Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 3614/2013. Curtea de Apel PITEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3614/2013 pronunțată de Curtea de Apel PITEŞTI la data de 14-11-2013 în dosarul nr. 739/46/2012*
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._ DECIZIE NR. 3614/2013
Ședința publică din 14 Noiembrie 2013
Curtea compusă din:
Președinte: A. T.
Judecător A. A. T.
Judecător S. U.
Grefier M. B.
S-au luat în examinare, pentru soluționare recursurile declarate de pârâtele A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, cu sediul în București, Calea Floreasca nr.202, sector 1 și C. C. PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR, cu sediul în București, Calea Floreasca, nr.202, sector 1, (în prezent C. NAȚIONALĂ PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR potrivit art. 18 alin.3 din Legea165/2013), împotriva sentinței nr.299/F-C., din 05 septembrie 2012, pronunțată la Curtea de Apel Pitești, Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr._, intimată fiind reclamanta I. A. cu domiciliul în Sibiu, .. 18, județul Sibiu.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns avocat C. A. pentru intimata - reclamantă, lipsă fiind recurentele - pârâte.
Procedura, legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care învederează instanței că s-au primit la dosar prin biroul registratură, la data de 17 octombrie 2013 și 13 noiembrie 2013, note de ședință din partea recurentei C.N.C.I.
Curtea pune în discuție lipsa de interes a ANRP în promovarea recursului.
Avocat C. A. pentru intimata - reclamantă arată că A.N.R.P. nu a avut calitate la instanța de fond, acesta a fost chemată numai pentru opozabilitate. La întrebarea instanței arată că cererea nu este formulată prematur.
Nemaifiind alte cereri de formulat în cauză, Curtea acordă cuvântul asupra recursurilor pe fond.
Avocat C. A., având cuvântul pentru intimata - reclamantă arată că recursul este admisibil numai în ceea ce privește preluarea atribuțiilor de către C. Națională pentru Compensarea imobilelor. Solicită a se menține dispozițiile sentinței pronunțată de instanța de fond cu privire la obligarea de emitere a titlului de despăgubiri.
Solicită admiterea recursului numai în cea ce privește modificarea hotărârii și a constatării calității de continuator a C.N.C.I sau de preluare a atribuțiilor nu și a motivelor invocate în recurs, cu cheltuieli de judecată. Depune la dosar chitanța reprezentând onorariu de avocat.
CURTEA:
Asupra recursurilor de față, constată următoarele:
La data de 16.07.2012, reclamanta I. A. a chemat în judecată pe pârâta C. C. pentru Stabilirea Despăgubirilor pentru a fi obligată să emită titlu de despăgubire în dosarul nr._/CC și pentru a fi obligată la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii sale, reclamanta a susținut că, prin dispoziția primarului au fost stabilite despăgubiri pentru imobilele teren în suprafață de 1934 mp. și construcția cu suprafața de 101,94 mp. ce au fost preluate abuziv de către stat.
Dosarul a fost înaintat la pârâtă în anul 2007, primind numărul_/CC și deși a făcut numeroase demersuri, a rămas în nelucrare, primind un răspuns evaziv în anul 2010.
Pârâta a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii, cu motivarea că, întârzierea soluționării dosarului s-a datorat necesității completării acestuia cu întreaga documentație, inclusiv descrierea imobilelor construcții demolate.
A fost administrată proba cu înscrisuri.
Prin sentința nr.299/5 septembrie 2012, Curtea de Apel Pitești a admis acțiunea formulată potrivit Legii contenciosului administrativ, de reclamanta I. A., în contradictoriu cu pârâtele A. Națională pentru Restituirea Proprietăților și C. C. pentru Stabilirea Despăgubirilor, obligând pârâta C. C. Pentru Stabilirea Despăgubirilor, să emită în beneficiul reclamantei titlu de despăgubiri, în dosarul nr._/CC, în conformitate cu Dispoziția nr.2665/05.04.2007, emisă de Primarul Municipiului Pitești, în condițiile O.U.G. nr.4/2012.
A fost obligată pârâtă să plătească reclamantei cheltuieli de judecată în sumă de 1.300 lei.
Pentru a pronunța soluția instanța a reținut că prin Dispoziția nr.2665/5.04.2007, emisă de Primarul Municipiului Pitești s-a dispus acordarea de despăgubiri pentru suprafața de 1934 mp. și construcția în suprafață de 101,94 mp., situate în . (86).
