Anulare act administrativ. Decizia nr. 1328/2013. Curtea de Apel PITEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1328/2013 pronunțată de Curtea de Apel PITEŞTI la data de 17-04-2013 în dosarul nr. 5358/109/2011
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._ DECIZIE NR. 1328/R-C.
Ședința publică din 17 Aprilie 2013
Curtea compusă din:
Președinte: I. M., judecător
Judecător: C. D.
Judecător: G. A.
Grefier: V. I.
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta INSTITUȚIA P. - JUDETUL ARGEȘ, cu sediul în P., Piața V. M. nr.1, județul Argeș, împotriva sentinței nr.1551/27.06.2012, pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția civilă, complet specializat contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr._, intimați fiind reclamanții .>-prin reprezentant L. I., cu sediul în ., L. I., domiciliat în Voluntari, ..3, județul Ilfov, P. F. B., domiciliat în București, ., ., ., .,cu sediul în ., C. C., domiciliat în Constanta, ., ., . și S. P., domiciliat în București, .. 1A, ., ..
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat cu suma de 2,00 lei, potrivit chitanței nr.2798 din 04.02.2013 (fila 30) și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
Dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din 10.04. 2013, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
Pronunțarea asupra recursului s-a amânat la data de 17.04.2013, când în urma deliberării s-a pronunțat următoarea decizie.
CURTEA
Asupra recursului de față, constată:
La data de 14.11.2011, reclamanții ., L. I., P. F. B., .> SRL Berevoiești,
C. C. și S. P. au chemat în judecată pe pârâtele Instituția P. - Județul Argeș, prin Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra terenurilor agricole și forestiere pentru a se dispune anularea Hotărârii nr.1822/18.03.2011.
În motivarea acțiunii, reclamanții susțin că Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic și de Vânătoare Ploiești i-au solicitat pârâtului să-i comunice care sunt proprietarii terenurilor forestiere situate pe raza județului Argeș, împotriva cărora au fost formulate acțiuni, prin care s-a invocat nulitatea titlurilor de proprietate, precum și a datelor de identificare a terenurilor forestiere, în conformitate cu art.3 din Legea nr.374/2006, în vederea suspendării serviciului public.
Pârâta a emis în acest sens Hotărârea nr.1822/2011 prin care le-a suspendat serviciul public cu specific silvic, deși sunt cumpărători de bună credință și se încalcă dispozițiile art.2 din Legea nr.274/2006, prin aceea că, nu sunt proprietarii terenurilor forestiere, în beneficiul cărora s-au emis documente prevăzute în art.3 din Legea nr.169/1997.
Totodată, mai susțin că actele lor de proprietate nu au făcut obiectul vreunui dosar la instanțele de judecată, prin care să se solicite constatarea nulității acestora și că hotărârea supusă anulării, la produce prejudicii importante.
De asemenea susțin că hotărârea nu este emisă de autoritatea competentă, respectiv de Comisia Județeană de Fond Funciar Argeș, în conformitate cu dispozițiile Legii Fondului Funciar.
P. Sentința civilă nr.1551/27.06.2012 a fost admisă acțiunea și s-a anulat Hotărârea nr.1822/18.03.2011, emisă de Instituția P..
Pentru a hotărî în această modalitate, în considerente a reținut că prin hotărârea contestată pârâta a dispus suspendarea serviciului silvic pentru terenurile forestiere proprietatea reclamanților cu motivarea că a fost invocată nulitatea titlurilor de proprietate aparținând acestora.
Reclamanții nu pot fi însă încadrați în categoria persoanelor pentru care au fost emise documentele prevăzute de art.3 din Legea nr.169/1997, deoarece aceștia au dobândit terenurile de la terțe persoane cu bună credință, iar actele lor de proprietate nu au făcut și nu fac nici în prezent obiectul vreunui dosar aflat pe rolul instanțelor de judecată în care să se solicite anularea acestora.
