Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Decizia nr. 2212/2013. Curtea de Apel PITEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2212/2013 pronunțată de Curtea de Apel PITEŞTI la data de 12-06-2013 în dosarul nr. 6433/109/2011
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._ DECIZIE NR. 2212/R-cont
Ședința publică din 12 Iunie 2013
Curtea compusă din:
Președinte: A. T. - judecător
Judecător: I. B.
Judecător: A. A. T.
Grefier: M. B.
S-a luat în examinare, pentru pronunțare, recursul declarat de pârâtul I. DE P. AL JUDETULUI ARGES, cu sediul în Pitești . județul Argeș, împotriva sentinței nr.3170/14.11.2012, pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția civilă, complet specializat de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr._, intimat fiind reclamantul P. E. domiciliat în Pitești ..2 . .
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care:
Curtea constată că dezbaterile în fond asupra cauzei, au avut loc în ședința publică din 07 iunie 2013, când cererile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 19.12.2011, reclamantul P. E. a chemat în judecată pe pârâtul I. de P. al Județului Argeș, solicitând anularea dispoziției nr.168/22.07.2011, emisă de acesta, prin care s-a dispus sancționarea sa cu mustrare scrisă.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că în cauză au fost încălcate dispozițiile legale care reglementează modul de desfășurare a cercetării administrative prealabile, situație de natură să atragă nulitatea absolută a actului de sancționare.
Prin sentința nr.3170/14 noiembrie 2012, Tribunalul Argeș a admis acțiunea și a anulat dispoziția nr.168/22.07.2011 emisă de pârât.
Pentru a pronunța soluția instanța a reținut că prin dispoziția contestată s-a dispus sancționarea reclamantului cu mustrare scrisă în temeiul disp.art.57 lit.b), art.58 lit.a), art.59, art.60, art.61 din Legea nr.360/2002, precum și în conformitate cu Ordinul MAI nr.400/29.10.2004.
Pârâtul a reținut în esență că reclamantul a încălcat normele care reglementează desfășurarea Serviciului de arme, explozivi și substanțe periculoase.
S-a reținut de către tribunal încălcarea dispozițiilor art.48 alin.2 din Ordinul MAI nr.400/29.10.2004, privind regimul disciplinar al personalului din MAI, în sensul că procesul verbal de prezentare a conținutului materialului de cercetare prealabilă din 22.06.2010, nu a fost semnat de membrii și secretarul consiliului de disciplină, ci doar de președintele acestuia și de reclamant. Nulitate este confirmată de copia procesului verbal existentă la dosar precum și de mențiunile făcute în sensul că potrivit art.49 lit.a) din Ordinul MAI nr.400/2004, consiliul de disciplină este obligat să convoace polițistul cercetat să-i solicite să precizeze dacă are cunoștințe de rezultatul cercetării prealabile precum și dacă are obiecțiuni sau noi probe de formulat care nu au putut fi administrate în perioada cercetării prealabile.
S-a reținut că reclamantul a fost prezent la data de 22.06.2011 și a solicitat probe în apărare, în care a făcut mențiunea în mod expres că procesul verbal a fost semnat doar de președintele consiliului nu și de ceilalți membrii și secretar.
De asemenea, tribunalul a arătat că în cauză au fost încălcate dreptul la apărare și prezumția de nevinovăție a reclamantului prevăzută de art.4 alin.2 și art.39 lit.a) și b) din Ordinul MAI nr.400/2004, în sensul că nu s-a verificat în sistem electronic CAMAS al poliției privind informațiile definitive ci doar registrul șefului SAESP neexistând o obligativitate a lucrătorului de poliție de a întocmi documente dacă informația nu se confirmă și nu a putut fi verificată.
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs I.P.J. Argeș solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinței și respingerea cererii ca neîntemeiată.
În motivare, se arată că raportul cu rezultatul cercetării prealabile nr._/25.05.2011, a fost prezentat reclamantului la 26.05.2011, în prezența apărătorului ales, iar ofițerul cu cercetarea prealabilă a verificat aspectele sesizate pe care le-a considerat neîntemeiate, întocmind în acest sens procesul verbal din 26 mai 2011.
Procesul verbal din 22.06.2011 a fost încheiat într-o etapă procedurală, prevăzută pentru asigurarea cunoașterii conținutului raportului cu rezultatul cercetării, fără ca la această dată să fi fost convocată o ședință a consiliului de disciplină pentru a se propune probe și pentru a se discuta admisibilitatea acestora.
