Pretentii. Decizia nr. 2186/2013. Curtea de Apel PITEŞTI

Decizia nr. 2186/2013 pronunțată de Curtea de Apel PITEŞTI la data de 13-05-2013 în dosarul nr. 11012/109/2012

Operator date 3918

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PITEȘTI

SECȚIA I CIVILĂ

DOSAR NR._ DECIZIA CIVILĂ NR. 2186/2013

Ședința publică din 13 Mai 2013

Curtea compusă din:

Președinte: G. N., judecător

Judecător: Florinița C.

Judecător: I. R.

Grefier: P. B.

S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul civil declarat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE ARGEȘ – PENTRU ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE PITEȘTI, împotriva sentinței civile nr.2296 din 02 octombrie 2012, pronunțată de Tribunalul Argeș – Secția civilă, în dosarul nr._ .

La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile procesuale, respectiv recurenta-pârâtă Direcția Generală a Finanțelor Publice Argeș – Pentru Administrația Finanțelor Publice Pitești, intimatul-reclamant T. M. A. G. și intimata-pârâtă Administrația F. pentru Mediu.

Procedura, legal îndeplinită.

Recursul este scutit de plata taxei de timbru.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că prin motivele de recurs, pârâta a solicitat judecata cauzei în lipsă.,potrivit disp.art.242 alin.2 Cod procedură civilă.

Curtea, în temeiul art.150 Cod procedură civilă, declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.

CURTEA

Deliberând, în condițiile art.256 Cod procedură civilă, asupra recursului civil de față, a reținut următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Argeș la data de19.06.2012 reclamantul T. M. A. G. a chemat în judecată pe pârâtele MINISTERUL FINANTELOR - A. FINANTELOR PUBLICE P., A. F. PENTRU MEDIU solicitând restituirea de către pârâte a sumei de 1.807 lei reprezentând taxă pe poluare plus dobânda aferentă.

În motivarea acțiunii s-a arătat că petentul a achiziționat un autoturism marca Citroen C4 an fabricație 2006, pentru înmatricularea căruia i-a fost impusă plata taxei de 1.807 lei cu titlu de taxă de poluare, ce contravine normelor dreptului comunitar.

Prin întâmpinarea depusă de AFP Pitești la data de 01.10.2012, a solicitat respingerea acțiunii pe motiv că taxa de poluare încasată este legală, iar cererea de restituire nu se justifică. Totodată s-a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive.

Prin sentința civilă nr.2296/02 octombrie 2012 Tribunalul Argeș a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Finanțelor Publice și a respins acțiunea față de acesta ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

A fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive și a inadmisibilității invocate de pârâta AFP Pitești ca neîntemeiate.

A fost admisă acțiunea formulată de reclamant și obligate pârâtele să restituie reclamantei suma de 1.807 lei, reprezentând taxă de poluare.

În adoptarea acestei soluții, tribunalul a reținut în esență că, excepția lipsei calității procesuale pasive a A.F.P. prin DGFP Argeș, este nefondată, deoarece aceasta a emis actul în baza căruia s-a calculat taxa pe poluare și are atribuții date de lege în ce privește încasarea, dar și restituirea eventualelor taxe plătite de către contribuabili.

În ce privește posibilitatea intimatei pârâte AFP (prin DGFP Argeș) să restituie suma, în speță este aplicabilă procedura prev. de art.8 din HG nr. 686/2008 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a OUG 50/2008, abrogată prin Legea nr.9/2012 care se aplică pentru identitate de rațiune juridică și atunci când restituirea se dispune cu privire la întreaga taxă și pentru motivul neconformității normei interne care a impus-o cu norma comunitară. Prin urmare, restituirea cade în sarcina organului fiscal care a și încasat suma, chiar dacă cel care va suporta restituirea este bugetul F. pentru Mediu.

