Pretentii. Decizia nr. 2600/2013. Curtea de Apel PITEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2600/2013 pronunțată de Curtea de Apel PITEŞTI la data de 11-06-2013 în dosarul nr. 23271/109/2012
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._ DECIZIA CIVILĂ NR. 2600/2013
Ședința publică din 11 iunie 2013
Curtea compusă din:
Președinte: L. I., judecător
Judecător: V. B.
Judecător: N. S. Păștin
Grefier: N. S. M.-B.
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul formulat de pârâta D. G. A FINANTELOR PUBLICE ARGEȘ reprezentând ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE PITEȘTI, împotriva sentinței civile nr.3584 din 7 decembrie 2012, pronunțate de Tribunalul Argeș, în dosarul nr._ .
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile, respectiv recurenta-pârâtă, intimatul-reclamant G. S. și intimata-pârâtă Administrația F. pentru Mediu.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxelor judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că prin serviciul registratură au fost depuse la dosar relațiile solicitate intimatului-reclamant prin încheierea de ședință din 21 mai 2013. Se mai arată că în cererea de recurs, pârâta a solicitat judecata cauzei în lipsă.
Nefiind chestiuni prealabile, Curtea constată pricina în stare de judecată și având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, cu respectarea dispozițiilor art.242 alin.(2) din Codul de procedură civilă, reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului civil de față, constată că prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Argeș la data de 26.10.2012, reclamantul G. S. a solicitat în contradictoriu cu pârâtele Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Pitești și Administrația F. pentru Mediu obligarea acestora la restituirea sumei de 816 lei taxă de primă înmatriculare și a dobânzii legale, anularea deciziei de calcul nr._/09.08.2012.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că a cumpărat un autoturism marca Volkswagen, fabricat în anul 2009, cu scopul de a-l înmatricula în România. La Registrul Auto Român, pentru a face omologarea, identificarea si actele necesare înmatriculării i-a fost percepută taxa de poluare în cuantum de 816 lei, deși autovehiculul a mai fost înmatriculat, această taxă fiind necuvenită raportat la faptul că România este membră a Comunității Europene.
Direcția Generală a Finanțelor Publice Argeș reprezentând Administrați Finanțelor Publice Pitești, a depus la rândul său întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Administrației Finanțelor Publice Pitești, arătând că în conformitate cu art.5 din OUG nr.50/2008, Administrația Finanțelor Publice Pitești, în calitate de autoritate fiscală competentă are atribuții numai în ceea ce privește calculul valorii taxei de poluare iar prin trezorerie are atribuția de a încasa taxa respectivă și de a o vira în contul Administrației F. pentru Mediu.
Prin sentința civilă nr.3584/7 decembrie 2012, Tribunalul Argeș a respins excepția lipsei calității procesuale pasive și de inadmisibilitate invocate de pârâta AFP Pitești prin DGFP Argeș, a admis în parte acțiunea și a anulat decizia de calcul nr._/2012 emisă de AFP Pitești, obligând pârâta Administrația F. pentru Mediu la restituirea sumei de 816 lei, reprezentând taxă de poluare. A respins capătul de cerere privind dobânda.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele:
Pârâta AFP Pitești are calitate de autoritate fiscală competentă cu atribuții în ceea ce privește calculul valorii taxei de poluare, iar prin trezorerie are atribuția de a încasa taxa respectivă si de a o vira în contul Administrației de Mediu.
Reclamantul a cumpărat un autoturism marca Volkswagen, fabricat în anul 2009 cu scopul de a-l înmatricula în România, iar la Registrul Auto Român pentru a face omologarea, identificarea si actele necesare înmatriculării i-a fost percepută taxa de poluare în cuantum de816 lei, deși autovehiculul a mai fost înmatriculat.
discriminarea este realizată de legiuitor, care a legat plata taxei de poluare de faptul înmatriculării, deși din preambulul OUG 50/2008, rezultă că s-a urmărit asigurarea protecției mediului prin realizarea unor programe și proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului, ceea ce implică instituirea unei taxe pe poluare pentru toate autoturismele aflate în trafic, potrivit principiului „poluatorul plătește”.