Singura ședință a consiliului a avut loc la 21 iulie 2011, dată la care au fost întocmite documentele obligatorii prevăzute în art.48 alin.2 din Ordinul M.A.I. nr.400/2004, a căror neîndeplinire ar fi sancționată cu nulitatea absolută. Însă în cauză, semnarea procesului verbal din 22 iunie 2011, doar de către președintele comisiei și reclamant, nu poate atrage nulitatea actelor întocmite în procedură.
Se critică sentința și în ce privește aplicarea prevederilor art.4 pct.2 și art.39 lit.a și b din O.M.A.I. nr.400/2004, actele întocmite în dosarul disciplinar pe toată perioada cercetării prealabile arătând că reclamantul a fost asistat de apărător ales având posibilitatea de a propune probe în apărare, care să fie discutate în contradictoriu.
Se arată că polițistul a fost prezumat ca nevinovat, neputându-se constata încălcarea prezumției de vinovăție, finalizarea cercetării prealabile realizându-se numai după administrarea și aprecierea probelor.
Nici dreptul la apărare nu a fost încălcat, informația privind nerespectarea normelor de protecția mediului fiind verificată în sistemul CAMAS, verificare efectuată la povarna din . de existența în sistem a unei informații cu privire la acest aspect, ci de deplasarea polițiștilor către Curtea de Argeș, unde urmau să verifice o altă informație.
Se susține că indiferent de existența sau nu a unei informații, în cazul în care se ia la cunoștință despre unele date cu privire la săvârșirea unor infracțiuni, potrivit ordinului comun M.A.I.- PICCJ, polițistul este obligat să ia măsurile necesare pentru conservarea locului faptei, identificarea martorilor, anunțarea dispeceratului unității cu privire la acest aspect.
Ca atare, se susține că reclamantul nu a respectat prevederile art.12 din Ordinul susmenționat, aspect rezultat și din raportul comisarului N. L., căruia i-a fost adus la cunoștință aspectul în discuție în aceeași zi, de vreme ce față de cei doi lucrători de poliție fusese formulat un denunț cu privire la săvârșirea unei fapte de natură penală.
În susținerea recursului au fost depuse la dosar: raport din 26.05.2011, proces verbal din 26.05.2011, proces verbal din 21.07.2011, încheierea din 21.07.2011.
În recurs, intimatul a depus la dosar întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat, procesul verbal semnat doar de președinte la 22.06.2011 fiind afectat de nulitate absolută.
Se mai arată în întâmpinare că toate probele solicitate în apărare în cadrul dosarului de cercetare prealabilă au fost respinse cu diverse motivații, solicitarea suspendării cercetării administrative până la soluționarea dosarului penal, fiind respinsă în mod abuziv cu încălcarea art.24 alin.1 din O.M.A.I. nr.400/2004.
De asemenea, la data de 28.12.2011, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a intimatului pentru infracțiunea prevăzută de art.264 Cod penal.
Se susține că nu se poate invoca nerespectarea prevederilor art.12 din Ordin comun M.A.I.-P.I.C.C.J. în condițiile în care singura autoritate specializată și abilitată să se pronunțe cu privire la fapta de deversare în pârâul V. a rezidurilor rezultate de la distilarea alcoolului este Administrația Bazinală de A. Argeș – Apele Române, cu care I.P.J. Argeș nu avea încheiat protocol de colaborare.
Abia ulterior un asemenea protocol a fost întocmit, lucrătorii de poliție putând solicita din teren sprijin imediat.
Recurentul susține eronat că la data în discuție exista un protocol de colaborare cu Garda de Mediu, această autoritate nefiind abilitată să recolteze probe de sol și de apă, singura instituție solicitată de P. în acest sens fiind Administrația Bazinală Argeș-Apele Române.
Se mai arată că potrivit rezoluției Parchetului de pe lângă Judecătoria Pitești fapta proprietarului povernei nu constituie infracțiune.
În finalul considerentelor din întâmpinare se susține că în cursul lunii aprilie 2011, reclamantul a fost mutat din cadrul Serviciului Arme, Explozivi, Substanțe Periculoase al I.P.J. Argeș în cadrul Secției III Ordine Publice de pe funcția de agent I pe funcția de agent III, pe care o ocupă în prezent, deși prin raport solicitase mutarea pe o funcție similară.
