Suspendare executare act administrativ. Decizia nr. 2037/2013. Curtea de Apel ORADEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2037/2013 pronunțată de Curtea de Apel ORADEA la data de 08-05-2013 în dosarul nr. 12231/111/2012
ROMÂNIA
Curtea de Apel Oradea
- Secția Comercială și de C.
Administrativ și Fiscal –
Nr. operator de date cu caracter personal: 3159
Dosar nr._ /CA/2012 - R
DECIZIA NR. 2037/CA/2013 – R
Ședința publică din 8 mai 2013
Președinte: I. G.
Judecător: C. R.
Judecător: L. B.
Grefier: M. M.
Pe rol fiind soluționarea recursului în contencios administrativ formulat de recurenta-pârâtă Casa de Asigurări de Sănătate Bihor, cu sediul în Oradea, ., jud. Bihor în contradictoriu cu intimatul-reclamant N. L. D., domiciliat în Oradea, ./H, jud. Bihor împotriva Sentinței nr. 1646/CA din 26.02.2013 pronunțată de Tribunalul Bihor, având ca obiect: suspendare executare act administrativ.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă intimatul, personal și asistat de reprezentanta sa – avocat H. R., în baza împuternicirii avocațiale depuse la dosar, lipsă fiind recurenta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că recursul este scutit de plata taxelor judiciare de timbru, precum și faptul că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă în conformitate cu prevederile art. 242 alin.2 Cod procedură civilă, după care:
Reprezentanta intimatului depune la dosar contract de garanție reală imobiliară nr. 254/CES/01/_ .
Nefiind alte excepții, probleme prealabile sau cereri de formulat, instanța consideră cauza lămurită și acordă părții prezente cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta intimatului solicită respingerea ca nefondat a recursului, menținerea sentinței recurate ca legală și temeinică, fără cheltuieli de judecată.
Arată că sunt îndeplinite, în speță, condițiile de admisibilitate a cererii de suspendare prevăzute de art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004, respectiv cazul bine justificat și paguba iminentă.
Totodată, arată că practica instanței supreme este în sensul că acolo unde există caz bine justificat, există și pagubă iminentă.
Instanța rămâne în pronunțare asupra recursului.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Constată că prin Sentința nr. 1646/CA din 26.02.2013 Tribunalul Bihor a admis cererea formulată de reclamantul N. L. D. în contradictoriu cu pârâta Casa de Asigurări de Sănătate Bihor și, în consecință, a dispus suspendarea executării Deciziei de impunere nr. 2451/2011, până la soluționarea irevocabilă a acțiunii în anulare îndreptată împotriva acestui act administrativ-fiscal, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că obiectul dedus judecății îl reprezintă suspendarea executării Deciziei de impunere nr.2451/2011, prin care s-a dispus obligarea reclamantului la plata sumei de 25.579 lei reprezentând contribuția la fondul de asigurări de sănătate cu accesoriile fiscale aferente pentru activitatea liberală desfășurată în perioada anilor 2006-2011, până la soluționarea irevocabilă a acțiunii în anulare îndreptată împotriva acestui act administrativ-fiscal.
Reclamanta a depus cauțiunea în cuantum de 2.500 lei, stabilită de instanță în conformitate cu disp. art.215 din OG 92/2003.
Conform art.14 din L.554/2004, suspendarea executării actului administrativ se poate dispune în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente. Cele două sintagme sunt clarificate prin disp.art.2 lit.”ș” și „t” din L.554/2004. Astfel, în accepțiunea acestui text de lege, prin caz bine justificat se înțelege împrejurările legate de starea de fapt și de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ, iar prin pagubă iminentă se înțelege prejudiciu material viitor și previzibil.
Transpunând aceste texte de lege în speța de față, instanța de fond a constată că în cauză sunt îndeplinite condițiile imperios cerute de lege pentru suspendarea executării actului administrativ-fiscal atacat. Astfel, prin actul administrativ a cărui suspendare s-a solicitat, intimata-pârâtă i-a imputat reclamantului faptul că nu ar fi achitat contribuția asigurărilor de sănătate pentru activitatea liberală desfășurată.
Fără a cerceta în fond obligativitatea achitării sumei imputate, din actele de la dosar, instanța de fond a apreciat că există o îndoială puternică în privința legalității actului administrativ fiscal atacat de natură să răstoarne prezumția relativă de legalitate a acestuia. Astfel, din interpretarea disp. art. 208 al. 1 lit. a din Legea nr. 95/2006, care consacră principiul alegerii libere de către asigurați a casei de asigurări, coroborate cu presupusa inexistență a raporturilor contractuale încheiate între părți, precum și cu existența dubii în privința cuantumului sumei imputate, aspecte care vor fi clarificate cu ocazia soluționării pe fond a cauzei, sunt indicii de nelegalitate a actului administrativ atacat.
