Comunicare informaţii de interes public. Legea Nr.544/2001. Decizia nr. 533/2013. Curtea de Apel PITEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 533/2013 pronunțată de Curtea de Apel PITEŞTI la data de 13-02-2013 în dosarul nr. 5666/90/2011
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._ DECIZIA NR. 533/R-C.
Ședința publică din 13 februarie 2013
Curtea compusă din:
Președinte: A. T. - judecător
I. B. - judecător
A. A. T. - judecător
F. I.-G. - grefier
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta Administrația Națională „APELE ROMÂNE” – Administrația Bazinală de A. O., cu sediul în Râmnicu V., ..6, județul V., împotriva sentinței nr.2737/2012 din 29 iunie 2012, pronunțată de Tribunalul V. – Secția a II-a civilă, în dosarul nr._, intimată fiind reclamanta C. A. – G., domiciliată în Rm.V., ., ., ..
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de taxa judiciară de timbru.
Dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din 08 februarie 2013, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului V., Secția a II-a civilă la nr._, reclamanta C. A. G. a chemat în judecată pe pârâta Administrația Bazinală de A. O. solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la furnizarea informațiilor solicitate, obligarea aceleiași pârâte la plata daunelor morale în cuantum de 5.000 lei, cu cheltuieli de judecată.
În motivare reclamanta a arătat că prin cererea formulată la data de 3.08.2011 și înregistrată la nr. 9773 a solicitat furnizarea mai multor informații de interes public, cerere la care pârâta a refuzat să îi răspundă.
Ulterior reclamanta a revenit cu o altă cerere prin care a solicitat furnizarea acelorași informații, cerere pe care pârâta a ignorat-o, astfel că, fiind lezată într-un drept al său s-a adresat instanței de judecată.
Prin întâmpinarea depusă pârâta Administrația Bazinală de A. O. a invocat excepția neîndeplinirii procedurii prealabile astfel cum este reglementată în cuprinsul art.7 din Legea nr.554/2004 iar pe fondul cauzei a solicitat instanței respingerea cererii ca fiind neîntemeiată.
Prin sentința nr.2737/29 iunie 2012, Tribunalul V. a respins excepția lipsei procedurii prealabile, a admis acțiunea și a obligat pârâta Administrația Bazinală de A. O. să furnizeze reclamantei C. A. G. informațiile solicitate prin cerere.
Totodată, tribunalul a obligat pârâta Administrația Bazinală de A. O. să plătească reclamantei C. A. G. suma de 5.000 lei despăgubiri și 2.000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că reclamanta prin cererea înregistrată sub nr.9773/03.08.2011 a solicitat pârâtei în temeiul dispozițiilor Legii nr.544/2001 comunicarea de informații publice identificate prin punctele 1 – 9 din cerere și, cum nu a primit nici un răspuns, ulterior, la data de 22.09.2011 a formulat plângere împotriva refuzului de comunicare.
S-a reținut că art.2 alin.1 lit.b din Legea nr.544/2001 prevede că prin informație de interes public se înțelege orice informație care privește activitățile sau rezultă din activitățile unei autorități publice sau instituții publice indiferent de formă, suportul sau modul de exprimare a informațiilor, iar din conținutul cererii formulate de reclamantă rezultă că informațiile solicitate se circumscriu prevederilor art.2 alin.1, lit.b din lege.
Art.6 alin.1 din Legea nr.544/2001 stabilește că orice persoană are dreptul să solicite și să obțină de la autoritățile și instituțiile publice informațiile de interes public iar art.7 prevede obligația autorității de a răspunde în scris solicitantului în termenele legale.
Ca atare, instanța a constatat că refuzul pârâtei este nejustificat, contrar dispozițiilor art.6 și 7 din Legea nr.544/2001.
În ceea ce privește cererea în despăgubiri raportat la art. 998-999 Cod civil, tribunalul a reținut că reclamanta este redactor în cadrul „Jurnalului Național” iar scopul solicitării formulate în temeiul Legii nr.544/2001 a fost acela de a analiza, concepe și redacta articole de presă vizând activitatea publică a pârâtei.
