Obligaţia de a face. Decizia nr. 351/2013. Curtea de Apel PITEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 351/2013 pronunțată de Curtea de Apel PITEŞTI la data de 06-02-2013 în dosarul nr. 2236/109/2012
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._ DECIZIE NR. 351/R-cont
Ședința publică din 06 Februarie 2013
Curtea compusă din:
Președinte: C. G. N. - judecător
Judecător: D. R.
Judecător: S. U.
Grefier: M. B.
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de Direcția G. a Finanțelor Publice Argeș în numele pârâtei Administrația Finanțelor Publice Pitești, cu sediul în Pitești, ., județul Argeș, împotriva sentinței nr. 1407 din 19 iunie 2012, pronunțată de Tribunalul Argeș – secția civilă – complet specializat de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr._, intimați fiind reclamanta C. I. S., domiciliată în Pitești, ., ., .>județul Argeș și pârâta Administrația F. pentru Mediu, cu sediul în București, .. 294, corp A, sector 6.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea, având în vedere actele și lucrările dosarului, precum și faptul că recurenta a solicitat judecata în lipsă, potrivit art. 242 alin 2 Cod procedură civilă, constată recursul în stare de judecată și reține cauza în vederea soluționării.
CURTEA
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Argeș la data de 15.03.2012, reclamanta C. I. S. a chemat în judecată pe pârâtele Administrația F. pentru Mediu și Administrația Finanțelor Publice Argeș, solicitând restituirea taxei de poluare în cuantum de 2300 lei, plus dobânda legală.
În motivare, reclamanta a arătat că a cumpărat un autoturism marca Smart, tip 454/3201C2/FORFOUR CDI Categ. Auto M1, Norme Poluare E4, an fabricație 2006, . auto J_, pentru înmatricularea căruia a fost obligată să plătească suma de 2300 lei, reprezentând taxa de poluare. Taxa respectivă, însă, este discriminatoare și ilegală în raport cu dispozițiile art. 90 din Tratatul Comunității Europene pentru că autoturismul a mai fost înmatriculat într-un Stat Membru al Uniunii Europene. Reclamantul a mai invocat aplicabilitatea dispoz. art. 148 din Constituția României, precum și jurisprudența CJUE în materie.
Direcția G. a Finanțelor Publice Argeș pentru Administrației Finanțelor Publice Pitești a depus întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a organului fiscal.
Prin sentința nr. 1407/19.06.2012, Tribunalul Argeș - Secția civilă - Complet specializat de contencios administrativ și fiscal a respins excepția invocată de pârâtă și a admis acțiunea reclamantei, obligând pe pârâtele Administrația Finanțelor Publice Pitești și Administrația F. pentru Mediu să restituie acesteia suma de 2300 lei, reprezentând taxă de poluare, și dobândă legală.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Excepția lipsei calității procesuale pasive invocată este neîntemeiată, întrucât pârâta AFP Pitești are calitate de autoritate fiscală competentă cu atribuții în ceea ce privește calculul valorii taxei de poluare, iar prin trezorerie are atribuția de a încasa taxa respectivă și de a o vira în contul Administrației de Mediu.
Pe fondul cauzei, tribunalul a reținut că reclamanta a cumpărat un autoturism marca Smart, tip 454/3201C2/FORFOUR CDI, categ. Auto M1, Norme Poluare E4, an fabricație 2006, . auto J_, iar pentru înmatricularea acestuia a fost obligată să plătească suma de 2.300 lei, reprezentând taxa de poluare.
Prevederile OUG 50/2008 sunt contrare dispozițiilor art.110 TFUE, întrucât permite diminuarea introducerii în România a unor autoturisme second -hand, înmatriculate în alt stat membru UE, cu consecința discriminării proprietarilor acestor din urmă autovehicule. S-au mai reținut și argumentele evocate de CJUE prin Hotărârea din 07.04.2011 pronunțată în cauza C-402/09 T., precum și în alte hotărâri.
S-a arătat că împrejurarea că la 12.01.2012 a intrat în vigoare Legea 9/2012 nu are relevanță, întrucât acest act normativ nu se poate aplica unor situații anterioare.
Împotriva sentinței a formulat recurs DGFP Argeș, în numele pârâtei Administrația Finanțelor Publice Pitești, invocând dispoz. art. 304 pct.9 C.proc.civ. și criticând-o pentru nelegalitate, după cum urmează:
- taxa pe poluare nu contravine normelor legale comunitare, aplicându-se tuturor autoturismelor care nu au mai fost înmatriculate în România, fie românești, fie străine. Nu este o taxă impusă pentru trecerea frontierei. De asemenea, respectă principiul „poluatorul plătește”, principiu acceptat la nivelul Uniunii Europene și practicat de mai multe state; OUG nr.50/2008 a cunoscut mai multe modificări legislative tocmai pentru a fi pusă în acord cu dispozițiile Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene.
