Suspendare executare act administrativ. Decizia nr. 1184/2013. Curtea de Apel PITEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1184/2013 pronunțată de Curtea de Apel PITEŞTI la data de 05-04-2013 în dosarul nr. 17610/109/2012/a1
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._ DECIZIE NR.1184/R-C.
Ședința publică din 5 Aprilie 2013
Curtea compusă din:
Președinte: A. T. – judecător
Judecător: I. B.
Judecător: S. U.
Grefier: Drăguța-I. C.
S-a luat în examinare pentru soluționare, recursul declarat de reclamantul V. C., cu domiciliul în municipiul Pitești, .-5, ., apt.17, județul Argeș, împotriva încheierii din 31 octombrie 2012, pronunțată de Tribunalul Argeș, Secția civilă, Complet specializat de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr._ , intimată fiind pârâta AGENȚIA DE PLĂȚI ȘI INTERVENȚIE PENTRU AGRICULTURĂ – CENTRUL JUDEȚAN ARGEȘ, cu sediul în municipiul Pitești, ..44, județul Argeș.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este timbrat cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 5,oo lei, potrivit chitanței nr._ din 04.04.2013, și cu timbrul judiciar în valoare de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că la dosar prin compartimentul registratură, la data de 31 martie 2013 s-a depus întâmpinare formulată de intimata-pârâtă, la data de 04.04.2013 s-au depus de către recurent-reclamant concluzii scrise și cerere prin care solicită lăsarea cauzei la a doua strigare, iar la data de 05.04.2013 s-a depus de către recurentul-reclamant un borderou cu înscrisuri în susținerea recursului, după care:
Față de cererea formulată de recurentul-reclamant prin compartimentul registratură, Curtea dispune lăsarea cauzei la a doua strigare.
La a doua strigare a cauzei a răspuns consilier juridic I. L. pentru intimata-pârâtă, lipsă fiind recurentul-reclamant.
Reprezentantul intimatei-pârâte depune la dosar delegație de reprezentare și solicită lăsarea cauzei la a treia a strigare pentru a lua cunoștință de conținutul înscrisurilor depuse la dosar de către recurentul-reclamant.
Instanța, față de cererea formulată, dispune lăsarea cauzei la a III-a strigare.
La a III-a strigare a cauzei a răspuns consilier juridic I. L. pentru intimata-pârâtă, lipsă fiind recurentul-reclamant.
La solicitarea instanței, reprezentantul intimatei-pârâte precizează că actul administrativ este motivat în limita legislației care este foarte vastă.
Reprezentantul intimatei-pârâte arată că nu mai are alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, și solicită acordarea cuvântului pentru dezbateri asupra recursului.
Curtea, față de cererea formulată, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri asupra recursului.
Consilier juridic I. L., având cuvântul pentru intimata-pârâtă, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței pronunțată de instanța de fond.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față:
Constată că prin cererea înregistrată la 09.08.2012 reclamantul V. C. a chemat în judecată pe pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură – Centrul Județean Argeș, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța în cauză să se dispună anularea deciziei nr.8157/09.07.2012 – 1578 de soluționare a contestației nr.8157/18.06.2012, a procesului verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr.5074/11.04.2012, iar pe cale de consecință exonerarea de plată a sumei de 11.036,68 lei, precum și anularea deciziei nr.8158/09.07.2012 – 1704 de soluționare a contestației nr.8157/18.06.2012 și a procesului verbal nr.5996/11.05.2012, iar pe cale de consecință exonerarea de plata sumei de 18.563,89 lei. Totodată, s-a solicitat suspendarea executării proceselor verbale nr.5074/11.04.2012 și nr.5996/11.05.2012, cu plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii s-a subliniat că prin procesul verbal de constatare a neregulilor și stabilire a creanțelor bugetare nr.5074/2012 și a procesului verbal nr.5996/11.05.2012 s-a reținut în sarcina sa obligația de plată a sumei de 11.036,68 lei, respectiv a sumei de 18.563,89 lei, cu titlu de creanțe bugetare.
Baza legală a verificării și întocmirii proceselor verbale susmenționate a fost OUG nr.66/2011, temei legal pe care reclamantul îl consideră inaplicabil în cauză.