Deși împotriva sa nu a fost niciodată pusă în mișcare acțiunea penală, la propunerea conducerii I.P.J. Argeș i-a fost retras avizul de poliție judiciară.
În susținerea întâmpinării, a fost depusă la dosar rezoluția din 28.12.2011 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Argeș în dosarul nr.276/P/2011.
A fost atașat la dosar și Ordinul comun M.A.I. – P.I.C.C.J. privind procedura cercetării la fața locului nr.182-1754/2009.
Analizând sentința atacată prin prisma criticilor invocate, în raport de probatoriul administrat în cauză, prin prisma dispozițiilor legale incidente, Curtea constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Față de considerentele sumare ale sentinței atacate, Curtea reține că se impune complinirea argumentelor asupra situației de fapt.
Astfel, reclamantul a fost sancționat disciplinar cu mustrare scrisă în temeiul art.57 lit.b) din Legea nr.360/2002 prin dispoziția șefului I.P.J. nr.168/22.07.2011 (filele 20-23).
Sancțiunea a fost aplicată deoarece s-a reținut că reclamantul nu a respectat prevederile art.12 lit.c), d), g) și i) din Ordinul comun M.A.I.-P.I.C.C.J. nr.182/14.08.2009 – 1754/C/5.08.2009, pentru că la 31.03.2011 când desfășura activitate în cadrul Serviciului Arme, Explozivi și Substanțe periculoase a constatat la o povarnă situată pe raza comunei B. deversarea unor deșeuri în râul V., fără a încheia document la fața locului, iar la întoarcerea în unitate nu a raportat înlocuitorului la comanda Serviciului Arme, Explozivi și Substanțe Periculoase, Comisar șef N. L., aspectele constatate. De asemenea, pentru activitățile planificate în zona municipiului Curtea de Argeș nu s-au întocmit documente de verificare ori control a obiectivelor și nici proces verbal prin care să se consemneze activitățile desfășurate.
Pentru aplicarea sancțiunii s-a desfășurat prealabil cercetarea disciplinară, finalizată prin raportul nr._/_, în care s-au reținut faptele menționate, precum și apărările formulate de P. E., cu privire la faptele imputate.
S-a arătat astfel, că reclamantul a raportat pe scurt activitățile desfășurate, întrucât la nivelul serviciul exista practica conform căruia rezultatul activităților desfășurate din ziua anterioară se analizau în ședința operativă de dimineață.
Pentru a dovedi afirmațiile, reclamantul a solicitat audierea lucrătorilor din cadrul S.A.E.S.P., inclusiv a șefului serviciului, reținându-se în raportul privind rezultatul cercetării prealabile (filele 29-34 dosar fond), că s-au solicitat rapoarte de la Comisarul șef de poliție Ș. A., agent șef principal D. F. și agent principal de poliție T. C., în care aceștia au arătat că analiza activităților desfășurate se face la sfârșitul orelor de program, documentele întocmite fiind introduse la mapă pentru analiză, aplicarea rezoluției și înregistrare, în ședința operativă de dimineață stabilindu-se activitățile ce urmează a fi efectuate și echipele de lucru.
De asemenea, în Nota raport nr._/14.04.2011 (filele 35-44 dosar fond), s-a arătat că deși la 31.03.2011 a fost predată foaia de parcurs pentru autoturismul Dacia L. cu nr._ și a primit o nouă foaie de parcurs pentru luna aprilie 2011, agentul principal M. Ș. a efectuat la 31.03.2011 între orele 1000 și 1545 o cursă „Unitate-Curtea de Argeș-B.-Unitate” cu un total de 70 km. Pe foaia de parcurs pentru luna aprilie 2011, la capitolul „Evidența funcționării autovehiculului” sunt inserate două curse cu același itinerar de deplasare „Unitate-Curtea de Argeș-B.-Unitate” și „Unitate-B.-retur” înregistrându-se diferențe mari între numărul de km. efectuați: 70 km. la 31.03.2011 față de 120 km. la 1.04.2011.
De asemenea, s-a arătat că deși ambii polițiști au constatat indicii cu privire la săvârșirea unei posibile infracțiuni prevăzută de O.U.G. nr.915/2005, aceștia nu au încheiat niciun document la fața locului și nu au cuprins activitățile desfășurate în nota sinteză din data respectivă, neraportând acest fapt șefului direct.