S-a reținut că dosarul a fost înaintat către pârâtă, nefiind soluționat până în prezent, în mod nejustificat iar faptul că pârâta invocă lipsa culpei sale pentru întârziere, prin necesitatea completării dosarului, nu poate fi acceptat, deoarece nu au fost administrate probe sub acest aspect.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs C. C. pentru Stabilirea Despăgubirilor și A. Națională pentru Restituirea Proprietăților, solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinței și respingerea cererii formulate.
În recursul C.C.S.D. se arată că procedura de soluționare a dosarelor în temeiul Titlului VII al Legii nr.247/2005 este una complexă presupunând etapa transmiterii și înregistrării dosarelor, etapa analizării acestora sub aspectul posibilității restituirii în natură a imobilului, etapa evaluării, dintre acestea prima fiind parcursă, dosarul fiind înregistrat la Secretariatul C.C.S.D. sub nr._/CC.
Cu ocazia analizării dosarului s-a constatat că acesta este incomplet, lipsind documentele prevăzute de Normele metodologice ale Legii nr.247/2005, respectiv H.G. nr.1095/2005.
Primăria Pitești a fost notificată de către C.C.S.D. în legătură cu necesitatea clarificării și completării dosarului, emiterea unei asemenea solicitări de clarificare neputând reprezenta tergiversarea soluționării ori depășirea atribuțiilor C.C.S.D.
Nu se poate lăsa în sarcina C.C.S.D. identificarea modalităților de emitere a deciziei conținând titlul de despăgubiri, chiar în condițiile nerespectării evidente a legii de către entitățile emitente ale dispozițiilor.
Se arată că nu se poate admite direct acțiunea de obligare la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubiri cu depășirea tuturor etapelor administrative prevăzute de lege, în condițiile în care etapa evaluării imobilelor presupune la rândul său o . operațiuni administrative complexe, în vederea determinării valorii raportat la standardele internaționale de evaluare, abia după finalizarea acestei etape urmând analizarea raportului de evaluare de către C. C. în ședință.
În ce privește cheltuielile de judecată se susține că în mod netemeinic a fost obligată C.C.S.D. la plata sumei de 1.300 lei, fără a se ține seama de dispozițiile art.275 Cod procedură civilă, pârâtul recunoscând îndreptățirea reclamantei la măsuri reparatorii.
Se solicită reducerea cheltuielilor de judecată în baza art.274 alin.3 Cod procedură civilă, cuantumul de 2.004,3 lei fiind exagerat în raport și de criteriile reținute în decizia Curții Constituționale nr.492/2006.
În recursul A.N.R.P. se critică sentința în sensul că instanța nu s-a pronunțat asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a A.N.R.P., invocată în temeiul art.2 din H.G. nr.361/2005 și al dispozițiilor Titlului VII al Legii nr.247/2005.
Nu A.N.R.P. a fost învestită de lege cu emiterea deciziei conținând titlul de despăgubire, ci C.C.S.D., astfel că față de obiectul cererii aceasta nu putea fi admisă în contradictoriu cu A.N.R.P.
Mai mult, în ședința plenului Secției de C. Administrativ și Fiscal a instanței supreme din 15.02.2010 s-a decis că A.N.R.P. nu are calitate procesuală pasivă în astfel de litigii.
Cauza a fost înaintată instanței supreme pentru soluționarea recursului, însă prin încheierea nr.2743 din 5.03.2013 aceasta a scos dosarul de pe rol, potrivit art.XXIII alin.2 și 4 din L. nr.2/2013, restituindu-l la curtea de apel.
În fața curții de apel, la 17.10.2013 s-a dispus introducerea în cauză a Comisiei Naționale de Compensare a Imobilelor, față de disp. art.4, art.17 alin.2 și art.18 alin.1 și 3 din L. nr.165/2013.
C. Națională de Compensare a Imobilelor a invocat la 17.10.2013 excepția prematurității acțiunii, deoarece prin O.U.G. nr.4/2012 aprobată cu modificări prin L. nr.117/2012 s-a suspendat procedura în fața comisiei, în vederea identificării soluțiilor necesare implementării cauzei mari A. și alții împotriva României ceea ce s-a realizat prin L. nr.165/2013, care dispune alte termene de soluționare.
De asemenea, obligarea pârâtei să emită decizia reprezentând titlul de despăgubire nu își mai găsește aplicarea în prezent, față de art.34 alin.1 și art.21 alin.6 din L. nr.165/2013.