Or, prin refuzul nejustificat de a i se comunica informațiile solicitate reclamanta a fost pusă în imposibilitate de a-și practica activitatea cu repercusiuni chiar asupra stării psihice a acesteia așa cum rezultă din declarația martorului audiat în cauză.
Tribunalul a reținut că este relevantă vârsta reclamantei, care în condiții normale urmărește consolidarea unei cariere profesionale, cu dreptul de a nu fi împiedicată în nici un mod de conduita unei autorități fără un temei legal.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Administrația Națională Apele Române-Administrația Bazinală de A. O. solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței și, în principal admiterea excepției cu consecința respingerii cererii ca inadmisibilă, iar în subsidiar respingerea cererii ca neîntemeiată.
În motivare, se arată că la 3.08.2011, la sediul autorității pârâte a fost înregistrată o solicitare formulată de către Jurnalul Național în temeiul dispozițiilor Legii nr.544/2001, prin care se solicitau mai multe înscrisuri întocmite și încheiate pe durata a 43 luni de activitate, respectiv între 1.01.2008-1.08.2011: contracte și acte adiționale/anexe de difuzare anunțuri, reclamă și publicitate, contracte de prestări servicii și acte adiționale/anexe; contract de consultanță, acte adiționale/anexe; contracte de asistență juridică și acte adiționale; contracte de sponsorizare și acte adiționale/anexe; situația cheltuielilor totale de protocol; cereri de ofertă pentru licitațiile organizate pe durata celor 43 luni; contracte și acte adiționale/anexe pentru servicii de informare și publicitate aferente proiectelor finalizate sau aflate în derulare; procese verbale întocmite în urma licitațiilor pentru serviciile de informare și publicitate aferente proiectelor finalizate sau aflate în derulare în aceeași perioadă.
Se susține că deși adresa solicitată prezentată în antet era București, Piața Presei Libere, comunicarea documentelor trebuia realizată la o adresă din Rm.V., iar cu privire la semnatar era menționată C. A. G., fără arătarea calității de reprezentant legal sau convențional al solicitantului.
Cererea a fost repartizată compartimentului specializat de relații publice, care în urma analizei față de art.6 din Legea nr.554/2001 a constatat lipsa adresei complete a solicitantului, lipsa semnăturii solicitantului prin reprezentant legal sau convențional împuternicit să reprezinte Jurnalul Național, respectiv solicitarea unei mari varietăți de informații ce impun un efort deosebit din partea tuturor compartimentelor instituției.
Fiind incidente dispozițiile art.7 din lege, inițiativa recurentei de a solicita lămuriri cu privire la existența sau nu a unei solicitări din partea Jurnalului Național, a rămas fără rezultat, deoarece adresa solicitantului nu era menționată.
Se susține că era necesar să se stabilească dreptul semnatarului de a reprezenta cotidianul Jurnalul Național, confuzia creată în legătură cu sediul solicitantului fiind menținută și prin înscrisul ulterior, reclamația administrativă, care în antet făcea o singură precizare „Piața Presei Libere”.
La 3.12.2011, a fost primită citația emisă de Tribunalul V. în dosarul nr._, însoțită de cererea de chemare în judecată formulată de o persoană fizică, fără referire în antet la Jurnalul Național.
Prin urmare, se invocă pe cale de excepția lipsa procedurii prealabile.
Cererea formulată inițial poartă mențiunea „Jurnalul Național către Administrația Bazinală de A. O.”, rezultând că solicitant al informațiilor este Jurnalul Național, iar cererea de chemare în judecată este formulată în nume propriu de către reclamantă, fără a rezulta îndeplinirea condiției de exercițiu a acțiunii civile, respectiv capacitatea civilă și calitatea de reprezentant a reclamantei pentru Jurnalul Național.
Pe fond, se susține că solicitarea de comunicare a informațiilor este făcută cu rea-credință cu încălcarea art.6 alin.3 lit.b) din Legea nr.544/2001, reclamanta indicând generic contractele și actele adiționale, fără precizare, solicitarea presupunând un volum important de informații, fiind încălcate dispozițiile art.9 din Legea nr.544/2001.
De asemenea, solicitarea de comunicare a informațiilor pe suport electronic este făcută cu rea-credință și cu încălcarea art.7 alin.3 din Legea nr.544/2001, de vreme ce nu se face nicio referire la posibilitatea întrunirii condițiilor tehnice necesare.