În raportul inițial întocmit de reclamant la 12.05.2011 (filele 47-48 dosar fond), acesta solicită să fie asistat de un polițist ales, iar raportul din 18.05.2011 (filele 50-58 dosar fond) este semnat de apărătorul ales scms. S. F., conform mențiunii de la fila 58 dosar fond.
De asemenea, și raportul din 26.05.2011 (filele 59-60 dosar fond), este semnat alături de reclamant de apărătorul ales conform mențiunii de la fila 60 verso.
Și procesele verbale ulterioare au fost semnate de apărător (filele 63-66 dosar fond), precum și încheierea din 21.07.2011 și procesul verbal din 21.07.2011 (filele 67-74 dosar fond).
Raportul către Președintele Consiliului de disciplină fără număr din 22.06.2011 (filele 64-66 dosar fond) a fost semnat de către reclamant și de către apărătorul ales, în acesta făcându-se mențiune că reclamantul s-a prezentat în urma citării în fața Președintelui Consiliului de disciplină, luând la cunoștință de materialul de cercetare prealabilă.
Și în cuprinsul acestuia se face mențiunea despre probe, arătându-se că solicită verificarea de către consiliu a informațiilor din sistemul CAMAS, respectiv faptul că anterior polițistul fusese deja retrogradat, așa cum rezultă din raportul în care solicitase mutarea la Secția nr.3 de Poliție Pitești.
Urmare a finalizării cercetării prealabile a fost emisă dispoziția nr.168/22.07.2011, care a fost atacată cu contestație de către reclamant, fiind emisă decizia motivată a I.G.P.R. nr.4183/26.08.2011 (filele 25-28 dosar fond) prin care contestația a fost respinsă ca neîntemeiată, dispunându-se menținerea sancțiunii aplicate.
În acest context, Curtea reține dispozițiile legale aplicabile, reprezentând temeiul procedural pentru derularea activității de cercetare prealabilă și activitatea consiliilor de disciplină în procedura aplicării sancțiunilor disciplinare.
Potrivit art.48 alin.2 din Ordinul M.A.I. nr.400/2004, privind regimul disciplinar al personalului din Ministerul Administrației și Internelor, sub sancțiunea nulității absolute, lucrările fiecărei ședințe a Consiliului de disciplină se consemnează într-un proces verbal, semnat de președinte, de membrii și de secretarul consiliului, precum și de către polițistul cercetat, atunci când acesta este prezent.
De asemenea, potrivit art.49 din același act normativ, pentru desfășurarea activității consiliului, acesta trebuie să convoace polițistul cercetat să analizeze toate obiecțiunile acestuia și probele administrate, putând solicita clarificări.
Tribunalul a reținut că procesul verbal din 22.06.2010 nu a fost semnat de membrii și secretarul consiliului de disciplină, ci doar de președinte și reclamant, fiind încălcate astfel prevederile art.48 alin.2, raportat la art.49 alin.1 lit.a din O.M.A.I. nr.400/2004.
Curtea reține că raportul din 22.06.2011, în care se atestă luarea la cunoștință a conținutului materialului de cercetare prealabilă, este semnat de către reclamant și de către apărătorul ales, în timp ce instanța pe fond face referire la procesul verbal de prezentare a conținutului materialului de cercetare prealabilă din 22.06.2010.
Or, raportul privind rezultatul cercetării prealabile din 25.05.2011 (filele 29-34 dosar fond), a fost prezentat reclamantului la 26.05.2011, potrivit raportului depus la filele 59-60 dosar fond, semnat de către apărător și reclamant. De asemenea, raportul de la fila 61 dosar fond, atestă sub semnătura reclamantului că acesta a luat cunoștință de conținutul procesului verbal din 26.05.2011, privind verificările făcute cu privire la solicitările sale din raportul din aceeași dată, rezervându-și dreptul de a solicita într-o etapă ulterioară audierea comisarului șef, N. L..
