Obligaţia de a face. Decizia nr. 9/2013. Curtea de Apel PITEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 9/2013 pronunțată de Curtea de Apel PITEŞTI la data de 09-01-2013 în dosarul nr. 1310/109/2012
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._ DECIZIE NR. 9/R-C.
Ședința publică din 9 ianuarie 2013
Curtea compusă din:
Președinte: D. R., judecător
Judecător: C. G. N.
Judecător: G. C., președinte secție
Grefier: G. C.
S-a luat în examinare pentru soluționare, recursul declarat de pârâta DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE ARGEȘ, cu sediul în Pitești, ., jud.Argeș, în numele ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE PITEȘTI, împotriva sentinței nr.889/C. din 4 mai 2012, pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția civilă, complet specializat contencios administrativ și fiscal, în dosar nr._, intimate fiind reclamanta ., cu sediul în Pitești, ..190, jud.Argeș și pârâta ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, cu sediul în București, Splaiul Independenței nr.294, Corp A, sector 6.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns avocat M. P. pentru intimata-reclamantă, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează faptul că recurenta a solicitat judecata în lipsă.
Apărătorul intimatei-reclamante depune borderou cu acte și concluzii scrise, arătând că nu mai are alte cereri de formulat.
Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Apărătorul intimatei-reclamante solicită respingerea recursului ca nefundat și menținerea sentinței ca fiind legală și temeinică, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Constată că, prin cererea înregistrată la data de 07.02.2012, reclamanta . a chemat în judecată pe pârâtele Administrația Finanțelor Publice P. și Administrația F. pentru Mediu solicitând anularea deciziei nr._/07.03.2011 emisă de AFP Pitești și restituirea sumei de 19.354 lei, reprezentând taxă pe poluare.
În motivarea acțiunii s-a arătat că reclamanta a achiziționat din Germania o autoutilitară marca Scania, an fabricație 1998, pentru înmatricularea căruia i-a fost impusă plata taxei în sumă de 19.354 lei cu titlu de taxă de poluare, ce contravine normelor dreptului comunitar.
Totodată, s-a arătat că principiul priorității dreptului comunitar, față de dreptul național este instituit de art.148 alin.2 din Constituția României, iar după aderarea României la Uniunea Europeană – 01 ianuarie 2007, instanțele naționale sunt obligate să dea eficiență principiului aplicării directe a dreptului comunitar pe teritoriul României.
Prin întâmpinarea depusă la 15.03.2012, AFP Pitești a solicitat respingerea acțiunii pe motiv că taxa de poluare încasată este legală, iar cererea de restituire nu se justifică. Totodată s-a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive.
Prin sentința civilă nr.889 din 4 mai 2012, Tribunalul Argeș – Secția civilă a admis acțiunea formulată de reclamantă, a anulat decizia de calcul nr._/2011 și a obligat pe pârâtă să restituire acesteia suma de 19.365 lei, în condițiile art.117 Cod procedură fiscală.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că excepția lipsei calității procesuale pasive a A.F.P., va fi respinsă, deoarece aceasta a emis actul în baza căruia s-a calculat taxa pe poluare și are atribuții date de lege în ce privește încasarea, dar și restituirea eventualelor taxe plătite de către contribuabili.
S-a reținut că România este stat membru al UE începând cu 01.01.2007, astfel că de atunci se aplică legislația comunitară cu caracter obligatoriu, care prevalează asupra legii interne, jurisdicția națională garantând îndeplinirea acestei cerințe (alin.4 al aceluiași articol).
Analizând OUG 50/2008, s-a reținut că este contrară art.110 din Tratat, întrucât este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second-hand, înmatriculate în alt stat membru UE, favorizând astfel vânzarea autoturismelor second-hand deja înmatriculate în România.
Prin Hotărârea din 07.04.2011, CEJ a reținut că taxa pe poluare instituită prin OUG 50/2008 încalcă disp.art.110 din TFUE, în condițiile în care discriminează autoturismele introduse în țară față de cele aflate deja pe piața națională, care nu au fost supuse taxei pe poluare. În cauza C-402/09 T. s-a statuat că art.110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare care se aplică unor autoturisme cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie, având aceeași vechime și aceeași uzură pe piața națională.
Constatând că taxa pe poluare are efect descurajant pentru importul autoturismelor provenite din alte state membre ale UE, fiind contrară disp.art.110 TFUE, s-a concluzionat că taxa percepută în cauza de față este stabilită în temeiul unei dispoziții contrare normei comunitare.