Se critică modul de analizare și apreciere a probelor din dosar, arătându-se că în mod greșit instanța de fond a apreciat că sesizările formulate pentru Jurnalul Național și cererea de chemare în judecată aparțineau aceleiași persoane, în speță reclamantei.
Instanța a acordat despăgubiri, fără respectarea cerințelor art.998-999 Cod civil, nefăcându-se vorbire despre vinovăția autorității pârâte și nefiind administrate probe pertinente și concludente.
Tribunalul a reținut imposibilitatea reclamantei de a-și practica activitatea și consecința asupra stării psihice a acesteia, fără niciun suport probator.
Intimata a formulat în recurs concluzii scrise.
Analizând sentința atacată prin prisma criticilor invocate, în raport de probatoriul administrat în cauză și de dispozițiile legale incidente, Curtea constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Curtea constată în prealabil, față de motivele de recurs, că pârâta susține că cererea de comunicare a informațiilor de interes public a fost formulată de către publicația Jurnalul Național, iar nu de către o persoană fizică, în speță, C. A. G., redactor al acestei publicații.
Asupra acestui aspect, se constată că la data de 3.08.2011 a fost înregistrată la autoritatea pârâtă cererea formulată în temeiul Legii nr.544/2001 privind liberul acces la informații de interes public (fila 3 dosar fond), purtând în antet mențiunea „Jurnalul Național” și fiind semnată de C. A. G., redactor Jurnalul Național.
Cererea nu este formulată după tipicul prevăzut la art.82 Cod procedură civilă, care are în vedere cererile adresate instanțelor judecătorești, pe cale de consecință inaplicabil. În partea introductivă nu este arătat titularul cererii, acesta fiind menționat numai la final.
În aceeași manieră a fost formulată și cererea înregistrată la autoritatea pârâtă la 22.09.2011, sub nr._ (fila 4 dosar fond), care poartă în antet mențiunea „Jurnalul Național” și este semnată la final de către C. A. G. ca redactor la Jurnalul Național indicându-se și numărul de legitimație eliberată de Editura Intact.
Însă, chiar legea specială reglementează un mod aparte de formulare a cererii, atunci când aceasta este redactată în scris, art.6 alin.3 din Legea nr.544/2001 arătând că solicitarea în scris a informațiilor de interes public cuprinde următoarele elemente: a) autoritatea sau instituția publică la care se adresează cererea; b) informația solicitată, astfel încât să permită autorității sau instituției publice identificarea informației de interes public; c) numele, prenumele și semnătura solicitantului, precum și adresa la care se solicită primirea răspunsului.
Ca atare, în raport de prevederile susmenționate, titularul cererii a înțeles să prevadă, în ordinea stabilită de text, mai întâi autoritatea la care se adresează cererea, ulterior informația solicitată și abia la final numele, prenumele și semnătura solicitantului.
Prin urmare, cererea de comunicare a informațiilor de interes public a fost redactată după ordinea prescrisă de art.6 alin.3 din Legea nr.544/2001, Curtea constatând că în mod evident solicitarea a fost formulată de către C. A. G., ca redactor al Jurnalului Național, iar nu pentru această publicație sau ca reprezentant al acesteia.
Pe de altă parte, specificul oricărei cereri este reprezentat de semnarea acesteia, astfel că în ipoteza de față, cum solicitarea este semnată proprio manu de C. A. G., rezultă fără dubiu că aceasta a fost formulată de o persoană fizică, arogându-și și calitatea de redactor în cadrul publicației arătate iar nu calitatea de reprezentant al acesteia.
Art.6 alin.1 din Legea nr.544/2001 consacră dreptul oricărei persoane de a solicita și obține, de la autoritățile și instituțiile publice, în condițiile legii, informațiile de interes public, astfel că interpretarea dată cererii de către autoritatea pârâtă, care înțelege că ar fi fost formulată de către Jurnalul Național, prin reprezentant, nu poate fi primită.
În recurs, se vorbește despre confuzia creată în legătură cu sediul solicitantului și cu reprezentantul legal al acestuia, deși, în finalul cererii de comunicare a informațiilor de interes public, formulată așa cum s-a arătat mai sus, potrivit art.6 alin.3 din Legea nr.544/2001, se arată, sub semnătură, atât adresa solicitantului, cât și telefonul, fax-ul și adresa de e-mail.
