Pretentii. Decizia nr. 1633/2013. Curtea de Apel PITEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1633/2013 pronunțată de Curtea de Apel PITEŞTI la data de 10-05-2013 în dosarul nr. 4973/109/2012
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._ DECIZIE NR. 1633/R-C.
Ședința publică din 10 Mai 2013
Curtea compusă din:
Președinte: A. T., judecător
Judecător I. B.
Judecător G. A.
Grefier I. P.
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de reclamantul G. G., domiciliat în Pitești, ., ., județul Argeș, împotriva sentinței nr. 2099 din 21 septembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Argeș – secția civilă în dosarul nr._, intimate fiind pârâtele ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE PITEȘTI, cu sediul în Pitești, ., județul Argeș și ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, cu sediul în București, Splaiul Independenței nr. 294, corp A, sector 6.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns avocat D. R. pentru recurentul-reclamant, în baza împuternicirii avocațiale depuse la dosar, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul recurentului-reclamant depune la dosar borderou cu înscrisuri și precizează că cererea de chemare în judecată privește două autoturisme. De asemenea, arată că nu mai are cereri de formulat.
Față de această susținere, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Apărătorul recurentului-reclamant solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Argeș la data de 20.04.2012, reclamantul G. G. a solicitat în contradictoriu cu pârâții Administrația F. pentru Mediu și Administrația Finanțelor Publice Pitești ca instanța prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea deciziei de calcul a taxei de poluare și obligarea pârâților la restituirea taxei de poluare în cuantum de 3824 lei.
În motivarea cererii s-a arătat că a achiziționat autovehiculul marca Ford tip KA și că cu ocazia înmatriculării a fost obligat să plătească taxă de poluare deși aceasta contravine art.90 TUE.
La data de 23.05.2012 a fost depusă întâmpinare de Administrația Finanțelor Publice, prin care s-a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive.
Prin sentința nr.2099/21 septembrie 2012, Tribunalul Argeș a respins excepțiile invocate și a respins cererea.
Pentru a pronunța soluția instanța a reținut, în ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a AFP Pitești, că potrivit art. 1 din OUG 50/2008, taxa de poluare constituie venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu, însă calculul și colectarea ei sunt atribuții ale autorității fiscale teritoriale în a cărei evidență este înregistrat contribuabilul ca plătitor de impozite și taxe (art. 5 din același act normativ). Or, aceste prevederi legale conferă legitimare procesuală pasivă organului fiscal în cererea de restituire întemeiată pe prevederile art.21 alin.4 din O.G. nr.92/2003, acesta având totodată acțiune în garanție sau în regres împotriva autorității care gestionează respectiva taxă.
În ce privește fondul cauzei, Tribunalul a reținut că pentru a se invoca existența unei neconcordanțe între legislația națională și legislația comunitară este necesar ca legislația comunitară să fie aplicabilă rationae materiae. Nu se poate invoca legislația comunitară în situația în care nu se pune în discuție încălcarea libertății de circulație a mărfurilor prevăzută de art.110 TFUE. Primul paragraf al articolului 110TFUE interzice fiecărui stat membru să aplice produselor celorlalte state membre impozite interne mai mari decât cele care se aplică produselor naționale similare. Aceste dispoziții ale Tratatului vizează garantarea neutralității depline a impozitelor interne față de concurența dintre produsele care se află deja pe piața internă și produsele din import. Art.110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională (în acest sens: CJCE, hotărârea 7 aprilie 2011, T. contra României, C-402/09, pct.61).
În speță, Tribunalul a reținut că deși reclamantul G. G. a fost citat cu mențiunea de a face dovada achiziției intracomunitare, respectiv a faptului că autovehiculul a fost achiziționat dintr-un alt stat membru al Uniunii Europene și de a depune dovada plății taxei de poluare, acesta nu s-a conformat acestei obligații conform art.1169 Cod civil, astfel că tribunalul a apreciat că nu s-a demonstrat incidența în cauză a dispoziției art.110 TFUE.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs G. G. solicitând admiterea acestuia și obligarea pârâtei să restituie taxa pentru cele două autoturisme.
În motivare se arată că a achiziționat cele două autoturisme înmatriculate anterior în spațiul Uniunii Europene, Ford KA și Opel Astra Cabrio, pentru care a achitat taxe de poluare la A.F.P. Pitești și pentru care a solicitat restituirea, cererea fiind însă refuzată.
