Pretentii. Decizia nr. 1744/2013. Curtea de Apel ORADEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1744/2013 pronunțată de Curtea de Apel ORADEA la data de 15-04-2013 în dosarul nr. 10773/111/2011
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
- Secția a II-a Civilă, de C.
Administrativ și Fiscal –
Număr operator date cu caracter personal - 3159-
Dosar nr._ /CA/2011 - R
DECIZIA NR.1744/CA/2013 - R
Ședința publică din 15 aprilie 2013
Președinte: R. C. - judecător
Judecător: T. A.
Judecător: B. L.
Grefier: M. L.
Pe rol fiind soluționarea recursurilor în contencios administrativ formulate de recurenta reclamantă O. C. D. cu domiciliul ales în Oradea,., nr.7, ..13 și recurenta pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B. -ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI ORADEA cu sediul în Oradea, .. 2B în contradictoriu intimata chemată în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU cu sediul în București, Splaiul Independenței, nr. 294, corp A, sector 6 împotriva Sentinței nr.3992/CA din 4 iulie 2012 pronunțată de Tribunalul B. în dosar nr._, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în cauză nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că recursul declarat de reclamnt nu este legal timbrat cu suma de 21,5 lei plus timbru judiciar de 0,15 lei, recursul declarat de DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE este scutit de plata taxelor judiciare de timbru, cauza este la primul termen în recurs, după care:
Instanța invocă din oficiu excepția lipsei de interesa recursului declarat de DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B. în reprezentarea ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE Oradea și excepția netimbrării recursului declarat de reclamanta O. C. D. și .rămâne în pronunțare asupra excepțiilor invocate.
CURTEA DE APEL
D e l i b e r â n d:
Constată că prin Sentința nr. 3992/CA din 4 iulie 2012 Tribunalul B. a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta O. C. D. cu domiciliul în Oradea, . nr. 7, ., județul B., în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Oradea, cu sediul în Oradea, .. 2B, județul B..
A respins ca rămasă fără obiect cererea de chemare în garanție formulată de pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Oradea, în contradictoriu cu chemata în garanție Administrația F. pentru Mediu.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamanta a înmatriculat în România un autovehicul marca Chevrolet tip Cruze fabricat în anul 2011, având nr. de identificare KL1JF6959BK163330. Autovehiculul a fost dobândit de reclamantă de la un terț care l-a achiziționat din Ungaria, astfel cum rezultă din declarația de cesiune depusă la dosar (f. 26-27). În vederea înmatriculării în România a vehiculului menționat, reclamanta a plătit, la data de 07.07.2011, suma de 1593 lei ca taxă pe poluare în temeiul O.U.G. nr.50/2008, stabilită prin decizia de calcul a taxei pe poluare emisă de pârâtă. Reclamanta s-a adresat pârâtei solicitând restituirea taxei pe poluare, însă, prin decizia nr. 729/12.08.2011 (f.6-8), pârâta i-a comunicat refuzul restituirii, prevalându-se de dispozițiile O.U.G. nr.50/2008.
Prevederile jurisprudența CJUE privind taxa de poluare instituită de Statul Român are la baza ideea de discriminare între autovehiculele second hand deja înmatriculate în România, care sunt privite ca și produse naționale ale României, și autoturismele second hand provenind din alte state membre. Astfel, este necesar ca statele să nu impună taxe sau alte bariere care să încurajeze consumatorii să achiziționeze produse naționale în detrimentul mărfurilor provenind din celelalte state ale U.E., deoarece acest fapt ar contraveni liberei circulații a mărfurilor.
În cazul autoturismelor noi însă, taxa de poluare instituită prin O.U.G. 50/2008 nu poate fi privită ca instituind o astfel de discriminare, deoarece aceasta se aplică tuturor autoturismelor noi, inclusiv celor produse în România.
În raport de acest aspect, nu există pretinsa încălcare a prevederilor art.110 paragraful 1 (ex-articolul 90 TCE) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), conform cărora „nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare”.