Cererea nu poartă mențiunea „subscrisa publicație Jurnalul Național” sau alta, de natură să determine concluzia că cererea a fost formulată de această publicație prin reprezentant, menționarea calității de redactor a titularului cererii, fiind realizată numai pentru a justifica suplimentar interesul persoanei de a solicita informația de interes public.
Față de această situație, nu se poate reține ca reală argumentația adusă în recurs potrivit cu care, după analiza condițiilor de formă ale cererii, în temeiul art.6 din Legea nr.544/2001, s-a constatat lipsa adresei complete a solicitantului și lipsa semnăturii solicitantului prin reprezentant legal sau convențional.
Totodată, în condițiile în care art.6 alin.1 din Legea nr.544/2001 vorbește despre orice persoană, fără distincție între persoana fizică și juridică și fără a solicita alte cerințe suplimentare, solicitarea apare în mod evident ca fiind formulată de o persoană fizică.
Pe de altă parte, dacă pârâta ar fi avut nelămuriri cu privire la titularul cererii, ar fi putut demonstra, prin înscrisuri depuse la dosarul cauzei, că a solicitat semnatarului cererii să precizeze în numele cui înțelege să o formuleze și dacă are sau nu calitatea de reprezentant.
Or, o atare dovadă lipsește, pârâta înțelegând să formuleze numai întâmpinare și să administreze proba cu interogatoriul reclamantei (filele 29-32 dosar fond), din care rezultă că cererea a fost formulată la inițiativa personală a reclamantei, în scop de documentare.
În acest context și cererea de chemare în judecată a fost formulată tot de către C. A. G. ca redactor la „Jurnalul Național” potrivit legitimației despre care s-a făcut mențiune și pe cererea înregistrată la autoritatea pârâtă la 22.09.2011.
Față de faptul că cererea a fost formulată de reclamantă, ca redactor a Jurnalului Național, iar nu ca reprezentant al acestei publicații, Curtea nu poate reține lipsa capacității procesuale de folosință, așa cum se susține la fila 5 în motivele de recurs. Nu interesează lipsa personalității juridice, a patrimoniului și a organizării proprii în ce privește publicația, de vreme ce nu acesta este titularul cererii.
Asupra excepției de inadmisibilitate, ca urmare a lipsei procedurii prealabile, Curtea constată în primul rând că, față de dispozițiile art.7 raportat la art.22 alin.1 din Legea nr.544/2001, în această materie specială, legea nu pretinde parcurgerea unei atare proceduri.
Astfel, art.22 alin.1 din Legea nr.544/2001, arată că dacă o persoană se consideră vătămată în drepturile sale, prevăzute în această lege, poate face plângere la secția de contencios administrativ a tribunalului în a cărei rază teritorială domiciliază sau în a cărei rază teritorială se află sediul autorității ori al instituției publice. Plângerea se face în termen de 30 de zile de la data expirării termenului prevăzut la art.7.
Art.7 alin.1 din lege consacră termenul de maxim 30 de zile în care autoritatea pârâtă este obligată să răspundă scris la solicitările de comunicare a informațiilor de interes public, astfel că la expirarea acestui termen începe să curgă direct termenul de 30 de zile de sesizare a instanței prin plângerea prevăzută de art.22 alin.1 din Legea nr.544/2001, fără a mai fi necesară parcurgerea unei proceduri prealabile.
În al doilea rând, Curtea constată că reclamanta a sesizat Administrația Bazinală de A. O. la 29.02.2011, potrivit înscrisului de la fila 4 dosar fond, pe care îl intitulează „Reclamație administrativă” și în care arată că deși a solicitat la 3.08.2011 comunicarea unor documente, acestea nu i-au fost transmise în termenul legal.
Pe fond, Curtea reține că după formularea unei cereri de comunicare a unor informații de interes public, art.7 din Legea nr.544/2001, prevede obligația autorităților și instituțiilor publice sesizate de a răspunde în scris la solicitarea informațiilor de interes public în termen de 10 zile sau, după caz, în cel mult 30 de zile de la înregistrarea solicitării, în funcție de dificultatea, complexitatea, volumul lucrărilor documentare și de urgența solicitării.
