Obligaţia de a face. Decizia nr. 2159/2013. Curtea de Apel PITEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2159/2013 pronunțată de Curtea de Apel PITEŞTI la data de 12-06-2013 în dosarul nr. 22547/109/2012
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._ DECIZIE NR.2159/R-C.
Ședința publică din 12 Iunie 2013
Curtea compusă din:
Președinte: G. A., judecător
I. M., judecător
C. D., judecător
P. M., grefier
S-au luat în examinare, pentru soluționare, recursurile declarate de reclamantul M. E. I., cu domiciliul ales la Avocat D.C., în Pitești, ., . și de pârâta INSTITUȚIA P. – JUDEȚUL ARGEȘ, SERVICIUL PUBLIC COMUNITAR REGIM PERMISE DE CONDUCERE ȘI ÎNMATRICULARE A VEHICULELOR ARGEȘ, cu sediul în Pitești, Piața V. M. nr.1, județul Argeș, împotriva sentinței civile nr.3000 din 06.11.2012, pronunțată de Tribunalul Argeș, Secția civilă, complet specializat contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr._
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează că la dosar a fost depusă la data de 22.05.2013, o cerere din partea recurentului-reclamant prin care se menționează că a achitat taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar, conform înscrisurilor anexate și se solicită judecarea cauzei în lipsă.
Curtea, având în vedere actele și lucrările dosarului, precum și faptul că s-a solicitat judecarea în lipsă potrivit art.242 alin.2 Cod procedură civilă, constată recursurile în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra acestora.
CURTEA
Constată că prin cererea înregistrată la data de 4 octombrie 2012 și precizată ulterior, reclamantul M. E. I. a chemat în judecată pe pârâta Instituția P. Argeș - Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Autovehiculelor, solicitând obligarea acesteia să înmatriculeze autoturismul proprietatea sa marca Citroen Xsara Picasso nr.de identificare VF7CH9HYB39902234, fără plata taxei de poluare, precum și emiterea de numere provizorii de circulație până la rămânere irevocabilă a hotărârii.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că a achiziționat autoturismul din spațiul Comunității Europene și a solicitat înmatricularea acestuia depunând dosarul complet, dar intimata a refuzat înmatricularea fără plata taxei, susținând că numai instanța de judecată poate să dispună înmatricularea fără plata taxei pe poluare. Or, aceasta, așa cum s-a arătat și în cauza T., este neconformă cu normele Comunității Europene, constituind o discriminare a regimului fiscal aplicabil.
Tribunalul Argeș, Secția civilă, prin sentința civilă nr.3000/6 noiembrie 2012, a admis acțiunea precizată și a obligat pe pârâtă să înmatriculeze autoturismul marca Citroen Xsara Picasso, cu numărul de identificare VF7CH9HYB39902234, proprietatea reclamantului, fără plata taxei pe poluare, precum și să emită numere provizorii de circulație, valabile până la rămânerea irevocabilă a sentinței.
Cererea privind acordarea cheltuielilor de judecată a fost respinsă.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că prin art.1 din Legea nr.9/2012 s-a instituit cadrul legal privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, iar art.4 al aceluiași act normativ prevede când intervine obligația de plată a acesteia: cu ocazia înmatriculării unui autoturism rulat de către primul proprietar din România, și respectiv cu ocazia primei transcrierii a dreptului de proprietate în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr.571/2003 republicată.
Ulterior, prin O.U.G. nr.1/2012 s-a dispus suspendarea aplicării art.4 alin.2 și art.2 lit.i) ale Legii nr.9/2012, adică a normei care privește obligativitatea plății taxei pe poluare pentru autovehiculele rulate, înmatriculate deja în România și pentru care nu a fost achitată taxa specială prevăzută de art.2141 - 2143 din Legea nr.571/2003, republicată.
S-a constatat deci că această suspendare privește doar autovehiculele ce se cumpără de pe piața românească (națională), deja înmatriculate menținându-se însă pentru autovehiculele importate, rulate, care se înmatriculează pentru prima oară în România.
