Pretentii. Hotărâre din 11-10-2013, Curtea de Apel ORADEA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Curtea de Apel ORADEA la data de 11-10-2013 în dosarul nr. 161/111/2013
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal |
Nr. operator de date cu caracter personal: 3159 |
DOSAR NR._ /CA/2013 – R |
DECIZIA NR. 3689/CA/2013 – R
Ședința publică din 11 octombrie 2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: | G. I. | JUDECĂTOR |
JUDECĂTOR: | T. I. | |
JUDECĂTOR: | B. G. | |
GREFIER: | P. V. |
Pe rol se află soluționarea recursului în contencios administrativ formulat de recurentul reclamant C. A. C. cu domiciliul ales în Oradea, ./A, jud. Bihor în contradictoriu cu intimata pârâtă Instituția P. Județului Bihor – Serviciul Public Comunitar Regim Permise și Înmatriculări a Vehiculelor Bihor cu sediul în Oradea, ., jud. Bihor împotriva Sentinței nr. 2102 din 12 martie 2013 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr._, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în cauză nu se prezintă niciuna din părțile litigiului.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că recursul este timbrat cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 2 lei conform chitanței nr. A1_ BB din data de 11.10.2013 și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, cauza este la primul termen în recurs, precum și faptul că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsa părților, după care:
Instanța consideră cauza lămurită și rămâne în pronunțare.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Constată că prin Sentința nr. 2102 din 12 martie 2013, Tribunalul Bihor a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de către reclamant, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că în raport de considerentele Curții de Justiție a Uniunii Europene, începând cu data de 01.01.2013, s-a înlăturat suspendarea prevederilor art. 4 alin. 2 din Legea nr. 9/2012, instanța a apreciat că a fost înlăturată discriminarea din prevederile anterioare, având în vedere că taxa pentru emisiile poluante este achitată și de către persoanele care achiziționează autovehicule second-hand de pe teritoriul României și pentru care nu s-a achitat niciodată taxa de primă înmatriculare sau taxa de poluare.
În considerarea acestor aspecte, constatând că în cauză nu se poate reține incidența reglementării comunitare cuprinsă în art. 110 TFUE, astfel cum a fost conturat jurisprudenței de CJUE în materia specifică a taxei pe poluare, a respins cererea reclamantului ca neîntemeiată.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs reclamantul C. A. C. solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună admiterea recursului declarat, casarea sentinței atacate și pe cale de consecință, cu ocazia rejudecării, să se dispună obligarea pârâtei la înmatricularea autovehiculului necondiționat de plata taxei de poluare pentru autoturismul marca Ford Mondeo având nr. de identificare XFONXXGBBNVU29459.
În motivarea recursului său, recurentul arată că potrivit normelor europene "Nici un stat membru nu poate sa impună, in mod direct sau indirect., asupra produselor altor state membre, impozite interne de orice natura in plus față de cele impuse direct sau indirect asupra produselor interne similare. Mai mult, niciun stat membru nu poate sa impună asupra produselor altor state membre impozite de natura sa acorde protecție indirect altor produse. "
Chiar dacă prin Legea nr. 9/2012 s-a înlocuit doar denumirea, efectele juridice pe care le produc ambele acte normative ( Legea nr. 9/2012 și OUG nr. 50/2008) sunt similare. Curtea Europeana de Justiție s-a pronunțat si cu privire la aceasta taxa si a statuat ca: „Taxa de poluare introdusa de România, impusa mașinilor la prima lor înregistrare in România, contravine legislației Uniunii Europene. Respectiva lege are efectul de a descuraja importul si punerea in circulație a mașinilor second-hand cumpărate in alte state membre".
Totodată, taxa pentru emisii poluante, prevăzuta de legea nr. 9/2012 este destinata sa îndrume cumpărătorul, din punct de vedere fiscal, sa achiziționeze un anumit tip de autoturism si sa condiționeze folosința lui prin restricționarea înmatriculării deși acesta a fost înmatriculat anterior . membru UE. Prin aceste masuri se încalcă art. 28 din T.C.E. (actualmente art. 41 din Tratatul privind Uniunea Europeana), care interzice restricțiile cantitative la importuri, sau alte masuri echivalente. În acest sens s-a pronunțat CJCE in cauza C-524/2007 împotriva Austriei, prin care s-a constat încălcarea art. 28 din Tratat (actualmente art. 41 din Tratatul privind Uniunea Europeana), reținând că in sensul art. 28 din T.C.E, constituie o măsura cu efect echivalent unei restricții cantitative la import, orice reglementare a statelor membre de natura sa constituie, in mod direct sau indirect, efectiv sau potențial, un obstacol in calea schimburilor intracomunitare.
