Refuz acordare drepturi. Decizia nr. 3925/2013. Curtea de Apel PITEŞTI

Curtea compusă din:

Președinte: G. C. - judecător

Judecător: S. U.

Judecător: A. A. T.

Grefier: Drăguța-I. C.

Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului declarat de reclamantul C. G., domiciliat în Pitești, Trivale nr.5-7, județul Argeș, împotriva sentinței nr.62/F-C. din 15.02.2012, pronunțată de Curtea de Apel Pitești - Secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr._, intimat fiind pârâtul C. NAȚIONALĂ PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR, cu sediul în București, Calea Floreasca nr.202, sector 1.

La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit părțile.

Procedura este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Constatând că dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședința publică din data de 27.11.2013 și au fost consemnate prin încheierea de ședință de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, pronunțarea fiind amânată pentru data de 04.12.2013 și data de 06.12.2013, Curtea reține cauza spre soluționare.

CURTEA

Constată că, prin acțiunea înregistrată la 11 ianuarie 2012, reclamantul C. G. a chemat în judecată pe pârâtul S. R. prin C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor pentru a fi obligat la emiterea titlului de despăgubire pentru suma de 145.648 euro în temeiul Dispoziției nr.1966/2011 emisă de Primăria Municipiului Pitești.

În motivare s-a arătat că, prin sentința civilă nr.173 pronunțată de Tribunalul Argeș la 16 mai 2011 s-a reținut dreptul reclamantului de a obține despăgubiri pentru terenul în suprafață de 484 mp. la valoarea de 301 euro/mp.

Hotărârea și actele pe care aceasta s-a bazat au fost înaintate către ANRP, formându-se dosarul nr._/CC, iar ulterior, reclamantul a revenit cu o notificare, solicitând emiterea titlului de despăgubire și a celui de conversie.

Pârâta nu s-a conformat dispozițiilor art.16 alin.9 din Legea nr.247/2005, deși emiterea actului administrativ trebuia să se facă în 30 de zile în conformitate cu dispozițiile art.2 alin.1 lit.h) din Legea nr.554/2004, ceea ce se constituie într-un abuz ce se impune a fi sancționat.

Prin sentința nr.62/F-C./15.02.2012 Curtea de Apel Pitești a respins acțiunea, reținând că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art.2 alin.1 lit.h) din Legea nr.554/2004 și nici termenul de 30 de zile, întrucât Legea nr.247/2005 impune o procedură specială ce trebuie parcursă până la emiterea titlului de despăgubire.

Or, cele 6 luni care s-au scurs de la data emiterii dispoziției primarului și până la sesizarea instanței nu se constituie într-o nesocotire a termenului rezonabil în care autoritatea publică este datoare să rezolve solicitarea cu care a fost învestită.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul invocând dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă și susținând, în esență, următoarele:

- în ceea ce privește termenul rezonabil se impunea ca instanța să aibă în vedere faptul că procedurile de retrocedare au început în anul 2001, în condițiile Legii nr.10/2001, așa încât nu se poate reține că acesta nu a fost nesocotit;

- soluționarea cererii formulate de reclamant presupunea numai eliberarea titlului de despăgubire, întrucât în condițiile Deciziei nr.1651/2008 emisă de CCSD, această autoritate este obligată să aibă în vedere cuantumul măsurilor reparatorii stabilite printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă.

Prin încheierea nr.1020/19.02.2013, Î.C.C.J. a dispus scoaterea de pe rol a recursului și înaintarea lui spre soluționare, în condițiile Legii nr.2/2013, Curții de Apel Pitești.

Astfel învestită această instanță și urmare a adoptării Legii nr.165/2013 s-a luat act de subrogarea legală în drepturile și obligațiile pârâtei a Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor, dispunându-se conceptarea și citarea acesteia.