Prin urmare, instanța a apreciat că s-a creat o situație asemănătoare cu cea generată de prevederile O.U.G. nr.50/2008, republicată, specificul situației din speță fiind determinat de neconcordanța între prevederea internă și cea comunitară, a cărei analiză este recunoscută în jurisprudența Curții Europene de Justiție de la Luxemburg în competența instanței interne, care poate lăsa neaplicată norma internă dacă, prin aplicarea teoriei actului clar sau a teoriei actului clarificat, se constată că norma comunitară nu permite adoptarea respectivei norme interne.
Împotriva acestei sentințe, au formulat recurs reclamantul și pârâta.
Reclamantul a criticat sentința sub aspectul respingerii cererii sale de acordare a cheltuielilor de judecată, invocând încălcarea legii prin prisma motivului prevăzut de art.304 pct.9 din Codul de procedură civilă.
Pârâta Instituția P. Județul Argeș, a criticat sentința pentru motive încadrabile în dispozițiile art.304 pct.9 și art.3041 Cod procedură civilă și susținând că în mod greșit, instanța a reținut nesocotirea dispozițiilor art.90 din TCE de către Legea nr.9/2012, câtă vreme taxa are drept scop protecția mediului și este rezultatul negocierii dintre România și Comisia Europeană.
Achitarea acestei taxe nu se poate susține că este discriminatorie, câtă vreme ea se adresează tuturor autoturismelor second-hand, iar recurenta nu face decât să verifice existența dovezii de plată, fără să aibă atribuții în determinarea întinderii ei.
Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate, Curtea constată că recursul reclamantului este fondat, iar cel al pârâtei este nefondat, pentru următoarele considerente.
În ce privește recursul reclamantului, reține că prin sentința de mai sus a fost admisă acțiunea reclamantului și obligată pârâta să înmatriculeze autoturismul proprietatea acestuia, fără plata taxei pe poluare, precum și să emită numere provizorii de circulație, valabile până la rămânerea irevocabilă a acesteia, însă instanța i-a respins cererea privind acordarea cheltuielilor de judecată ocazionate de proces, fără nicio motivare.
Potrivit art.274 alin.1 din Codul de procedură civilă, partea care cade din pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată.
În cauză, prin admiterea acțiunii reclamantei, pârâta a căzut în pretenții, așa că în aplicarea dispoziției legale prezentate urma să fie obligată să-i plătească reclamantului cheltuielile de judecată pe care le-a efectuat, respectiv suma de 704 lei onorariu de avocat și taxă de timbru.
Neprocedând astfel, instanța a pronunțat o hotărâre nelegală și netemeinică ce urmează a fi modificată prin admiterea recursului reclamantului, în parte, în sensul obligării pârâtei la plata sumei de 704 lei cheltuieli de judecată.
În ce privește recursul formulat de pârâtă, argumentele invocate referitoare la compatibilitatea taxei pe poluare cu dreptul european, nu pot fi reținute, pornind chiar de la conținutul cererii de obligare la înmatriculare fără plata taxei, în care reclamantul, în mod corect, a arătat că norma internă este contrară dispozițiilor comunitare.
Chiar dacă taxa ar fi calculată și plătită în temeiul dispozițiilor Legii nr.9/2012, obligatorie pentru autoritatea administrativă, în cererea de înmatriculare fără plata acestei taxe, reclamantul a invocat faptul că aceste dispoziții sunt contrare normei supranaționale. S-a arătat că art.110 din TFUE, în raport de dispozițiilor art.148 Constituția României, are prioritate față de norma internă. O atare situație echivalează cu lipsa temeiului legal pentru plata creanței fiscale, care însă nu a fost analizată de către autoritatea administrativă.
Prin hotărârea din data de 7 aprilie 2011, Curtea Europeană de Justiție a reținut că taxa pe poluare instituită prin O.U.G. nr.50/2008, încalcă dispozițiile art.110 din TFUE, în condițiile în care discriminează autovehiculele introduse în țară față de cele aflate deja pe piața națională, care nu au fost supuse taxei pe poluare.