Or, prin Hotărârea din 07.04.2011, CEJ a reținut că taxa pe poluare instituită prin OUG 50/2008 încalcă disp.art.110 din TFUE, în condițiile în care discriminează autoturismele introduse în țară față de cele aflate deja pe piața națională, care nu au fost supuse taxei pe poluare.
În cauza C-402/09 T. s-a statuat că art.110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare care se aplică unor autoturisme cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie, având aceeași vechime și aceeași uzură pe piața națională.
În raport de modul în care instanța națională a formulat întrebarea, de modul în care Curtea a reformulat-o și a analizat-o în concret, se desprinde concluzia că regimul de impozitare instituit de OUG 50/2008, varianta inițială, aplicabilă în perioada 01.07._08, nu discriminează în mod direct vehiculele de ocazie de import, ci, față de formula de calcul instituită de această ordonanță, care în privința vehiculelor de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și uzură importante, impun taxe care se pot aprecia la 30% din valoarea lor de piață, este indirect discriminatorie, prin efectul de descurajare a importurilor de ocazie, contravin art.110 TFUE.
Citând jurisprudența din cauzele Comisia/Danemarca, C‑47/88, R.., p. I‑4509, punctul 9, Brzeziński, punctul 27 și Kalinchev, C‑2/09, nepublicată încă în Repertoriu, punctul 37, Curtea a reținut (par.34, 35) că articolul 110 TFUE are drept obiectiv asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurență. Acesta vizează eliminarea oricărei forme de protecție care poate decurge din aplicarea unor impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre. În acest sens, primul paragraf al articolului 110 TFUE interzice fiecărui stat membru să aplice produselor celorlalte state membre impozite interne mai mari decât cele care se aplică produselor naționale similare. Aceste dispoziții ale tratatului vizează garantarea neutralității depline a impozitelor interne față de concurența dintre produsele care se află deja pe piața internă ,i produsele din import (Hotărârea Comisia/Danemarca, punctele 8 și 9, precum și Hotărârea din 29 aprilie 2004, Weigel, C‑387/01, R.., p. I‑4981, punctul 66).
Curtea a mai arătat că obiectivul protecției mediului, menționat de Guvernul României, care se materializează în faptul, pe de o parte, de a împiedica prin aplicarea acestei taxe, circulația în România a unor vehicule deosebit de poluante, precum cele care corespund normelor E1 și E2 și care au o capacitate cilindrică mare și pe de altă parte, de a folosi veniturile generate de această taxă pentru finanțarea unor proiecte de mediu, ar putea fi realizat mai complet și mai coerent aplicând taxa pe poluare oricărui vehicul de acest tip care a fost pus în circulație în România. O astfel de taxare, a cărei punere în aplicare în cadrul unei taxe anuale rutiere este perfect posibilă, nu ar favoriza piața națională a autovehiculelor de ocazie în detrimentul punerii în circulație a vehiculelor de ocazie importate și ar fi, în plus, conformă principiului „poluatorul plătește”.
Aceeași soluție a fost pronunțată de CEJ prin hotărârea dată în cauza N., în care s-au pus în discuție variantele taxei de poluare aplicabile în perioada 15.12._10, Curtea stabilind că art.110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație în statul membru menționat a vehiculelor de ocazie cumpărate din alte state membre fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și uzură pe piața națională.
Art.110 TFUE ar fi golit de sensul și de obiectivul său dacă statelor membre le-ar fi permis să instituie noi taxe care au ca obiect sau ca efect descurajarea vânzării de produse importate în favoarea vânzării de produse similare disponibile pe piața națională și introduse pe această piață înainte de . taxelor menționate. O astfel de situație ar permite statelor membre să eludeze, prin instituirea unor impozite interne, al căror regim este stabilit astfel încât să aibă efectul descris mai sus, interdicțiile prev. la art.28 TFUE, 30 TFUE și 34 TFUE.
