Pretentii. Decizia nr. 3240/2013. Curtea de Apel PITEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3240/2013 pronunțată de Curtea de Apel PITEŞTI la data de 08-10-2013 în dosarul nr. 24819/109/2012
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._ DECIZIA CIVILĂ NR.3240/2013
Ședința publică din 08 octombrie 2013
Curtea compusă din:
Președinte: L. I., judecător
Judecător: N. S. Păștin
Judecător: C. P.-I.
Grefier: N. S. M.-B.
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Argeș – reprezentând interesele Administrației Finanțelor Publice a Municipiului Pitești împotriva sentinței civile nr.650/30 ianuarie 2013 pronunțate de Tribunalul Argeș – Secția civilă în dosarul nr._ .
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile, respectiv recurenta-pârâtă, intimatul-reclamant B. M. și intimata-pârâtă Administrația F. pentru Mediu.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxelor judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că, prin motivele de recurs, pârâta a solicitat judecata cauzei în lipsă.
Nefiind chestiuni prealabile, Curtea constată pricina în stare de judecată și având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, cu respectarea dispozițiilor art.242 alin.(2) din Codul de procedură civilă, reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Deliberând, în condițiile art.256 Cod procedură civilă;
Constată că, prin sentința civilă nr.650/30 ianuarie 2013, Tribunalul Argeș, respingând excepțiile lipsei calității procesuale pasive a pârâtei A.F.P.Pitești și inadmisibilității, a admis, în parte, acțiunea precizată formulată de reclamantul B. M., a anulat decizia de calcul a taxei de poluare nr._/2009 emisă de pârâta A.F.P.Pitești și a obligat pe pârâta Administrația F. pentru Mediu să restituie reclamantului suma de 1987 lei reprezentând taxă specială pentru emisiile poluante. Au fost respinse capetele de cerere privind dobânda și cheltuielile de judecată.
În considerentele acestei sentințe, tribunalul a reținut că în cursul anului 2009, reclamantul a achiziționat din spațiul comunitar un autoturism marca Opel Astra, fabricat în anul 1994, pentru înmatricularea căruia i-a fost impusă plata sumei de 1987 lei cu titlu de taxă de poluare.
Prima instanță de fond a reținut că potrivit art.90 alin.1 și 2 din Tratatul Comunității Europene, nici un stat membru nu aplică direct sau indirect produselor altor state membre, impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică direct sau indirect produselor naționale similare. De asemenea, nici un stat membru nu poate impune asupra produselor altor state membre impozite interne de natură să acorde protecție indirectă altor produse.
Tribunalul a mai reținut că dispozițiile art.214 și art.2142 Cod fiscal sunt contrare celor din textul legal sus-menționat, întrucât prin instituirea taxei de primă înmatriculare se acordă protecție indirectă autoturismelor înmatriculate pentru prima oară în România în raport cu cele înmatriculate pentru prima oară într-un alt stat membru.
Cum potrivit art.148 alin.2 din Constituția României, normele internaționale prevalează celor interne atunci când acestea din urmă sunt contrare primelor, acțiunea reclamantului a fost admisă în parte, așa cum s-a arătat.
Excepția lipsei calității procesuale pasive a A.F.P. a fost respinsă, deoarece a emis actul în baza căruia s-a calculat taxa pe poluare și are atribuții date de lege în ce privește încasarea, dar și restituirea eventualelor taxe plătite de către contribuabili.
Și excepția de inadmisibilitate invocată a fost respinsă, deoarece nu se solicită anularea chitanței, care nu ar reprezenta un act fiscal, ci a deciziei de calcul a taxei pe poluare.
Capătul de cerere privind dobânda a fost respins, deoarece nu se poate reține culpa procesuală a pârâtelor.
Și capătul de cerere privind acordarea cheltuielilor de judecată a fost respins, întrucât art.274 Cod procedură civilă, prevede că pârâtul trebuie să cadă în culpă procesuală. Or, instituțiile statului (pârâtele) pot doar să aplice, respectiv să execute legea, numai instanța fiind abilitată să o și interpreteze, astfel că nu se poate reține culpa pârâtelor în emiterea deciziei de calcul și încasarea taxei pe poluare.
