Pretentii. Decizia nr. 1460/2013. Curtea de Apel ORADEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1460/2013 pronunțată de Curtea de Apel ORADEA la data de 04-04-2013 în dosarul nr. 7844/111/2011
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
- Secția a II-a Civilă, de C.
Administrativ și Fiscal –
Nr. operator de date cu caracter personal: 3159
DOSAR NR._
DECIZIA NR.1460/CA/2013 – R
Ședința publică din 4 aprilie 2013
PREȘEDINTE: T. I. - judecător
B. G. - judecător
F. M. - judecător
S. M. - grefier
*********
Pe rol fiind soluționarea recursului în contencios administrativ și fiscal formulat de reclamantul S. C. cu domiciliul ales în Oradea, ..3, . în contradictoriu cu intimata pârâtă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BEIUȘ cu sediul în Beiuș, ., jud. Bihor și intimata chemată în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU cu sediul în București, ..294, Copr A, sector 6 împotriva sentinței nr.5006/CA din 8 octombrie 2012, pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr._, având ca obiect – pretenții-.
Se constată că, dezbaterea cauzei în fond a avut loc la data de 28 martie 2013, când părțile prezente au pus concluzii consemnate în încheierea de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre și când s-a amânat pronunțarea hotărârii pentru data de 4 aprilie 2013. În termenul de pronunțare, reclamantul a depus la dosar dovada traducerii certificatului de înmatriculate extern pentru autoturismul din litigiu.
CURTEA DE APEL
deliberând:
Constată că, prin sentința nr.5006 /CA din 8 octombrie 2012, Tribunalul Bihor a respins cererea formulată de către reclamantul S. C., cu domiciliul ales în Oradea, .. 3, ., în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE BEIUȘ, cu sediul în Beiuș ., jud. Bihor, fiind totodată respinsă și cererea de chemare în garanție formulată de către pârâta împotriva chematei în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, cu sediul în București, Splaiul Independenței, nr. 294, corp A, sector 6, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a reținut că, reclamantul pentru a înmatricula în România autoturismul marca Volkswagen, . nr. WVWZZZ1HZRW136250, a fost obligat să plătească taxa de poluare în valoare totală de 2.092 lei, achitată prin chitanța . nr._/17.09.2008.
În speță, OUG nr. 50/21.04.2008 stabilește, potrivit dispozițiilor art.1, cadrul legal pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, care constituie venit la bugetul fondului pentru mediu și se gestionează de administrația fondului pentru mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului, iar potrivit art.4, obligația de plată revine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România. Pentru autovehiculele aflate deja pe piața națională și care sunt supuse unei noi înmatriculări, nu se achită taxă de poluare în vederea reînmatriculării.
În cauza T. împotriva Statului Român, Cauza C‑402/09, Curtea Europeană de Justiție a stabilit că rezultă fără echivoc că reglementarea menționată are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr‑o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30 % din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în nici un fel grevate de o astfel de sarcină fiscală. Nu se poate contesta că, în aceste condiții, OUG nr. 50/2008 are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre.
În acest context, concluzia care s-a impus a fost aceea că prin instituirea taxei de poluare, indiferent de modalitatea de determinare a ei conform art. 6 din OUG nr. 50/2008 și clasificarea din punct de vedere al poluării, se constituie o discriminare a regimului fiscal aplicabil la înmatriculare unui autoturism in România.
Instanța a constatat că discriminarea pe care o menționează și Curtea Europeană de Justiție, se produce în ceea ce privește vehiculele de ocazie provenite, evident dintr-un stat membru al Uniunii Europene. De asemenea instanța constată că reclamantul nu a făcut dovada că autoturismul pentru care a achitat taxa a cărei restituire o solicită provine dintr-un stat membru al U.E., nedepunând la dosar actele solicitate de instanță în baza rolului sau activ.
În aceste condiții, instanța a reținut că cererea reclamantului este neîntemeiată, astfel că în temeiul art. 18 din Legea nr.554/2004 a respins-o în totalitate.
În temeiul prevederilor art.63 Cod procedură civilă, apreciind ca rămasă fără obiect cererea de chemare în garanție a Ministerului F. pentru Mediu București, formulată de pârâtă, a respins-o în consecință.
Fiind parte căzută în pretenții, în temeiul art. 274 al.1 Cod pr.civ., instanța a respins și cererea reclamantului cu privire la cheltuielile de judecată.
Împotriva acestei hotărâri, legal timbrat a declarat recurs reclamantul S. C., solicitând instanței modificarea în totalitate a sentinței recurate, în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată.