De asemenea, instanța de fond a constatat că și cea de-a doua condiție necesară suspendării executării actului administrativ este îndeplinită, respectiv existența unui pericol iminent de cauzare a unei pagube reclamantului, ca urmare a nesuspendării executării actului administrativ, decurgând din demararea procedurii de executare silită pentru recuperarea unei sume mari, prin executarea actului administrativ fiscal atacat.
Față de aceste considerente, văzând în drept și disp.art.14, 15 din L.554/2004, instanța de fond a admis ca fondată cererea de suspendare a actului administrativ fiscal atacat până la soluționarea irevocabilă a acțiunii în anulare îndreptată împotriva acestui act administrativ-fiscal.
Împotriva acestei sentințe, în termen și scutit de plata taxelor judiciare de timbru, a declarat recurs recurenta-pârâtă Casa de Asigurări de Sănătate Bihor, solicitând admiterea recursului și casarea hotărârii atacate.
În motivarea recursului, recurenta arată următoarele:
I. În ceea ce privește condiția de caz bine justificat, instanța de fond a reținut că principiul alegerii libere de către asigurați a casei de asigurări, coroborate cu presupusa inexistență a raporturilor contractuale încheiate între părți, precum și cu existența unei dubii în privința cuantumului sumei imputate fac ca această condiție să fie îndeplinită.
1) Conform prevederilor art. 208 alin. (3) din Legea nr. 95/2006 „Asigurările sociale de sănătate sunt obligatorii și funcționează ca un sistem unitar, iar obiectivele menționate la alin. (2) se realizează pe baza următoarelor principii:
a) alegerea liberă de către asigurați a casei de asigurări;..."
Astfel, reclamantul, în temeiul acestor prevederii legale era obligat să se asigure la o casă de asigurări de sănătate. Acesta nefăcând dovada că ar fi fost asigurat la o altă casă de asigurări de sănătate din țară unde ar fi plătit contribuția la Fondul național de sănătate, CAS Bihor, în baza prevederilor Art. 257* din Legea nr. 95/2006, care prevede că:
(1) Persoana asigurată are obligația plății unei contribuții bănești lunare pentru asigurările de sănătate, cu excepția persoanelor prevăzute la art. 213 alin. (1).
(2) Contribuția lunară a persoanei asigurate se stabilește sub forma unei cote de 6,5%, care se aplică asupra:....
b) veniturilor impozabile realizate de persoane care desfășoară activități independente care se supun impozitului pe venit; dacă acest venit este singurul asupra căruia se calculează contribuția, aceasta nu poate fi mai mică decât cea calculată la un salariu de bază minim brut pe țară, lunar;" a emis Decizia de impunere contestată.
2)Cu privire la faptul că reclamantul nu a încheiat un contract de asigurare cu CAS Bihor este lipsită de relevanță câtă vreme obligațiile de plată ale reclamantului sunt izvorâte în temeiul legii.
3)Potrivit prevederilor Ordinului Președintelui CNAS nr. 617/2007 cu
modificări și completări ulterioare, casele de asigurări emit decizii de impunere și pe baza datelor transmise prin fișier de către Agenția Națională de Administrare Fiscală.
In fișierul transmis de ANAF reclamantul figurează că realizează venituri din profesii libere.
Potrivit, art. 257 și art.261 din Legea nr.95/2006 petenta în calitate de realizator de venituri din activități independente, are obligația achitării contribuției de asigurări sociale de sănătate asupra veniturilor obținute, trimestrial, până în data de 15 a ultimei luni din trimestru, inclusiv la plata majorărilor de întârziere, dacă contribuțiile sunt achitate la alte termene decât cele prevăzute de lege, în baza prevederilor art. 261 alin. 4 din Legea nr. 95/2006 coroborat cu art. 120 ind. 1 din OG nr. 92/2003.
Temeiul legal care a stat la baza emiterii deciziilor contestate este art. 257 *(2) din Legea nr. 95/2006 „(2) Contribuția lunară a persoanei asigurate se stabilește sub forma unei cote de 6,5%, care se aplică asupra: ...... b) veniturilor impozabile realizate de persoane care desfășoară activități independente care se supun impozitului pe venit; dacă acest venit este singurul asupra căruia se calculează contribuția, aceasta nu poate fi mai mică decât cea calculată la un salariu de bază minim brut pe țară, lunar;
Consideră că, prin aplicarea cotei de 6,5% la venitul net realizat, așa cum a fost comunicat de către ANAF, nu poate ridica dubii cu privire la cuantumul sumei din decizia de impunere contestată.