Legalitatea taxei în privința autovehiculelor noi este în afara oricărei discuții, în raport de statuarea CJUE în Cauza C-113-94 Casarin (art.110 TFUE nu interzice aplicarea reglementărilor naționale privind taxarea autovehiculelor cât timp aceasta nu are ca efect favorizarea vânzării autovehiculelor din producția internă în detrimentul vânzării autovehiculelor importate din alte state membre) și Cauza C-47/1988 Comisia c. Danemarca (art.110 TFUE interzice să se aplice produselor altor state membre impozite directe mai mari decât cele care se aplică produselor naționale similare sau impozite interne de natură să protejeze indirect alte sectoare de producție), coroborat cu modul identic de calcul al taxei atât pentru autovehiculele produse în țară, cât și pentru cele importate.
Având în vedere că din înscrisurile de la dosar rezultă că autoturismul cumpărat de reclamantă a fost adus în România fără ca anterior să fi fost înmatriculat în vreo țară membră U.E. și să devină astfel marfă comunitară, fiind un autoturism nou la data plății taxei de poluare, fiind fabricat în anul 2011, instanța a constatat că taxa de poluare este datorată pentru acest vehicul, jurisprudența CJUE în sensul că taxa de poluare stabilită de Statul Român este contrară dreptului comunitar nefiind aplicabilă în cazul autoturismelor noi.
Ținând seama de aceste considerente, instanța a respins ca nefondată acțiunea.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta O. C. D. solicitând admiterea recursului, modificarea în totalitate a sentinței recurate, cu cheltuieli de judecată.
În motivare arată că a dobândit în anul 2011 de la ., societate care îl achiziționase anterior din Ungaria, un autoturism marca Chevrolet tip Cruze fabricat în anul 2011, având nr. de identificare KL1JF6959BK163330. Pentru înmatricularea acestuia a achitat suma de 1593 lei ca taxă pe poluare în temeiul O.U.G. nr.50/2008, stabilită prin decizia de calcul a taxei pe poluare emisă de pârâtă.
Conform art. 90 din Tratatul de instituire a Comunității Europene „nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare".
În drept invocă art. 299-316 Cod procedură civilă, Legea 554/2004, art. 25, 28 și 90 din T CE și art.148 din Constituția României.
Împotriva acestei hotărâri, în termen, scutit de plata taxelor judiciare de timbru, a declarat recurs și pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B. în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE Oradea, solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței atacate, admiterea excepției inadmisibilității și respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În motivarea recursului său, recurenta a arătat că sentința recurată este netemeinică și nelegală.
Astfel, invocă excepția inadmisibilității acțiunii, raportat la prevederile 207 alin.1 Cod procedură fiscală de care reclamantul nu a înțeles să se folosească în sensul formulării unei contestații la organul fiscal competent împotriva actului administrativ fiscal și anume a deciziei de calcul a taxei pe poluare pentru autovehicule.
Conform prevederilor de mai sus, reclamanta avea posibilitatea contestării în termen de 30 zile de la comunicare a deciziei de calcul a taxei pe poluare pentru autovehicule prin care s-a stabilit în sarcina sa de plată, suma de 1593 lei reprezentând taxa de poluare, aspect neîndeplinit de către acesta.
Precizează că, în cuprinsul Deciziei calcul a taxei pe poluare pentru autovehicule se arată că "prezenta reprezintă titlul de creanță și constituie înștiințare de plata conform legii " și" poate fi contestată în termen de 30 de zile de la data comunicării, sub sancțiunea decăderii, potrivit art.207 alin.1 OG nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală - republicat, cu modificările și completările ulterioare, la organul fiscal competent, potrivit art.209 alin.1 din același act normativ".
Prin urmare, reclamantul prin faptul că nu a înțeles să conteste actul administrativ fiscal (Decizia de calcul a taxei pe poluare pentru autovehicule) consideră că acțiunea este inadmisibilă, raportat la neîndeplinirea procedurii administrative conform prevederilor menționate.
Astfel, conform prevederilor art.4 lit.a din OUG nr.50/2008, obligația de plata a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România, iar vechimea autovehiculului rulat se calculează în funcție de data primei înmatriculări a acestuia.
Conform prevederilor amintite mai sus, autovehiculul reclamantului intrând sub incidența taxei pe poluare pentru prima înmatriculare în România, în mod legal organele fiscale au emis Decizia de calcul a taxei pe poluare, având la baza documentele anexate de reclamantul, din care au rezultat caracteristicile tehnice ale autovehiculului stabilind în sarcina reclamantului, suma totală de 1593 lei reprezentând taxa pe poluare .
