Pretentii. Decizia nr. 2378/2013. Curtea de Apel ORADEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2378/2013 pronunțată de Curtea de Apel ORADEA la data de 24-05-2013 în dosarul nr. 442/111/2011
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
- Secția a II-a Civilă,
de C. Administrativ și Fiscal –
Nr. operator de date cu caracter personal: 3159
DOSAR NR._ /CA/2011-R
DECIZIA NR.2378/CA/2013 – R
Ședința publică
din 24 MAI 2013
Președinte: B. S. - Judecător
M. S. - Judecător
R. C. - Judecător
B. A. - Grefier
Pe rol fiind soluționarea recursului în contencios administrativ și fiscal formulat de reclamantul C. P. cu domiciliul în Oradea, ..2A, județul Bihor, în contradictoriu cu intimata pârâtă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI ORADEA cu sediul în Oradea, ..2/B, județul Bihor și intimata chemată în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU BUCUREȘTI, sector 6 București, Splaiul Independenței nr.284 Corp A, împotriva sentinței nr.3423/CA/2012,pronunțată de Tribunalul Bihor, având ca obiect – pretenții -.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi se prezintă avocat M. L. în baza împuternicirii avocațiale de la dosar în reprezentarea recurentului reclamant, lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că, recursul este legal timbrat cu suma de 21,50 lei taxă judiciară de timbru plus 0,15 lei timbru judiciar, se află la primul termen de judecată, după care:
Instanța, nefiind alte cereri, excepții sau chestiuni prealabile, acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta reclamantului, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, fiind vorba de o discriminare, pentru motivele invocate în scris prin cererea de recurs, fără cheltuieli de judecată.
Instanța rămâne în pronunțare.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului în contencios de față, constată următoarele:
Prin sentința nr.3423/CA/2012, Tribunalul Bihor a respins acțiunea formulată de reclamantul C. P. împotriva pârâtei ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI ORADEA precum și cererea de chemare în garanție formulată de către pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI ORADEA împotriva chematei în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU București, ca rămasă fără obiect.
Analizând cererea prin prisma susținerilor părților, a probelor administrate și a normelor legale incidente, instanța a constatat următoarele:
Reclamantul a achiziționat din SUA, Statul Arizona autoturismul second – hand, marca Porsche Cayman cu nr. de identificare WP0AB29837U781814, iar pentru a-l înmatricula în România, a fost obligat să plătească taxa în valoare totală de 15.332 lei, achitată prin chitanța arătată mai sus.
Reclamantul s-a adresat pârâtei pentru stabilirea taxei de poluare pe care era obligat să o plătească, exprimându-și dezacordul față de calcularea și obligarea sa la plată.
Însă întrucât înmatricularea autoturismului a fost condiționată de plata acestei taxe, a fost nevoit să o plătească astfel că s-a emis decizia de calcul a taxei de poluare pentru autovehicule nr._/20.09.2010 prin care s-a stabilit că datora suma de 15.332 lei cu titlu de taxă de poluare.
Instanța a reținut că, prin Legea nr.157/2005 România a ratificat Tratatul privind aderarea Republicii Bulgaria și României la Uniunea Europeană.
Potrivit art.148 alin.2 și 4 din Constituția României, prevederile Tratatelor Constitutive ale U.E și ale celorlalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.
În conformitate cu prevederile art. 110 din TFUE „nici un stat membru nu aplică direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare”.
Prin aceste prevederi se limitează libertatea statelor membre în materie fiscală de a restricționa libera circulație a mărfurilor prin interzicerea taxelor discriminatorii, respectiv discriminarea intre produsele importate și cele autohtone de natură similară. Articolul 110 TFUE ar fi golit de sensul și de obiectivul său dacă statelor membre le‑ar fi permis să instituie noi taxe care au ca obiect sau ca efect descurajarea vânzării de produse importate în favoarea vânzării de produse similare disponibile pe piața națională și introduse pe această piață înainte de . taxelor menționate. O astfel de situație ar permite statelor membre să eludeze, prin instituirea unor impozite interne al căror regim este stabilit astfel încât să aibă efectul descris mai sus, interdicțiile prevăzute la articolele 28 TFUE, 30 TFUE și 34 TFUE.
În speță, OUG nr.50/21.04.2008 stabilește, potrivit dispozițiilor art.1, cadrul legal pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, care constituie venit la bugetul fondului pentru mediu și se gestionează de administrația fondului pentru mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului, iar potrivit art.4, obligația de plată revine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România. Pentru autovehiculele aflate deja pe piața națională și care sunt supuse unei noi înmatriculări, nu se achită taxă de poluare în vederea reînmatriculării.
În cauza T. împotriva Statului Român, Cauza C‑402/09, Curtea Europeană de Justiție a stabilit că rezultă fără echivoc că reglementarea menționată are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr‑o vechime și uzură importantă sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30 % din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în nici un fel grevate de o astfel de sarcină fiscală. Nu se poate contesta că, în aceste condiții, OUG nr. 50/2008 are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre.
Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
În acest context, instanța a reținut că art. 110 TFUE așa cum este reglementat și interpretat prin deciziile Curții Europene de Justiție, este aplicabil în cazul impozitelor interne de orice natură aplicate de statele membre ale Uniunii Europene, în scopul eliminării taxelor vamale indirecte care s-ar aplica de către un stat produselor provenite din alt stat membru.