În motivarea recursului recurentul arată că, instanța de fond s-a aflat într-o gravă eroare, deoarece la dosarul cauzei se poate observa contractul de vânzare – cumpărare încheiat în Germania între vânzător și cumpărătorul R. V., în data de 07.11.2008, contract de unde rezultă și data primei înmatriculări a autovehiculului respectiv 27.09.1993, precum și contractul de vânzare – cumpărare încheiat în R. V. și recurentul din prezentul dosar, fiind depuse de asemenea și traducerile acestora.
Intimații legal citați nu și-au exprimat poziția cu privire la recursul de față.
Instanța de recurs, analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, prin prisma motivelor de ordine publică, reține că acesta este fondat urmând ca în baza prevederilor art. 304 pct.9, 312 Cod procedură civilă să dispună admiterea lui pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a respins acțiunea pe considerentul că reclamantul recurent nu a făcut dovada achiziționării autovehiculului dintr-un stat membru al Uniunii Europene.
În recurs, recurentul reclamant a depus copia certificatului de înmatriculare partea II, atât în limba germană cât și traducerea acestuia în română, înscrisuri din care rezultă că acesta a fost cumpărat din Germania, stat membru al Uniunii Europene.
Pentru stabilirea cuantumului taxei de poluare datorată, organul fiscal abilitat în acest sens a emis Decizia privind calculul taxei de poluare pentru autovehicule în sarcina solicitantului s-a stabilit obligația de plată a unei taxe de poluare în cuantum de 2092 lei.
Astfel, pentru a înmatricula în România acest autoturism, recurentul a fost obligat să plătească taxa de poluare în valoare totală de 2092 lei, achitată prin chitanța . nr._/22.12.2008, din care i-a fost restituit reclamantului suma de 1395 lei prin dispoziția de plată nr.741/23.04.2009.
Referitor la decizia de calcul a taxei de poluare, instanța a constatat că aceasta nu este un veritabil act administrativ fiscal, deoarece prin acesta nu se dau naștere la drepturi și obligații, respectiv prin întocmirea acestuia nu se naște obligația de plată a taxei ci doar se stabilește pe cale administrativă cuantumul acesteia în cazul în care reclamantul dorește să înmatriculeze un autoturism. Potrivit legii împotriva acestui act se poate formula contestație doar în ce privește cuantumul taxei de poluare.
Întrucât, organele administrativ fiscale au stabilit în formularul „decizie de calcul a taxei de poluare” că acest înscris „constituie titlu de creanță”, după plata taxei de poluare, proprietarii autoturismelor formulează contestație fiscală împotriva acesteia în condițiile Codului de procedură fiscală, în condițiile impuse de către organul administrativ fiscal, deși în realitate raportul juridic de drept fiscal s-a născut în momentul achitării taxei de poluare iar raportul juridic litigios în momentul în care, prin însăși contestația formulată, contribuabilul a solicitat restituirea taxei apreciată ca fiind contrară normelor de drept comunitar.
Pe fondul cauzei, instanța reține că, prin Legea nr.157/2005 România a ratificat Tratatul privind aderarea Republicii Bulgaria și României la Uniunea Europeană.
Potrivit art.148 alin.2 și 4 din Constituția României, prevederile Tratatelor Constitutive ale U.E și ale celorlalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.
În conformitate cu prevederile art. 90 alin.1 din Tratatul Comunității Europene „nici un stat membru nu aplică direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare”.
Prin aceste prevederi se limitează libertatea statelor membre în materie fiscală de a restricționa libera circulație a mărfurilor prin interzicerea taxelor discriminatorii, respectiv discriminarea intre produsele importate și cele autohtone de natură similară.
În speță, OUG nr.50/21.04.2008 stabilește, potrivit dispozițiilor art.1, cadrul legal pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, care constituie venit la bugetul fondului pentru mediu și se gestionează de administrația fondului pentru mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului, iar potrivit art.4, obligația de plată revine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România, astfel că este nelegală încasarea ei.
Pentru autovehiculele aflate deja pe piața națională și care sunt supuse unei noi înmatriculări, nu se achită taxă de poluare în vederea reînmatriculării.
În cauza T. împotriva Statului Român, Cauza C 402/09, Curtea Europeană de Justiție a stabilit că rezultă fără echivoc că reglementarea menționată are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30 % din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în nici un fel grevate de o astfel de sarcină fiscală.
Nu se poate contesta că, în aceste condiții, OUG nr. 50/2008 are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre.
Referitor la cererea de restituire a sumei achitată cu titlu de taxă de poluare instanța de recurs reține că este întemeiată, recurentul depunând în recurs înscrisurile necesare în dovedirea provenienței bunului, astfel că în baza art.18 din Legea nr.554/2004 o va admite si va dispune obligarea pârâtei la restituirea sumei de 697 lei, reprezentând diferență taxă de poluare .