În temeiul art.21 alin.5 din Legea nr.165/2013, Secretariatul C.N.C.I. are posibilitatea să solicite documente în completare către entitățile investite de lege, titularilor dosarelor și oricăror altor instituții ce ar putea deține documente relevante, dosarul reclamanților nr._/CC nefiind complet, nedepunerea documentelor în termenul de 90 de zile prevăzut de art.32 din L. nr.165/2013 atrăgând decăderea.
Secretariatul C.N.C.I. a solicitat depunerea de înscrisuri din care să rezulte destinația întregii suprafețe de teren la data preluării abuzive, iar în situația în care o parte din acesta era teren agricol s-a solicitat transmiterea unei adeverințe din care să reiasă suprafața totală reconstituită moștenitorilor d-nei N. E. și localitățile în care a avut loc reconstituirea.
A fost atașată adresa nr._/CC/11.10.2013.
Analizând sentința atacată prin prisma criticilor invocate, în raport de probatoriul administrat în cauză și de dispozițiile legale incidente, Curtea constată că recursul A.N.R.P. este lipsit de interes, iar recursul C.C.S.D. (C.N.C.I.) este fondat, pentru următoarele considerente:
Recursul A.N.R.P. nu poate fi primit în condițiile în care orice cerere adresată instanței de judecată trebuie să fie justificată de un interes, în speță, prin sentința atacată fiind dispusă numai obligarea pârâtei C.C.S.D. la emiterea titlului de despăgubiri și la plata cheltuielilor de judecată.
Faptul că instanța a reținut că admite acțiunea în contradictoriu cu ambele pârâte, reprezintă într-adevăr o eroare strecurată în dispozitiv, însă aceasta nu conferă posibilitatea criticării sentinței, în condițiile în care în sarcina recurentei nu s-a statuat nicio obligație, atât cu privire la respectarea procedurii prevăzute de Titlul VII al Legii nr.247/2005, cât și în legătură cu cheltuielile de judecată.
În ce privește recursul C.C.S.D., Curtea reține că față de soluția primei instanțe reclamanta nu a uzat de calea de atac a recursului astfel că și-a însușit argumentele instanței inclusiv în privința emiterii deciziei reprezentând titlu de despăgubire în condițiile O.U.G. nr.4/2012.
În raport de modificările legislative în materie, curtea constată că rămâne competentă să soluționeze atare cerere, formulată și înregistrată la instanță anterior intrării în vigoare a Legii noi nr.165/2013, în raport și de prevederile Legii nr.2/2013.
Totodată, chiar dacă această lege prevede la art.4 că legea nouă se aplică și cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor, precum și cauzelor aflate pe rolul Curții Europene a Drepturilor Omului suspendate, sub aspectul competenței, art.20 din Titlul VII al Legea nr.247/2005, așa cum a fost modificat prin Legea nr.165/2013, prevede că soluționarea acțiunii în contencios administrativ având ca obiect contestarea deciziei adoptate de către C. C. pentru Stabilirea Despăgubirilor sau, după caz, refuzul acesteia de a emite decizia revine secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului în a cărui rază teritorială domiciliază reclamantul.
Prin urmare, pentru dosarele aflate pe rolul instanțelor la data adoptării noului act normativ, competența rămâne instanței de contencios administrativ.
În acest context se constată însă că la data pronunțării prezentei decizii, celelalte dispoziții ale Legea nr.247/2005, Titlul VII, care reglementau procedura de emitere a titlului de despăgubire sunt abrogate, fiind înlocuite cu procedura prescrisă de art.21 și urm. din Legea nr.165/2013, aspect care va produce consecințe și asupra excepției invocată de recurentă.
De asemenea, potrivit art.17 din Legea nr.165/2013 se constituie C. Națională pentru Compensarea Imobilelor care, conform art.18 alin.3 din același act normativ, preia atribuțiile Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor și funcționează până la finalizarea procesului de retrocedare.
Ca atare, sub aspectul capacității procesuale de folosință, CCSD își încetează existența ca organ administrativ învestit cu soluționarea dosarelor de acordare a măsurilor reparatorii în condițiile legilor speciale de restituire, fiind înlocuită de C. Națională pentru Compensarea Imobilelor, care preia toate atribuțiile acesteia și implicit calitatea procesuală a CCSD în dosarele în curs.