- sentința este nelegală prin prisma incidenței excepției lipsei calității sale procesuale pasive, în sensul că doar Administrația F. de Mediu are calitate pasivă, ca instituție care are atribuția de a gestiona taxa de poluare potrivit art.1 și 5 din O.U.G. nr.50/2008. AFP Pitești nu are calitate procesuală pasivă în privința restituirii taxei, întrucât taxa pe poluare nu se face venit la bugetul statului, ci la bugetul F. de Mediu, gestionat de AFM, organul fiscal având competențe stricte numai pentru calculul taxa și virarea sumei în contul AFM. Ca atare, doar AFM are calitate procesuală pasivă.
- în ceea ce privește acordarea dobânzii legale aferente taxei, reclamanta a achitat taxa pe poluare în mod benevol, necontestând în termen legal decizia de calcul. Ca atare, se impunea respingerea ca nefondată a cererii acesteia privind plata dobânzii legale.
Examinând sentința prin prisma criticilor invocate și în raport de dispoz. art. 304 și art. 3041 C.proc.civ., Curtea constată că recursul nu este fondat, pentru următoarele considerente:
În privința stării de fapt, se constată că reclamanta a plătit nu o taxă pe poluare impusă de OUG nr. 50/2008, ci taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, impusă de Legea nr. 9/2012 și calculată prin decizia nr._/17.02.2012 emisă de AFP Pitești.
În mod corect a stabilit prima instanță că AFP Pitești are calitatea procesuală pasivă. Astfel, nu are relevanță sub aspectul restituirii că suma s-a făcut venit la bugetul fondului pentru mediu gestionat de AFM, câtă vreme AFP Pitești a fost cea care a calculat taxa și a încasat-o.
Potrivit art. 7 și art. 12 din Legea nr. 9/2012, sub imperiul cărora a fost făcută plata taxei din speță, restituirea valorii reziduale a autovehiculului și restituirea sumelor reprezentând diferențe de taxe plătite se solicită de la organul fiscal, chiar dacă, la momentul plății taxei, acesta a fost virată la bugetul F. pentru Mediu, administrat de AFM.
Prin urmare, dacă organul fiscal are competența de a restitui diferențele de taxe pe poluare, pentru identitate de rațiune juridică are competența de a restitui și întreaga taxă, atunci cât restituirea se impune pentru motivul neconformității normei interne care a stabilit taxa cu norma comunitară. Ca atare, A.F.P. Pitești are calitate procesuală pasivă în cauză.
Cât privește fondul cauzei, Curtea constată că reclamanta a dorit să înmatriculeze în România un autoturism marca Smart, tip 454/3201C2/FORFOUR CDI, categ. Auto M1, care fusese inițial înmatriculat în Comunitatea Europeană la data de 22.03.2006, după cum rezultă din Certificatul nr._/17.02.2012 emis de AFP Pitești cu privire la nedatorarea TVA pentru achiziția intracomunitară a respectivului mijloc de transport folosit. Pentru înmatricularea autovehiculului în România a fost, însă, necesar să plătească taxa pentru emisiile poluante instituită de Legea nr. 9/2012.
Specificul cererii de chemare în judecată este determinat de invocarea neconcordanței între prevederea internă și cea comunitară, a cărei analiză este recunoscută în jurisprudența Curții Europene de Justiție de la Luxemburg în competența instanței interne, care poate lăsa neaplicată norma internă dacă, prin aplicarea teoriei actului clar sau a teoriei actului clarificat, constată că norma comunitară nu permite adoptarea respectivei norme interne.
Or, prin hotărârea din data de 7 aprilie 2011 pronunțată în cauza I. T./Statul român, C-402/09, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a reținut că taxa pe poluare instituită prin O.U.G. nr.50/2008, încalcă dispozițiile art.110 din TFUE, în condițiile în care discriminează autovehiculele introduse în țară față de cele aflate deja pe piața națională, care nu au fost supuse taxei pe poluare.
Legea nr. 9/2012 a preluat prevederile OUG nr. 50/2008, stabilind plata taxei pentru emisiile poluante atât pentru autovehiculele înmatriculate pentru prima dată în România, cât și pentru autovehiculele deja înmatriculate în România și revândute.
Ulterior însă, prin OUG nr. 1/2012, aplicarea respectivei obligații pentru autovehiculele deja înmatriculate în România și revândute a fost suspendată începând cu data de 31.01.2012 până la data de 01.01.2013, ceea ce a însemnat continuarea situației existente în perioada aplicării OUG nr. 50/2008 și, ca atare, a stării de discriminare constată de CJUE prin hotărârea din 7.04.2011 în cauza T. nr. C 402-09 cu privire la autovehiculele înmatriculate anterior în spațiul comunitar și importate în România.
În respectiva cauză, Curtea Europeană a reținut că art.110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Reținând că, chiar dacă nu sunt întrunite condițiile unei discriminări directe, un impozit intern poate fi indirect discriminatoriu din cauza efectelor sale (Hotărârea Nádasdi și Németh, punctul 47), Curtea a arătat că, pentru a verifica dacă o taxă precum cea în cauză în acțiunea principală creează o discriminare indirectă între autovehiculele de ocazie importate și autovehiculele de ocazie similare prezente deja pe teritoriul național, este necesar să se examineze mai întâi dacă această taxă este neutră față de concurența dintre vehiculele de ocazie importate și vehiculele de ocazie similare care au fost înmatriculate anterior pe teritoriul național și au fost supuse, cu ocazia acelei înmatriculări, taxei prevăzute de OUG nr. 50/2008.