Tribunalul a constatat că rezultatul procedurii administrative, era absolut previzibil și ineficient pentru reclamant, contestația administrativă a acestuia neputând fi admisă în condițiile în care organul administrativ fiscal face strict aplicarea normei interne și nu are posibilitatea interpretării dispozițiilor acesteia în lumina normelor cu forță juridică superioară făcând parte din dreptul comunitar.

În speță, s-a invocat neconcordanța legii interne prin care taxa pe poluare a fost introdusa prin OUG nr.50/2008, care a suferit modificări prin OUG nr.108/2008, OUG nr.208/2008, OUG nr.117/2009, OUG nr.118/2010 cu legislația comunitară. Or, România este stat membru al UE începând cu 01.01.2007, astfel că de atunci se aplică disp.art.148 alin.2 din Constituția României, conform căruia legislația comunitară cu caracter obligatoriu prevalează legii interne, jurisdicția națională garantând îndeplinirea acestei cerințe (alin.4 al aceluiași articol). OUG 50/2008 a fost abrogata prin Legea nr.9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, act normativ in vigoare la data la care reclamantul s-a adresat paratei cu cererea de restituire a taxei.

Prin Legea 157/2005, statul nostru și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile din tratatele originare ale Comunității, dinainte de aderare. Judecătorul național are competența, atunci când dă efect direct disp.art.110 din Tratat, să aplice procedurile naționale, de așa manieră ca drepturile prev. de Tratat să fie efectiv protejate. Scopul general al art.110 este acela de a asigura libera circulație a mărfurilor. Acest articol se referă la impozitele și taxele interne care impun o sarcină fiscală mai consistentă produselor provenite din alte state membre, în comparație cu produsele interne.

În privința reglementarilor comunitare în materie, instanța retine că, potrivit art.110 din Tratatul de Funcționare a Uniunii Europene (în continuare TFUE) nici un stat membru nu aplica, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne naționale similare. Scopul general al art.110 este acela de a asigura libera circulație a mărfurilor, cu referire la impozitele si taxele interne care impun o sarcina fiscala consistenta produselor provenind din alte state membre, prin comparație cu produsele interne.

Din dispozițiile Legii nr.9/2012 –forma în vigoare - rezultă că pentru un autoturism produs în România sau alt stat membru al UE nu se percepe taxa pentru emisiile poluante la o noua înmatriculare, daca anterior autoturismul a fost înmatriculat tot în România. Aceeași taxă se percepe însă dacă autoturismul produs în țară sau în alt stat membru este înmatriculat prima data în România.

În consecința, instanța a reținut că Legea nr.9/2012 este contrara art. 110 din TFUE, fiind destinata sa diminueze introducerea in tara a unor autoturisme deja înmatriculate . membru, cum este cazul de față. Or, după aderarea României la UE, aceasta soluție nu este admisibila, întrucât norma fiscală națională diminuează sau este susceptibila sa diminueze consumul produselor importate, influențând astfel decizia consumatorilor.

Chiar daca taxa pentru emisiile poluante nu reprezintă o taxa vamala directa, față de caracterul sau special si aplicabilitatea discriminatorie intre autoturismele second-hand deja înmatriculate in România si cele cu proveniența din alte state, este evident caracterul sau echivalent al unei taxe vamale.

Instanța a apreciat că taxa pentru emisiile poluante reprezintă un obstacol în calea liberei circulații a mărfurilor în cadrul Comunității, iar reglementarea acesteia nu poate fi justificata prin satisfacerea unor cerinte obligatorii ale interesului public.

În același sens s-a pronunțat și Curtea de Justiție a Uniunii Europene prin hotărârea pronunțata la 7 aprilie 2011 in cauza C-402/09 T. c. României, stabilind ca art.110 se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicata autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, daca regimul acestei masuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează importul de vehicule de ocazie, fără însă a descuraja cumpărarea de vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzura pe piața naționala.

TCE, în prezent Tratatul de Funcționare a Uniunii Europene, a creat „o noua ordine juridica” în dreptul internațional (denumita astfel de Curtea Europeana de Justiție in cazul V. Gend en Loss, 1963), caracterizată prin faptul că are efect direct și se bucură de supremație (prioritate) în raport cu ordinea juridică internă. Aceste principii au fost consacrate și de art.148 alin.2 din Constituția României, potrivit cărora prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne.