Curtea reține că pe dovada comunicării transmisă reclamantului sub numărul_/26.07.2011, primită de acesta de 27.07.2011, s-a arătat că de la dosar lipsesc procesul verbal din 22.06.2011 și raportul din 22.06.2011 (fila 24 dosar fond), însă la dosarul de fond la filele 64-66 se află raportul întocmit de reclamant, în care acesta arată că i-a fost prezentat conținutul materialului de cercetare prealabilă doar în prezența Consiliului de disciplină comisar șef Bâla L. și a apărătorului său ales.
Or, dispoziția nr.48 și 49 din O.M.A.I. nr.400/2004, se referă la procedura de derulare a ședințelor Consiliului de disciplină, art.48 alin.1 din Ordin arătând că ședințele consiliului nu sunt publice.
Și art.49 vorbește despre consiliu, iar nu despre președintele acestuia sau despre membrii, însă între atribuțiile acestuia nu se regăsește comunicarea rezultatului cercetării prealabile, art.49 alin.1 lit.a) prevăzând că pentru îndeplinirea atribuțiilor specifice Consiliul convoacă polițistul cercetat și îi solicită să precizeze dacă are cunoștință de rezultatul cercetării prealabile, precum și dacă are obiecții sau noi probe de formulat.
Prin urmare, față de aceste dispoziții, rezultă că activitatea consiliului, în ședință, pentru care se încheie proces verbal, semnat sub sancțiunea nulității de președinte, de membrii, de secretar și de polițistul cercetat, se derulează ulterior prezentării rezultatului cercetării prealabile.
Aceasta din urmă nu are loc în fața consiliului, fiind necesar însă, pentru asigurarea contradictorialității și dreptului la apărare, prevăzute în art.39 lit.d) și b) din O.M.A.I. nr.400/2004, ca rezultatul cercetării prealabile să fie adus la cunoștința polițistului cercetat.
Ca atare, nu se poate identifica o cauză de nulitate absolută în temeiul art.48 alin.2 din O.M.A.I. nr.400/2004, atâta vreme cât „lipsește”, pentru data invocată de către reclamant, o ședință a Consiliului de disciplină.
În privința dreptului la apărare, exercitat de către reclamant, Curtea reține, așa cum s-a arătat și anterior, că pe întreaga perioadă a cercetării prealabile, reclamantul a avut posibilitatea să propună probe, ceea ce a și făcut, fiind asistat de către apărătorul ales scms. S. F..
Astfel, raportul privind rezultatul cercetării prealabile nr._/25.05.2011, a fost întocmit după ce la 12.05.2011 (filele 47-48 dosar fond), reclamantul a arătat că a luat cunoștință de obiectul cercetării prealabile dispuse față de acesta, în baza O.M.A.I. nr.439/2008 și a solicitat totodată să fie asistat de un polițist ales, împreună cu care să fie prezent la audiere în data de 18.05.2011.
Raportul din 18.05.2011, a fost semnat de reclamant, de apărătorul ales și de reprezentantul S.N.P.P.C. (fila 58 dosar fond), iar rapoartele din 26.05.2011 (filele 59-61 și 63 dosar fond) au fost semnate de către reclamant și de către apărător.
Reclamantul a exercitat dreptul la apărare, în mod concret propunând probe în apărare, respectiv audierea lucrătorilor din cadrul S.A.E.S.P. și a șefului serviciului pe teza probatorie determinată de faptul că rezultatul activităților desfășurate în ziua anterioară se analizează în ședința operativă de a doua zi.
Totodată, s-a solicitat atașarea la materialul de cercetare prealabilă a copiei raportului său de mutare la Secției nr.2 de Poliție Pitești (fila 57 dosar fond), iar la 26.05.2011 a solicitat audierea Comisarului șef N. L. (fila 60 dosar fond).
Ca o consecință a cererilor formulate în apărare de către reclamant, au fost solicitate rapoarte Comisarului șef Ș. A. (filele 84-85 dosar fond), agent șef pr.D. F. (fila 86 dosar fond), agent principal T. C. (fila 87 dosar fond), care au arătat că analiza activităților desfășurate se face după orele de program, la ședința operativă de dimineață stabilindu-se numai activitățile ce urmează a fi efectuate și echipele de lucru.
De asemenea, sub aspectul exercitării dreptului la apărare, Curtea reține că în raportul din 22.06.2011, reclamantul a solicitat verificarea de către consiliul de disciplină, pe contul Comisarului șef N. L. a informațiilor din aplicația Camas (fila 65 verso dosar fond), însă un asemenea aspect nu putea avea în vedere verificarea efectuată la povarna din .-a efectuat la 31.03.2011, deoarece introducerea informației se realizează ulterior.
