Pretentii. Decizia nr. 2766/2013. Curtea de Apel ORADEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2766/2013 pronunțată de Curtea de Apel ORADEA la data de 18-06-2013 în dosarul nr. 2269/111/2011
ROMÂNIA
Curtea de Apel Oradea
Secția a II-a Civilă și de C.
Administrativ și Fiscal
Nr. operator date cu caracter personal - 3159 -
Dosar nr._ /CA/2011 - R
DECIZIA Nr. 2766 /CA/2013 - R
Ședința publică
din 18 iunie 2013
Președinte: B. S. - Judecător
T. A. - Judecător
B. E. - Judecător
N. D. - Grefier
S-a luat în examinare soluționarea recursului - în contencios administrativ - formulat de recurenta pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B. – în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE ALEȘD, cu sediul în Oradea, .. 2 B în contradictoriu cu intimatul reclamant G. F., cu domiciliul în localitatea Lugașu de Jos nr. 264, jud. B. și intimata chemată în garanție ADMINISTRAȚIA F. pentru MEDIU București, Splaiul Independenței nr. 294, Corp A, împotriva Sentinței nr. 270/CA/2013 din 10 ianuarie 2013, pronunțată de Tribunalul B. în dosar nr._ /CA/2011, având ca obiect - PRETENȚII -
La apelul nominal făcut în cauză lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, învederându-se instanței că recursul se află la al doilea termen de judecată, este scutit de plata taxelor judiciare de timbru, înainte de strigarea cauzei, prin serviciul registratură al instanței, intimatul reclamant a depus la dosar un set de înscrisuri, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsa părților, conform prevederilor art. 242 Cod Procedură Civilă, după care:
INSTANȚA rămâne în pronunțare asupra recursului.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Constată că prin SENTINȚA nr. 270/CA/2013, Tribunalul B. a respins excepția inadmisibilității cererii, invocată de pârâtă și chemata în garanție.
A admis cererea formulată de reclamantul G. F. în contradictoriu cu pârâta ANAF - ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE ALEȘD și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B. și în consecință:
A dispus anularea deciziei de calcul a taxei de poluare nr._/02.12.2010 și a actului administrativ nr. 344/11.01.2011.
A obligat pârâta în favoarea reclamantului, la plata sumei de 4723 lei, reprezentând taxa de poluare încasată nelegal și la dobânda calculată potrivit dispozițiilor art. 120, 124 coroborate cu art. 70 al.1 C.pr.fiscală.
A admis cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă în contradictoriu cu chemata în garanție Administrația F. pentru Mediu și în consecință:
A obligat chemata în garanție, să plătească pârâtei suma de 4723 lei, reprezentând contravaloarea taxei de poluare, precum și dobânda legală până la data plății.
A obligat pârâta în favoarea reclamantei, la plata sumei de 43,6 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța astfel, instanța a reținut în esență următoarele:
Referitor la excepția inadmisibilității cererii reclamantului, invocată de pârâtă, instanța reține că prin Decizia nr. 24 din 14.11.2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată asupra unui recurs în interesul legii, s-a statuat că procedura de contestare prevăzută la art. 7 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2008, aprobată prin Legea nr. 140/2011, raportat la art. 205-218 din Codul de procedură fiscală nu se aplică în cazul cererilor de restituire a taxei de poluare întemeiate pe dispozițiile art. 117 alin. (1) lit. d) din același cod.
Pe fondul cauzei, s-a reținut că reclamantul a achiziționat dintr-un stat membru al Uniunii Europene două autoturisme second-hand, iar pentru a le înmatricula în România, pârâta stabilind în sarcina reclamantul, o taxă de poluare prevăzută de OUG 50/2008, care a fost achitată prin chitanța depusă la dosar.
Împotriva deciziei, reclamantul a formulat plângere prealabilă, care i-a fost respinsă ca nefondată prin decizia contestată.
Concluzionând prin raportare la jurisprudența CJUE că plata taxei pe poluare contravine prevederilor art. 90 alin.1 din Tratatul Comunității Europene potrivit cărora „nici un stat membru nu aplică direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare”, instanța de fond a admis acțiunea reclamantului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B. în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE ALEȘD, solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată.
Consideră sentința recurată netemeinică și nelegală, în speță fiind aplicabile prevederile art.1 alin.1, art. 3 alin.1, art.4 lit. a) si b) și art.6 alin. 4 din OUG nr.50/2008 completate cu cele ale art.1 alin.1 din N-le metodologice de aplicare a OUG nr.50/2008, conform cărora se stabilește cadrul legal pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule care constituie venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului și intră sub incidența taxei autovehiculele din categoriile M(1)-M(3) si N(1)-N(3), astfel cum sunt acestea definite în RNTR2.
