității Europene nu sunt incidente intrucât, pe de o parte nu suntem in prezenta unor " impozite interne mai mari decât cele care se aplica, direct sau indirect, produselor naționale similare", iar pe de alta parte nu ne aflam in prezenta unui regim fiscal discriminatoriu, întrucat obligația plații taxei de prima înmatriculare exista pentru toate autoturismele/autovehiculele, indiferent de tara de proveniența a acestora, nefiind deci in prezenta unei ingradiri a liberei circulații a mărfurilor, principiu statuat in Tratatul Comunității Europene, învederam onoratei instanțe faptul ca, plata taxei speciale pentru autoturisme si autovehicule a fost reglementata de art.214l si art.2142 din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările si completările ulterioare, dispoziții legale abrogate de OUG nr.50/21.04.2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule. Astfel taxa speciala de primă inmatriculare denumita conform dispozițiilor legale in vigoare "taxa pe poluare" intervine conform art.4 din OUG nr.50/2008 cu ocazia primei inmatriculari a unui autovehicul in România respectiv la repunerea in circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri dintre cele la care se face referire la art.3 si art.9 din aceeași ordonanța.
Reclamantul avea posibilitatea ca in conformitate cu dispozițiile legale prevăzute de OUG nr.50/21.04.2008 intrate in vigoare la data de 01.07.2008, respectiv cu prevederilor art.6 din Normelor Metodologice de aplicare a OUG nr.50/2008, sa solicite subscrisei restituirea diferenței dintre suma achitata de acesta cu titlul de taxa specială pentru autoturisme si autovehicule cu chitanța nr.TS3A nr._/17.09.2007 si cuantumul rezultat din aplicarea prevederilor privind taxa pe poluare pentru autovehicule.
Pentru aceste motive solicită respingerea acțiunii reclamantului ca neîntemeiata.
3. În privința capătului de cerere privind " plata dobânzii legale calculate de la data achitații taxei...", solicită respingerea acestui capăt de cerere ca neintemeiat, pentru următoarele aspecte:
Așa cum a precizat și instanța de fond, in materie fiscala dreptul contribuabilului de a i se acorda dobânda pentru sumele de restituit de la bugetul de stat, este reglementat de art.124, coroborat cu art.117, și art.70 din O.G. nr.92/2003- privind Codul de pr.fiscală, republicat, dispoziții legale care prevăd că:
ART. 124.
(1) Pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobânda din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art.117 alin.(2) și (2A1) sau la art.70, după caz,pânâ la data stingerii prin oricare dintre modalitățile prevăzute de lege. Acordarea dobânzilor, se face la cererea contribuabililor.
(2) Nivelul dobânzii este cel prevăzut, la art. 120 alin. (7) și șe suportă din același buget din care se restituie ori se rambursează, după caz, sumele solicitate de plătitori.
Deci, dobânda (legala) in materie fiscala sunt stabilite la nivelul majorării de întârziere prevăzute de Codul de procedura fiscala, si se calculează din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art.70 din Codul de procedura fiscala ( de la data formulării cererii de restituire), potrivit art.124 alin.(l) si (2) raportat la art.70 din Codul de procedura fiscala, O.G. nr.92/2003 .
Dobânda legala, pentru obligații bănești, se calculează potrivit art.2 alin.2. din Ordonanța nr.9/2000, si este stabilita la nivelul dobânzii de referința a Băncii Naționale a României, diminuat cu 20%. ( a se vedea art.2 alin.2 ), aceasta din urma se acordă de la data achitării sumei .
Consideră că, spetei ii sunt aplicabile dispozițiile art.2 alin.2 din Ordonanța nr.9/2000 cu modificările si completările ulterioare, iar începand cu data de 01.09.2011 prevederile. art.3 alin.3 din O.G, nr.l3//24.08.2011 .
Pe cale de consecință, instanța de fond a pronunțat o hotărâre netemeinică si nelegală.
Mai mult, potrivit art.124 din O.G. nr.92/2003- privind Codul de pr.fiscală, republicat, "Pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget ( n.n. bugetul de stat) contribuabilii au dreptul la dobânda…Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor”.
In consecință se impune modificarea în parte a sentinței recurate.
4. In temeiul art.304 pct.6 din C.proc. civ. solicită casarea sentinței recurate, pentru următoarele considerente:
In fapt, reclamantul prin cererea de chemare in judecata a solicitat restituirea sumei de 3.731 lei reprezentând taxa de poluare... si a dobânzilor legale prevăzută de O.U.G. nr.92/2003, si nu a solicitat acordarea dobânzilor fiscale calculata de la data plații . așa cum in mod greșit a acordat instanța de fond, aceasta acordând ceea ce nu s-a cerut, si pe cale de consecința solicitam casarea sentinței recurate .
Art. 304 pct 6 prevede: Modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere in următoarele situații, numai pentru motive de nelegalitate:... „daca instanța a acordat mai mult decât s-a cerut, ori ceea ce nu s-a cerut”.
Astfel, solicită admiterea recursului si modificarea sentinței recurate in sensul respingerii acțiunii ca neintemeiată.
In drept, invocă dispozițiile legale invocate in cuprinsul recursului.
Intimații, legal citați, nu și-au exprimat poziția cu privire la recursul de față.
