Obligaţia de a face. Decizia nr. 2319/2013. Curtea de Apel PITEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2319/2013 pronunțată de Curtea de Apel PITEŞTI la data de 21-05-2013 în dosarul nr. 24294/109/2012
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._ DECIZIA CIVILĂ NR. 2319/2013
Ședința publică din 21 Mai 2013
Curtea compusă din:
Președinte: C. P.-I., judecător
Judecător L. I.
Judecător N. S. Păștin
Grefier M. S.
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul formulat de pârâta I. P. - JUDETUL ARGES - SERVICIUL PUBLIC COMUNITAR REGIM PERMISE DE CONDUCERE SI INMATRICULARE A AUTOVEHICULELOR, împotriva sentinței civile nr.95 din 9 ianuarie 2013, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr._ .
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns avocat D. R. pentru intimata-reclamantă A. A. F., în baza împuternicirii avocațiale emisă de baroul Argeș - Cabinet de avocat, lipsind recurenta-pârâtă.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat cu taxa judiciară de timbru în sumă de 2 lei, conform chitanței nr._/13.05.2013 emisă de Primăria Municipiului Pitești și cu timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că prin serviciul registratură al instanței, s-au depus la dosar precizări formulate de recurenta-pârâtă.
Se comunică apărătorului intimatei-reclamante un exemplar de pe precizările formulate de recurenta-pârâtă.
Apărătorul intimatei-reclamante arată că nu sunt cereri prealabile acordării cuvântului asupra recursului.
Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra lui.
Apărătorul intimatei-reclamante solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței pronunțate de Tribunalul Argeș ca temeinică și legală. Precizează că nu se solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând în condițiile art.265 Cod procedură civilă,
Constată că, prin sentința civilă nr.95/9 ianuarie 2013, Tribunalul Argeș a admis acțiunea formulată de reclamanta A. A. F., așa cum a fost precizată, precizată, obligând pe pârâta Instituția P. Argeș - Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Autovehiculelor să înmatriculeze autoturismul proprietatea reclamantei marca Opel Astra, . WOLOAHL_, fără plata taxei speciale pentru emisiile poluante și să emită numere provizorii de circulație până la soluționarea irevocabilă a cauzei.
În motivare, instanța reține că, prin art.1 din Legea nr.9/2012 s-a instituit cadrul legal privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, iar art.4 al aceluiași act normativ prevede când intervine obligația de plată a acesteia: cu ocazia înmatriculării unui autoturism rulat de către primul proprietar din România, și respectiv cu ocazia primei transcrierii a dreptului de proprietate în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr.571/2003 republicată.
Ulterior, prin O.U.G. nr.1/2012 s-a dispus suspendarea aplicării art.4 alin.2 și art.2 lit.i) ale Legii nr.9/2012, adică a normei care privește obligativitatea plății taxei pe poluare pentru autovehiculele rulate, înmatriculate deja în România și pentru care nu a fost achitată taxa specială prevăzută de art.2141-2143 din Legea nr.571/2003, republicată. Măsura privește doar autovehiculele ce se cumpără de pe piața românească, deja înmatriculate menținându-se însă pentru autovehiculele importate, rulate, care se înmatriculează pentru prima oară în România.
Situație este asemănătoare cu cea generată de prevederile O.U.G.nr.50/2008, republicată, specificul situației din speță fiind determinat de neconcordanța între prevederea internă și cea comunitară, a cărei analiză este recunoscută în jurisprudența Curții Europene de Justiție de la Luxemburg în competența instanței interne, care poate lăsa neaplicată norma internă dacă, prin aplicarea teoriei actului clar sau a teoriei actului clarificat, se constată că norma comunitară nu permite adoptarea respectivei norme interne.
Împotriva sentinței, a formulat recurs pârâta Instituția P. Județul Argeș, criticând-o pentru motive încadrabile în dispozițiile art.304 pct.9 și art.3041 Cod procedură civilă și susținând că în mod greșit, instanța a reținut nesocotirea dispozițiilor art.90 din TCE de către Legea nr.9/2012, câtă vreme taxa are drept scop protecția mediului și este rezultatul negocierii dintre România și Comisia Europeană.
