Cerere necontencioasa. Decizia nr. 2706/2013. Curtea de Apel PITEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2706/2013 pronunțată de Curtea de Apel PITEŞTI la data de 18-09-2013 în dosarul nr. 7057/90/2012*
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._ DECIZIE NR.2706/R-C.
Ședința publică din 18 Septembrie 2013
Curtea compusă din:
Președinte: G. A., judecător
I. M., judecător
C. D., judecător
V. I., grefier
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului declarat de reclamantul Ș. E., domiciliat în B., ./2, ., județul V., împotriva sentinței civile nr.67 din 22 ianuarie 2013, pronunțată de Tribunalul V.-Secția I civilă, conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr._, intimată fiind pârâta DIRECTIA GENERALA DE ASISTANTA SOCIALA SI PROTECTIA COPILULUI, cu sediul în Râmnicu V., ..28, județul V..
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din 11 septembrie 2013, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
Având nevoie de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea la data de astăzi, 18.09.2013, când a pronunțat următoarea decizie.
CURTEA
Constată că prin cererea înregistrată la data de 4 septembrie 2012, reclamantul Ș. E. a chemat în judecată pe pârâta Direcția G. de Asistență Socială și Protecția Copilului V. pentru a fi obligată să-i elibereze 12 bilete de călătorie dus-întors aferente anului 2012, conform art.24 alin.2 lit.a) din Legea nr.448/2006.
În motivare, a susținut că prin sentința civilă nr.2326/2012, a fost desemnat tutorele fiului său Ș. G., diagnosticat cu „retard mental sever” potrivit certificatului de încadrare în grad de handicap din data de 24 septembrie 2002, care deosebit, în scopul supravegherii și oferirii de asistență și îngrijire, beneficiază potrivit art.35 din Legea nr.448/2006 de asistent personal.
În baza contractului individual de muncă, programul de lucru al asistentului personal este însă de 8 ore/zi și acesta are dreptul la concediu de odihnă de 21 zile lucrătoare, astfel că există situații în care în mod obiectiv fiul reclamantului trebuie să fie însoțit în deplasările sale, în afara celor 8 ore de lucru ale asistentului și în perioada în care acesta se află în concediu de odihnă.
În baza art.7 alin.1 din Legea nr.448/2006, promovarea drepturilor persoanei cu handicap revine și reprezentantului legal, respectiv reclamantului, care a solicitat pârâtei să-i elibereze în acest scop 12 bilete de călătorie aferent anului 2012, însă aceasta a refuzat să-i satisfacă dreptul cuvenit.
Tribunalul V., prin sentința civilă nr.67/22 ianuarie 2013, a respins cererea, reținând următoarele:
Potrivit art.35 din Legea nr.448/2006, persoana cu handicap grav are dreptul în baza evaluării sociopsihosociale la un asistent personal.
Deosebit, potrivit art.37 din același act normativ, în perioada îngrijirii și protecției persoanei cu handicap grav pe baza contractului individual de muncă, asistentul personal are următoarele drepturi:
a) salariu de bază stabilit potrivit dispozițiilor legale privind salarizarea asistentului social cu studii medii din unitățile de asistență socială din sectorul bugetar, altele decât cele cu paturi, precum și spor de vechime și alte sporuri aferente acordate în condițiile legii;
b) program de lucru care să nu depășească în medie 8 ore pe zi și 40 de ore pe săptămână;
c) concediu anual de odihnă, potrivit dispozițiilor legale aplicabile personalului încadrat în instituții publice;
d) transport urban gratuit, în condițiile prevăzute la art.23;
e) transport interurban, în condițiile prevăzute la art.24.
(2) Pe perioada absenței temporare a asistentului personal, angajatorul are obligația de a asigura persoanei cu handicap grav un înlocuitor al asistentului personal.
(3) În situația în care angajatorul nu poate asigura un înlocuitor al asistentului personal, persoanei cu handicap grav i se acordă indemnizația prevăzută la art.43 alin.(1) sau găzduirea într-un centru de tip respiro.
Art.42 alin.4 din același act normativ, prevede că părinții sau reprezentanții legali ai copilului cu handicap grav, adulții cu handicap grav ori reprezentanții legali ai acestora pot opta între asistent personal și primirea unei indemnizații lunare.
În cauză, persoana cu handicap grav Ș. G., fiul reclamantului, a optat pentru asistent personal, încheindu-se contractul individual de muncă pentru această funcție între Primăria Orașului B. și mama acestuia Ș. A., astfel că asistentul personal primește un salariu și beneficiază de celelalte drepturi prevăzute de lege (facilități, gratuități etc.), care nu se acordă și pentru asistentul personal și pentru însoțitor, dat fiind dreptul de opțiune evocat.
Potrivit art.24 din lege, persoanele cu handicap grav beneficiază de gratuitatea transportului urban la alegere, cu orice tip de tren, în limita costului unui bilet la tren, cu autobuzele sau cu navele de transport fluvial pentru 12 călătorii dus-întors pe an calendaristic.
De prevederile legale prezentate beneficiază însoțitorii persoanelor cu handicap grav numai în prezența acestora; asistenții personali ai persoanelor cu handicap grav, însă având în vedere dreptul de opțiune expus, textul art.24 nu poate fi interpretat decât în sensul că pot beneficia de cele 12 bilet de transport gratuit, fie însoțitorul, fie asistentul personal, așa cum a optat persoana cu handicap.
În aceeași ordine de idei, instanța a mai făcut trimitere și la alin.5 și 6 ale aceluiași articol, din care rezultă indubitabil că gratuitatea transportului este beneficiul la alegere al asistenților personali sau însoțitorilor persoanelor cu handicap.