De asemenea, s-a susținut că OUG nr.66/2011 a intrat în vigoare la 30.06.2011, astfel că el nu se poate aplica asupra faptelor sau actelor juridice realizate înainte de ., respectiv cu privire la decizia de plată nr._/27.06.2009 și nr._/22.06.2011 pe care le invocă pârâta, întrucât s-ar încălca principiul neretroactivității legii.
O altă susținere referitoare la nelegalitatea actelor administrative a căror anulare se solicită este nulitatea acestora pentru nemotivarea în fapt.
S-a susținut că pârâta nu a dovedit încadrarea în niciuna dintre ipotezele textului de lege în ceea ce privește presupusa obligație de plată reținută în cuprinsul procesului verbal nr.5074/11.04.2012, respectiv procesul verbal nr.5996/11.05.2012.
În acest sens a precizat că deși art.46 Cod procedură fiscală nu prevede că lipsa motivelor de fapt atrage nulitatea actului administrativ fiscal, nu înseamnă că autoritățile publice pot nesocoti art.43 alin.2 Cod procedură fiscală, privitor la elementele care nu sunt prevăzute de art.46 Cod procedură fiscală ce prevede nulitățile exprese și absolute.
Cu privire la celelalte dispoziții a opinat că nu sunt aplicabile prevederile art.105 alin.2 Cod procedură civilă, raportat la art.2 alin.3 din Codul de procedură fiscală, articole încălcate de către pârâtă.
Reclamantul a învederat că pârâta a motivat artificial și total confuz fapta reținută în sarcina sa, fiind absolut evidentă vătămarea adusă intereselor sale, din moment ce fundamentul proceselor verbale este constatarea neregulilor care conduc la obligația de a restitui fondurile primite.
Totodată, s-a susținut că autoritatea pârâtă nu a apelat la dispozițiile OG nr.79/2003, cum era corect, ci la dispozițiile OUG nr.66/2011, dar care era inaplicabilă în speță, împrejurare în raport de care ambele titluri de creanță sunt nule.
În fine, s-a susținut că scopul unui act administrativ fiscal nu poate fi decât concordant cu scopul general al legislației fiscale și anume acela de a realiza o impunere legală și echitabilă.
Orice act administrativ care se află în disonanță cu scopul legii este un act ilegal, ceea ce atrage nulitatea acestuia, vătămarea adusă presupusului debitor fiind indubitabilă.
Cu privire la solicitarea de suspendare a celor două procese verbale de constatare a neregulilor s-a susținut că sunt îndeplinite cerințele art.14 și 15 din Legea nr.554/2004, respectiv dovedirea parcurgerii procedurii prealabile, existența cazului bine justificat și prevenirea unei pagube iminente.
Condiția existenței cazului bine justificat rezidă din faptul că există o îndoială puternică și evidentă asupra prezumției de legalitate ce constituie unul din fundamentele caracterului executoriu al actelor administrativ fiscale, în cauza de față insistându-se pe conținutul superficial și sumar al motivării faptei comise de reclamant.
Cea de-a doua condiție rezidă din susținerea că, dintr-un abuz de putere și fără niciun temei de factori concreți și reali, prin invocarea unui temei de drept inaplicabil cauzei se creează condiții susceptibile de a-i produce un prejudiciu greu și imposibil de înlăturat, cu consecința negative asupra familiei reclamantului prin implicațiile pe care le-ar avea plata imediată a sumei pretins datorate asupra posibilităților sale de trai.
În susținere s-au depus înscrisuri filele 9-47.
P. întâmpinarea formulată la 12.09.2012 pârâta a solicitat respingerea cererii reclamantului invocând în principal respingerea cererii de suspendare ca fiind lipsită de obiect, cu motivarea că, în fapt, nu există faza de executare silită a debitului constatat prin procesele verbale ce fac obiectul primului petit al cererii.
Astfel, s-a susținut că atât la momentul solicitării, dar și pe parcursul derulării prezentului proces, nefiind începută o executare silită, suspendarea solicitată nu are obiect.
Pe fond, s-a solicitat respingerea cererii de suspendare pentru neîndeplinirea condițiilor imperative impuse de art.14 din Legea nr.554/2004.
Tribunalul Argeș, prin încheierea din 31.10.2012, a respins excepția inadmisibilității și, totodată, a respins ca nefondată cererea de suspendare formulată de reclamant.