Se arată că se depune alăturat dovada înmatriculării într-un stat membru al Uniunii Europene, însă recursul nu este însoțit de asemenea înscrisuri.
Recurentul a formulat cerere de preschimbare a termenului de judecată, cererea fiind respinsă prin încheierea din 11 ianuarie 2013.
La termenul din 10 mai 2013 recurentul, prin apărător, a depus la dosar: decizie de calcula taxei pe poluare pentru auto Ford Ka, chitanța aferentă, contract de vânzare cumpărare, dovada înmatriculării autoturismului în Germania, decizie de calcula taxei pe poluare pentru auto Opel Astra Cabrio, chitanța aferentă, contract de vânzare cumpărare, dovada înmatriculării autoturismului în Germania.
Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor invocate, în raport de probatoriul administrat în cauză, Curtea constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Reclamantul a achitat taxa pe poluare în valoare de 2.270 lei la 28.12.2010, pentru autovehiculul Opel Astra Cabrio fiind emisă decizia de calcul a taxei pe poluare nr._/21.12.2010, pentru care ulterior a solicitat restituirea (filele 5-7).
De asemenea, reclamantul a achitat taxa pe poluare în valoare de 1.554 lei la 29.09.2008, pentru autovehiculul Ford KA fiind emisă decizia de calcul a taxei pe poluare nr._/29.09.2008, pentru care ulterior a solicitat restituirea (filele 9-11).
În acest context, solicitându-se în fața instanței restituirea taxelor pe poluare achitate, instanța în mod corect a solicitat prin citație reclamantului dovada achiziției intracomunitare (fila 22 dosar fond), fără ca acesta să se conformeze.
Înscrisurile solicitate au fost depuse abia în recurs, față de acestea, în raport de dispozițiile art.1169 cod civil anterior, instanța reținând incidența jurisprudenței T. împotriva României, prin prisma dispozițiilor normative interne aplicabile, respectiv O.U.G. nr.50/2008.
În primul rând, Curtea reține că atât A.F.P. cât și A.F.M. au calitate procesuală pasivă.
Astfel, potrivit art.1 alin.1 teza a doua din O.U.G. nr.50/2008, reluate ulterior în art. 1 și 5 din L. nr.9/2012, taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule constituie venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu, astfel că aceasta justifică cerința calității procesuale pasive ca beneficiar al taxei.
De asemenea, potrivit art.5 alin.1 din O.U.G. nr.50/2008, taxa se calculează de autoritatea fiscală competentă, pe baza documentelor din care rezultă dovada dobândirii dreptului de proprietate asupra autovehiculului și elementele de calcul al taxei, depuse de către contribuabilul care intenționează să efectueze înmatricularea, astfel că A.F.P. care întocmește deciziile de calcul a taxei are la rândul său calitate procesuală pasivă, ca emitent al actelor fiscale.
Din punct de vedere procesual reclamantul se îndreaptă împotriva celui care i-a încasat taxa efectiv, astfel că pentru recuperarea sumei astfel încasată, dar transmisă mai departe către A.F.M., se impunea aplicarea prevederilor care protejează dreptul de regres, ceea ce pârâta A.F.P. nu a înțeles să facă (filele 14-17 dosar fond).
Pe fond, Curtea reține că taxa în discuție trebuie analizată prin prisma dispozițiilor art.90 TCE, actual art.110 TFUE, așa cum a reținut și Curtea de Justiție de la Luxemburg, în cauza T. împotriva României, din data de 7 aprilie 2011. Curtea a reținut că taxa pe poluare instituită prin O.U.G. nr.50/2008, încalcă dispozițiile art.110 din TFUE, în condițiile în care discriminează autovehiculele introduse în țară față de cele aflate deja pe piața națională, care nu au fost supuse taxei pe poluare.
Art.110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională. O.U.G. nr.50/2008 are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre (Paragraful 58 al hotărârii).
Se constată că argumentele instanței europene, care au determinat concluzia Curții, nu țin de criteriile folosite de legiuitorul român pentru determinarea taxei pe poluare, pe care le declară corespunzătoare și conforme dreptului comunitar (Paragraf 47 din cauza 402/09), dar s-a reținut efectul descurajant al unei asemenea taxe, în sine, pentru importul autovehiculelor de ocazie.