În termen legal pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Argeș pentru Administrația Finanțelor Publice Pitești a formulat recurs împotriva sentinței tribunalului, pe care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, sub următoarele aspecte:

1. În mod greșit a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a Administrației Finanțelor Publice Pitești, cu toate că potrivit art.1 alin.2 din Legea nr.9/2012, taxa de poluare constituie venit la bugetul F. pentru Mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu.

Așadar, numai această ultimă instituție are calitate procesuală pasivă în cauză.

2. Greșită este și obligarea ambelor pârâte la restituirea taxei în cuantum de 1.807 lei și anularea deciziei privind stabilirea taxei pentru emisiile poluante.

Astfel, decizia reprezintă un act administrativ fiscal – titlu de creanță, în sensul art.41 din O.G. nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală și al pct.107.1 din H.G. nr.1050/2004 de aprobare a O.G.nr.92/2003.

Câtă vreme legislația fiscală prevede în mod expres plata taxei de poluare cu prilejul primei înmatriculăr, rezultă că aceasta este în mod legal datorată.

Astfel, reclamantul a achitat această taxă în mod benevol, înțelegând să respecte prevederile legale în vigoare, iar actul în temeiul căruia a plătit taxa nu este actul administrativ fiscal - decizia de calcul -, ci Legea nr.9/2012.

Restituirea solicitată de reclamant nu poate fi încadrată în niciuna dintre ipotezele stabilite de art.117 lit.a-h din Codul de procedură fiscală, acțiunea fiind inadmisibila.

3. În mod greșit a fost obligată pâtâta la plata cheltuielilor de judecată, deși nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.274 alin.1 Cod procedură civilă, în sensul că nu se poate reține o culpă procesuală a pârâtei care.

Analizând sentința recurată în raport de criticile formulate, Curtea reține următoarele:

Primul motiv de recurs este nefondat.

Cât privește calitatea procesuală pasivă a pârâtei A.F.P. Pitești sub aspectul restituirii taxei de poluare, Curtea constată că aceasta este justificată, neavând relevanță faptul că suma s-a făcut venit la bugetul fondului pentru mediu gestionat de Administrația F. pentru Mediu, câtă vreme Administrația Finanțelor Publice Pitești a fost cea care a calculat taxa și a încasat-o.

Potrivit art.5, art.10 și art.12 din Legea nr.9/2012 și dispozițiilor cap.VI din Normele metodologice de aplicare a acesteia, aprobate prin H.G. nr.9/2012, în vigoare la data la care reclamanta a efectuat plata taxei, restituirea sumelor reprezentând diferențe de taxe plătite se solicită de la organul fiscal, chiar dacă, la momentul plății taxei, aceasta a fost virată la bugetul F. pentru Mediu, administrat de Administrația F. pentru Mediu.

Prin urmare, dacă organul fiscal are competența de a restitui diferențele de taxe pe poluare, pentru identitate de rațiune juridică are competența de a restitui și întreaga taxă, atunci cât restituirea se impune pentru motivul neconformității normei interne care a stabilit taxa cu norma comunitară.

Ca atare, Administrația Finanțelor Publice Pitești are calitate procesuală pasivă în cauză.

Al doilea motiv de recurs este nefondat.

Sub aspectul încadrării cererii de restituire în cazurile exprese prevăzute de art.117 lit.a-h Cod procedură fiscală, Curtea constată că cererea se circumscrie dispozițiilor art.117 lit.d, conform cărora ”Se restituie, la cerere, debitorului următoarele sume: d) cele plătite ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale”, întrucât taxa pe poluare urmează regimul juridic al impozitelor, taxelor, contribuțiilor și al altor sume datorate bugetului general consolidat, reglementat de Codul de procedură fiscală, potrivit art.12 alin.1 și 2 din O.U.G. nr.196/2005 privind Fondul pentru Mediu. De asemenea, sunt incidente dispozițiile O.M.F.P. nr.1899/2004.