Atât CCSD cât și ulterior CNCI au formulat apărări, susținând, în principal, excepția de prematuritate, raportat la procedura stabilită prin Legea nr.165/2004 și faptul că în perioada 15.03.2012 – 15.05.2013 procedura de emitere a titlurilor de despăgubire a fost suspendată, dar și apărări de fond, întemeiate pe același act normativ.

În această ordine de idei s-a arătat că noua reglementare se aplică și dosarelor aflate pe rolul instanțelor la data intrării sale în vigoare și prevede termene și proceduri speciale de soluționare a cererilor, inclusiv de natura celor de față.

Examinând criticile formulate se apreciază că ele sunt fondate pentru cele ce se vor arăta mai jos.

La data pronunțării prezentei decizii, dispozițiile Legii nr.247/2005, Titlul VII, care reglementau procedura de emitere a titlului de despăgubire sunt abrogate, fiind înlocuite cu procedura prevăzută de art.21 și urm. din Legea nr.165/2013, aspect care va produce consecințe și asupra excepțiilor ce pot fi incidente în cauză.

De asemenea, potrivit art.17 din Legea nr.165/2013 se constituie C. Națională pentru Compensarea Imobilelor care, conform art.18 alin.3 din același act normativ, preia atribuțiile Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor și funcționează până la finalizarea procesului de retrocedare.

Ca atare, sub aspectul capacității procesuale de folosință, CCSD își încetează existența ca organ administrativ învestit cu soluționarea dosarelor de acordare a măsurilor reparatorii în condițiile legilor speciale de restituire, fiind înlocuită de C. Națională pentru Compensarea Imobilelor, care preia toate atribuțiile acesteia și implicit calitatea procesuală a CCSD în dosarele în curs.

Nu numai prevederile legii noi cu implicații asupra părților în dosare trebuie recunoscute ca aplicabile ci și cele care reglementează procedura de urmat, de vreme ce legiuitorul declară în art.4 al legii că dispozițiile acesteia “se aplică cererilor formulate și depuse, în termen legal, la entitățile învestite de lege, nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor, precum și cauzelor aflate pe rolul Curții Europene a Drepturilor Omului suspendate în temeiul Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010, pronunțată în Cauza M. A. și alții împotriva României, la data intrării în vigoare a prezentei legi.”

Față de această normă tranzitorie, prevederile art.6 cod civil și ale art.24 NCPC, ca reguli generale, nu sunt aplicabile, legea specială reglementând un regim juridic aparte în privința aplicării în timp a normei noi.

Curtea reține astfel că, deși, potrivit art.21 din Legea nr.165/2013 pentru acordarea de măsuri compensatorii pentru imobilele care nu pot fi restituite în natură, entitățile învestite de lege transmit Secretariatului Comisiei Naționale deciziile care conțin propunerea de acordare de măsuri compensatorii, întreaga documentație care a stat la baza emiterii acestora și documentele care atestă situația juridică a imobilului, urmându-se procedura specială astfel reglementată, în cauză, însă, aceasta nu este aplicabilă în prezenta cauză sub aspectul emiterii titlului de despăgubire.

Aprecierea este determinată de dispozițiile art.41 din Legea nr.165/2013 și situația de fapt a pricinii de față.

Astfel, în cauză, se impune să se observe că prin sentința civilă nr.173 pronunțată de Tribunalul Argeș la 15 mai 2011, hotărâre rămasă irevocabilă prin nerecurare (f.7-8), s-a constatat dreptul reclamantului-recurent la măsuri reparatorii pentru terenul de 484 mp. situat în Pitești, ..10, măsuri constând în despăgubiri de 301 euro/mp.

În temeiul acestei hotărâri judecătorești în favoarea reclamantului a fost emisă la 15.07.2012 de către Primarul Municipiului Pitești Dispoziția nr.1966, prin care s-a propus acordarea de despăgubiri de 301 euro/mp. pentru terenul de 484 mp., iar documentația a fost înaintată către ANRP – CCSD, autorități la care, de altfel, s-a revenit cu o notificare la 28 noiembrie 2011 (f.4).

