Pretentii. Hotărâre din 22-11-2013, Curtea de Apel ORADEA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Curtea de Apel ORADEA la data de 22-11-2013 în dosarul nr. 9471/111/2012
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal |
Nr. operator de date cu caracter personal: 3159 |
DOSAR NR._ /CA/2012 – R |
DECIZIA NR. 4443/CA/2013 – R
Ședința publică din 22 noiembrie 2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: | B. L. | JUDECĂTOR |
JUDECĂTOR: | R. C. | |
JUDECĂTOR: | T. A. | |
GREFIER: | P. V. |
Pe rol se află soluționarea recursului în contencios administrativ formulat de recurenta pârâtă Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Oradea cu sediul în Oradea, .. 2B, jud. Bihor în contradictoriu cu intimatul reclamant S. B. I. cu domiciliul ales în Oradea, Parcul T., nr. 1, . împotriva Sentinței nr. 4574 din 12 iunie 2013 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr._, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în cauză nu se prezintă niciuna din părțile litigiului.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că recursul este scutit de plata taxelor judiciare de timbru, cauza este la primul termen în recurs, precum și faptul că recurenta a solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care:
Instanța constată că în urma reorganizării Direcției Generale a Finanțelor Publice Bihor și a Administrațiilor Financiare, în baza art. 10 OUG nr. 74/2013 și art. 23 din HG nr. 520/2013 succesoare în drepturi a recurentei pârâte este Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice C. N., procedura de citare cu aceasta fiind legal îndeplinită, consideră cauza lămurită și rămâne în pronunțare.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Constată că prin Sentința nr. 4574 din 12 iunie 2013, Tribunalul Bihor a admis acțiunea formulată de reclamant și a obligat pârâta să restituie reclamantului suma de 4138 lei, reprezentând diferența de taxa de primă înmatriculare, la care vor fi adăugate dobânzi legale calculate conform dispozițiilor codul de procedură fiscală, de la data achitării taxei de primă înmatriculare.
A obligat pârâta să plătească reclamantei sumă de 39,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Pe fondul cauzei a reținut că taxa pe poluare are un vădit caracter ilicit, fiind în discordanță cu prevederile Tratatului U.E., dar și cu principiile instituite de C.J.U.E., în urma deciziilor de interpretare, decizii care sunt obligatorii pentru toate statele membre, astfel că actele administrative emise de pârât în legătură cu organizarea și executarea dispozițiilor legale care prevăd această taxă sunt nelegale, motiv pentru care a dispus obligarea autorităților publice pârâte să restituie reclamantului taxa de primă înmatriculare.
Cât privește capătul de cerere privind actualizarea sumei și plata de dobânzi legale la suma astfel obținută, instanța a reținut că potrivit art. 124 alin 1 și 2 rap. la art. 70 c. pr. fiscală, dobânda datorata în materie fiscală este la nivelul majorării de întârziere prevăzute de acest cod și curge din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 70 din același act normativ. Textul de lege incident prevede și că acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor.
Prin urmare, în raport de cele reținute, instanța a admis cererea de acordare a dobânzilor, acestea urmând a fi calculate prin raportare la prevederile textelor legale anterior menționate, până la data restituirii efective, cu începere de la data achitării taxei.
Împotriva acestei hotărâri, în termen și scutit de plata taxelor judiciare de timbru, a declarat recurs AFP Oradea continuat de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice C. N. prin AJFP Bihor, în baza art. 23 alin. (1) din HG nr. 520 din 30 iulie 2013, solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii.
În motivarea recursului său, recurenta a arătat că sentința recurată este netemeinică și nelegală pentru următoarele motive:
În primul rând, învederează instanței de recurs că în mod neîntemeiat s-a dispus obligarea subscrisei la dobânda fiscală calculată de la data plății efective.