Chiar dacă ar exista o eventuală cerere de a se constata nulitatea actelor de proprietate ale vânzătorilor către reclamanți a suprafețelor de teren pe care aceștia le-au dobândit prin acte de înstrăinare autentice, aceasta nu poate produce efecte asupra proprietăților reclamanților, până când nu se va solicita si anularea actelor de proprietate deținute de aceștia.
Mai este de precizat că, prin executarea hotărârii contestate, reclamanții sunt grav prejudiciați, deoarece au încheiat contracte cu diferite societăți în vederea exploatării suprafețelor forestiere în regim silvic.
Față de aceste considerente în baza art.18 din Legea 554/2004 a fost admisă actiunea și anulată Hotărârea nr.1822/18.03.2011 emisă de pârâtă.
Împotriva acestei soluții, pârâtul a formulat recurs în termen legal, invocând criterii de nelegalitate încadrabile în dispozițiile art.3041 Cod procedură civilă, sub aspectele că, s-a conformat dispozițiilor art.3 din Legea nr.374/2006, în sensul aducerii la cunoștință către I.T.R.V.S. Ploiești, a datelor de identificare ale proprietarilor terenurilor pentru care s-a solicitat în instanță anularea titlurilor de proprietate, printre care se află și proprietățile reclamanților.
A precizat că, textul de lege nu face nici o distincție cu privire la calitatea proprietarilor terenurilor forestiere, respectiv dacă aceștia sunt proprietarii inițiali sau cei subsecvenți, în temeiul unor acte translative de proprietate. Actul normativ urmărește evitarea unui prejudiciu public, chiar dacă prin măsurile adoptate în acest scop există posibilitatea unor prejudicii private. Suspendarea se produce în temeiul legii, atunci când se dovedește îndeplinirea condițiilor expres menționate, nefăcând altceva decât să urmeze dispozițiile imperative impuse de lege, scopul Legii nr.374/2006, este de a limita pagubele forestiere, fiind de notorietate, faptul că, proprietarii ale căror titluri de proprietate sunt atacate în instanță, până la soluționarea irevocabilă a acțiunilor în anulare, recurg la tăieri masive de arbori.
A susținut că, reclamanții nu au dovedit că se află în niciuna dintre situațiile prevăzute de art.14 alin.1 din Legea nr.554/2004.
Din analiza acestor critici, prin raportare la probatoriul administrat și la dispozițiile art.3041 Cod procedură civilă, instanța apreciază recursul ca fiind nefondat, pentru considerentele ce vor urma:
Astfel, Hotărârea nr.1822/18.03.2011 supusă anulării nu cuprinde numele proprietarilor de terenuri forestiere, cărora le-au fost emise acte de proprietate cu încălcarea Legii fondului Funciar și nici datele de identificare ale terenurilor forestiere.
P. art.3 din Legea nr.374/2006(1), de care se prevalează recurenta se stipulează obligația comisiilor județene pentru stabilirea dreptului de proprietate de a comunica inspectoratelor teritoriale de regim silvic și de vânătoare, care sunt proprietarii terenurilor forestiere, situate pe raza unității administrativ-teritoriale pentru care s-a invocat nulitatea titlurilor de proprietate la instanțele judecătorești.
La alin.2 al aceluiași articol, se prevede că această comunicare privitoare la proprietarii terenurilor forestiere, trebuie să cuprindă precizarea clară a datelor de identificare a terenurilor forestiere. Or, recurenta nu a respectat aceste dispoziții Legale, hotărârea devenind astfel nulă.
Procedând în mod generic, prin această hotărâre se ajunge ca Inspectoratul Silvic să suspende serviciul silvic pentru toți proprietarii, indiferent de legalitatea sau nelegalitatea actelor de care dispun, în mod integral, chiar dacă actele de proprietate ar fi parțial valabile, în condițiile în care emiterea actelor de proprietate s-a făcut chiar și de către recurentă.