Taxa pe poluare prevăzută de O.U.G. nr.50/2008 a fost preluată în dispozițiile Legii nr.9/2012, care a intitulat-o taxă pentru emisii poluante, dar care menține aceleași criterii de determinare, astfel că jurisprudența T. împotriva României rămâne incidentă.
Pe de altă parte, Curtea reține că prin Legea nr.9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, care a abrogat O.U.G. nr.50/2008, s-a impus obligația de plată a taxei și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule (art.4 alin.2). Ca atare, legea nouă a urmărit, tocmai în virtutea jurisprudenței T., înlăturarea discriminării reținută de curte, impunând obligația de plată a taxei și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule (art.4 alin.2).
Un asemenea aspect nu schimbă însă faptul că la momentul perceperii taxelor în cazul de față, criteriile de nediscriminare reținute în jurisprudența Curții Europene de Justiție nu erau îndeplinite, deoarece legea nouă nu se poate aplica situațiilor juridice anterioare.
În privința actualizării sumei de restituit, Curtea reține că în jurisprudența recentă a Curții Europene de la Luxemburg (c.-565/2011, I. vs.AFP Sibiu) s-a dispus că actualizarea acestei taxe se realizează în raport de data plății efective, Curtea de la Luxemburg arătând că “Dreptul Uniunii trebuie interpretat în sensul că se opune unui regim național, precum cel în discuție în litigiul principal, care limitează dobânzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a acestei taxe.”
Totodată, în paragraful nr.23 al hotărârii sus menționate se reține că “atunci când un stat membru a încasat taxe cu încălcarea normelor dreptului Uniunii, justițiabilii au dreptul la restituirea nu numai a taxei percepute fără temei, ci și a sumelor plătite acestui stat sau reținute de acesta în legătură directă cu taxa respectivă. Aceasta cuprinde și pierderile reprezentate de indisponibilizarea sumelor ca urmare a exigibilității premature a taxei (a se vedea Hotărârea din 8 martie 2001, Metallgesellschaft și alții, C‑397/98 și C‑410/98, R.., p. I‑1727, punctele 87-89, Hotărârea din 12 decembrie 2006, Test Claimants in the FII Group Litigation, C‑446/04, R.., p. I‑_, punctul 205, Hotărârea Littlewoods Retail și alții, citată anterior, punctul 25, precum și Hotărârea din 27 septembrie 2012, Zuckerfabrik Jülich și alții, C‑113/10, C‑147/10 și C‑234/10, nepublicată încă în Repertoriu, punctul 65).”
Curtea a arătat astfel că pierderea suferită de contribuabil depinde în special de durata indisponibilizării sumei plătite fără temei cu încălcarea dreptului Uniunii și se raportează la perioada cuprinsă între data plății fără temei a taxei în cauză și data restituirii acesteia.
Pentru aceste considerente, în temeiul art.312 Cod procedură civilă, Curtea va admite recursul, va modifica sentința în sensul că va admite în parte cererea, va anula deciziile de calcul a taxei și va dispune obligarea A.F.P. și A.F.M. să restituie reclamantului sumele de 2.270 lei și 1.554 lei, achitate cu titlu de taxe pe poluare, actualizate până la data plății efective.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de recursul declarat de reclamantul G. G., domiciliat în Pitești, ., ., județul Argeș, împotriva sentinței nr.2099/21 septembrie 2012, pronunțată de Tribunalul Argeș, Secția civilă în dosarul nr._, intimate fiind pârâtele ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE PITEȘTI, cu sediul în Pitești, ., județul Argeș și ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, cu sediul în București, Splaiul Independenței nr.294, Corp A, sector 6.
Modifică sentința în sensul că admite în parte cererea, anulează deciziile nr._/2008 și nr._/2010 și obligă Administrația Finanțelor Publice și Administrația F. pentru Mediu să restituie reclamantului sumele de 2.270 lei și 1.554 lei, cu titlu de taxă poluare, actualizate până la data plății efective.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 10 mai 2013, la Curtea de Apel Pitești, Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
Președinte, A. T. | Judecător, I. B. | Judecător, G. A. |
Grefier, I. P. |
Red.A.T./14.05.2013
GM/4 ex.
Jud.fond: V.T.
| ← Obligaţia de a face. Decizia nr. 3547/2013. Curtea de Apel... | Pretentii. Decizia nr. 2865/2013. Curtea de Apel PITEŞTI → |
|---|