Textul arată că atunci când durata necesară pentru identificarea și difuzarea informației solicitate depășește 10 zile, răspunsul se comunică solicitantului în maximum 30 de zile, după înștiințarea solicitantului în scris despre acest fapt în termen de 10 zile.
De asemenea, alin.2 al textului arată că refuzul comunicării informațiilor solicitate se motivează și se comunică în termen de 5 zile de la primirea petițiilor
La dosarul cauzei nu a fost depus niciun înscris care să ateste fie faptul că autoritatea pârâtă are nevoie de un termen mai îndelungat pentru a răspunde la solicitare, fie refuzul de a transmite informațiile respective.
Ca atare, este evidentă pasivitatea autorității pârâte, rămânând de analizat dacă aceasta este justificată, în raport cu modul de formulare al cererii, respectiv în raport de caracterul informațiilor solicitate.
Art.6 alin.3 lit.b) din Legea nr.544/2001, prevede că cererea scrisă trebuie să cuprindă informația solicitată, astfel încât să permită autorității sau instituției publice identificarea informației de interes public.
Or, dacă la punctele 1, și 3-9 din cererea depusă la fila 3 dosar fond, se indică natura contractelor sau obiectul acestora, respectiv valoarea cheltuielilor de protocol, cererile de ofertă privind organizarea licitațiilor și procesele verbale încheiate în urma acestora, care fac posibilă o identificare exactă a documentelor solicitate, cerința de la pct.2 este extrem de largă, determinând concluzia că solicitantul se referă la întreaga activitate a autorității pârâte.
Astfel, reclamanta a cerut să i se transmită o copie de pe contractele de prestări servicii și actele adiționale/anexe, încheiate de A.B.A. O. în perioada 1 ianuarie 2008-1 august 2011, care reprezintă practic activitatea acesteia.
Un asemenea aspect, trebuie văzut prin coroborarea cu dispozițiile art.9 alin.1 din Legea nr.544/2001, potrivit cu care în cazul în care solicitarea de informații implică realizarea de copii de pe documentele deținute de autoritatea sau instituția publică, costul serviciilor de copiere este suportat de solicitant.
Or, reclamanta a indicat în cerere că dorește ca informațiile solicitate să-i fie furnizate în format electronic, arătând adresa de e-mail, sau prin poștă, arătând de asemenea adresa, fără nicio precizare cu privire la modul de suportare a cheltuielilor.
Ca atare, toate cheltuielile determinate de copierea documentelor existente în arhiva autorității, extrem de numeroase după conținutul solicitării, sunt în sarcina titularului cererii, acestea trebuind să fie suportate prealabil.
Menționarea adresei de e-mail cu consecința aplicării prevederilor art.7 alin.3 din Legea nr.544/2001, poate produce efecte numai în condițiile în care informațiile solicitate se regăsesc în format electronic iar indicarea adresei poștale atestă faptul că reclamanta a înțeles să ceară mai întâi comunicarea înscrisurilor.
Instanța reține dreptul de necontestat al reclamantei de a obține informații de interes public, fără a fi împiedicată de pasivitatea autorității pârâte, însă este necesară menținerea unui echilibru între solicitarea formulată și nevoia de a asigurare a transparenței activității desfășurate de o autoritate publică.
Solicitarea generică a unor informații, cu depășirea limitelor impuse de art.6 alin.3 lit.b) din Legea nr.544/2001, de natură să impieteze activitatea desfășurată de către autoritate prin blocarea unor compartimente ale acesteia, care vor trebui să depună eforturi suplimentare pentru identificarea datelor, dacă acest lucru este posibil, copierea și transmiterea acestora, nu poate crea în sarcina autorității obligația de răspuns.
În ce privește, însă, celelalte solicitări, Curtea constată, pe același fond al pasivității evidente a autorității pârâte, că aceasta nu critică în întâmpinare natura de informație de interes public a contractelor și actelor menționate, rezultând astfel că în ipoteza depășirii criticilor prealabile, obligația sa de răspuns devine activă.
