Pretentii. Decizia nr. 245/2013. Curtea de Apel PITEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 245/2013 pronunțată de Curtea de Apel PITEŞTI la data de 25-01-2013 în dosarul nr. 12080/109/2012
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._ DECIZIE NR.245/R-C.
Ședința publică din 25 Ianuarie 2013
Curtea compusă din:
Președinte: A. A. T. – judecător
Judecător: I. B.
Judecător: A. T.
Grefier: Drăguța-I. C.
S-a luat în examinare pentru soluționare, recursul declarat de pârâta DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE ARGEȘ PENTRU ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE PITEȘTI, cu sediul în municipiul Pitești, ., județul Argeș, împotriva sentinței civile nr.2715 din 23.10.2012, pronunțată de Tribunalul Argeș, Secția civilă, Complet specializat de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr._, intimați fiind pârâta ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, cu sediul în București, ..294, . 6, și reclamanta N. M., cu domiciliul în ., nr.429, județul Argeș.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că la dosar prin compartimentul registratură, la data de 21 ianuarie 2013, s-au depus concluzii scrise, în două exemplare, formulate de intimata-reclamantă, după care:
Curtea, raportat la actele și lucrările de la dosar, văzând că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, constată recursul în stare de judecată și îl reține pentru soluționare.
CURTEA
Asupra recursului de față, constată următoarele:
La data de 22.06.2012, reclamanta N. M. a solicitat în contradictoriu cu pârâtele Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Pitești, Administrația F. pentru Mediu, anularea deciziei de calcul al taxei de poluare și obligarea pârâtelor la restituirea sumei de 11.805 lei cu dobânda legală actualizată la rata inflației și cheltuieli de judecată.
În motivare, a arătat că a cumpărat un autoturism marca Daf, fabricat în anul 2004 cu scopul de a-l înmatricula în România. La Registrul Auto Român pentru a face omologarea, identificarea si actele necesare înmatriculării i-a fost percepută taxa de poluare în cuantum de 11.805 lei, deși autovehiculul a mai fost înmatriculat la data de 28.05.2004, această taxă fiind necuvenită raportat la faptul că România este membră a Comunității Europene. S-a solicitat admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.
Direcția G. a Finanțelor Publice Argeș reprezentând interesele Administrației Finanțelor Publice Pitești a depus întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Administrației Finanțelor Publice Pitești, arătând că în conformitate cu art.5 din O.U.G. nr.50/2008 Administrația Finanțelor Publice Pitești în calitate de autoritate fiscală competentă are atribuții numai în ceea ce privește calculul valorii taxei de poluare, iar prin trezorerie are atribuția de a încasa taxa respectivă și de a o vira în contul Administrației F. pentru Mediu, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii arătând în esență că în cauză numai Administrația F. pentru Mediu are calitatea de a gestiona taxa de poluare.
Prin sentința civilă nr.2715/23.10.2012, Tribunalul Argeș a respins excepția lipsei calității procesuale pasive și a inadmisibilității invocate de pârâta A.F.P. Costești, prin D.G.F.P. Argeș, ca neîntemeiate, a admis acțiunea, a anulat decizia decalcul nr._/18.07.2011, emisă de A.F.P. Pitești și a obligat pe pârâte să restituie reclamantei suma de 11.805 lei, reprezentând taxă de poluare precum și dobânda legală calculată de la data introducerii acțiunii, respectiv 22.06.2012 și până la data plății efective. Pârâtele au fost obligate și la plata sumei de 643,5 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.
Ulterior, prin încheierea din 6 noiembrie 2012, instanța a admis cererea de îndreptare a erorii materiale strecurată în sentința nr.2715/2012, în sensul că a trecut corect ca pârâtă pe A.F.P. Pitești, iar nu A.F.P. Costești.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul s-a pronunțat mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii, reținând că excepția lipsei calității procesuale pasive este neîntemeiată, întrucât prin calitate procesuală se înțelege titlul legal care îndreptățește (sau obligă) o persoană să fie parte în proces; în speță s-a constatat pe de o parte că pârâta A.F.P. Pitești are calitate de autoritate fiscală competentă cu atribuții în ceea ce privește calculul valorii taxei de poluare, iar prin trezorerie are atribuția de a încasa taxa respectivă și de a o vira în contul Administrației de Mediu.