Pentru a se pronunța în sensul arătat instanța de fond a reținut, în ceea ce privește excepția de inadmisibilitate invocată de pârâtă, netemeinicia acesteia pe considerentul că reclamantul a formulat plângere prealabilă în care a solicitat revocarea în tot a actelor administrative atacate.
În legătură cu fondul cauzei s-a reținut că prin actele administrative contestate s-a dispus obligarea reclamantului la plata sumei de 18.563,89 lei ca urmare a constatării unor nereguli în administrarea fondurilor ce i-au fost atribuite.
Or, potrivit art.14 din Legea 554/2004 pentru a se putea dispune suspendarea executării actului administrativ este necesară îndeplinirea cumulativă a două condiții, respectiv existența unui caz bine justificat și a unei pagube iminente.
De asemenea, potrivit art.2 lit.t) din Legea 554/2004 cazul bine justificat constă în acele împrejurări legale de starea de fapt și de drept, de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actelor administrative
Tribunalul a constatat că o astfel de situație ar putea exista în cazul în care un act administrativ nu ar fi semnat de organul emitent sau ar fi emis de un organ necompetent.
Pe de altă parte, actul administrativ se bucură de o prezumție de legalitate și este executoriu din oficiu, fără a mai fi necesară alte formalități în acest sens.
În cauză, tribunalul a reținut că reclamantul nu a indicat nici un motiv pentru care actele atacate este vădit nelegal ci s-a rezumat la apărări ce țin de fondul cauzei, astfel că aceste apărări nu pot fi examinate în profunzime în cadrul procesual de față, fiind necesară administrarea unui probatoriu mai complex.
De asemenea, s-a reținut că reclamantul prin motivul invocat în cerere nu a demonstrat existența unor motive temeinice care să creeze o îndoială serioasă asupra legalității actelor administrative atacate.
Așadar, s-a menționat că instanța, în soluționarea cererii de suspendare nu se poate apleca asupra fondului actelor administrative decât în măsura depistării unor vădite neregularități ce pot fi constatate printr-o analiză sumară a actelor atacate.
Cele două condiții reglementate de disp.art.14 din Legea nr. 554/2004 se cer a fi îndeplinite în mod cumulativ astfel încât neîndeplinirea condiției cazului bine justificat atrage respingerea cererii de suspendare fără a mai fi necesară analizarea celei de-a doua condiții.
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs în termen legal reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie în sensul că, în mod greșit, instanța de fond a reținut că cererea sa nu îndeplinește condițiile impuse de art.14 din Legea nr.554/2004, republicată.
Or, în literatura de specialitate s-a arătat, făcându-se trimitere la practica judiciară constantă, că au fost considerate împrejurări de fapt sau de drept care au capacitatea să producă o îndoială serioasă asupra prezumției de legalitate de care se bucură un act administrativ: emiterea unui act administrativ de un organ necompetent sau cu depășirea competenței, dar și ca actul administrativ să fi fost emis în temeiul unor dispoziții legale declarate neconstituționale, precum și nemotivarea actului administrativ.
S-a susținut că exemplele de mai sus nu sunt situații limitative, instanța putând aprecia în funcție de situația concretă dacă se impune suspendarea executării actului administrativ.
În cauza de față se susține că nemotivarea în drepta celor două acte administrative reprezintă un caz bine justificat menit să conducă la suspendarea executării acestora.
S-a învederat că autoritatea pârâtă, în cuprinsul actelor administrative emise, folosește fraze care nu dovedesc legalitatea măsurilor luate față de acesta.
Totodată, în conținutul actelor administrative se găsesc inconsecvențe de raționament ale organului emitent care omite să realizeze un control temeinic și să motiveze în fapt și în drept măsura luată.
Ca o concluzie, se susține că autoritatea pârâtă nu identifică expres care sunt erorile și de unde rezultă diferențele de calcul.
Se critică și faptul că de vreme ce este îndeplinită prima condiție a cazului justificat prin faptul că actele administrative sunt nule și cea de-a doua condiție a prejudiciului iminent este îndeplinită prin implicațiile pe care le-ar avea, plata imediată a sumei pretins datorate asupra posibilităților sale de trai.
În concluzie, s-a solicitat admiterea recursului, modificarea încheierii și admiterea cererii sale cu consecința suspendării executării actelor administrativ fiscale contestate.