Art.2 lit.b) din Legea nr.544/2001 definește extrem de generos informația de interes public, arătând că prin aceasta se înțelege orice informație care privește activitățile sau rezultă din activitățile unei autorități publice sau instituții publice, indiferent de suportul ori de forma sau de modul de exprimare a informației.
Art.111 din Legea nr.544/2001, în forma în vigoare la data solicitării, prevede că orice autoritate contractantă, astfel cum este definită prin lege, are obligația să pună la dispoziția persoanei fizice sau juridice interesate, în condițiile prevăzute la art. 7, contractele de achiziții publice.
De asemenea, art.12 din Legea nr.544/2001, reglementează limitele în care informația nu poate fi comunicată, reținând în această categorie: informațiile din domeniul apărării naționale, siguranței și ordinii publice, dacă fac parte din categoriile informațiilor clasificate, potrivit legii; informațiile privind deliberările autorităților, precum și cele care privesc interesele economice și politice ale României, dacă fac parte din categoria informațiilor clasificate, potrivit legii; informațiile privind activitățile comerciale sau financiare, dacă publicitatea acestora aduce atingere dreptului de proprietate intelectuală ori industrială, precum și principiului concurenței loiale, potrivit legii; informațiile cu privire la datele personale, potrivit legii; informațiile legate de ancheta penală sau disciplinară, dacă se periclitează rezultatul anchetei, se dezvăluie surse confidențiale ori se pun în pericol viața, integritatea corporală, sănătatea unei persoane în urma anchetei efectuate sau în curs de desfășurare; informațiile privind procedurile judiciare, dacă publicitatea acestora aduce atingere asigurării unui proces echitabil ori interesului legitim al oricăreia dintre părțile implicate în proces; informațiile a căror publicare prejudiciază măsurile de protecție a tinerilor.
Dispozițiile menționate se analizează în raport cu prevederile Legii nr.182/2002, privind protecția informațiilor clasificate, respectiv a Legii nr.677/2001 pentru protecția persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date.
În acest context, contractele și actele adiționale de difuzare a anunțurilor, reclamă și publicitate, ca și cele de sponsorizare, valoarea cheltuielilor de protocol, contracte pentru servicii de informare și publicitate, actele încheiate pentru organizarea licitațiilor susținute de A.B.A.O., au caracter de informații publice, de vreme ce se referă la activitatea și la veniturile autorității respective, respectiv la modul de utilizare a fondurilor publice.
Contractele de consultanță și asistență juridică intră de asemenea în categoria informațiilor de interes public față de calitatea autorității solicitate, caracterul confidențial al acestor contracte prevăzut de Legea nr.51/1995 și Statutul profesiei de avocat, fiind asigurat numai în ce privește datele cu caracter personal.
Angajarea fondurilor publice pentru plata contravalorii serviciilor prestate, nu poate fi însă sustrasă accesului persoanelor la asemenea informații, motivat de confidențialitate, sau de încălcarea principiului liberei concurențe, pentru că informarea asupra cheltuirii banului public are prioritate.
Față de toate acestea, rezultă că soluția primei instanțe cu privire la obligarea autorității pârâte de a răspunde solicitărilor formulate este legală cu excepția pct.2 din cerere, care nu permite identificarea informației de către autoritatea solicitată, cu atât mai mult cu cât la celelalte puncte se specifică natura contractelor.
În ce privește capătul de cerere relativ la acordarea daunelor morale, Curtea constată că, în cererea de chemare în judecată, reclamanta nu arată niciun argument pentru care asemenea daune i se cuvin.
În concluziile scrise depuse în fața instanței de fond, reclamanta detaliază cererea cu privire la obligarea pârâtei la acordarea daunelor morale în cuantum de 5.000 lei, susținând că refuzul pârâtei a afectat-o în calitate de redactor al publicației, fiind în imposibilitate de a se documenta pentru întocmirea materialului publicistic, fapt ce a afectat, într-o oarecare măsură și activitatea sa profesională.
În acest context, Curtea constată că în realitate se solicită acordarea unor despăgubiri materiale, iar nu morale, atâta vreme cât se invocă imposibilitatea desfășurării activității profesionale, iar martorul audiat a arătat că din experiența sa profesională știe că atunci când nu realizează un anumit număr de articole, jurnalistul este afectat din punct de vedere pecuniar.