De altfel, din raportul întocmit de către reclamant la 1.04.2011 (fila 76 dosar fond), rezultă că acesta a întocmit la 1.04.2011 un proces verbal de sesizare din oficiu pe care l-a înaintat în aceeași zi la orele 800 Comisarului șef N. L., ceea ce atestă faptul că nu se efectuaseră acte anterior acestei date.
Susținerile din întâmpinarea depusă în recurs cu privire la verificarea informațiilor introduse în sistemul Camas de agentul pr.M. Ș., nu pot fi primite în condițiile în care aceasta privea deplasarea la S.C. Arpo S.A. Curtea de Argeș, constatarea faptei pe raza comunei B. neputând reprezenta consecința raportului informativ existent în sistemul menționat.
Nu poate fi primită nici susținerea din întâmpinare, potrivit cu care din materialul existent la dosarul de cercetare prealabilă și din cel întocmit în consiliul de disciplină, rezultă că toate probele solicitate în apărare ar fi fost respinse cu motivații diverse, de vreme ce așa cum s-a arătat anterior, la solicitarea reclamantului au fost audiați colegii acestuia (filele 84-86 dosar fond), raportul Comisarului șef N. L. din 1.04.2011 se află la dosar (filele 45-46), iar verificarea în sistemul Camas nu putea viza fapta pentru care a fost sancționat.
Prin urmare, nu rezultă că la 31.03.2011, s-ar fi întocmit orice fel de acte de procedură în privința faptelor sesizate la povarna de pe raza comunei B..
Totodată, Curtea reține că potrivit încheierii din 21.07.2011 întocmită de Consiliul de disciplină în dosarul în discuție s-a reținut că reclamantul asistat de apărător nu a prezentat noi probe în apărare, arătând că a luat cunoștință de conținutul cercetării prealabile.
Cu privire la fapta imputată, Curtea reține că potrivit art.57 lit.b) din Legea nr.360/2002 privind Statutul polițistului, constituie abateri disciplinare, dacă nu au fost săvârșite în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să fie considerate infracțiuni, neglijența manifestată în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau a dispozițiilor primite de la șefii ierarhici sau de la autoritățile anume abilitate de lege.
Potrivit art.12 lit.c), d), g) și i) din Ordinul comun M.A.I.-P.I.C.C.J. nr.182/14.08.2009 și nr.1754/C/5.08.2009, ofițerii și agenții de poliție ajunși primii la locul producerii evenimentului sau săvârșirii faptei, raportează evenimentul la dispeceratul unității pe a cărui rază de competență s-a produs, despre măsurile luate și cele care se impun, protejează probele care sunt în pericol de a fi distruse, modificată ori alterate de condițiile atmosferice sau de alte persoane, notează ora la care au ajuns la fața locului și ora la care fapta a fost comisă atunci când a fost posibil, identifică martorii oculari și procedează la investigarea sumară a acestora, cu privire la date despre producerea evenimentului.
Față de aceste prevederi, rezultă că la 31.03.2011, reclamantul împreună cu colegul său nu au întocmit niciun act de procedură la fața locului și întorcându-se la serviciu de pe teren, nu au întocmit niciun act de procedură specific pentru a aduce la cunoștință respectivul aspect.
Fapta a fost descrisă în dispoziția nr.168/2011 atacată, arătându-se în detaliu modul în care reclamantul a procedat, respectiv textele de lege încălcate, dispoziția fiind astfel întocmită cu respectarea prevederilor art.62 din O.M.A.I. nr.400/2004.
În ce privește faptul că într-adevăr la 18.05.2011, reclamantul a solicitat suspendarea procedurii cercetării prealabile, conform art.24 din O.M.A.I. nr.400/2004, până la soluționarea dosarului penal, Curtea constată că potrivit textului menționat suspendarea procedurii cercetării prealabile se dispune în cazuri excepționale și pentru motive bine întemeiate de natură a împiedica polițistul cercetat să dea curs citării (fila 105 dosar fond).
Faptul că printre exemplele cazurilor de suspendare este indicată și cercetarea penală a polițistului, nu creează obligativitatea comisiei de a aplica măsura suspendării, de vreme ce scopul acesteia reglementări este acela de a asigura contradictorialitatea și dreptul la apărare al persoanei cercetate, în strânsă legătură cu posibilitatea prezentării sale în cadrul procedurii.