Potrivit dispozițiilor comunitare invocate de reclamant, nici un stat membru nu supune, direct sau indirect produselor altor țări membre ale Comunității unor impozite interne de orice natură, superioare celor care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare. Ori, taxa de poluare instituită de dispozițiile OUG nr.50/2008, nu poate fi asimilată impozitelor interne, aceasta taxă fiind percepută pentru asigurarea protecției mediului tuturor proprietarilor de autoturisme care, prin înmatricularea acestora în România înțeleg să le utilizeze pe teritoriul României, contribuind astfel la poluarea mediului.
Caracterul taxei prevăzute de dispozițiile OUG nr.50/2008 ca fiind unul de poluare, rezultă din dispozițiile art.1 alin.2 care enumeră categoria de programe și proiecte pentru protecția mediului care urmează a fi finanțate din sumele colectate potrivit actului normativ. Astfel indiferent de scopul instituirii acestei taxe, esențial sub aspectul criticilor formulate și a analizei instanței de fond, este că această taxa, cu excepțiile de rigoare, este percepută pentru prima înmatriculare a autoturismului pe teritoriul României, așa încât în lumina Jurisprudenței C.J.C.E., eventuala neconformitate a acestei taxe în raport cu legislația comunitară trebuie analizată în raport de art.90 paragraful 1din tratatul CE.
Rolul acestei dispoziții comunitare este de a interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele similare autohtone. Neutralitatea unei taxe spre respectarea regulilor de concurență, așa cum au fost interpretate de C.J.C.E. este relevată de rezultatul comparației efectelor taxei pentru vehiculele nou importate dintr-un alt stat membru decât statul în cauză, cu efectele valorii reziduale a taxei care afectează vehiculele similar înmatriculate deja în statul respectiv și cărora, pentru acest scop, le-a fost deja aplicată această taxă (cauzele reunite C-290/2005 Nadasdi si C-333/2005 N.).
Potrivit aceleiași jurisprudenței în ceea ce privește art.90 din Tratat, s-a apreciat ca o comparație cu autoturismele second-hand plasate în circulație înainte de . legii privind taxele de înmatriculare, nu este relevantă. Cu alte cuvinte nu se poate invoca discriminarea dobânditorilor autoturismelor înmatriculate sub incidența OUG nr.50/2008 față de dobânditorii autovehiculelor înmatriculate sub incidența altor acte normative, pentru a reclama încălcarea art.90 din Tratat, așa cum neîntemeiat s-a reținut de către instanța de fond.
Prevederile art.90 paragraful 1 din Tratatul CE trebuie interpretat ca interzicând o taxa de poluare percepută cu ocazia primei înmatriculări atâta timp cât valoarea taxei determinata exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autoturismului (tip motor, capacitate cilindrică) și clasificarea din punct de vedere al poluării, este calculată fără a se lua în calcul deprecierea autoturismului, de asemenea maniera încât, atunci când se aplică autoturismelor second hand importate în statele membre, aceasta excede valoarea taxei incluse în valoarea reziduala a unor autoturisme second hand similare care au fost deja înregistrate în statul membru în care sunt importate.
De remarcat este faptul că, instituirea acestei taxe de poluare a fost rezultatul negocierilor dintre România și comisia Europeană, astfel încât nu se poate aprecia că ar contraveni legislației comunitare.
Prin urmare, având în vedere dispozițiile legale mai sus rezultă că, în mod legal organele fiscale ale Administrației Finanțelor Publice Oradea au calculat în sarcina reclamantului taxa pe poluare în sumă totală de 1593 lei prin decizia de calcul a taxei pe poluare pentru autovehicule.
De asemenea, mai arată și că, potrivit art.12 alin.1 din Legea nr.9/2012, privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, în cazul în care taxa pe poluare pentru autovehicule achitată de către contribuabil începând cu 1 iulie 2008, până la data intrării în vigoare a prezentei legi, potrivit prevederilor OUG nr.50/2008, cu modificările și completările ulterioare, este mai mare decât taxa rezultată din aplicarea prevederilor privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, se pot restitui sumele reprezentând diferența de taxă plătită, pe baza procedurii stabilite prin normele metodologice de aplicare. Ca urmare, legiuitorul a dispus restituirea în parte a taxei achitate în perioada mai sus menționată.