Pe fondul cauzei, tribunalul a reținut că reclamanta a solicitat în contradictoriu cu pârâtele anularea deciziei de calcul al taxei de poluare și obligarea pârâtelor la restituirea sumei de 11.805 lei, cu dobânda legală actualizată la rata inflației și cheltuieli de judecată cu motivarea că a cumpărat un autoturism marca Daf, fabricat în anul 2004, cu scopul de a-l înmatricula în România, iar la Registrul Auto Român pentru a face omologarea, identificarea și actele necesare înmatriculării i-a fost percepută taxa de poluare în cuantum de 11.805 lei, deși autovehiculul a mai fost înmatriculat la data de 28.05.2004, această taxă fiind necuvenită raportat la faptul că România este membră a Comunității Europene.
Pârâta D.G.F.P. Argeș - Administrația Finanțelor Publice Pitești a invocat în apărare prevederile O.U.G. nr.50/2008, modificată ulterior, act normativ în analizarea căruia tribunalul a reținut că, acesta este contrar dispozițiilor art.110 din Tratat, întrucât este destinat să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second-hand, înmatriculate în alt stat membru UE.
discriminarea este realizată de legiuitor, care a legat plata taxei de poluare de faptul înmatriculării, deși din preambulul O.U.G. nr.50/2008, rezultă că s-a urmărit asigurarea protecției mediului prin realizarea unor programe și proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului, ceea ce implică instituirea unei taxe pe poluare pentru toate autoturismele aflate în trafic, potrivit principiului „poluatorul plătește”.
Or, prin Hotărârea din 7.04.2011, CEJ a reținut că taxa pe poluare instituită prin O.U.G. nr.50/2008 încalcă disp.art.110 din TFUE, în condițiile în care discriminează autoturismele introduse în țară față de cele aflate deja pe piața națională, care nu au fost supuse taxei pe poluare.
În cauza C-402/09 T. s-a statuat că art.110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare care se aplică unor autoturisme cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie, având aceeași vechime și aceeași uzură pe piața națională.
Aceeași soluție a fost pronunțată de CEJ prin hotărârea dată în cauza N., în care s-au pus în discuție variantele taxei de poluare aplicabile în perioada 15.12._10, Curtea stabilind că art.110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație în statul membru menționat a vehiculelor de ocazie cumpărate din alte state membre fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și uzură pe piața națională.
Art.110 TFUE ar fi golit de sensul și de obiectivul său dacă statelor membre le-ar fi permis să instituie noi taxe care au ca obiect sau ca efect descurajarea vânzării de produse importate în favoarea vânzării de produse similare disponibile pe piața națională și introduse pe această piață înainte de . taxelor menționate. O astfel de situație ar permite statelor membre să eludeze, prin instituirea unor impozite interne, al căror regim este stabilit astfel încât să aibă efectul descris mai sus, interdicțiile prevăzute la art.28 TFUE, 30 TFUE și 34 TFUE.
Constatând că taxa pe poluare are efect descurajant pentru importul autoturismelor provenite din alte state membre ale UE, fiind contrară dispozițiilor art.110 TFUE, tribunalul a reținut astfel că taxa percepută în cauză este stabilită în temeiul unei dispoziții contrare normei comunitare. Decizia T. vs.România, este una de interpretare, iar efectele ei se produc independent de data nașterii raporturilor juridice, condițiile ce se cer a fi îndeplinite fiind ca statul respectiv să fie membru al UE, iar raporturile juridice să fie născute după aderare. În cauza T. nu s-a dispus nici-o limitare în timp a efectelor acestei hotărâri, astfel că interpretarea este valabilă pentru raporturile juridice născute după aderarea României la U.E.
În ce privește faptul că la 12.01.2012 a intrat în vigoare Legea nr.9/2012, tribunalul a apreciat că acest act normativ nu se poate aplica unor situații anterioare, deoarece la momentul emiterii deciziei de calcul și al plății taxei criteriile de nediscriminare, așa cum sunt redate de CEJ, nu erau îndeplinite.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Direcția G. a Finanțelor Publice Argeș pentru Administrația Finanțelor Publice Pitești solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței și respingerea acțiunii formulate.