Nu numai prevederile legii noi cu implicații asupra părților în dosare trebuie recunoscute ca aplicabile ci și cele care reglementează procedura de urmat, de vreme ce legiuitorul declară în art. 4 al legii că dispozițiile acesteia “se aplică cererilor formulate și depuse, în termen legal, la entitățile învestite de lege, nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor, precum și cauzelor aflate pe rolul Curții Europene a Drepturilor Omului suspendate în temeiul Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010, pronunțată în Cauza M. A. și alții împotriva României, la data intrării în vigoare a prezentei legi.”
Față de această normă tranzitorie, prevederile art.6 cod civil și ale art.24 NCPC, ca reguli generale, nu sunt aplicabile, legea specială reglementând un regim juridic aparte în privința aplicării în timp a normei noi.
Curtea reține astfel că potrivit art.21 din Legea nr.165/2013 pentru acordarea de măsuri compensatorii pentru imobilele care nu pot fi restituite în natură, entitățile învestite de lege transmit Secretariatului Comisiei Naționale deciziile care conțin propunerea de acordare de măsuri compensatorii, întreaga documentație care a stat la baza emiterii acestora și documentele care atestă situația juridică a imobilului obiect al restituirii la momentul emiterii deciziei, inclusiv orice înscrisuri cu privire la construcții demolate.
Deciziile entităților învestite de lege vor fi însoțite de înscrisuri care atestă imposibilitatea atribuirii în compensare totală sau parțială a unor alte imobile/bunuri/servicii disponibile deținute de entitatea învestită de lege.
Dispozițiile autorităților administrației publice locale emise potrivit Legii nr.10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, se transmit Secretariatului Comisiei Naționale după exercitarea controlului de legalitate de către prefect.
Secretariatul Comisiei Naționale, în baza documentelor transmise, procedează la verificarea dosarelor din punctul de vedere al existenței dreptului persoanei care se consideră îndreptățită la măsuri reparatorii. Pentru clarificarea aspectelor din dosar, Secretariatul Comisiei Naționale poate solicita documente în completare entităților învestite de lege, titularilor dosarelor și oricăror altor instituții care ar putea deține documente relevante.
Evaluarea imobilului ce face obiectul deciziei se face prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a prezentei legi de către Secretariatul Comisiei Naționale și se exprimă în puncte. Un punct are valoarea de un leu.
Numărul de puncte se stabilește după scăderea valorii actualizate a despăgubirilor încasate pentru imobilul evaluat conform alin. (6).
Ulterior verificării și evaluării, la propunerea Secretariatului Comisiei Naționale, C. Națională validează sau invalidează decizia entității învestite de lege și, după caz, aprobă punctajul stabilit potrivit alin. (7).
În cazul validării deciziei entității învestite de lege, C. Națională emite decizia de compensare prin puncte a imobilului preluat în mod abuziv.
De asemenea, art.34 alin.1 din L.nr.165/2013 prevede că dosarele înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor vor fi soluționate în termen de 60 de luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi, cu excepția dosarelor de fond funciar, care vor fi soluționate în termen de 36 de luni.
În acest context, Curtea constată că prin dispoziția nr.2665/5.04.2007, Primarul Municipiului Pitești a dispus acordarea de măsuri reparatorii în echivalent în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, pentru I. A., pentru imobilul teren de 1.934 mp., diferența dintre suprafața preluată abuziv și terenul reconstituit în condițiile Legii fondului funciar, respectiv construcția de 101,94 mp., situată în ..
Dosarul în care a fost emisă dispoziția a fost înaintat la A.N.R.P., fiind înregistrat sub nr._/CC (f. 25-29 dosar fond), așa cum reiese întâmpinare și din adresa cu același număr emisă de A.N.R.P. (f.22-23 dosar recurs).
Prin memoriile înregistrate la A.N.R.P. s-a solicitat comunicarea stadiului soluționării dosarului de despăgubiri, răspunsul primit potrivit adresei nr.688/281/L/10/2.02.2012 de la filele 4-5 dosar fond, arătând că dosarul urmează să fie repartizat în vederea analizării, nefiind comunicat reclamantei faptul că dosarul ar fi incomplet.
Totuși s-a cerut autorității locale completarea dosarului cu adeverință din care să reiasă suprafața reconstituită moștenitorilor d-nei N. E. (filele 22-23 dosar recurs).
Deși adresa are în antet mențiune atât cu privire la autoritatea administrativă emitentă, cât și cu privire la persoana îndreptățită, nu s-a dovedit faptul că adresa a fost comunicată și reclamantei în vederea completării dosarului.