Achitarea acestei taxe nu se poate susține că este discriminatorie, câtă vreme ea se adresează tuturor autoturismelor second-hand, iar recurenta nu face decât să verifice existența dovezii de plată, fără să aibă atribuții în determinarea întinderii ei.
La data de 20 mai 2013, recurenta a precizat că înțelege să întemeieze în drept criticile formulate în recurs pe dispozițiile Legii nr.9/2012.
Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate, Curtea constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Susținerea potrivit căreia taxa pe poluare ar fi una compatibilă cu TFUE, este nefondată.
Art.110 din Tratat, în raport de dispozițiilor art.148 Constituția României, are prioritate față de norma internă.
Ca atare, perceperea unei asemenea taxe se face în lipsa temeiului legal pentru plata creanței fiscale, autoritatea administrativă a statului neverificând cererea ce i-a fost adresată de către petent, cu prilejul înmatriculării..
Astfel, prin hotărârea din data de 7 aprilie 2011, Curtea Europeană de Justiție a reținut că taxa pe poluare instituită prin O.U.G.nr.50/2008 încalcă dispozițiile art.110 din TFUE, în condițiile în care discriminează autovehiculele introduse în țară față de cele aflate deja pe piața națională, care nu au fost supuse taxei pe poluare. Curtea a constatat că reglementarea în discuție are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30% din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie, nu sunt în nici un fel grevate de o astfel de sarcină fiscală. Totodată s-a reținut că nu se poate contesta că O.U.G.nr.50/2008 are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre (Paragraful 58 al hotărârii).
Independent de criteriile de determinare, de cuantumul taxei și de scopul pentru care o asemenea taxă a fost instituită,s-a concluzionat că o asemenea taxă are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fiind contrarie art.110 TFUE.
Prezenta instanță, observând că, prin Legea nr.9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, abrogându-se O.U.G.nr.50/2008, a schimbat denumirea taxei în cea de „taxa pentru emisiile poluante criteriile de determinare și modul de calcul rămân, însă, similare celor cuprinse în actul normativ anterior, analizat de Curtea de la Luxemburg, în cauza T. împotriva României.
Legea nouă a urmărit înlăturarea discriminării reținută de Curte în cauza T., impunând obligația de plată a taxei și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule (art.4 alin.2).
Întrucât, însă, criteriul nediscriminatoriu introdus prin art.4 alin.2 din Legea nr.9/2012 a fost suspendat de la aplicare prin O.U.G.nr.1/2012 până la 1.1.2013, în realitate, remedierea situației neconforme dreptului comunitar nu a avut loc, la momentul solicitării înmatriculării fără plata taxei în cazul de față.
Prin urmare, instanța de fond corect a aplicat cererii reclamantei dispozițiile normelor europene interpretate de Curtea de la Luxemburg.
Curtea reține că Serviciul Înmatriculări era obligat să înmatriculeze autoturismul numai cu verificarea cerințelor art.7 din Ordinul nr.1501/2006, referitoare la documentele necesare operațiunii de înmatriculare, respectiv, numai în ceea ce privește celelalte elemente impuse de procedura de înmatriculare și înregistrare a autovehiculelor la autoritatea publică, cu excluderea verificării existenței sau nu a dovezii plății taxei neconforme din punct de vedere comunitar.
De aceea, în temeiul art.312 alin.1 Cod procedură civilă, urmează ca recursul să fie respins, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de pârâta INSTITUȚIA P. - JUDEȚUL ARGEȘ - SERVICIUL PUBLIC COMUNITAR REGIM PERMISE DE CONDUCERE ȘI ÎNMATRICULARE A AUTOVEHICULELOR, împotriva sentinței civile nr.95/9 ianuarie 2013, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr._, intimată fiind reclamanta A. A. F..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 21.05.2013, la Curtea de Apel Pitești, Secția I-a civilă.
Președinte, C. P.-I. | Judecător, L. I. | Judecător, N. S. Păștin |
Grefier, M. S. |
Red.C.P.-I./24.05.2013
GM/2 ex.
Jud.fond: N.S.
| ← Pretentii. Decizia nr. 1132/2013. Curtea de Apel PITEŞTI | Obligaţia de a face. Decizia nr. 1668/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