Pe de altă parte, este nefondată apărarea pârâtei privind imposibilitatea restituirii taxei ca urmare a achitării în mod benevol a acesteia.

Achitarea taxei de poluare este o condiție prealabilă înmatriculării, astfel că reclamantul a fost nevoit să plătească taxa respectivă pentru a putea înmatricula autoturismul și a-l putea folosi pe drumurile publice din România.

În altă ordine de idei, în acțiunea sa reclamantul a invocat neconcordanța între prevederea internă și cea comunitară, a cărei analiză este recunoscută în jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene în competența instanței interne, ce poate lăsa neaplicată norma internă dacă, prin aplicarea teoriei actului clar sau a teoriei actului clarificat, constată că norma comunitară nu permite adoptarea respectivei norme interne.

Legea nr.9/2012 a preluat prevederile O.U.G. nr.50/2008, stabilind plata taxei pentru emisiile poluante atât pentru autovehiculele înmatriculate pentru prima dată în România, cât și pentru autovehiculele deja înmatriculate în România și revândute.

Ulterior însă, prin O.U.G. nr.1/2012, aplicarea respectivei obligații pentru autovehiculele deja înmatriculate în România și revândute a fost suspendată începând cu data de 31.01.2012 până la data de 01.01.2013, ceea ce a însemnat continuarea situației existente în perioada aplicării O.U.G. nr.50/2008 și ca atare, a stării de discriminare constatată de C.J.U.E. prin hotărârea pronunțată în cauza T..

Prin hotărârea din data de 7 aprilie 2011 pronunțată în cauza I. T./Statul român, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a reținut că taxa pe poluare instituită prin O.U.G. nr.50/2008 încalcă dispozițiile art.110 din T.F.U.E., în condițiile în care discriminează autovehiculele introduse în țară față de cele aflate deja pe piața națională, care nu au fost supuse taxei pe poluare. Art.110 trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională. O.U.G. nr.50/2008 are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre (paragraful 58 al hotărârii).

Se constată că, deși argumentele instanței europene, care au determinat concluzia Curții, nu țin de criteriile folosite de legiuitorul român pentru determinarea taxei pe poluare, pe care le declară corespunzătoare și conforme dreptului comunitar (paragraful 47), s-a reținut efectul descurajant al unei asemenea taxe, în sine, pentru importul autovehiculelor de ocazie.

Constatând că taxa pe poluare are efect descurajant pentru importul autoturismelor provenite din alte state membre ale Uniunii Europene, fiind contrară dispozițiilor art.110 T.F.U.E., rezultă că taxa percepută în cauza de față este stabilită în temeiul unei dispoziții contrare normei comunitare, așa cum corect a reținut instanța de fond.

Și ultimul motiv de recurs este nefondat.

Conform art.274 alin.1 Cod procedură civilă, partea care cade în pretenții va fi obligată la cerere să plătească cheltuielile de judecată.

Textul sancționează culpa procesuală a părții, care a determinat declanșarea procesului.

Culpa procesuală este consecința în plan procesual a încălcării legislației europene, imputabilă autorității care a încasat taxa nelegal.

Pentru toate aceste considerente, Curtea, în temeiul art.312 Cod procedură civilă va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul formulat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE ARGEȘ pentru ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE PITEȘTI împotriva sentinței civile nr.2296 din 02 octombrie 2012, pronunțată de Tribunalul Argeș – Secția civilă, în dosarul nr._, intimați fiind reclamantul T. M. A. G. și pârâta ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13 mai 2013, la Curtea de Apel Pitești – Secția I civilă.

Președinte,

G. N.

Judecător,

Florinița C.

Judecător,

I. R.

Grefier,

P. B.

Red.F.C.

Tehnored.C.B.

2 ex./2.05.2013

Jud. fond: M. D. B.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Pretentii. Decizia nr. 2186/2013. Curtea de Apel PITEŞTI