În motivarea recursului formulat se arată că sentința este nelegală prin prisma incidenței excepției lipsei calității sale procesuale pasive, susținând că aceasta revine Administrației F. de Mediu, ca instituție care are atribuția de a gestiona taxa de poluare, potrivit art.1 din O.U.G. nr.50/2008.
Sunt învederate prevederile art.1 și art.5 din O.U.G. nr.50/2008, arătându-se că A.F.P. nu are calitate procesuală pasivă în raport cu restituirea taxei.
Desființarea plății taxei poate antrena desființarea operațiunii de înmatriculare, ceea ce nu poate fi admis.
Se critică acordarea dobânzii de vreme ce taxa a fost achitată benevol de către reclamantă.
De asemenea, se critică acordarea cheltuielilor de judecată, deoarece nu sunt întrunite cerințele art.274 Cod procedură civilă.
Se solicită judecata în lipsă.
N. M. a formulat în recurs concluzii scrise.
Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor invocate și în raport de probatoriul administrat în cauză, Curtea constată că recursul nu poate fi primit, pentru următoarele considerente:
Reclamanta a solicitat calcularea taxei pe poluare pentru autoturismul marca Daf, achiziționat în spațiul Uniunii Europene, înmatriculat pentru prima dată în anul 2004, fiind emisă de către Administrația Finanțelor Publice Pitești decizia de calcul a taxei pe poluare nr._/18.07.2011 (fila 4 dosar fond) prin care s-a determinat cuantumul taxei pe poluare datorat.
Taxa a fost achitată la data de 5.08.2011, potrivit chitanței, depusă la dosarul de fond (fila 5).
Ulterior, reclamanta a solicitat restituirea taxei pe poluare, deoarece aceasta a fost stabilită contrar normelor Uniunii Europene.
Față de jurisprudența CEJ și de decizia pronunțată în recurs în interesul Legii nr.24/2011, Curtea reține că nu se poate pretinde aplicarea art.205 și urm. din Codul de procedură fiscală, în condițiile în care o asemenea procedură nu ar asigura respectarea principiului priorității dreptului comunitar, în raport cu dreptul intern, și a eficienței normei comunitare. Este concluzia care rezultă din jurisprudența Curții europene, enunțată în afacerea Metallgesellschaft Ltd și alții, Hoechst AG și Hoechst (UK) Ltd în cauzele conexate C-397/98 și C-410/98, în care s-a decis că dreptul comunitar se opune ca o instanță națională să respingă sau să reducă o cerere de rambursare, din singurul motiv că acestea nu au utilizat căile legale aflate la dispoziția lor pentru a contesta deciziile de respingere ale administrației financiare, invocând supremația și efectul direct al dispozițiilor juridice comunitare, în timp ce legislația națională nu permitea, în nici un caz, ca o astfel de cerere să fie admisă (par.107).
Dezlegarea menționată a fost dată și de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, prin decizia nr.24/14.11.2011, în care s-a reținut că procedura de contestare prevăzută de art.7 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.50/2008 raportat la art.205-218 din Codul de procedură fiscală nu se aplică în cazul cererilor de restituire a taxei de poluare.
Totodată, Curtea reține că atât A.F.P. cât și A.F.M. au calitate procesuală pasivă.
Astfel, potrivit art.1 alin.1 teza a doua din O.U.G. nr.50/2008, în vigoare la data achitării taxei, aceasta constituie venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu, astfel că aceasta justifică cerința calității procesuale pasive ca beneficiar al taxei.
De asemenea, potrivit art.5 alin.1 din același act normativ, taxa se calculează de autoritatea fiscală competentă, astfel că A.F.P. care întocmește deciziile de calcul a taxei are la rândul său calitate procesuală pasivă, ca emitent al actelor fiscale.
Ca atare, nu se poate constata lipsa calității procesuale pasive a recurentei.
Faptul că, în virtutea disponibilității, reclamanta a constituit cadrul procesual pasiv prin chemarea în judecată a ambelor pârâte, a A.F.P. și a Administrației F. pentru Mediu, și aceasta din urmă având calitate procesuală pasivă, față de prevederile O.U.G. nr.50/2008, care fac referire la această autoritate, nu înlătură calitatea procesuală pasivă a recurentei.
Obligarea ambelor pârâte la restituirea taxei achitate de către reclamantă nu schimbă cadrul procesual pasiv iar lipsa unei cereri de regres împotriva beneficiarului taxei nu poate atrage consecința admiterii prezentului recurs, instanța neputând proceda din oficiu.