Instanța de recurs, analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, prin prisma motivelor de ordine publică, reține că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
Excepția inadmisibilității acțiunii este neîntemeiată deoarece dispozițiile privind contestarea deciziei de calcul a taxei în termen de 30 de zile de la comunicarea acesteia nu sunt aplicabile în speță, câtă vreme reclamantul nu contestă modul de calcul al taxei si nici valoarea acesteia, ci însăși perceperea taxei de poluare, susținând că impunerea acesteia contravine in integrum prevederilor art. 110 din Tratat.
Pe fondul cauzei, în mod legal a procedat instanța de fond, înlăturând dispozițiile art. 214/1-214/3 din Codul Fiscal român, ca fiind contrare art. 90 alin. 1 din Tratatul Comunității Europene. Sub acest aspect, este de menționat că, potrivit articolului 90 alineat 1 din Tratatul C.E.,”nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite directe sau de altă natură mai mari decât cele ce se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare".
Referitor la principiul nediscriminării, C.J.C.E., în cauza Michel Humblot, similară cazului taxei speciale din legislația românească, a arătat că ”statele au libertatea să taxeze cum doresc autovehiculele ce circulă pe drumurile lor publice, însă acest sistem de taxare nu trebuie să intre sub incidența articolului 90 din Tratatul C.E., adică să nu fie discriminatoriu”.
Prevederile menționate în Tratat și cele cuprinse în jurisprudența C.J.C.E, limitează libertatea statelor în materie fiscală de a restricționa libera circulație a mărfurilor prin interzicerea taxelor discriminatorii și protecționiste, respectiv discriminarea între produsele importate și cele provenind de pe piața internă și care sunt de natură similară.
Potrivit reglementării naționale, taxa specială se datorează la data importului unui autoturism sau autovehicul comercial, cu ocazia primei înmatriculări al acestuia în România. Cuantumul taxei speciale, datorată bugetului statului se calculează după formula prevăzută de art. 2141 alin. 3 C. fiscal, în funcție de capacitatea cilindrică, vechimea autovehiculului și unii coeficienți de corelare sau de reducere a taxei prevăzuți în anexele speciale ale legii.
Această taxă nu este percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România, fiind percepută numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare, pentru care se solicită reînmatricularea în România.
Această modalitate de stabilire diferențiată a taxei, instituie un regim juridic discriminatoriu pentru autovehiculele aduse în România din Comunitatea Europeană în scopul reînmatriculării lor în România, în situația în care acestea au fost deja înmatriculate în țara de proveniență, în timp ce pentru reînmatricularea autovehiculelor deja înmatriculate în România, taxa nu se mai percepe. Procedând în acest mod,legiuitorul a încălcat în mod direct și evident dispozițiile art. 90 din Tratat anterior citat.
Pentru aceste considerente și având în vedere principiul aplicării directe a dreptului comunitar, instanța de recurs va reține că hotărârea instanței de fond este legală, impunându-se înlăturarea criticilor vizând aceste aspecte, ridicate de către recurentă în susținerea recursului său.
În ceea ce privește susținerea pârâtei în sensul că, prin OUG 50/2008 s-au abrogat prevederile art. 214/1 si 214/2 din Codul fiscal, taxa specială de primă înmatriculare fiind practic înlocuită acum cu taxa de poluare, instanța reține că prevederile art. 11 din OUG 50/2008 nu pot fi reținute pentru respingerea acțiunii, în condițiile în care nu există nici un temei pentru pârâta să oblige reclamantul la suportarea taxei de poluare, câtă vreme o asemenea taxă nu exista la data înmatriculării autoturismului în România, cunoscând fiind principiul neretroactivității legii civile noi, consacrat de art. 15 alin. 2 din Constituția României. Or, OUG 50/2008 intrând în vigoare la data de 01.07.2008, taxa de poluare nu poate fi percepută pentru aducerea în țară a unui autoturism la o dată anterioară datei intrării în vigoare a acestui act normativ.
În ceea ce privește motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 6 cod procedură civilă, instanța consideră că acesta este nefondat, având în vedere că prin concluziile scrise depuse la data de 10.05.2013, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la restituirea dobânzii fiscale, calculată de la data plății taxei și până la restituirea efectivă.
Referitor la acordarea dobânzii legale de la data achitării taxei de poluare, instanța de fond a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor dreptului comunitar, constatând incidența Hotărârii CJUE date în cauza C-565/2011- I. împotriva Statului Român, prin care s-a stabilit că Dreptul uniunii trebuie interpretat în sensul că se opune reglementării interne conținute în art. 124 din codul de procedură fiscală ( OG. 92/2003 ), care limitează dobânzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii, la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a acestei taxe.
În raport de ansamblul acestor considerente, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, recursul va fi respins ca nefondat.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta pârâtă DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE CLUJ succesor în drepturi a D.G.F.P. BIHOR cu sediul în Cluj N., ..19, județul Cluj în contradictoriu cu intimatul reclamant A. P. V. cu domiciliul în Dobrești, nr.340, județul Bihor împotriva Sentinței nr.3591 din 13 mai 2013 pronunțată de Tribunalul Bihor pe care o menține în totul.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
I R E V O C A B I L Ă.
Pronunțată în ședință publică, azi 4 octombrie 2013.
Președinte Judecător Judecător Grefier
B. O. V. A. F. M. M. L.
Red.dec.B. O.
În concept la 9.10.2013
Jud.fond R. D.
Tehnored. M.L.
2 ex./9.10.2013
| ← Litigiu privind regimul străinilor. Sentința nr. 95/2013.... | Pretentii. Decizia nr. 3464/2013. Curtea de Apel ORADEA → |
|---|