În termen legal, pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Argeș, reprezentând interesele Administrației Finanțelor Publice Pitești, a formulat recurs împotriva sentinței tribunalului, pe care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
În motivarea recursului se susține că hotărârea este nelegală întrucât în mod eronat prima instanță de fond a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Administrației Finanțelor Publice Pitești, fără a avea în vedere dispozițiile art.1 alin.1 din O.U.G. nr.50/2008, potrivit cărora taxa pe poluare constituie venit la bugetul F. pentru Mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu, motiv pentru care este singura instituție care are calitate procesuală pasivă în cauză.
Totodată, potrivit Codului civil, orice plată presupune o datorie, iar ceea ce s-a plătit nu poate fi restituit. A.F.P. Pitești nu a avut niciodată calitatea de accipiens în raport cu reclamantul, taxa fiind datorată legal Administrației F. pentru Mediu.
Sentința a fost criticată și sub aspectul anulării greșite a deciziei de calcul a taxei de poluare, care reprezintă un act administrativ fiscal-titlu de creanță în sensul pct.107.1 din H.G. n.1050/2004.
De asemenea recurenta a precizat că principiul „poluatorul plătește”, pe care se bazează și instituirea taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, este un principiu acceptat la nivelul Uniunii Europene. Așadar, taxa se aplică tuturor autovehiculelor care nu au mai fost înmatriculate în România, fie românești, fie străine.
Curtea, examinând sentința prin prisma criticilor aduse, constată recursul ca nefiind fondat, pentru cele ce se vor arăta:
Calitatea procesuală pasivă presupune existența unei identități între persoana pârâtului și titularul obligației din raportul juridic dedus judecății.
În materia contenciosului administrativ, calitatea procesuală pasivă într-o acțiune în anularea unui act administrativ o are autoritatea emitentă a actului administrativ atacat.
În speță, decizia de calcul a cărei anulare se solicită a fost emisă de către pârâta A.F.P. Pitești, astfel încât aceasta are calitate procesuală pasivă sub aspectul acestui capăt de cerere.
Referitor la calitatea procesuală pasivă a pârâtei A.F.P. Pitești sub aspectul restituirii, Curtea constată că prin sentința recurată aceasta nu a fost obligată la restituire alături de Administrația F. pentru Mediu.
Pe fondul cauzei, Curtea reține că tribunalul a pronunțat o sentință legală și temeinică, întrucât specificul situației este determinat de invocarea neconcordanței între prevederea internă și cea comunitară, a cărei analiză este recunoscută în jurisprudența Curții Europene de Justiție de la Luxemburg în competența instanței interne, care poate lăsa neaplicată norma internă dacă prin aplicarea teoriei actului clar sau a teoriei actului clarificat, constată că norma comunitară nu permite adoptarea respectivei norme interne.
Prin hotărârea din data de 7 aprilie 2011, Curtea Europeană de Justiție a reținut că taxa pe poluare instituită prin O.U.G. nr.50/2008, încalcă dispozițiile art.110 din TFUE, în condițiile în care discriminează autovehiculele introduse în țară față de cele aflate deja pe piața națională, care nu au fost supuse taxei pe poluare.
Curtea a reținut că art.110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Citând jurisprudența din cauzele Comisia/Danemarca, C-47/88, R.., p.I-4509, punctul 9, Brzeziński, punctul 27 și Kalinchev, C-2/09, nepublicată încă în Repertoriu, punctul 37, Curtea a reținut (par.34, 35) că articolul 110 TFUE are drept obiectiv asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurență. Acesta vizează eliminarea oricărei forme de protecție care poate decurge din aplicarea unor impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre. În acest sens, primul paragraf al art.110 TFUE interzice fiecărui stat membru să aplice produselor celorlalte state membre impozite interne mai mari decât cele care se aplică produselor naționale similare. Aceste dispoziții ale tratatului vizează garantarea neutralității depline a impozitelor interne față de concurența dintre produsele care se află deja pe piața internă și produsele din import (Hotărârea Comisia/Danemarca, punctele 8 și 9, precum și Hotărârea din 29 aprilie 2004, Weigel, C-387/01, R.., p.I-4981, punctul 66).
Reținând că, chiar dacă nu sunt întrunite condițiile unei discriminări directe, un impozit intern poate fi indirect discriminatoriu din cauza efectelor sale (Hotărârea Nádasdi și Németh, punctul 47), Curtea a arătat că, pentru a verifica dacă o taxă precum cea în cauză în acțiunea principală creează o discriminare indirectă între autovehiculele de ocazie importate și autovehiculele de ocazie similare prezente deja pe teritoriul național, este necesar să se examineze mai întâi dacă această taxă este neutră față de concurența dintre vehiculele de ocazie importate și vehiculele de ocazie similare care au fost înmatriculate anterior pe teritoriul național și au fost supuse, cu ocazia acelei înmatriculări, taxei prevăzute de O.U.G. nr.50/2008.