În acest context instanța a constatat că și cererea formulată de către reclamant privind obligarea pârâtei la plata unor dobânzi este întemeiată.
Întrucât taxa de poluare în legătură cu care instanța a constatat dreptul reclamantului la restituire este o taxă fiscală iar administrarea acesteia este supusă reglementărilor OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, instanța a apreciat că dobânda legală în această materie este cea reglementată de acest act normativ, respectiv de art. 124, potrivit căruia, „ pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 alin. (2) sau la art. 70, după caz. Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor.
Astfel, dobânda datorată este la nivelul majorării de întârziere prevăzute de prezentul cod și se suportă din același buget din care se restituie ori se rambursează, după caz, sumele solicitate de plătitori.”
Prin urmare, s-a constatat îndreptățirea reclamantului la dobânda prevăzută de Codul de procedură fiscală începând cu a 45-a zi de la data solicitării dobânzii prin cererea adresată organului fiscal, respectiv de la data introducerii cererii de chemare în judecată în situația în care nu a solicitat dobânzi odată cu cererea adresată organului fiscal în condițiile prevăzute de art. 117 C.proc.fiscală, respectiv art. 70 din același act normativ.
În consecință, în temeiul art. 1, 2, 8, 10, 18 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, art. 218 alin. 2 C.proc.fiscală și a textelor de lege anterior amintite, instanța va admite acțiunea în contencios administrativ înaintată de reclamant astfel cum aceasta a fost formulată, va anula actul administrativ fiscal contestat ca nelegal și va obliga pârâta la restituirea sumei achitate de către reclamant cu dobânda prevăzută de Codul de procedură fiscală până la data restituirii.
Cu privire la cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă împotriva chematei în garanție Administrația F. pentru Mediu, instanța reține următoarele:
Potrivit art.60 alin.1 C.proc.civ., partea poate să cheme în garanție o altă persoană împotriva căreia ar putea să se îndrepte, în cazul în care ar cădea în pretenții cu o cerere de chemare în garanție sau în despăgubire.
Față de aceste aspecte și reținând că, în conformitate cu prevederile art.1 din O.U.G. nr.50/2008, taxa pe poluare pentru autovehicule constituie venit la bugetul F. de mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului, în temeiul art.63 C.proc.civ., instanța va admite cererea de chemare în garanție și, pe cale de consecință va obliga chemata în garanție să-i plătească pârâtei suma de 697 lei, reprezentând diferența taxă pe poluare, precum dobânda legală la nivelul majorării de întârziere prevăzute de Codul de procedură fiscală, calculate din ziua următoare expirării termenului de 45 de zile de la înregistrarea în evidența organului fiscal a cererii de restituire a taxei și până la data plății efective.
În temeiul art.274 Cod procedură civilă, instanța va obliga pârâta intimată la plata sumei de 75,25 lei în favoarea recurentului S. C., reprezentând cheltuieli de judecată în fond și recurs, reprezentând taxele de timbru achitate
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
ADMITE ca fondat recursul declarat de recurentul S. C. cu domiciliul ales în Oradea, ..3, . în contradictoriu cu intimata pârâtă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BEIUȘ cu sediul în Beiuș, ., jud. Bihor și intimata chemată în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU cu sediul în București, ..294, Corp A, sector 6 împotriva sentinței nr.5006/CA din 8 octombrie 2012, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o modifică în totalitate, în sensul că:
Admite acțiunea formulată de reclamantul S. C. împotriva pârâtei Administrația Finanțelor Publice Beiuș și în consecință:
Anulează actul administrativ nr._/25.05.2011 emis de pârâtă și obligă pârâta să restituie reclamantului suma de 697 lei reprezentând diferență taxa de poluare achitată prin chitanța . nr._/22.12.2008 cu dobânda fiscală aferentă calculată potrivit Codului de procedură fiscală.
Admite cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă și obligă chemata în garanție Administrația F. pentru Mediu București să restituie pârâtei suma de 697 lei cu dobânda aferentă.
Obligă pârâta intimată la plata sumei de 75,25 lei cheltuieli de judecată în fond și în recurs în favoarea recurentului.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică, azi 4 aprilie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER.
T. I. B. G. F. M. S. M.
Red.dec. – jud. B.G.
Jud. fond R. D.
Tehnoredact.-S.M.-
2 ex./08.04.2013
| ← Obligaţia de a face. Decizia nr. 8/2013. Curtea de Apel ORADEA | Pretentii. Decizia nr. 616/2013. Curtea de Apel ORADEA → |
|---|