Precizează că acordarea dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele de restituit de la buget este reglementată de art. 124 raportat la art. 70 din codul de procedură fiscală. Potrivit acestor dispoziții legale, dobânda legală în materie fiscală se calculează din ziua următoare expirării termenului de 45 de zile de la înregistrarea în evidența organului fiscal a cererii de restituire și nu cu începere de la data plății taxei pe poluare.
Dobânda legală pentru obligații bănești este reglementată de Ordonanța nr. 9/2000 iar începând cu 1 septembrie 2011 de Ordonanța nr. 13/2011 și se acordă de la data achitării sumei.
Ca urmare, apreciază că în mod nejustificat s-a dispus actualizarea sumei reprezentând taxa specială pentru autoturisme cu dobânda fiscală calculată de la data plății, în speță fiind aplicabile dispozițiile art. 3 alin. 3 din Ordonanța nr. 9/2000, respectiv Ordonanța nr. 13/2011.
Precizează că dispozițiile art. 90 din Tratatul Comunității Europene la care face referire reclamantul în acțiune, nu sunt incidente în cauză, întrucât, pe de o parte nu suntem în prezența unor „impozite interne mai mari decât cele care se aplică direct sau indirect, produselor naționale similare” iar pe de altă parte nu ne aflăm în prezența unui regim fiscal discriminatoriu, întrucât obligația plății taxei de primă înmatriculare există pentru toate autoturismele/autovehiculele, indiferent de țara de proveniență a acestora, nefiind deci în prezența uni îngrădiri a libere circulații a mărfurilor, principiu statuat în Tratatul Comunității Europene.
Mai menționează că taxa specială pentru autoturisme a fost calculată în conformitate cu prevederile art. 2141 și art. 2142 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, dispoziții legale care reglementează atât modul de calcul cât și scutirile de la plata acestei taxe, ori în cazul de față reclamantul avea obligația plății acestei taxe și ca atare subscrisa în mod temeinic și legal a calculat și încasat această taxă.
De asemenea, arată că potrivit art. 12 alin. 1 din OUG nr. 9/2013 privind timbrul de mediu pentru autovehicule, în cazul în care taxa pe poluare pentru autovehicule, achitată este mai mare decât timbrul rezultat din aplicarea prevederilor privind timbrul de mediu, se pot restitui sumele reprezentând diferența de suma plătită, pe baza procedurii stabilite prin normele metodologice de aplicare. Ca urmare, legiuitorul a dispus restituirea în parte a taxei achitate în perioada menționată mai sus.
În privința eventualelor cheltuielilor de judecată solicitate de către intimat în recurs, solicită aplicarea prevederilor art. 274 alin. 3 Cod procedură civilă potrivit căruia judecătorii au dreptul să micșoreze onorariile avocaților, ori de câte ori vor constata motivat să sunt nepotrivit de mari, față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat.
În drept au fost invocate dispozițiile legale invocate în cuprinsul recursului.
Intimatul, deși legal citat, nu și-a exprimat poziția cu privire la recursul de față.
Instanța de recurs, analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, prin prisma motivelor de ordine publică, reține că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
Referitor la acordarea dobânzii legale de la data achitării taxei de poluare, instanța de fond a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor dreptului comunitar, constatând incidența Hotărârii CJUE date în cauza C-565/2011- I. împotriva Statului Român, prin care s-a stabilit că Dreptul uniunii trebuie interpretat în sensul că se opune reglementării interne conținute în art. 124 din codul de procedură fiscală ( OG. 92/2003 ), care limitează dobânzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii, la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a acestei taxe. De asemenea, instanța de control judiciar constată că este neîntemeiată și critica formulată de recurentă privind acordarea de instanța de fond a mai mult decât s-a cerut prin faptul că recurenta a fost obligată la plata dobânzii de la data plății taxei de poluare. Sub acest aspect, instanța de recurs reține că instanța de fond nu a depășit limitele investirii având în vedere că prin cererea introductivă s-a solicitat obligarea recurentei pârâte la plata dobânzii fiscale de la data plății și până la data plății efective. Prin urmare, instanța de fond s-a pronunțat în limitele investirii acordând ceea ce s-a cerut.