Examinând recursul prin prisma criticilor aduse, pe care Curtea le-a încadrat pe temeiul art.304 pct.9 Cod procedură civilă, dar și sub toate aspectele conform art.3041 Cod procedură civilă, Curtea reține că acesta este nefondat, pentru cele ce se vor expune în continuare.
Într-adevăr, potrivit disp.art.14 din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004, se poate dispune suspendarea actului administrativ contestat dacă sunt îndeplinite imperativ două cerințe, respectiv cazul bine justificat și paguba iminentă.
Suspendarea executării unui act administrativ este, așadar, o măsură de excepție care întrerupe temporar executarea.
Așa cum s-a menționat anterior, norma specială evocată statornicește două condiții imperative ce trebuie îndeplinite cumulativ, pentru ca o persoană să poată cere și obține suspendarea executării până la pronunțarea instanței de fond.
Astfel, în conformitate cu art.2 alin.1 lit.t) din actul normativ precitat „cazul bine justificat” constă în acele împrejurări legate de starea de fapt și de drept de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actelor administrative, iar în definiția regăsită la lit.ș) din același articol, „pagubă iminentă” reprezintă evenimentul viitor și previzibil.
În verificarea îndeplinirii acestei condiții instanța are posibilitatea să efectueze numai o cercetare sumară a aparenței dreptului, deoarece în cadrul procedurii prevăzută de lege pentru suspendarea executării actului administrativ nu poate fi prejudecat fondul litigiului.
Împrejurările de natură a crea o îndoială asupra legalității actelor administrative, în condițiile în care nu se pot antama în această etapă procesuală aspecte de fond, rezultă din inconsecvențe de raționament ale organului emitent.
Deși existența cazului bine justificat nu presupune prezentarea unor dovezi de nelegalitate evidentă, deoarece în acest fel s-ar prejudeca fondul cauzei, totuși din analiza la nivel formal a argumentelor invocate de reclamant să rezulte o îndoială serioasă asupra actului administrativ contestat.
Or, în cauza de față simplele afirmații cu privire la nelegalitatea unui act administrativ nu pot face dovada ilegalității vădite a acestuia, ci ele trebuie să aibă în vedere condițiile de fond și de formă ale emiterii sale, precum și oportunitatea emiterii acestuia.
Reclamantul, în motivarea cererii, susține că instituția pârâtă a dispus obligarea sa în temeiul unei reglementări inaplicabile materiei respective, motive care, însă, țin efectiv de analiza detaliată a textelor legale aplicate în speța de față, ceea ce ar însemna trecerea la analiza fondului cauzei, precum și motive legale de modul în care au fost interpretate și aplicate normele legale, aspecte care, de asemenea, vizează fondului cauzei, or, această analiză nu se poate realiza în procedura sumară a cererii întemeiată pe art.14 din Legea nr.554/2004.
P. urmare, atâta timp cât Curtea a constatat că prima condiție nu este îndeplinită nu mai este necesară verificarea celei de-a doua condiții prevăzută la lit.ș) a art.2 din Legea nr.554/2004.
Față de considerentele expuse, neexistând motive care să conducă la modificarea sau casarea încheierii recurate, Curtea, în temeiul art.312 alin.1 Cod procedură civilă, coroborat cu dispozițiile Legii nr.554/2004, republicată, urmează să respingă recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul V. C., domiciliat în Pitești, .-5, ., ., împotriva încheierii din data de 31 octombrie 2012 pronunțată de Tribunalul Argeș – Secția civilă, complet specializat de contencios administrativ și fiscal, intimată fiind AGENȚIA DE PLĂȚI ȘI INTERVENȚII PENTRU AGRICULTURĂ – CENTRUL JUDEȚEAN ARGEȘ, cu sediul în Pitești, ..44, județul Argeș.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 5 aprilie 2013, la Curtea de Apel Pitești – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
Președinte, A. T. | Judecător, I. B. | Judecător, S. U. |
Grefier, Drăguța-I. C. |
Red.I.B.
EM/2 ex./09.04.2013
Jud.fond N.S.
| ← Obligaţia de a face. Decizia nr. 3650/2013. Curtea de Apel... | Pretentii. Decizia nr. 2186/2013. Curtea de Apel PITEŞTI → |
|---|