Sub un prim aspect se apreciază că excepția de prematuritate, excepție ce se impune a fi analizată cu prioritate față de dispozițiile art.137 din Codul de procedură civilă, nu este incidentă în cauză, deși dispozițiile Legii nr.165/2013 sunt aplicabile și aceasta pentru rațiuni ce vor fi expuse mai jos cu ocazia analizării normelor legale.

Susținerea din recurs privind nesocotirea termenului rezonabil se apreciază că se impune a fi reținută, având în vedere că de la data sesizării CCSD cu solicitarea de emitere a titlului de despăgubire și până la data intervenirii primei suspendări prin OUG nr.4/2012, au trecut mai mult de 6 luni, iar în cauză emiterea actului nu era condiționată de parcurgerea întregii proceduri prevăzute de Titlul VII din Legea nr.247/2005.

Aprecierea se bazează în principal pe aspectul că, printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă s-a stabilit nu doar imobilul pentru care se datorează măsurile reparatorii, dar și întinderea acestora, prin determinarea prețului pe metru pătrat.

Această statuare este susținută și de decizia nr.1651/2008 a CCSD, la care trimite recurentul, decizie potrivit căreia, în situația în care cuantumul măsurilor reparatorii este stabilit printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă, titlul de despăgubire se emite în raport de valoarea astfel determinată.

Acest specific al cauzei este de natură să impună aplicarea dispozițiilor art.41 alin.1 și 3 din Legea nr.165/2013, dispoziții potrivit cărora „Plata sumelor de bani reprezentând despăgubiri în dosarele aprobate de către C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor înainte de . prezentei legi, precum și a sumelor stabilite prin hotărâri judecătorești, rămase definitive și irevocabile la data intrării în vigoare a prezentei legi, se face în termen de 5 ani, în tranșe anuale egale, începând cu 1 ianuarie 2014. (…) Pentru îndeplinirea obligațiilor stabilite la alin. (1), C. Națională emite titluri de despăgubire, prin aplicarea procedurii specifice Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor”.

Din aceste dispoziții legale rezultă că atunci când sumele reprezentând echivalentul măsurilor reparatorii sunt stabilite printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă la data intrării în vigoare a Legii nr.165/2013, CNCI urmează să emită titlul de despăgubire prin aplicarea procedurilor proprii fostului CCSD.

Cum în cază cerințele textelor de lege precitate sunt îndeplinite, se apreciază că nu poate fi reținută excepția de prematuritate datorită neaplicării termenelor la care se referă art.34 din Legea nr.165/2013, dar și că pârâta-intimată datorează îndeplinirea obligației de emitere a titlului de despăgubire.

Pentru toate aceste considerente se apreciază că este fondată calea de atac și, în baza art.312 alin.2 Cod procedură civilă, ea urmează a fi admisă, cu consecința modificării sentinței în sensul admiterii în parte a acțiunii și obligării pârâtei la îndeplinirea obligației la care se referă art.41 alin.3 din Legea nr.165/2013.

În ceea ce privește cererea recurentului de plată a cheltuielilor de judecată se apreciază că aceasta este nefondată, în absența unei dovezi de achitare a onorariului de apărător, observând că împuternicirea avocațială (fila 22) nu este însoțită de un document din care să rezulte o plată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de reclamantul C. G., domiciliat în Pitești, Trivale nr.5-7, județul Argeș, împotriva sentinței nr.62/F-C. din 15.02.2012, pronunțată de Curtea de Apel Pitești - Secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr._, intimat fiind pârâtul C. NAȚIONALĂ PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR, cu sediul în București, Calea Floreasca nr.202, sector 1.

Modifică sentința și admite în parte acțiunea, în sensul că obligă pe pârâta CNCI să emită titlul de despăgubire, în condițiile art. 41 alin.3 din Legea nr. 165/2013.

Respinge cererea privind cheltuielile de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 6 decembrie 2013, la Curtea de Apel Pitești, Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Red. G.C./09.01.2014

EM/2 ex.

Jud.fond: C.G.N.