Constatând că taxa pe poluare are efect descurajant pentru importul autoturismelor provenite din alte state membre ale UE, fiind contrară disp.art.110 TFUE, rezultă că taxa percepută în cauza de față este stabilită în temeiul unei dispoziții contrare normei comunitare.
În cauza T. nu s-a dispus nici-o limitare în timp a efectelor acestei hotărâri, astfel că interpretarea este valabilă pentru raporturile juridice născute după aderarea României la U.E.
În termen legal, pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Argeș pentru Administrația Finanțelor Publice Pitești a formulat recurs împotriva sentinței tribunalului, pe care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, sub următoarele aspecte:
În mod greșit a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a Administrației Finanțelor Publice Pitești cu toate că potrivit Legii nr.9/2012, taxa de poluare constituie venit la bugetul F. pentru Mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu.
Conform prevederilor acestei legi, administrația finanțelor publice, autoritate fiscală competentă, calculează valoarea taxei pe poluare, încasează această taxă, pentru ca apoi să fie virată în contul Administrației F. pentru Mediu.
Mai mult, desființarea deciziei de calcul al taxei de poluare ar putea conduce la desființarea operațiunii de înmatriculare a autoturismului achiziționat întrucât documentele de calcul și de plată au stat la baza înmatriculării autovehiculului.
Analizând sentința recurată în raport de criticile formulate, Curtea reține următoarele:
În speță, calitatea procesuală pasivă a Administrației Finanțelor Publice Pitești este justificată în privința restituirii taxei pe poluare.
Astfel, potrivit art.5, art.10 și art.12 din Legea nr.9/2012 și cap.VI din Normele metodologice de aplicare a acesteia, aprobate prin H.G. nr.9/2012, în vigoare la data la care reclamantul a plătit taxa, restituirea sumelor reprezentând diferențe de taxe plătite se solicită de la organul fiscal, chiar dacă, la momentul plății taxei, aceasta a fost virată la bugetul F. pentru Mediu, administrat de Administrația F. pentru Mediu.
Prin urmare, dacă organul fiscal are competența de a restitui diferențele de taxe pe poluare, pentru identitate de rațiune juridică are competența de a restitui și întreaga taxă, atunci cât restituirea se impune pentru motivul neconformității normei interne care a stabilit taxa cu norma comunitară.
Ca atare, Administrația Finanțelor Publice Pitești are calitate procesuală pasivă în cauză.
Este greșită susținerea recurentei cum că prin desființarea deciziei de calcul a taxei de poluare se desființează operațiunea de înmatriculare a autoturismului.
Este adevărat că una dintre condițiile înmatriculării a fost aceea de plată a taxei de poluare, însă tribunalul a constatat că această taxă încalcă dispozițiile normelor comunitare, singura concluzie ce se desprinde de aici fiind aceea că înmatricularea trebuia făcută necondiționat de plata unei astfel de taxe.
Întrucât nu se regăsește în cauză motivul de nelegalitate și netemeinicie reglementat de art.304 pct.9 C.pr.civ., Curtea, în temeiul art.312 Cod procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE ARGEȘ pentru ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE PITEȘTI împotriva sentinței civile nr.3584 din 7 decembrie 2012, pronunțate de Tribunalul Argeș, în dosarul nr._, intimați fiind reclamantul G. S. și pârâta ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11 iunie 2013, la Curtea de Apel Pitești – Secția I civilă
Președinte, L. I. | Judecător, V. B. | Judecător, N. S. Păștin |
Grefier, N. S. M.-B. |
Red. N.S.P.
Tehnored. C.B.
2 ex./03.07.2013
Jud. fond: N.S.
| ← Obligaţia de a face. Decizia nr. 2007/2013. Curtea de Apel... | Pretentii. Decizia nr. 3478/2013. Curtea de Apel PITEŞTI → |
|---|
