Pretentii. Decizia nr. 2207/2013. Curtea de Apel PITEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2207/2013 pronunțată de Curtea de Apel PITEŞTI la data de 14-05-2013 în dosarul nr. 326/109/2012
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._ DECIZIA CIVILĂ NR. 2207/2013
Ședința publică din 14 mai 2013
Curtea compusă din:
Președinte: N. S. Păștin, judecător
Judecător: C. P.-I.
Judecător: L. I.
Grefier: N. S. M.-B.
S-a luat în examinare pentru soluționare recursul formulat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Argeș – pentru Administrația Finanțelor Publice Costești împotriva sentinței civile nr.2757 din 26 octombrie 2012 pronunțate de Tribunalul Argeș – Secția civilă în dosarul nr._ .
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile, respectiv recurenta-pârâtă, intimatul-reclamant D. S. și intimata-pârâtă Administrația F. pentru Mediu.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxelor judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că prin motivele de recurs, pârâta a solicitat judecata cauzei în lipsă.
Nefiind chestiuni prealabile, Curtea constată pricina în stare de judecată și având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, cu respectarea dispozițiilor art.242 alin.(2) din Codul de procedură civilă, reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului civil de față, constată că prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Argeș, la data de 16.01.2012 reclamantul D. S. a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Finantelor Publice - prin A. Finantelor Publice Costesti și A. F. Pentru Mediu solicitând anularea deciziei nr.6496/24.02.2009 și restituirea sumei de 3260 lei reprezentând taxa pe poluare pentru autoturismul marca Volkswagen, fabricat în anul 1997.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că este proprietarul unui autoturism marca Volkswagen și pentru a-l putea înmatricula în România a fost obligat să achite o taxă de 3.260 lei contrar legislației europene, care interzice aplicarea unor impozite suplimentare asupra bunurilor comunitare.
Prin sentința civilă nr.2757/26.10.2012, Tribunalul Argeș a respins excepțiile lipsei calității procesuale pasive a pârâtei A.F.P. Costești și a inadmisibilității; a admis actiunea formulată de reclamant și a anulat decizia de calcul a taxei de poluare nr.6496/2009 emisă de pârâta AFP Costești. A obligat pârâta Administrația F. pentru Mediu să restituie reclamantului suma de 3.260 lei reprezentând taxă de poluare.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele:
În cursul anului 2009 reclamantul a achiziționat din spațiul comunitar un autoturism marca Volkswagen, fabricat în anul 1997.
În vederea înmatriculării în România reclamantul a fost obligat să plătească o taxă de primă înmatriculare în sumă de 3.260 lei, către pârâta Administrația Finanțelor Publice .
Potrivit art.90 alin.1 și 2 din Tratatul Comunității Europene, nici un Stat Membru nu aplică direct sau indirect produselor altor state membre, impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică direct sau indirect produselor naționale similare. De asemenea nici un Stat Membru nu poate impune asupra produselor altor state membre impozite interne de natură să acorde protecție indirectă altor produse.
Dispozițiile art. 214 și art.2142 Cod fiscal sunt contrare celor din textul legal menționat întrucât prin instituirea taxei de primă înmatriculare se acordă protecție indirectă autoturismelor înmatriculate pentru prima oară în România în raport cu cele înmatriculate pentru prima oară într-un alt Stat Membru.
În termen legal, pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Argeș pentru Administrația Finanțelor Publice Costești a formulat recurs împotriva sentinței tribunalului pe care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, sub următoarele aspecte:
1. În mod greșit a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a Administrației Finanțelor Publice Costești, cu toate că potrivit art.1 alin.1 din O.U.G.nr.50/2008, taxa de poluare constituie venit la bugetul F. pentru Mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu.
Potrivit Codului civil, orice plată presupune o datorie, iar ceea ce s-a plătit nu poate fi restituit. A.F.P. Costești nu a avut niciodată calitatea de accipiens în raport cu reclamantul, taxa fiind datorată legal Administrației F. pentru Mediu.
Așadar numai această ultimă instituție are calitate procesuală pasivă în cauză.
2. Soluția de anulare a deciziei privind stabilirea taxei pentru emisiile poluante este greșită.
Astfel, decizia contestată reprezintă un act administrativ fiscal – titlu de creanță, în sensul art.41 din O.G. nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală și al pct.107.1 din H.G. nr.1050/2004 de aprobare a O.G.nr.92/2003.
Greșită este și obligarea ambelor pârâte la restituirea taxei de poluare.