În acest context, Curtea constată că deși s-a solicitat îndeplinirea obligațiilor prevăzute de Legea nr.247/2005, în vigoare la acel moment, în sensul soluționării dosarului nr._/CC, prin emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubire pentru construcție și teren, comisia nu a răspuns solicitării formulate.
Prin urmare, prin jocul aplicării în timp a regulilor reglementând modul de acordare a măsurilor reparatorii, în prezent situația reclamantei intră sub incidența Legii nr.165/2013, care schimbă procedura de stabilire a acestora.
Potrivit noii proceduri de soluționare a dosarelor în care au fost emise dispoziții în temeiul Legii nr.10/2001 de către autoritățile locale, CNCI are posibilitatea să procedeze la verificarea dosarelor din punctul de vedere al existenței dreptului persoanei care se consideră îndreptățită la măsuri reparatorii, putând solicita documente în completare entităților învestite de lege, titularilor dosarelor și oricăror altor instituții care ar putea deține documente relevante.
Ulterior se procedează la evaluarea imobilului ce face obiectul deciziei, prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a legii de către Secretariatul Comisiei Naționale și se exprimă în puncte, numărul acestora fiind stabilit după scăderea valorii actualizate a despăgubirilor încasate pentru imobilul evaluat.
După verificare și evaluare, la propunerea Secretariatului Comisiei Naționale, C. Națională validează sau invalidează decizia entității învestite de lege și, după caz, aprobă punctajul stabilit.
În acest context, asupra excepției de prematuritate a cererii, Curtea constată că legea anterioară nu prevedea un termen pentru soluționarea dosarelor înaintate Secretariatului Comisei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, însă intervalul de timp în care, în cazul de față, C. nu a îndeplinit actul de procedură potrivit art.16 din Legea nr.247/2005, depășește un termen rezonabil, necesar autorității pârâte pentru emiterea deciziei sau trimiterea la reevaluare.
Chiar dacă C.C.S.D. avea de soluționat un număr mare de cereri, ținând seama în cazul de față de poziția persoanelor îndreptățite la despăgubiri, în condițiile legii speciale, au fost încălcate obligațiile prevăzute la art.16 din Titlul VII al Legii nr.247/2005, prin nesoluționarea cererii.
O atare atitudine a permis incidența noului act normativ în cazul unei dispoziții emisă de o autoritate locală emisă în temeiul Legii nr.10/2001 în anul 2007, ceea ce face ca lipsirea reclamantei de drepturile cuvenite să depășească o limită rezonabilă de timp.
Față de argumentele aduse în preambulul O.U.G. nr.4/2012, prin articolul unic al acesteia s-a stabilit că de la data intrării în vigoare a ordonanței de urgență se suspendă, pe o perioadă de 6 luni, emiterea titlurilor de despăgubire, a titlurilor de conversie, precum și procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri, prevăzute de titlul VII "Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" din Legea nr.247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.653 din 22 iulie 2005, cu modificările și completările ulterioare.
De asemenea, Legea nr.117/2012 pentru aprobarea O.U.G.nr.4/2012 privind unele măsuri temporare în vederea consolidării cadrului normativ necesar aplicării unor dispoziții din titlul VII "Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" al Legii nr.247/2005, a prorogat termenul de suspendare a procedurilor de emitere a titlurilor de despăgubire până la 15 mai 2013.
Așa cum s-a arătat mai sus, art.34 din Legea nr.165/2013 prevede un termen de 60 de luni de soluționare a dosarelor înregistrate la Secretariatul C.C.S.D., în care s-au emis dispoziții pentru recunoașterea dreptului la măsuri reparatorii în condițiile legilor speciale.
Însă art.110 alin.3 Cod procedură civilă, aplicabil în prezenta cauză, față de data sesizării instanței, permite ca, înainte de împlinirea termenului, să se formuleze cereri pentru executarea la termen a unor obligațiuni, ori de câte ori instanța apreciază că cererile sunt îndreptățite pentru a preîntâmpina reclamantului o pagubă însemnată pe care acesta ar încerca-o dacă ar aștepta împlinirea termenului.
Prematuritatea invocată de către C.N.C.I. în notele scrise se raportează la un act normativ nou, care prorogă din nou termenul de soluționare al dosarelor, care se interpune pe fondul unei proceduri în curs și care permite chiar reanalizarea îndreptățirii persoanei solicitante la măsuri reparatorii. Faptul că dosarul ar fi incomplet și că s-a solicitat Primăriei Pitești completarea acestuia cu înscrisuri nu absolvă autoritatea pârâtă de soluționarea cererii înregistrate în cadrul acesteia de mai mulți ani, în condițiile în care îndreptățirea persoanei la despăgubiri a fost recunoscută în procedura Legii nr.10/2001, în anul 2007.
