Refuz acordare drepturi. Sentința nr. 127/2013. Curtea de Apel PITEŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 127/2013 pronunțată de Curtea de Apel PITEŞTI la data de 22-05-2013 în dosarul nr. 1294/46/2013
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._ SENTINȚA NR. 127/F-C.
Ședința publică din 22 Mai 2013
Curtea compusă din:
Președinte: G. C. - președinte secție
M. M. - grefier
S-a luat în examinare, pentru soluționare în primă instanță acțiunea formulată potrivit Legii contenciosului administrativ, de reclamanții G. A. E. și G. M. G. ambii cu domiciliul în V., ., ., ., moștenitori testamentari ai Fam.Hovanet S, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților București, cu sediul în București, Calea Floreasca, nr.202, sector 1.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns reclamanții, lipsă fiind pârâta.
Procedura, legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că la dosar s-a depus prin departamentul registratură la 21 mai 2013 cerere formulată de pârâtă prin care solicită comunicarea motivelor acțiunii.
Reclamanții prezenți procedează la semnarea acțiunii în fața instanței.
Curtea din oficiu pune în discuție potrivit disp. art.131 din noul cod de procedură civilă, competența de soluționare a cauzei, în raport de art.8 din Legea nr.290/2003 și art.X din Legea nr.2/2013.
Reclamanții prezenți având pe rând cuvântul precizează că în cauza de față competentă este Curtea de Apel Pitești.
CURTEA
Constată că prin acțiunea înregistrată la 30 aprilie 2013, reclamanții G. M.Gheorge și G. A E. au chemat în judecată pe pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților în vederea obligării la emiterea unei decizie de plată pentru suma de 162.335 lei, în temeiul dreptului recunoscut reclamanților pentru bunurile deținute de autorii acestora în orașul Tighina – Basarabia.
În ciuda demersurilor efectuate pârâta nu și-a îndeplinit obligațiile ce-i reveneau, deși au fost depuse toate documentele impuse de lege.
La dosar s-a depus Hotărârea nr.34/2009 emisă de Comisia Județeană de Aplicare a Legii nr.290/2003 și alte acte de care reclamanții au încercat să se servească.
În condițiile art.131 din Codul de procedură civilă, la primul termen de judecată când părțile sunt legal citate instanța este obligată ca din oficiu să-și verifice și să-și stabilească competența generală, materială și teritorială în soluționarea pricinii.
În conformitate cu prevederile art.130 alin.2 din același act normative, necompetența materială poate fi invocată și de judecător, la primul termen de judecată.
În cauză reclamanții sunt beneficiari ai drepturilor recunoscute în condițiile Legii nr.290/2003, așa cum rezultă ele din hotărârea depusă în copie la filele 3-4.
Potrivit art.8 din acest act normativ, hotărârile comisiei speciale pot fi contestate, cale de atac asupra căreia se pronunță Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, iar deciziile acesteia din urmă se atacă în condițiile Legii nr.554/2004 (alin.5) pentru ca următorul alineat să facă referire la „Hotărârile pronunțate de tribunal sunt supuse căilor de atac prevăzute de lege”.
Este adevărat că textele privesc stabilirea dreptului și nu obligarea la valorificarea lui, aspect neligeferat, dar care nu poate reveni decât aceleiași instanțe. Pe de o parte pentru că, recunoașterea dreptului constituie aspectul principal și pe de altă parte, pentru că se impune păstrarea caracterului unitar de reglementare în materia competenței.
Aprecierea se impune cu atât mai mult cu cât, în condițiile art.X din Legea nr.2/2013, legiuitorul a înțeles ca pricinile prin care se urmărește valorificarea drepturilor reparatorii, ce revin în competența instanței de contencios administrativ să fie judecate în primă instanță de către tribunale.
Se apreciază însă că, dată fiind necompetența instanței învestite cu cererea reclamanților și necesitatea declinării soluționării acesteia, regularizarea ei sub aspectele la care se referă art.196 și art.201 din noul Cod de procedură civilă, se impune să fie făcute de către instanța competentă, chiar dacă, în condițiile art.137 din același act normativ, dovezile deja administrate rămân de principiu câștigate cauzei.
Raționamentul de mai sus este determinat pe de o parte de faptul că procedura de regularizare nu constituie „dovezi” în sensul normelor de procedură civilă, iar pe de altă parte, pentru că numai astfel se poate răspunde cerințelor de celeritate ale procesului de contencios administrativ.
În concluzie, în baza art.132 Cod procedură civilă, urmează să se dispună declinarea competenței în favoarea Tribunalului V..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Declină competența de soluționare a acțiunii formulată de reclamanții G. A. E. și G. M. G., ambii cu domiciliul în Rm.V., ., ., ., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților București, cu sediul în București, Calea Floreasca, nr.202, sector 1, în favoarea Tribunalului V..
Pronunțată în ședință publică astăzi, 22 mai 2013, la Curtea de Apel Pitești – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
Președinte,
G. C.
Grefier,
M. M.
Red.G.C.
EM/2 ex./27.05.2013
| ← Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Decizia nr.... | Obligaţia de a face. Decizia nr. 4023/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