Față de toate aceste considerente solicită admiterea recursului, modificarea sentinței atacate, iar în rejudecare să se admită în totalitate acțiunea așa cum a fost formulată, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
Intimata, deși legal citată, nu și-a exprimat poziția cu privire la recursul de față.
Instanța de recurs, analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, prin prisma motivelor de ordine publică, reține că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
În cauză sunt aplicabile prevederile Legii nr. 9/2012, astfel cum aceasta este în vigoare la data de 01.01.2013, având în vedere că reclamantul a solicitat pârâtei înmatricularea autoturismului său după . prevederilor art. 4 alin. 2 din acest act normativ.
Instanța reține că, prin Legea nr.157/2005 România a ratificat Tratatul privind aderarea Republicii Bulgaria și României la Uniunea Europeană.
Potrivit art.148 alin.2 și 4 din Constituția României, prevederile Tratatelor Constitutive ale U.E și ale celorlalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.
În conformitate cu prevederile art. 110 din TFUE „nici un stat membru nu aplică direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare”.
Prin aceste prevederi se limitează libertatea statelor membre în materie fiscală de a restricționa libera circulație a mărfurilor prin interzicerea taxelor discriminatorii, respectiv discriminarea intre produsele importate și cele autohtone de natură similară. Articolul 110 TFUE ar fi golit de sensul și de obiectivul său dacă statelor membre le ar fi permis să instituie noi taxe care au ca obiect sau ca efect descurajarea vânzării de produse importate în favoarea vânzării de produse similare disponibile pe piața națională și introduse pe această piață înainte de . taxelor menționate. O astfel de situație ar permite statelor membre să eludeze, prin instituirea unor impozite interne al căror regim este stabilit astfel încât să aibă efectul descris mai sus, interdicțiile prevăzute la articolele 28 TFUE, 30 TFUE și 34 TFUE.
În ceea ce privește taxele aplicate autovehiculelor, Curtea stabilește că din lipsa unei armonizări în materie rezultă că fiecare stat membru poate să stabilească regimul acestor măsuri fiscale potrivit propriilor aprecieri. Astfel de aprecieri, asemenea măsurilor adoptate pentru punerea lor în aplicare, trebuie însă să fie lipsite de efectul descris mai sus.
Trebuie amintit că autovehiculele prezente pe piața unui stat membru sunt „produse naționale” ale acestuia în sensul articolului 110 TFUE. Atunci când aceste produse sunt puse în vânzare pe piața vehiculelor de ocazie a acestui stat membru, ele trebuie considerate „produse similare” vehiculelor de ocazie importate de același tip, cu aceleași caracteristici și aceeași uzură.
În speță, Legea nr. 9/2012 stabilește, potrivit dispozițiilor art.1, cadrul legal pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, care constituie venit la bugetul fondului pentru mediu și se gestionează de administrația fondului pentru mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului, iar potrivit art.4, obligația de plată revine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România. Pentru autovehiculele aflate deja pe piața națională și care sunt supuse unei noi înmatriculări, nu se achită taxă de poluare în vederea reînmatriculării.
În cauza T. împotriva Statului Român, Cauza C 402/09, Curtea Europeană de Justiție a stabilit că rezultă fără echivoc că reglementarea menționată are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30 % din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală. Nu se poate contesta că, în aceste condiții, OUG nr. 50/2008 are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre.
În plus, trebuie să se constate, că obiectivul protecției mediului menționat de guvernul român, care se materializează în faptul, pe de o parte, de a împiedica, prin aplicarea unei taxe disuasive, circulația în România a unor vehicule deosebit de poluante, precum cele care corespund normelor Euro 1 și Euro 2 și care au o capacitate cilindrică mare, și, pe de altă parte, de a folosi veniturile generate de această taxă pentru finanțarea unor proiecte de mediu, ar putea fi realizat mai complet și mai coerent aplicând taxa pe poluare oricărui vehicul de acest tip care a fost pus în circulație în România. O astfel de taxare, a cărei punere în aplicare în cadrul unei taxe anuale rutiere este perfect posibilă, nu ar favoriza piața națională a vehiculelor de ocazie în detrimentul punerii în circulația a vehiculelor de ocazie importate și ar fi, în plus, conformă principiului poluatorul plătește.
Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Argumentele Curții au fost reluate în hotărârea pronunțată în cauza C-263/10 N., arătându-se că aceleași considerații vizează și regimul de impozitare prevăzut de O.U.G. nr.50/2008, astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr.208/2008, O.U.G. nr.218/2008, O.U.G. nr.7/2009 și, respectiv, O.U.G. nr.117/2009.
Legea nr. 9/2012 preia dispozițiile din OUG nr. 50/2008 în ceea ce privește mecanismul de stabilire și calcul a taxei de poluare, însă numai în forma în vigoare până la 01.01.2013.
Astfel, evoluția legislativă a obligației de plată a taxei de poluare prevăzută de noua lege a fost următoarea: potrivit art.4 din Legea nr.9/2012, “obligația de plată a taxei intervine:
a) cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare;
b) la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri prevăzute la art. 3 și 8;
c) la reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului plătitor valoarea reziduală a taxei, în conformitate cu prevederile art. 7.
(2) Obligația de plată a taxei intervine și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr.571/2003, cu modificările și completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării”.
A..2 al art.4 din Legea nr.9/2012 a fost suspendat prin art. I din O.U.G. nr.1/2012 (publicată în Monitorul Oficial nr.79 din 31.01.2012), pentru perioada 31.01._13.
Ca urmare a suspendării prevederilor art.4 alin.2 din Legea nr.9/2012, s-a revenit practic la vechea reglementare a taxei pe poluare instituită de O.U.G. nr.50/2008, având în vedere că taxa a fost datorată în continuare numai pentru autoturismele pentru care se face prima înmatriculare în România, nu și pentru cele care au fost deja înmatriculate în România și care sunt deja în circulație, motiv pentru care în practica judiciară taxa astfel stabilită a fost în continuare considerată contrară normelor comunitare.
Având în vedere că începând cu data de 01.01.2013, s-a înlăturat suspendarea prevederilor art.4 alin.2 din Legea nr.9/2012, instanța apreciază că a fost înlăturată discriminarea existentă până la acel moment, întrucât, în aplicarea art.4 alin. 2 din actul normativ amintit, taxa pentru emisiile poluante este achitată și pentru autovehiculele second-hand achiziționate de pe teritoriul României și pentru care nu s-a achitat niciodată taxa de primă înmatriculare sau taxa pe poluare. Prin urmare, instanța constată că taxa de poluare este plătită atât pentru autovehiculele achiziționate dintr-un stat al Uniunii Europene, cât și pentru cele achiziționate din România, de pe piața internă, și este calculată în raport de aceleași criterii, astfel că discriminarea existentă până la 01.01.2013 și sancționată de CJUE a fost înlăturată.
În considerarea acestor aspecte, constatând că instanța de fond a interpretat corect compatibilitatea legislației interne cu reglementările comunitare, în baza art. 312 alin.1 Cod procedură civilă, se impune respingerea recursului ca nefondat.
Se va lua act de faptul că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată din partea intimatului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul reclamant C. A. C. cu domiciliul ales în Oradea, ./A, jud. Bihor în contradictoriu cu intimata pârâtă Instituția P. Județului Bihor – Serviciul Public Comunitar Regim Permise și Înmatriculări a Vehiculelor Bihor cu sediul în Oradea, ., jud. Bihor împotriva Sentinței nr. 2102 din 12 martie 2013 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
I R E V O C A B I L Ă.
Pronunțată în ședință publică, azi 11 octombrie 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTOR | JUDECĂTOR | GREFIER |
G. I. | T. I. | B. G. | P. V. |
Red. jud. B.G.– 29.10.2013
Jud. fond. E.D.V.
Tehnored. P.V. – 2 exe. – 29.10.2013
| ← Pretentii. Hotărâre din 11-10-2013, Curtea de Apel ORADEA | Pretentii. Decizia nr. 626/2013. Curtea de Apel ORADEA → |
|---|