Așa fiind, instanța a concluzionat că pretenția reclamantului de a primi 12 bilete de călătorie prevăzute pentru persoana cu handicap și asistentul personal al acestuia, în sensul ca biletele ce se cuvin asistentului personal să nu-i fie acordate în întregime, ci o parte să revină însoțitorului, întrucât asistentul personal are program de 8 ore și concediu de odihnă de 21 de zile, nu poate fi satisfăcută.
Pârâta a declarat recurs împotriva sentinței de mai sus, pe care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând dispozițiile art.304 pct.4 și 9 din codul de procedură civilă și a susținut că instanța și-a depășit atribuțiile, făcând aprecieri la modul în care asistentul personal al persoanei aflate sub tutela sa ar trebui să-și organizeze deplasările impuse de ocrotirea lui, și că este lipsită de temei legal, fiind dată cu aplicarea greșită a legii și încălcarea acesteia, respectiv art.24 alin.2 lit.a) din Legea nr.448/2006, care creează beneficiul celor 12 bilete de transport gratuit fie însoțitorului, fie asistentului personal.
Recursul este nefondat.
Critica ce vizează nelegalitatea sentinței sub aspectul motivului prevăzut de art.304 pct.4 Cod procedură civilă, nu se susține, întrucât instanța nu a depășit atribuțiile puterii judecătorești, soluționarea cauzei cu care a fost investită fiind de competența sa.
În același mod se privește și critica prin care se pretinde că soluția a fost pronunțată cu aplicarea greșită și încălcarea legii, cu referire la art.24 alin.2 lit.a) din Legea nr.448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, pe care instanța de fond le-a aplicat corect, în contextul și a celorlalte dispoziții din acest act normativ.
Astfel, potrivit art.35, persoana cu handicap grav are dreptul la un asistent personal, iar potrivit art.37 alin.1, asistentul personal are drepturile prevăzute la alin.1 lit.a)-e), respectiv salariu de bază, program de lucru în mediu de 8 ore pe zi și 40 de ore pe săptămână, concediu anual de odihnă, transport urban gratuit, transport interurban.
Pe perioada absenței temporare a asistentului personal, angajatorul are obligația de a asigura persoanei cu handicap grav potrivit alin.2, un înlocuitor al asistentului personal, iar în situația în care nu-i poate asigura un înlocuitor, persoanei cu handicap grav i se acordă o indemnizație, conform alin.3, respectiv cea prevăzută la art.43 alin.1, sau găzduirea într-un centru de tip respiro.
Art.42 alin.4 prevede însă că părinții sau reprezentanții legali ai copilului cu handicap grav, adulții cu handicap grav ori reprezentanții acestora, cu excepția celor cu handicap vizual grav, pot opta între asistent personal și primirea unei indemnizații lunare.
Coroborând dispozițiile legale evocate, instanța de fond a reținut corect că adultul cu handicap grav este îndreptățit să opteze între asistentul personal sau plata indemnizației reglementată de art.42, situație în care asistența se acordă de însoțitor, iar îngrijirea se face de către membrii familiei sau în centre specializate.
În cauză, persoana cu handicap grav a optat pentru asistent personal, potrivit contractului individual de muncă, încheiat cu mama acestuia, Ș. A., care primește un salariu și beneficiază de toate celelalte drepturi prevăzute de lege, ce nu mai pot fi acordate și însoțitorului, dat fiind dreptul de opțiune exprimat.
Art.24 prevede că persoanele cu handicap grav beneficiază de gratuitatea transportului urban la alegere pentru 12 călătorii dus-întors pe an calendaristic și la fel beneficiază de acest drept însoțitorii persoanelor cu handicap grav și asistenții personali ai acestora, însă dat fiind dreptul de opțiune menționat, interpretarea art.24 nu se poate face decât așa cum a arătat tribunalul, în sensul că pot beneficia de 12 bilete de transport gratuit fie însoțitorul, fie asistentul personal, și nu amândoi, ori în parte unul și în parte celălalt, așa cum ar fi dorit reclamantul.
În aceeași ordine de idei, observând spiritul legii, instanța a făcut trimitere și la alin.5 și 6, relativ la persoanele cu afecțiuni renale ce necesită dializă, pentru care este reglementat acest drept la alegere între asistentul personal sau însoțitorul persoanei cu handicap.
Tot astfel, art.37 alin.2 din Legea nr.448/2006, prevede că în cazul absenței temporare a asistentului personal, angajatorul este obligat să asigure persoanei cu handicap grav un înlocuitor, ori plata unei indemnizații, fiind acoperită astfel și perioada în care asistentul personal este absent, cu observația că în cauză asistentul personal al persoanei cu handicap este chiar mama sa, având același domiciliu, fiind de presupus că programul ei nu încetează după 8 ore, pentru a fi necesară prezența altei persoane ca însoțitor.
În concluzie, recursul este nefondat și urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de reclamantul Ș. E., domiciliat în B., ./2, ., județul V., împotriva sentinței civile nr.67/22 ianuarie 2013, pronunțată de Tribunalul V., Secția I civilă, conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr._, intimată fiind pârâta DIRECȚIA G. DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI, cu sediul în Rm.V., ..28, județul V..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 18 septembrie 2013, la Curtea de Apel Pitești, Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
Președinte, G. A. | Judecător, I. M. | Judecător, C. D. |
Grefier, V. I. |
Red.C.D./24.09.2013
GM/2 ex.
Jud.fond: C.L.
| ← Obligaţia de a face. Decizia nr. 3588/2013. Curtea de Apel... | Obligaţia de a face. Decizia nr. 105/2013. Curtea de Apel PITEŞTI → |
|---|