II. Referitor la cea de-a doua condiție necesară suspendării actului administrativ atacat - paguba iminentă - instanța reține în mod greșit că și această condiție este îndeplinită.
Paguba nu constă în însăși executarea actului administrativ atacat, altfel s-ar ajunge la concluzia că cerința referitoare la iminența producerii unei pagube este presupusă în majoritatea cazurilor executării unui act administrativ, ceea ce ar contraveni caracterului de excepție al instituției suspendării executării actelor administrative.
Paguba iminentă, astfel acum este definită de art. 2 alin. (1) lit. ș din L 554/2004 "ca fiind prejudiciul material viitor și previzibil sau perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități sau a unui serviciu public - presupune existența în cuprinsul actului vizat a unor dispoziții care, prin aducerea Ia îndeplinire, i-ar produce reclamantului un prejudiciu greu sau imposibil de înlăturat in ipoteza anulării actului.
In prezenta cauză, arată recurenta, nu se poate reține paguba gravă, dificil de reparat și nici argumente care să susțină aparent nelegalitatea actului administrativ, motiv pentru care solicităm casarea hotărârii atacate.
In drept, a invocat prevederile Legii nr. 95/2006, Ordinul nr. 617/2007, OG nr. 92/2003, Legea nr. 554/2004 și art. 304 pct. 9, art. 212 alin. 1 teza 1 Cod de procedură civilă.
Intimatul, prin reprezentantul său legal, a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței recurate ca legală și temeinică.
Instanța de recurs, analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, prin prisma motivelor de ordine publică, reține că este nefondat, pentru următoarele considerente:
Corect a admis prima instanță cererea formulată de reclamantul N. L. și a dispus suspendarea executării deciziei de impunere nr.2451/2011 emisă de CAS Bihor până la soluționarea definitivă și irevocabilă a fondului cauzei, decizie prin care s-a dispus obligarea reclamantului la plata sumei de 25.579 lei reprezentând contribuția la fondul de asigurări de sănătate cu accesoriile fiscale aferente pentru activitatea liberală desfășurată în perioada anilor 2006-2011, până la soluționarea irevocabilă a acțiunii în anulare îndreptată împotriva acestui act administrativ-fiscal.
În speță, sunt îndeplinite condițiile reglementate de art.14 din Legea 554/2004 privind suspendarea executării actelor administrativ-fiscale atacate, conform cărora suspendarea executării actului administrativ se poate dispune în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente.
În accepțiunea art.2 lit. „ș” din Legea 554/2004, prin caz bine justificat se înțelege împrejurările legate de starea de fapt și de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ, iar potrivit art.2 lit. „t” din aceeași lege, prin pagubă iminentă se înțelege prejudiciu material viitor și previzibil.
În ceea ce privește existența cazului justificat, Curtea, verificând actul a cărui suspendare se solicită, în sensul așa zisei „pipăiri a fondului cauzei”, constată că există o îndoială puternică în privința legalității acestuia, de natură să răstoarne prezumția relativă de legalitate a acestuia. Aspectele învederate de recurentă în cererea de recurs sunt apărări de fond care exced prezentului cadru procesual, urmând să fie analizate cu prilejul judecării fondului cauzei.
De asemenea, și cea de-a doua condiție necesară suspendării executării actului administrativ este îndeplinită, respectiv existența unui pericol iminent de cauzare a unei pagube reclamantei întrucât, punerea în executare a deciziei de impunere este de natură a cauza reclamantului un prejudiciu material viitor și previzibil.
Pentru aceste motive, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă Casa de Asigurări de Sănătate Bihor împotriva Sentinței nr. 1646/CA din 26.02.2013 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o va menține în totul.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă Casa de Asigurări de Sănătate Bihor, cu sediul în Oradea, ., jud. Bihor în contradictoriu cu intimatul-reclamant N. L. D., domiciliat în Oradea, ./H, jud. Bihor împotriva Sentinței nr. 1646/CA din 26.02.2013 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în totul.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 8 mai 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
I. G. C. R. L. B. M. M.
Red.dec.-R.C.- 21.05.2013
Jud. fond-B. D.
Dact.M.M-2ex.- 21.05.2013
| ← Pretentii. Decizia nr. 1815/2013. Curtea de Apel ORADEA | Pretentii. Decizia nr. 2571/2013. Curtea de Apel ORADEA → |
|---|