În primul rând, din punct de vedere procesual reclamantul se îndreaptă împotriva celui care i-a încasat taxa efectiv, iar în al doilea rând, pentru recuperarea sumei astfel încasată, dar transmisă mai departe către A.F.M., se impunea aplicarea prevederilor care protejează dreptul de regres, ceea ce pârâta nu a înțeles să facă.
Curtea reține că situația se încadrează în prevederile art.117 alin.1 lit.d) din O.G. nr.92/2003, care reglementează restituirea sumelor plătite ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale. Or, instanța de fond a motivat detaliat neconformitatea normei interne cu cea europeană în raport de jurisprudența CEJ împotriva României în cauza T., rezultând astfel că s-a făcut o greșită aplicare a legii.
Pe de altă parte, asupra fondului, Curtea reține că prin Legea nr.9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, care a abrogat O.U.G. nr.50/2008, s-a impus obligația de plată a taxei și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule (art.4 alin.2).
Un asemenea aspect nu schimbă însă faptul că la momentul perceperii taxei în cazul de față, criteriile de nediscriminare reținute în jurisprudența Curții Europene de Justiție nu erau îndeplinite, legea nouă neputând să se aplice unor situații anterioare, pentru a confirma o cauză de nulitate.
De altfel, criteriul nediscriminatoriu introdus prin art.4 alin.2 din Legea nr.9/2012 a fost suspendat de la aplicare prin O.U.G. nr.1/2012.
În ce privește dobânda acordată prin sentința atacată, Curtea constată că instanța a făcut corect aplicarea prevederilor legale.
Astfel, în hotărâre s-a făcut numai trimitere la dobânda legală, urmând ca aceasta să se determine în condițiile art.124 Cod procedură fiscală, care consacră modul în care se acordă dobânzi în cazul sumelor de restituit sau de rambursat de la buget.
Legea arată că pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget, contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art.117 alin.2) și (21) sau la art.70, după caz, până la data stingerii prin oricare dintre modalitățile prevăzute de lege. Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor.
Reclamanta a sesizat autoritatea administrativă pentru restituirea sumei, anterior declanșării prezentului proces, potrivit adresei nr._/1.06.2012 (fila 6 dosar fond), însă răspunsul a fost negativ.
În acest context, corect s-a reținut incidența art.117 Cod procedură fiscală, iar reclamanta a solicitat obligarea la plata dobânzii, instanța dispunând acordarea acestora ținând seama de data sesizării tribunalului, de cuantumul sumei și de plata efectivă, fără a realiza un calcul în acest scop, acesta urmând a se efectua în faza de executare.
În ce privește cheltuielile de judecată, Curtea constată că în mod corect prima instanță a reținut incidența art.274 Cod procedură civilă, față de soluția pronunțată, cerințele realității necesității și proporționalității cheltuielilor fiind îndeplinite.
Astfel, potrivit chitanțelor de la filele 19-22, reclamanta a achitat onorariul de avocat și a achitat taxele de timbru, potrivit dispozițiilor Legii nr.146/1997.
Cuantumul onorariului de avocat respectă principiul proporționalității față de dispozițiile art.274 Cod procedură civilă, prin raportare la cuantumul taxei de restituit, la complexitatea dosarului și la munca prestată de avocat.
Pentru aceste considerente, în temeiul art.312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de pârâta DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE ARGEȘ pentru ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE PITEȘTI, cu sediul în municipiul Pitești, ., județul Argeș, împotriva sentinței civile nr.2715/23.10.2012, pronunțată de Tribunalul Argeș, Secția civilă-Complet specializat de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr._ , intimați fiind pârâta ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, cu sediul în București, ..294, . 6 și reclamanta N. M., cu domiciliul în . nr.429, județul Argeș.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 25 ianuarie 2013, la Curtea de Apel Pitești, Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
Președinte, Judecător, Judecător,
A. A. T. I. B. A. T.
Grefier,
Drăguța-I. C.
Red.A.T./29.01.2013
GM/2 ex.
Jud.fond: M.D.-B.
| ← Obligaţia de a face. Decizia nr. 2962/2013. Curtea de Apel... | Pretentii. Decizia nr. 3263/2013. Curtea de Apel PITEŞTI → |
|---|