După prezentarea unei serii de argumente care confirmă legalitatea taxei instituită prin O.U.G. nr.50/2008, în raport cu normele dreptului comunitar, Curtea a reținut, că reglementarea în discuție are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30% din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie, nu sunt în nici un fel grevate de o astfel de sarcină fiscală. Totodată s-a reținut că nu se poate contesta că O.U.G. nr.50/2008 are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre (Paragraful 58 al hotărârii).
Independent de criteriile de determinare, de cuantumul taxei și de scopul pentru care o asemenea taxă a fost instituită, Curtea a considerat că o asemenea taxă are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fiind contrarie art.110 TFUE.
Curtea reține că prin Legea nr.9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, s-a abrogat O.U.G. nr.50/2008, însă deși s-a menționat că taxa se va numi “taxa pentru emisiile poluante”, s-au avut în vedere criterii de determinare și un mod de calcul similar cu cel impus de actul normativ anterior, analizat de Curtea de la Luxemburg, în cauza T. împotriva României.
Legea nouă a urmărit, tocmai în virtutea jurisprudenței T., înlăturarea discriminării reținută de Curte, impunând obligația de plată a taxei și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule (art.4 alin.2).
Un asemenea aspect nu schimbă însă faptul că la momentul solicitării înmatriculării fără plata taxei în cazul de față, criteriile de nediscriminare reținute în jurisprudența Curții Europene de Justiție nu erau îndeplinite, de vreme ce, criteriul nediscriminatoriu introdus prin art.4 alin.2 din Legea nr.9/2012 a fost suspendat de la aplicare prin O.U.G. nr.1/2012 până la 1.01.2013.
Prin urmare, instanța de fond a pronunțat o soluție care nu se impune a fi cenzurată, întrucât aceasta a dat dezlegarea corectă pricinii cu care a fost învestită în sensul interpretării cererii reclamantului prin prisma dispozițiilor normelor europene interpretate de Curtea de la Luxemburg.
Curtea reține că Serviciul Înmatriculări este obligat să înmatriculeze autoturismul numai în raport de dispozițiile art.7 din Ordinul nr.1501/2006, care se referă la documentele necesare operațiunii de înmatriculare. Ca atare, față de argumentele sus menționate rezultă că va efectua verificări numai în ceea ce privește celelalte elemente impuse de procedura de înmatriculare și înregistrare a autovehiculelor la autoritatea publică, cu excluderea verificării existenței sau nu a dovezii plății taxei.
Pentru toate aceste motive, Curtea, în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă, urmează a respinge ca nefondat recursul formulat de recurenta-pârâtă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de pârâta INSTITUȚIA P. – JUDEȚUL ARGEȘ, SERVICIUL PUBLIC COMUNITAR REGIM PERMISE DE CONDUCERE ȘI ÎNMATRICULARE A VEHICULELOR ARGEȘ, cu sediul în Pitești, Piața V. M. nr.1, județul Argeș, împotriva sentinței civile nr.3000/6 noiembrie 2012, pronunțată de Tribunalul Argeș, Secția civilă-Complet specializat contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr._ .
Admite recursul formulat de reclamantul M. E. I., cu domiciliul ales la Avocat D.C., cu sediul în Pitești, ., apt.5, județul Argeș.
Modifică sentința în parte în sensul că obligă pe pârâtă să plătească reclamantului suma de 704 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 12 iunie 2013, la Curtea de Apel Pitești, Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
Președinte, G. A. | Judecător, I. M. | Judecător, C. D. |
Grefier, P. M. |
Red.C.D./20.06.2013
GM/4 ex.
Jud.fond: M.C.-E.
| ← Obligaţia de a face. Decizia nr. 2158/2013. Curtea de Apel... | Pretentii. Decizia nr. 960/2013. Curtea de Apel PITEŞTI → |
|---|