În ce privește obligarea pârâtei la restituirea taxei pe poluare actualizată cu dobânda legală și cu dobânda fiscală, apreciază că aceasta ar conduce la o îmbogățire fără just temei a reclamantului, în mod nejustificat instanța de fond a dispus actualizarea sumei, atât cu dobânda legală cât și cu dobânda fiscală.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu, având în vedere actele și lucrările dosarului, se constată că este temeinică și legală pentru următoarele considerente.
În ce privește recursul declarat de recurenta reclamantă O. C. D. prin prisma excepției de netimbrare invocată din oficiu se reține următoarele:
Acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute în Legea nr.146/1997, cu modificările ulterioare.
Potrivit prevederilor art.11 din această lege, cererile pentru exercitarea căilor ordinare de atac împotriva hotărârilor judecătorești se taxează cu 50% din taxa datorată pentru cererea sau acțiunea neevaluabilă în bani soluționată de prima instanță; sau taxa datorată la suma contestată, în cazul cererilor și acțiunilor evaluabile în bani, în speță recurenta datorând 21,5 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar.
Deoarece recurentul nu a depus odată cu recursul declarat, taxa de timbru aferentă, conform prevederilor art.3021 Cod procedură civilă, instanța a dispus citarea acesteia cu mențiunea timbrării recursului cu suma de 21,5 lei taxă judiciară de timbru și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, până la termenul de judecată fixat în cauză, respectiv 15 aprilie 2013 (dovada fila 17 din dosar).
Neîndeplinirea obligației de plată a taxei de timbru până la termenul stabilit se sancționează potrivit art.20 alin.3 din Legea nr.146/1997, cu anularea acțiunii sau cererii.
Astfel, deoarece recurenta a fost citată cu mențiunea de a timbra recursul declarat până la termenul de judecată, însă nu și-a îndeplinit obligația de timbrare stabilită, instanța de recurs urmează să admită excepția de netimbrare și să dispună anularea ca netimbrat a recursului declarat și menținerea în totalitate a sentinței atacate.
Examinând recursul declarat de pârâta D.G.F.P. B. în reprezentarea A.F.P. a Mun. Oradea, prin prisma excepției lipsei de interes a recurentei, Curtea reține:
Prin Sentința nr. 3992/CA/2012 a respins ca nefondată acțiunea reclamantei și a respins ca fără obiect cererea de chemare în garanție formulată de A.F.P. a Mun. Oradea.
Având în vedere că cerința interesului ca si condiție de exercițiu a acțiunii civile trebuie să subziste pe tot parcursul derulării procesului, în privința oricăreia din formele procedurale care alcătuiesc conținutul acțiunii civile și la care părțile înțeleg să apeleze, Curtea, reținând că această cerință nu este întrunită în privința cererii de recurs formulată de recurenta D.G.F.P. B. în reprezentarea A.F.P. a Mun. Oradea, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, va respinge ca lipsit de interes recursul declarat de aceasta.
Nu se vor acorda cheltuieli de judecată, acestea nefiind solicitate în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge ca lipsit de interes recursul declarat de recurenta pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B. –în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI ORADEA cu sediul în Oradea, .. 2B împotriva Sentinței nr.3992/CA din 4 iulie 2012 pronunțată de Tribunalul B. .
Anulează ca netimbrat recursul declarat de recurenta reclamantă O. C. D. cu domiciliul ales în Oradea,., nr.7, ..13 în contradictoriu cu intimata pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B. în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI ORADEA cu sediul în Oradea, .. 2B și intimata chemată în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU cu sediul în București, Splaiul Independenței, nr. 294, corp A, sector 6 împotriva Sentinței nr.3992/CA din 4 iulie 2012 pronunțată de Tribunalul B., pe care o menține în totul.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
I R E V O C A B I L Ă.
Pronunțată în ședință publică, azi 15 aprilie2013.
Președinte Judecător Judecător Grefier
R. C. T. A. B. L. M. L.
Red.dec.T. A.
În concept la 22.04.2013
Jud.fond V. A.
Tehnored. M.L.
2 ex./22.04.2013
| ← Pretentii. Decizia nr. 3306/2013. Curtea de Apel ORADEA | Pretentii. Decizia nr. 1341/2013. Curtea de Apel ORADEA → |
|---|