O asemenea declarație nu poate fi însă reținută, în contextul în care reclamanta a indicat expres natura juridică a daunelor solicitate, fără referire la daune materiale.
În ce privește daunele morale, Curtea reține că deși legea consacră posibilitatea obligării autorității pârâte la plata acestora (art.22 alin.2 din Legea nr.544/2001), nu prevede criterii pentru determinarea daunelor, sub aspect probator urmând a se aplica dreptul comun.
De asemenea, condițiile legale de antrenare a răspunderii pentru daunele morale trebuie să fie îndeplinite potrivit dreptului comun, fiind necesar să existe: fapta, prejudiciul, legătura cauzală și vinovăția autorului faptei.
Se reține în primul rând că daunele pot fi acordate pe baza unor probe efective administrate în cauză, iar în al doilea rând, că acestea nu trebuie să reprezinte o sancțiune excesivă pentru autorul lor și nici o modalitate de îmbogățire fără justă cauză pentru beneficiar, determinarea cuantumului acestora trebuind să se raporteze la consecințele negative concrete produse de atitudinea pârâtei asupra unor valori personale nepatrimoniale ale solicitantului.
Tribunalul a acordat daunele în valoare de 5.000 lei reținând vârsta fragedă a reclamantei, imposibilitatea acesteia de a-și desfășura activitatea și consecințele asupra stării psihice ale acesteia.
Or, martorul audiat știe că reclamantei i s-a cauzat o stare de agitație, fără a arăta însă că aceasta a fost determinată efectiv de necomunicarea datelor solicitate de la pârâtă (f.38 dosar fond), pentru a se putea reține legătura cauzală între fapta necomunicării datelor și suferința produsă.
Nu trebuie omis faptul că exercitarea anumitor profesii, între care și aceea de jurnalist, presupune un grad inerent de dificultate, depășirea anumitor obstacole, în mod special în ceea ce privește procurarea informațiilor, astfel încât nu orice neplăcere în profesie reprezintă un prejudiciu moral care se impune a fi dezdăunat.
De asemenea, pronunțarea hotărârii judecătorești, constituie, chiar în condițiile trecerii unui interval de timp, un remediu sub aspectul înlăturării acestor obstacole și a stării de frustrare reclamate.
La aceasta se adaugă faptul că, volumul mare de date solicitate, pe fondul neindicării unei surse care să acopere cheltuielile pentru efectuarea acestora și al solicitării transmiterii informațiilor pe cale electronică, fără o verificare a posibilității tehnice de realizare a unei asemenea transmiteri, determină Curtea să considere că și atitudinea reclamantei înlătură pretinsa îndrituire a acesteia la acordarea daunelor morale.
Pentru aceste considerente, în temeiul art.312 C.proc.civ., Curtea va admite recursul, va modifica în parte sentința, în sensul că va admite în parte cererea și va dispune obligarea pârâtei să răspundă capetelor din cerere nr.1 și 3-9, va respinge cererea de acordare a daunelor morale și va menține sentința în privința cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de pârâta ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ „APELE ROMÂNE” – ADMINISTRAȚIA BAZINALĂ DE A. O., cu sediul în Râmnicu V., ..6, județul V., împotriva sentinței nr.2737/29 iunie 2012, pronunțată de Tribunalul V., Secția a II-a civilă, în dosarul nr._, intimată fiind reclamanta C. A. – G., domiciliată în Rm.V., ., ., ..
Modifică sentința în parte, în sensul că admite în parte cererea și obligă pârâta să furnizeze reclamantei C. A. G. informațiile solicitate la pct.1 și 3-9 din cererea înregistrată la pârâtă la 3.08.2011.
Respinge cererea de acordare a despăgubirilor.
Menține în rest sentința, pentru cheltuielile de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 13 februarie 2013, la Curtea de Apel Pitești, Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
Președinte, A. T. | Judecător, I. B. | Judecător, A. A. T. |
Grefier, F. I.-G. |
Red.AT/14.02.2013
GM/4 ex
Jud.fond: E.M.
| ← Pretentii. Decizia nr. 1554/2013. Curtea de Apel PITEŞTI | Obligaţia de a face. Decizia nr. 3393/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