Nu pot fi reținute afirmațiile reclamantului-intimat potrivit cu care la momentul constatării infracțiunii la regimul mediului, se afla în imposibilitate de a solicita sprijin de specialitate, în condițiile în care din adresa nr._/19.05.2011, depusă la dosarul de fond la fila 83, rezultă că la nivelul serviciului A.E.S.P. este încheiat protocol de colaborare cu Garda Națională de Mediu înregistrat sub nr.5218/2009.
Potrivit aceleiași adrese la 31.03.2011, se afla în derulare planul de acțiune nr._/6.01.2011, pentru prevenirea, identificarea și sancționarea faptelor de natură penală și contravențională la regimul substanțelor periculoase și protecția mediului, față de care toți lucrătorii serviciului participă la acțiunile planificate.
În context, Curtea reține că din rezoluția Parchetului de pe lângă Tribunalul Argeș din 28.12.2012, emisă în dosarul nr.276/P/2011 (filele 33-35 dosar recurs), rezultă că T. Nicușor și T. R. au formulat la 31.03.2011 un denunț prin care au arătat că doi polițiști i-au solicitat o sumă de bani pentru a nu-i întocmi dosar penal ca urmare a nerespectării dispozițiilor privitoare la protecția mediului.
Reclamantul a fost cercetat pentru această faptă, dispunându-se neînceperea urmăririi penale în temeiul art.10 alin.1 lit.a) Cod procedură penală, reținându-se că fapta nu există.
În același timp însă, Curtea reține că prin aceeași rezoluție s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a reclamantului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.264 Cod penal, deoarece nu ar fi încheiat act de constatare a neregulilor identificate la povarna deținută de T. Nicușor, reținându-se că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii.
În ce privește infracțiunea prevăzută de art.98 alin.2 pct.1 din O.U.G: nr.195/2005, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului T. Nicușor, deoarece fapta nu este prevăzută de legea penală, în condițiile în care substanțele identificate nu pun în pericol viața sau sănătatea populației riverane, a animalelor sau a vegetației.
Însă, o atare constatare este mult ulterioară momentului la care reclamantul ar fi trebuit să îndeplinească dispozițiile art.12 din Ordinul comun al M.A.I.-P.I.C.C.J. nr.182/2009, 1754/2009, la momentul constatării nefiind posibilă cunoașterea existenței tuturor elementelor infracțiunii.
Ca atare, rezoluția depusă în recurs atestă numai faptul că în finalul cercetărilor s-a ajuns la concluzia că nu este vorba despre o infracțiune prevăzută de O.U.G. nr.195/2005, însă nu acesta a constituit obiectul cercetării disciplinare, ci faptul că reclamantul avea obligația întocmirii unor acte procedurale la momentul constatării unei posibile infracțiuni.
De asemenea, Curtea reține ca relevant și faptul că pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.264 Cod penal, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală în temeiul art.10 lit.d) Cod procedură penală, nefiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii, iar nu pentru că fapta nu există.
În consecință, actele atacate au fost încheiate cu respectarea prevederilor art.58-61 din Legea nr.360/2002 prin raportare la dispozițiile O.M.A.I. nr.400/2004, soluția primei instanțe urmând a fi modificată în consecință.
Pentru aceste considerente, în temeiul art.312 Cod procedură civilă, Curtea va admite recursul, va modifica sentința, în sensul că va respinge plângerea formulată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de pârâtul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDETULUI ARGES, cu sediul în Pitești . județul Argeș, împotriva sentinței nr.3170/14.11.2012, pronunțată de Tribunalul Argeș, Secția civilă, Complet specializat de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr._, intimat fiind reclamantul P. E. domiciliat în Pitești ..2 . .
Modifică sentința în sensul că respinge plângerea.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 12 iunie 2013, la Curtea de Apel Pitești, Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
Președinte, A. T. | Judecător, I. B. | Judecător, A. A. T. |
Grefier, M. B. |
Red.A.T./13.06.2013
GM/4 ex.
Jud.fond: N.S.
| ← Suspendare executare act administrativ. Decizia nr. 1839/2013.... | Refuz acordare drepturi. Sentința nr. 127/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