Art.2 din această lege, prevede obligația comisiilor județene pentru stabilirea dreptului de proprietate, să identifice proprietarii cărora le-au fost emise documentele prevăzute de art. III alin.1 din Legea nr.169/1997, cu modificările și completările ulterioare.
P. notificarea formulată de pârâta . (f.5 dosar fond), se susține că recurenta nu a solicitat instanței să constate nulitatea absolută a titlului de proprietate al celui de la care a cumpărat terenul forestier, aspect care nu a fost combătut și nu a fost dovedit prin nici o probă.
Singura probă administrată de recurent se referă la actiunea pe care a promovat-o la instanță (f.5), privind anularea titlurilor de proprietate emise cu încălcarea legii. Acțiunea s-a făcut inclusiv împotriva Comisiei Județene pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor Argeș, deși art.2 din Legea nr.374/2006 dispune că, introducerea acțiunii trebuie să se facă de către comisiile județene, în speță de către pârâta din acțiune.
În ceea ce-l privește pe intimatul C. C., cumpărătorul terenului forestier de la proprietarii P. I. și P. D.-S. se constată că îi sunt aplicabile dispozițiile art.4 din Legea nr.374/2006, care stipulează că suspendarea încetează la data comunicării de către comisiile județene pentru stabilirea dreptului de proprietate a hotărârilor judecătorești definitive și irevocabile, favorabile proprietarilor, care clarifică situația juridică a terenurilor forestiere.
Se constată astfel că, prin Sentința civilă nr.515/13.03.2012, pronunțată de Judecătoria Câmpulung(f.77), rămasă irevocabilă prin Decizia nr.2822/06.11.2012, pronunțată de Tribunalul Argeș, că a fost respinsă acțiunea formulată de recurenta din cauză.
Una din frazele reținute de către instanța de fond în considerentele acestei sentințe se referă la invocarea nulității titlului de proprietate după trecerea unei perioade mari de timp de la emitere, (după ce terenul a intrat în circuitul civil) neexercitarea dreptului de proemțiune de către unitatea din subordinea ROMSILVA și pentru motive care sunt imputabile strict autorităților, ar reprezenta o încălcare gravă a principiului securității raporturilor juridice și a prevederilor din Protocolul adițional nr. 1 la CEDO.
Această motivare se poate prelua și în speța prezentă, în condițiile în care se dispune suspendarea serviciului forestier, fără a se face o verificare a proprietăților proprietarilor, acțiunilor promovate și legalitatea actelor emise.
Recurenta precizează că actul normativ urmărește evitarea unui prejudiciu public, însă aceasta nu înseamnă că trebuie să se facă în detrimentul proprietarilor sau dobânditorilor.
De asemenea, relevă că a urmat dispozițiile imperative impuse de lege, dovedindu-se că nu le-a respectat.
Față de cele menționate, în temeiul art.312 alin.2 Cod procedură civilă, se va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat, recursul formulat de pârâta INSTITUȚIA P. - JUDETUL ARGEȘ, cu sediul în Pitești, Piața V. M. nr.1, județul Argeș, împotriva Sentinței nr.1551/27.06.2012, pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția civilă, complet specializat contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr._, intimați fiind reclamanții .>-prin reprezentant L. I., cu sediul în ., L. I., domiciliat în Voluntari, ..3, județul Ilfov, P. F. B., domiciliat în București, ., ., ., .,cu sediul în ., C. C., domiciliat în Constanta, ., ., ., județul C. și S. P., domiciliat în București, ..1A, ., . sector 6.
Respinge cererea pentru acordarea cheltuielilor de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 17 aprilie 2013, la Curtea de Apel Pitești – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
Președinte, Judecător, Judecător,
I. M. C. D. G. A.
Grefier,
V. I.
Red.G.A.
Tehnored. CB
ex.2/.10.05.2013
Jud. fond: N.S.
| ← Pretentii. Decizia nr. 2302/2013. Curtea de Apel PITEŞTI | Pretentii. Decizia nr. 3336/2013. Curtea de Apel PITEŞTI → |
|---|