Astfel, conform prevederilor art. 4 lit. a din OUG nr.50/2008, obligația de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România, iar vechimea autovehiculului rulat se calculează in funcție de data primei înmatriculări a acestuia.
Potrivit dispozițiilor comunitare invocate de reclamant, nici un stat membru nu supune, direct sau indirect produselor altor tari membre ale Comunității unor impozite interne de orice natura, superioare celor care se aplica, direct sau indirect, produselor naționale similare. Ori, taxa de poluare instituita de dispozițiile OUG nr.50/2008 nu poate fi asimilată impozitelor interne, aceasta taxa fiind perceputa pentru asigurarea protecției mediului tuturor proprietarilor de autoturisme care, prin înmatricularea acestora în România înțeleg să le utilizeze pe teritoriul României, contribuind astfel la poluarea mediului.
Caracterul taxei prevăzute de dispozițiile OUG nr.50/2008 ca fiind unul de poluare, rezulta din dispozițiile art.1 alin.2 care enumera categoria de programe și proiecte pentru protecția mediului care urmează a fi finanțate din sumele colectate potrivit actului normativ.
De asemenea, potrivit art. 12 alin. 1 din Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, în cazul în care taxa pe poluare pentru autovehicule achitată de către contribuabili începând cu 01 iulie 2008 până la data intrării în vigoare a acestei legi, potrivit prevederilor O.U.G. nr.50/2008, este mai mare decât taxa rezultată din aplicarea prevederilor privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, se pot restitui sumele reprezentând diferența de taxă plătită, pe baza procedurii stabilite prin normele de aplicare.
Totodată, solicită instanței modificarea sentinței recurate în sensul înlăturării dispoziției privind obligarea recurentei să restituie reclamantului taxa de poluare și a dobânzii aferente pentru următoarele considerente:
Potrivit art.1 din O.G. nr. 50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, această taxă constituie venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu, pe cale de consecință, pe cale de excepție, instituția Administrația Finanțelor Publice Aleșd nu poate fi obligată la restituirea către reclamant a taxei de poluare. În acest sens invocă lipsa calității procesuale pasive, în prezenta cauză, această instituție nefiind beneficiara de fapt și de drept a sumei reprezentând taxa de poluare pentru autovehicule, aceasta constituind venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu.
În concluzie, taxa de poluare pentru autovehicule instituită prin O.U.G. nr.50/2008, nefiind o taxă de natură fiscală, are un alt mod de calcul și o altă destinație, pârâta nu poate fi obligată „ la restituirea taxei de poluare și a dobânzilor aferente ".
Menționează și faptul că, taxa de poluare pentru autovehicule instituită prin O.U.G. nr.50/2008 nu este o taxă de natură fiscală, nefiind prevăzută de Codul Fiscal.
Mai arată și că, această instituție nu poate dispune restituirea unor sume reprezentând " taxa de poluare pentru autovehicule" instituită de O.U.G. nr.50/ 2008, întrucât aceste sume (taxă ) constituie venit la bugetul F. pentru mediu si se gestionează de Administrația F. pentru Mediu București, taxa urmând a fi plătită de către contribuabil într-un cont distinct deschis la unitățile Trezoreriei Statului pe numele Administrației F. pentru Mediu, instituție centrală cu personalitate juridică proprie.
Mai mult, ordonatorul principal de credite al contului distinct deschis la unitățile Trezoreriei Statului, în care sunt de fapt virate sumele de bani reprezentând " taxa de poluare " este Administrația F. pentru Mediu București, instituție centrală care poate si dispune de restituirea sumelor virate în contul acesteia. " taxa de poluare " constituie venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu, astfel că, instituția pârâtă nu poate dispune restituirea sumelor încasate cu titlu de taxă de poluare pentru autovehicule, din contul" distinct" al Administrației F. pentru Mediu București.
Arată că instanța de fond a omis să oblige și chemata în garanție ADMINISTRAȚIA F. pentru MEDIU București la plata cheltuielilor de judecată, cu toate că cerea de chemare în garanție a fost admisă în totalitate.
În drept au fost invocate dispozițiile legale invocate în cuprinsul recursului.
Intimatul reclamant, nu a formulat întâmpinare, dar prin înscrisul depus la dosar a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată, reprezentând taxa judiciară de timbru.