În context, față de dispozițiile art.4 rap. la art.34 alin.1 și la art.21 alin.5 și următoarele din Legea nr.165/2013, se constată că într-adevăr obligarea pârâtei la emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubire aferent dispoziției nr.2665/2007 a Primarului Municipiului Pitești nu mai este posibilă, dosarul urmând a fi soluționat în conformitate cu dispozițiile noii legi, respectiv prin emiterea deciziei de compensare prin puncte a imobilului preluat în mod abuziv.
În ce privește cheltuielile de judecată acordate la prima instanță, față de criticile din recurs, Curtea constată că acestea sunt nefondate, de vreme ce acțiunea a fost admisă, fiind incidente prevederile art.274 alin.1 Cod procedură civilă, culpa autorității pârâte la acel moment fiind corect reținută de instanța de judecată.
Curtea constată că prin notificarea, adresată la data de 5.05.2012, A.N.R.P.-C.C.S.D. reclamanta a solicitat comunicarea stadiului dosarului în care s-a emis dispoziția nr.2665/2007 fără a primi răspuns, astfel că la 16.07.2012 a sesizat instanța de judecată, condițiile art.275 Cod procedură civilă nefiind astfel îndeplinite.
Soluția ce se va pronunța în recurs, în care se va dispune obligarea autorității pârâte de a proceda conform L. nr.165/2013 cu respectarea termenului prevăzut de această lege pentru soluționarea dosarului, susține acordarea cheltuielilor de judecată atât la fond, dovedite potrivit chitanței depusă la fila 31 dosar fond, cât și la recurs.
Nu este incidentă ipoteza reducerii cheltuielilor de la fond de către instanță în aplicarea art.274 alin.3 Cod procedură civilă, de vreme ce onorariul de avocat respectă cerința proporționalității ținând seama de complexitatea cauzei și de munca depusă de specialist.
Pentru aceste considerente, în temeiul art.312 Cod procedură civilă, raportat la prevederile Legii nr.165/2013, Curtea va respinge ca lipsit de interes recursul A.N.R.P. și va admite recursul C.C.S.D. (C.N.C.I.), va modifica în parte sentința, în sensul că va obliga pârâta la soluționarea dosarului reclamantei în condițiile Legii nr.165/2013, menținând în rest sentința.
Totodată, văzând și dispozițiile art.274 Cod procedură civilă și dovezile de achitare a onorariului de avocat, depuse la filele 31-32 dosar recurs, cererea formulată de intimată, Curtea va dispune obligarea la suportarea cheltuielilor de judecată, în condițiile în care au fost înlăturate apărările referitoare la prematuritatea cererii iar recursul a fost admis numai din perspectiva schimbării soluției în raport cu incidența unui act normativ nou, care nu înlătură însă culpa autorității pârâte în nesoluționarea dosarului reclamantei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca lipsit de interes, recursul formulat de pârâta A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, cu sediul în București, Calea Floreasca nr.202, sector 1, împotriva sentinței nr.299/F-C./5 septembrie 2012, pronunțată la Curtea de Apel Pitești, Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr._ .
Admite recursul formulat de pârâta C. C. PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR, cu sediul în București, Calea Floreasca, nr.202, sector 1, (în prezent C. NAȚIONALĂ PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR potrivit art.18 alin.3 din Legea165/2013), împotriva sentinței nr.299/F-C./5 septembrie 2012, pronunțată la Curtea de Apel Pitești, Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr._, intimată fiind reclamanta I. A. cu domiciliul în Sibiu, ..18, județul Sibiu.
Modifică sentința în sensul că obligă pe pârâta CCSD (CNCI) să soluționeze dosarul reclamantei în condițiile Legii nr.165/2013.
Menține în rest sentința.
Obligă pârâta C. C. pentru Stabilirea Despăgubirilor (în prezent C. Națională pentru Compensarea Imobilelor) să plătească reclamantei suma de 600 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 14 noiembrie 2013, la Curtea de Apel Pitești, Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
Președinte, A. T. | Judecător, A. A. T. | Judecător, S. U. |
Grefier, M. B. |
Red.A.T./19.11.2013
GM/4 ex.
Jud.fond: G.A.
| ← Pretentii. Decizia nr. 1042/2013. Curtea de Apel PITEŞTI | Anulare act administrativ. Decizia nr. 1762/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