În ceea ce privește faptul că la 12.01.2012 a intrat în vigoare Legea nr.9/2012, tribunalul a apreciat că acest act normativ nu se poate aplica unor situații anterioare, deoarece la momentul emiterii deciziei de calcul și al plății taxei, criteriile de nediscriminare, așa cum sunt redate de CEJ, nu erau îndeplinite.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs D.G.F.P. Argeș în numele A.F.P. Pitești, invocând dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă și criticând-o pentru nelegalitate pentru următoarele motive:
- desființarea deciziei de calcul al taxei pe poluare conduce la desființarea operațiunii de înmatriculare a autovehiculului;
- AFP Pitești nu are calitate procesuală pasivă în privința restituirii taxei, întrucât taxa pe poluare nu se face venit la bugetul statului, ci la bugetul F. de Mediu, gestionat de AFM, organul fiscal având competențe stricte numai pentru calculul taxa și virarea sumei în contul AFM. Ca atare, doar AFM are calitate procesuală pasivă;
- taxa pe poluare nu contravine normelor legale comunitare, aplicându-se tuturor autoturismelor care nu au mai fost înmatriculate în România, fie românești, fie străine. Nu este o taxă impusă pentru trecerea frontierei. De asemenea, respectă principiul „poluatorul plătește”, principiu acceptat la nivelul Uniunii Europene și practicat de mai multe state. OUG nr.50/2008 a cunoscut mai multe modificări legislative tocmai pentru a fi pusă în acord cu dispozițiile Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene;
- în ceea ce privește acordarea dobânzii legale aferente taxei, reclamanta a achitat taxa pe poluare în mod benevol, necontestând în termen legal decizia de calcul. Ca atare, se impunea respingerea ca nefondată a cererii acestuia privind plata dobânzii legale.
Examinând sentința prin prisma motivelor de recurs invocate și în raport de dispoz. art. 304 pct. 9 și art. 3041 C.proc.civ., Curtea constată că recursul nu este fondat, urmând a-l respinge pentru următoarele considerente:
Cât privește calitatea procesuală pasivă a AFP Pitești, Curtea constată că acesta este justificată în cauză în ce privește pretenția de restituire a taxei pe poluare.
Astfel, potrivit atât OUG nr. 50/2008 (art. 8, 10 și 11), cât și Normelor Metodologice de aplicare a acesteia, aprobate prin HG nr. 686/2008 (Capitolul VI), în vigoare la data la care reclamantul a făcut plata taxei (15.03.2011), dar și la data la care a solicitat în justiție restituirea acesteia, restituirea valorii reziduale a autovehiculului și restituirea sumelor reprezentând diferențe de taxe plătite se solicită de la organul fiscal, chiar dacă, la momentul plății taxei, acesta a fost virată la bugetul F. pentru Mediu, administrat de AFM.
Aceleași obligații au fost impuse organului fiscal care a calculat și încasat taxa și prin Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule (art. 7 și art. 12), care a abrogat actele normative menționate anterior.
Prin urmare, dacă organul fiscal are competența de a restitui diferențele de taxe pe poluare, pentru identitate de rațiune juridică are competența de a restitui și întreaga taxă, atunci cât restituirea se impune pentru motivul neconformității normei interne care a stabilit taxa cu norma comunitară.
Cât privește eventuala desființare a operațiunii de înmatriculare a autovehiculului, drept consecință a desființării deciziei de calcul al taxei de poluare, Curtea constată că argumentul este străin de obiectul litigiului, fiind o chestiune care îi vizează strict pe reclamantă și pe autoritatea care a realizat operațiunea respectivă, fără efecte asupra obligației altei autorități publice de a restitui suma de bani care a fost percepută nelegal.
Referitor la fondul cauzei, specificul cererii de chemare în judecată este determinat de invocarea neconcordanței între prevederea internă și cea comunitară, a cărei analiză este recunoscută în jurisprudența Curții Europene de Justiție de la Luxemburg în competența instanței interne, care poate lăsa neaplicată norma internă dacă, prin aplicarea teoriei actului clar sau a teoriei actului clarificat, constată că norma comunitară nu permite adoptarea respectivei norme interne.