Prin urmare, în cazul unor produse provenite din state care nu sunt membre ale Uniunii Europene, precum cel din prezenta cauză care provine din SUA, legislația comunitară devine inaplicabilă și, pe cale de consecință plata taxei de poluare stabilită prin OUG nr. 50/2008 este obligatorie, ea fiind restituită numai în cazul autoturismelor provenite din statele membre ale Uniunii Europene dată fiind discriminarea pe care o realizează.
Referitor la fondul litigiului, a constatat că cererea reclamantului este neîntemeiată, astfel că în temeiul art. 18 din Legea nr.554/2004 a respins-o în totalitate, constatând că taxa de poluare a fost încasată legal.
În temeiul prevederilor art.63 Cod procedură civilă, apreciind ca rămasă fără obiect cererea de chemare în garanție a Ministerului F. pentru Mediu București, formulată de pârâtă, a respins-o .
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, solicitând instanței admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței atacate, în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată.
În motivarea recursului său, arată că, hotărârea instanței de fond este nelegală, având în vedere faptul că, în anul 2010 a cumpărat un autoturism înmatriculat pentru prima dată într-un stat al Uniunii Europene, acesta fiind fabricat și înmatriculat pentru prima dată în Germania, ulterior fiind dus în SUA de unde recurentul l-a dobândit prin cumpărare considerând că taxa de primă înmatriculare achitată este discriminatorie și ilegală prin prisma art.90 din tratatul CE, coroborat cu prevederile OUG 50/2008 și OUG 218/2008.
Intimații legal citați, nu au formulat întâmpinare.
Instanța de recurs analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate cât și din oficiu, reține că este nefondat, având în vedere următoarele:
Potrivit art. 1 din O.U.G. nr. 50/2008, intrată în vigoare la 1.07.2008, se instituie taxa de poluare pentru autovehicule, care constituie venit la bugetul F. pentru Mediu, în scopul finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului.
Taxa de poluare se datorează cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România, fără distincție dacă este produs în țară sau străinătate, dacă este nou sau vechi.
Determinarea cuantumului taxei se realizează conform art.6 din același act normativ, pe baza unor criterii cum sunt: tipul motorului, capacitatea cilindrică, clasa de poluare cu luarea în considerare a deprecierii autovehiculelor conform unor coeficienți descriși în Anexa 4.
Restituirea taxei percepute în temeiul O.U.G. nr.50/2008 se poate justifica în primul rând pe o cauză generală comună, constând în incompatibilitatea legislației naționale cu cea comunitară, mai exact pe încălcarea normei comunitare.
Așa cum a statuat CEJ, compatibilitatea taxării autovehiculelor se analizează prin prisma dispozițiilor art.90 din Tratatul Comunității Europene (actualmente art. 110 TFUE) întrucât astfel de taxe țin de regimul de taxare internă, nefiind legat de trecerea frontierelor de către respectiva marfă .
Art.110 din Tratat acordă statelor membre din tratat libertate pentru determinarea propriei politici de impozitare, interzicând doar taxe discriminatorii și protecționiste, adică acele taxe care discriminează produsele importate de cele provenind de pe piața internă sau protejează anumite produse împotriva produselor concurente.
În conformitate cu jurisprudența constantă a Curții Europene de Justiție, statele membre pot prevedea taxarea diferențiată a unor produse similare, cu condiția ca acesta să se bazeze pe criterii obiective și să nu aibă ca efect protejarea industriei naționale.
În speță, instanța de recurs reține că autoturismul achiziționat de către reclamant din SUA și pentru care a achitat taxa de poluare a cărei restituire o solicită, nu a fost înmatriculat în Germania ci în SUA, ca urmare nu este un produs importat dintr-un stat membru al U.E., astfel că prevederile art. 110 din Tratat nu sunt aplicabile în speță.
În mod corect a reținut instanța de fond că, în cazul unor produse provenite din state care nu sunt membre ale Uniunii Europene, precum cel din prezenta cauză care provine din SUA, legislația comunitară devine inaplicabilă și, pe cale de consecință plata taxei de poluare stabilită prin OUG nr. 50/2008 este obligatorie, ea fiind restituită numai în cazul autoturismelor provenite din statele membre ale Uniunii Europene dată fiind discriminarea pe care o realizează.
Față de cele arătate mai sus, curtea apreciază că recursul declarat în cauză este nefondat, urmând să se dispună respingerea lui ca atare și menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică, fără cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul declarat de C. P. împotriva Sentinței nr. 3423/CA din 13.06.2012 pronunțată de Tribunalul Bihor pe care o menține în totul.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 24 mai 2013.
Președinte Judecător Judecător Grefier
B. S. M. S. R. C. B. A.
Red.dec.S.M.
în concept 27.05.2013
Jud.fond. C.C.O.
Tehnored AB
2 ex.în 27.05.2013
| ← Obligaţia de a face. Sentința nr. 169/2013. Curtea de Apel ORADEA | Pretentii. Hotărâre din 22-11-2013, Curtea de Apel ORADEA → |
|---|