Examinând neutralitatea aceleiași taxe între vehiculele de ocazie importate și vehiculele de ocazie similare care au fost înmatriculate pe teritoriul național anterior intrării în vigoare a O.U.G. nr.50/2008, Curtea a reținut că reglementarea în discuție are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30% din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală. Totodată, s-a reținut că nu se poate contesta că O.U.G. nr.50/2008 are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre (Paragraful 58 al hotărârii).
Argumentele instanței europene care au determinat concluzia Curții, deși raportate la forma inițială a O.U.G. nr.50/2008, anterioară datei de 14 decembrie 2008, nu țin de criteriile folosite de legiuitorul român pentru determinarea taxei pe poluare, pe care le declară corespunzătoare și conforme dreptului comunitar (Paragraf 47 din cauza 402/09), ci de efectul descurajant al unei asemenea taxe, în sine, pentru importul autovehiculelor de ocazie.
Ca atare, independent de criteriile de determinare, de cuantumul taxei și de scopul pentru care o asemenea taxă a fost instituită, Curtea a considerat că o asemenea taxă are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fiind contrarie art.110 TFUE.
Curtea a reținut că, potrivit unei jurisprudențe constante, interdicția prevăzută la art.110 TFUE trebuie să se aplice de fiecare dată când un impozit fiscal este de natură să descurajeze importul de bunuri provenind din alte state membre favorizând produsele naționale (Hotărârea din 3 martie 1988, Bergandi, 252/86, R.., p.1343, punctul 25, Hotărârea din 7 decembrie 1995, Ayuntamiento de Ceuta, C-45/94, R.., p.I-4385, punctul 29, precum și Hotărârea din 8 noiembrie 2007, Stadtgemeinde Frohnleiten și Gemeindebetriebe Frohnleiten, C-221/06, Rep., p.I-9643, punctul 40).
Articolul 110 TFUE ar fi golit de sensul și de obiectivul său dacă statelor membre le-ar fi permis să instituie noi taxe care au ca obiect sau ca efect descurajarea vânzării de produse importate în favoarea vânzării de produse similare disponibile pe piața națională și introduse pe această piață înainte de . taxelor menționate. O astfel de situație ar permite statelor membre să eludeze, prin instituirea unor impozite interne al căror regim este stabilit, astfel încât să aibă efectul descris mai sus, interdicțiile prevăzute la articolele 28 TFUE, 30 TFUE și 34 TFUE.
Constatând că taxa pe poluare are efect descurajant pentru importul autoturismelor provenite din alte state membre ale Uniunii Europene, fiind contrară dispozițiilor art.110 TFUE, rezultă că taxa percepută în cauza de față, achitată de către reclamant, este stabilită în temeiul unei dispoziții contrare normei comunitare, astfel încât sunt întrunite condițiile art.117 Cod procedură fiscală pentru restituirea taxei, plătită fără temei, ca urmare a unei dispoziții legale contrare dreptului Uniunii Europene.
Față de cele prezentate anterior, se apreciază ca irelevantă susținerea vizând aplicabilitatea dispozițiilor din Codul civil ce reglementează raportul juridic dintre solvens și accipiens, reținându-se că plata s-a realizat prin încălcarea art.110 din TCE.
Pe cale de consecință, conform dispozițiilor art.312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondat recursul de față.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE ARGEȘ, reprezentând interesele Administrației Finanțelor Publice Pitești, împotriva sentinței civile nr.650/30 ianuarie 2013 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr._, intimați fiind reclamantul B. M. și ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 08 octombrie 2013, la Curtea de Apel Pitești – Secția I Civilă.
Președinte, L. I. | Judecător, N. S. Păștin | Judecător, C. P.-I. |
Grefier, N. S. M.-B. |
Red.C.P.-I.
Tehnored.V.S.
Ex.2/18.10.2013.
Jud.fond: N.S..
| ← Pretentii. Decizia nr. 3899/2013. Curtea de Apel PITEŞTI | Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 1272/2013. Curtea de... → |
|---|