Examinând neutralitatea aceleiași taxe între vehiculele de ocazie importate și vehiculele de ocazie similare care au fost înmatriculate pe teritoriul național anterior intrării în vigoare a OUG nr. 50/2008, CJUE a reținut că reglementarea în discuție are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr‑o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30% din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală. Totodată s-a reținut că nu se poate contesta faptul că OUG nr.50/2008 are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre (Paragraful 58 al hotărârii).
Argumentele instanței europene nu vizează criteriile folosite de legiuitorul român pentru determinarea taxei pe poluare, pe care le declară corespunzătoare și conforme dreptului comunitar (Paragraf 47 din cauza 402/09), ci efectul descurajant al unei asemenea taxe în sine, pentru importul autovehiculelor de ocazie.
Ca atare, independent de criteriile de determinare, de cuantumul taxei și de scopul pentru care o asemenea taxă a fost instituită, Curtea Europeană a considerat că o asemenea taxă are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fiind contrarie art.110 TFUE.
Curtea Europeană a reținut că, potrivit unei jurisprudențe constante, interdicția prevăzută la articolul 110 TFUE trebuie să se aplice de fiecare dată când un impozit fiscal este de natură să descurajeze importul de bunuri provenind din alte state membre favorizând produsele naționale (Hotărârea din 3 martie 1988, Bergandi, 252/86, R.., p. 1343, punctul 25, Hotărârea din 7 decembrie 1995, Ayuntamiento de Ceuta, C‑45/94, R.., p. I‑4385, punctul 29, precum și Hotărârea din 8 noiembrie 2007, Stadtgemeinde Frohnleiten și Gemeindebetriebe Frohnleiten, C‑221/06, Rep., p. I‑9643, punctul 40).
În consecință, văzând cele de mai sus, se constată că taxa pentru emisiile poluante are efect descurajant pentru importul autoturismelor provenite din alte state membre ale Uniunii Europene, fiind contrară dispozițiilor art.110 TFUE.
Ca atare, taxa plătită de reclamantă pentru înmatricularea autoturismului său, achiziționat second hand și înmatriculat pentru prima dată la 22.03.2006, a fost impusă cu nerespectarea dispozițiilor legale comunitare.
Cât privește plata dobânzii legale, înțelegându-se prin aceasta dobânda prevăzută de Codul de procedură fiscală, Curtea constată că tribunalul a procedat în mod corect dispunând obligarea pârâtelor la restituirea sumei și la plata dobânzii respective. Câtă vreme tribunalul a decis că taxa pe poluare a fost percepută cu nerespectarea dispozițiilor art. 110 TFUE, este evident că reclamanta a plătit în mod nedatorat suma de 2.300 lei, iar cel care a primit plata este obligat să restituie suma astfel încât să acopere și pierderea suferită de reclamantă prin nefolosirea banilor proprii.
În ce privește faptul că taxa a fost achitată benevol, Curtea constată, în raport de considerentele sus expuse, că acesta nu poate reprezenta un argument valabil care să justifice nelegalitatea perceperii taxei pe poluare.
În fine, în ce privește faptul că reclamanta nu a atacat decizia de calcul al taxei în procedura și termenele impuse de art. 205-2018 C. procedură fiscală, Curtea constată că problema de drept a fost rezolvată de Înalta Curte de Casație și Justiție care, prin decizia în interesul legii nr. 24/14.11.2011, a stabilit că „Procedura de contestare prevăzută de art.7 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.50/2008 raportat la art.205-218 din Codul de procedură fiscală nu se aplică în cazul cererilor de restituire a taxei de poluare întemeiate pe dispozițiile art.117 alin.1 lit.d din același cod”. Soluția rămâne valabilă și în privința taxei pentru emisiile poluante, în măsura în care Legea nr. 9/2012 preia, așa cum s-a arătat mai sus, dispozițiile OUG nr. 50/2008 și menține discriminarea care justifică restituirea taxei.
Pentru cele expuse, în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de Direcția G. a Finanțelor Publice Argeș, în numele pârâtei Administrația Finanțelor Publice Pitești, cu sediul în Pitești, ., județul Argeș, împotriva sentinței nr. 1407 din 19 iunie 2012, pronunțată de Tribunalul Argeș – secția civilă – complet specializat de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr._, intimați fiind reclamanta C. I. S., domiciliată în Pitești, ., ., .>județul Argeș, și pârâta Administrația F. pentru Mediu, cu sediul în București, .. 294, corp A, sector 6.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 06 februarie 2013, la Curtea de Apel Pitești - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
Președinte, C. G. N. | Judecător, D. R. | Judecător, S. U. |
Grefier, M. B. |
Red. C.G.N.
RDH/2 ex./11.02.2013
Jud.fond A. D.
| ← Pretentii. Decizia nr. 3658/2013. Curtea de Apel PITEŞTI | Pretentii. Decizia nr. 3859/2013. Curtea de Apel PITEŞTI → |
|---|