În ceea ce privește motivul de recurs privind prevederile art.12 alin.1 din OUG 9/2013, instanța de recurs apreciază că nu este aplicabil speței, având în vedere că acțiunea reclamantului a fost introdusă anterior intrării în vigoare a acestei legi.
Pe fondul cauzei, în mod legal a procedat instanța de fond, înlăturând dispozițiile art. 214/1-214/3 din Codul Fiscal român, ca fiind contrare art. 90 alin. 1 din Tratatul Comunității Europene. Sub acest aspect, este de menționat că, potrivit articolului 90 alineat 1 din Tratatul C.E.,”nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite directe sau de altă natură mai mari decât cele ce se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare".
Referitor la principiul nediscriminării, C.J.C.E., în cauza Michel Humblot, similară cazului taxei speciale din legislația românească, a arătat că ”statele au libertatea să taxeze cum doresc autovehiculele ce circulă pe drumurile lor publice, însă acest sistem de taxare nu trebuie să intre sub incidența articolului 90 din Tratatul C.E., adică să nu fie discriminatoriu”.
Prevederile menționate în Tratat și cele cuprinse în jurisprudența C.J.C.E, limitează libertatea statelor în materie fiscală de a restricționa libera circulație a mărfurilor prin interzicerea taxelor discriminatorii și protecționiste, respectiv discriminarea între produsele importate și cele provenind de pe piața internă și care sunt de natură similară.
Potrivit reglementării naționale, taxa specială se datorează la data importului unui autoturism sau autovehicul comercial, cu ocazia primei înmatriculări al acestuia în România. Cuantumul taxei speciale, datorată bugetului statului se calculează după formula prevăzută de art. 2141 alin. 3 C. fiscal, în funcție de capacitatea cilindrică, vechimea autovehiculului și unii coeficienți de corelare sau de reducere a taxei prevăzuți în anexele speciale ale legii.
Această taxă nu este percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România, fiind percepută numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare, pentru care se solicită reînmatricularea în România.
Această modalitate de stabilire diferențiată a taxei, instituie un regim juridic discriminatoriu pentru autovehiculele aduse în România din Comunitatea Europeană în scopul reînmatriculării lor în România, în situația în care acestea au fost deja înmatriculate în țara de proveniență, în timp ce pentru reînmatricularea autovehiculelor deja înmatriculate în România, taxa nu se mai percepe. Procedând în acest mod,legiuitorul a încălcat în mod direct și evident dispozițiile art. 90 din Tratat anterior citat.
Pentru aceste considerente și având în vedere principiul aplicării directe a dreptului comunitar, instanța de recurs va reține că hotărârea instanței de fond este legală, impunându-se înlăturarea criticilor vizând aceste aspecte, ridicate de către recurentă în susținerea recursului său.
În raport de ansamblul acestor considerente, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, recursul va fi respins ca nefondat.
Nu se vor acorda cheltuieli de judecată, acestea nefiind solicitate în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta pârâtă Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice C. N. prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice BIHOR cu sediul în Oradea, .. 2B, jud. Bihor în contradictoriu cu intimatul reclamant S. B. I. cu domiciliul ales în Oradea, Parcul T., nr. 1, . împotriva Sentinței nr. 4574 din 12 iunie 2013 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în totul.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
I R E V O C A B I L Ă.
Pronunțată în ședință publică, azi 22 noiembrie 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTOR | JUDECĂTOR | GREFIER |
B. L. | R. C. | T. A. | P. V. |
Red. jud. T.A. – 29.11.2013
Jud. fond. O.C.
Tehnored. P.V. – 2 exe. – 29.11.2013
| ← Pretentii. Decizia nr. 2378/2013. Curtea de Apel ORADEA | Pretentii. Decizia nr. 3558/2013. Curtea de Apel ORADEA → |
|---|