Or, prin hotărârea din data de 7 aprilie 2011 pronunțată în cauza I. T./Statul român, C-402/09, Curtea Europeană de Justiție a reținut că taxa pe poluare instituită prin O.U.G. nr.50/2008, încalcă dispozițiile art.110 din TFUE, în condițiile în care discriminează autovehiculele introduse în țară față de cele aflate deja pe piața națională, care nu au fost supuse taxei pe poluare.
Curtea Europeană a reținut că art.110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Reținând că, chiar dacă nu sunt întrunite condițiile unei discriminări directe, un impozit intern poate fi indirect discriminatoriu din cauza efectelor sale (Hotărârea Nádasdi și Németh, punctul 47), Curtea a arătat că, pentru a verifica dacă o taxă precum cea în cauză în acțiunea principală creează o discriminare indirectă între autovehiculele de ocazie importate și autovehiculele de ocazie similare prezente deja pe teritoriul național, este necesar să se examineze mai întâi dacă această taxă este neutră față de concurența dintre vehiculele de ocazie importate și vehiculele de ocazie similare care au fost înmatriculate anterior pe teritoriul național și au fost supuse, cu ocazia acelei înmatriculări, taxei prevăzute de OUG nr. 50/2008.
Examinând neutralitatea aceleiași taxe între vehiculele de ocazie importate și vehiculele de ocazie similare care au fost înmatriculate pe teritoriul național anterior intrării în vigoare a OUG nr. 50/2008, CJUE a reținut că reglementarea în discuție are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr‑o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30% din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală. Totodată s-a reținut că nu se poate contesta faptul că OUG nr.50/2008 are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre (Paragraful 58 al hotărârii).
Argumentele instanței europene nu vizează criteriile folosite de legiuitorul român pentru determinarea taxei pe poluare, pe care le declară corespunzătoare și conforme dreptului comunitar (Paragraf 47 din cauza 402/09), ci efectul descurajant al unei asemenea taxe în sine, pentru importul autovehiculelor de ocazie.
Ca atare, independent de criteriile de determinare, de cuantumul taxei și de scopul pentru care o asemenea taxă a fost instituită, Curtea Europeană a considerat că o asemenea taxă are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fiind contrarie art.110 TFUE.
Curtea Europeană a reținut că, potrivit unei jurisprudențe constante, interdicția prevăzută la articolul 110 TFUE trebuie să se aplice de fiecare dată când un impozit fiscal este de natură să descurajeze importul de bunuri provenind din alte state membre favorizând produsele naționale (Hotărârea din 3 martie 1988, Bergandi, 252/86, R.., p. 1343, punctul 25, Hotărârea din 7 decembrie 1995, Ayuntamiento de Ceuta, C‑45/94, R.., p. I‑4385, punctul 29, precum și Hotărârea din 8 noiembrie 2007, Stadtgemeinde Frohnleiten și Gemeindebetriebe Frohnleiten, C‑221/06, Rep., p. I‑9643, punctul 40).
În consecință, văzând cele de mai sus, se constată că taxa pe poluare are efect descurajant pentru importul autoturismelor provenite din alte state membre ale Uniunii Europene, fiind contrară dispozițiilor art.110 TFUE.
Ca atare, taxa a fost impusă reclamantei pentru înmatricularea autoturismului său, achiziționat second-hand, cu nerespectarea dispozițiilor legale comunitare.
Este nefondată și critica privind dobânda, în principal pentru faptul că o astfel de obligație nu a fost fixată în sarcina pârâtei-recurente, instanța acordând suma de bani fără fructele civile ale acesteia, iar dispozițiile art.117 Cod procedură fiscală nu privesc acest aspect.
Pentru cele expuse, în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE ARGEȘ, cu sediul în Pitești, ., județul Argeș, în numele ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE PITEȘTI, împotriva sentinței nr.889/C. din 4 mai 2012, pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția civilă, complet specializat contencios administrativ și fiscal, în dosar nr._, intimate fiind reclamanta ., cu sediul în Pitești, ..190, județul Argeș și pârâta ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, cu sediul în București, Splaiul Independenței nr.294, Corp A, sector 6.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 9 ianuarie 2013, la Curtea de Apel Pitești, Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
Președinte, Judecător, Judecător,
D. R. C. G. N. G. C.
Grefier,
G. C.
Red.G.C./17.01.2013
EM/2 ex.
Jud.fond M.C. E.
| ← Obligaţia de a face. Decizia nr. 2414/2013. Curtea de Apel... | Pretentii. Sentința nr. 185/2013. Curtea de Apel PITEŞTI → |
|---|