Verificând hotărârea atacată, prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu, conforma art. 3041 Cod procedură civilă Curtea de Apel Oradea a reținut următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului B. la data de 15.02.2011, reclamantul G. F. a solicitat a se dispune anularea Deciziei de calcul a taxei pe poluare nr._/2.12.2010 precum și a deciziei nr. 344/2011 prin care DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B. i-a respins cererea, iar în consecință a admite cererea de restituirea sumei de 4723 lei achitată prin chitanța . din 2.12.2010.
În motivarea cererii sale, reclamantul a învederat că a achiziționat din Italia, autoturismul marca Alfa R. iar pentru înmatricularea acestuia în România a fost obligat să plătească o taxă pe poluare în cuantumul indicat mai sus.
Potrivit art. 1 din OUG nr. 50/2008, intrată în vigoare la data de 01.07.2008, se instituie taxa pe poluare pentru autovehicule, care constituie venit la bugetul F. de Mediu, în scopul finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului.
Taxa pe poluare se datorează cu ocazia prime înmatriculări a unui autovehicul în România fără distincție dacă este produs în țară sau în străinătate, dacă este nou sau vechi.
Art. 110 din Tratatul Comunității Europene acordă statelor membre libertate pentru determinarea propriei politici de impozitare, interzicând doar taxe discriminatorii și protecționiste, adică acele taxe care discriminează produsele importate de cele provenind de pe piața internă sau protejează anumite produse împotriva produselor concurente.
În conformitate cu jurisprudența constantă a Curții Europene de Justiție, statele membre pot prevedea taxarea diferențiată a unor produse similare, cu condiția ca aceasta să se bazeze pe criterii obiective și să nu aibă ca efect protejarea industriei naționale.
Or, România aplicând taxa pe poluare la prima înmatriculare în România, doar asupra autovehiculelor second-hand importate nu și asupra celor second-hand naționale, înmatriculate în România, încalcă obligația respectării prevederilor art. 110 din Tratatul CE.
În speță însă, instanța de fond a admis acțiunea reclamantului, cu toate că acesta nu a făcut dovada țării de proveniență a autoturismului din litigiu, pentru care a plătit taxa pe poluare și nici dacă aceasta este un vehicul nou sau unul second-hand, în dosarul Tribunalului B. neregăsindu-se niciun fel de document cu privire la autoturismul pretins a fi achiziționat din Italia.
La termenul din 04.06.2013, instanța de recurs a acordat un nou termen în vederea emiterii unei adrese către intimatul-reclamant, prin care i s-a solicitat ca până la noul termen fixat la 18.06.2013, acesta să depună la dosar cartea de identitate și contractul de vânzare-cumpărare pe numele său cu privire la autoturismul din litigiu.
Intimatul reclamant nu a onorat însă această obligație, deși Curtea i-a acordat un termen în acest sens, respectiv în speță nu s-a făcut dovada achiziționării autoturismului dintr-un stat membru au Uniunii Europene și nici dacă acesta era nou sau, dimpotrivă second-hand, considerente pentru care,urmează ca în baza art. 312 alin. (2), coroborat cu art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă să admită recursul de față, în sensul că va modifica în tot sentința atacată, iar pe cale de consecință va respinge ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamant și va respinge ca lipsită de obiect cererea de chemarea în garanție, constatând că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
ADMITE recursul declarat de recurenta pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B. în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE ALEȘD,cu sediul în .. 2 B în contradictoriu cu intimatul reclamant G. F., cu domiciliul în localitatea Lugașu de Jos nr. 264, jud. B. și intimata chemată în garanție ADMINISTRAȚIA F. pentru MEDIU București, Splaiul Independenței nr. 294, Corp A, împotriva Sentinței nr. 270/CA/2013 din 10 ianuarie 2013, pronunțată de Tribunalul B. în dosar nr._ /CA/2011, pe care o modifică în tot în sensul că:
RESPINGE acțiunea formulată de reclamantul G. F. în contradictoriu cu A.N.A.F. – ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE ALEȘD și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B..
RESPINGE cererea de chemare în garanție formulată de pârâta D.G.F.P. B. împotriva chematei în garanție ADMINISTRAȚIA F. pentru MEDIU București, ca fiind lipsită de obiect.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 18 iunie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
B. S. T. A. B. E. N. D.
În concediu de odihnă
Semnează
Președintele instanței
C. D.
Jud.fond T. A -
Red.dec. B. E - 28.06.2013 –
Tehnored. DN - 02.07.2013 - 2 ex.
| ← Anulare act administrativ. Decizia nr. 4078/2013. Curtea de Apel... | Pretentii. Decizia nr. 500/2013. Curtea de Apel ORADEA → |
|---|