Câtă vreme legislația fiscală prevede în mod expres plata taxei pe poluare cu ocazia primei înmatriculări, aceasta este în mod legal datorată.
Legile-cadru sunt obligatorii pentru statele membre numai în privința rezultatului, autoritățile naționale având competența de a alege forma și mijloacele prin care să asigure obținerea acestuia. Principiul poluatorul plătește, pe care se bazează și intituirea taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, este un principiu acceptat la nivelul Uniunii Europene.
Analizând sentința recurată în raport de criticile formulate, Curtea reține următoarele:
Primul motiv de recurs este nefondat.
În speță, calitatea procesuală pasivă a Administrației Finanțelor Publice Costești este justificată în privința restituirii taxei pe poluare.
Astfel, potrivit art.8, art.10 și art.11 din O.U.G. nr.50/2008 și cap.VI din Normele metodologice de aplicare a acesteia, aprobate prin H.G. nr.686/2008, în vigoare la data la care reclamantul a făcut plata taxei, restituirea sumelor reprezentând diferențe de taxe plătite se solicită de la organul fiscal, chiar dacă, la momentul plății taxei, aceasta a fost virată la bugetul F. pentru Mediu, administrat de Administrația F. pentru Mediu.
Prin urmare, dacă organul fiscal are competența de a restitui diferențele de taxe pe poluare, pentru identitate de rațiune juridică are competența de a restitui și întreaga taxă, atunci când restituirea se impune pentru motivul neconformității normei interne care a stabilit taxa cu norma comunitară.
Ca atare, Administrația Finanțelor Publice Costești are calitate procesuală pasivă în cauză.
Al doilea motiv de recurs este nefondat.
Cererea se circumscrie dispozițiilor art.117 lit.d din Codul de procedură fiscală, conform cărora „se restituie, la cerere, debitorului, următoarele sume: d) cele plătite ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale”, întrucât taxa pe poluare urmează regimul juridic al impozitelor, taxelor, contribuțiilor și al altor sume datorate bugetului general consolidat, reglementate de Codul de procedură fiscală, potrivit art.12 alin.1 și 2 din O.U.G. nr.196/2005 privind Fondul pentru Mediu. De asemenea, sunt incidente dispozițiile O.M.F.P. nr.1899/2004.
Astfel, în acțiunea sa reclamantul a invocat neconcordanța între prevederea internă și cea comunitară.
Potrivit art.148 alin.2 din Constituție, ca urmare a aderării României la tratatele constitutive ale Uniunii Europene, prevederile acestora, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.
Pe de altă parte, analiza neconcordanței între prevederea internă și cea comunitară este recunoscută în jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene în competența instanței interne, ce poate lăsa neaplicată norma internă dacă, prin aplicarea teoriei actului clar sau a teoriei actului clarificat, constată că norma comunitară nu permite adoptarea respectivei norme interne.
Prin hotărârea din data de 7 aprilie 2011 pronunțată în cauza I. T./Statul român, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a reținut că taxa pe poluare instituită prin O.U.G. nr.50/2008 încalcă dispozițiile art.110 din T.F.U.E., în condițiile în care discriminează autovehiculele introduse în țară față de cele aflate deja pe piața națională, care nu au fost supuse taxei pe poluare.
Art.110 trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională. O.U.G. nr.50/2008 are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre (paragraful 58 al hotărârii).
Se constată că, deși argumentele instanței europene, care au determinat concluzia Curții, nu țin de criteriile folosite de legiuitorul român pentru determinarea taxei pe poluare, pe care le declară corespunzătoare și conforme dreptului comunitar (paragraful 47), s-a reținut efectul descurajant al unei asemenea taxe, în sine, pentru importul autovehiculelor de ocazie.
Cum taxa pe poluare are efect descurajant pentru importul autoturismelor provenite din alte state membre ale Uniunii Europene, fiind contrară dispozițiilor art.110 T.F.U.E., taxa percepută în cauza de față este stabilită în temeiul unei dispoziții contrare normei comunitare.
Pentru toate aceste considerente, Curtea, în temeiul art.312 Cod procedură civilă va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurenta-pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE ARGEȘ pentru ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE COSTEȘTI împotriva sentinței civile nr. 2757 din 26 octombrie 2012 pronunțate de Tribunalul Argeș – Secția civilă în dosarul nr._, intimați fiind reclamantul D. S. și pârâta ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14 mai 2013, la Curtea de Apel Pitești – Secția I civilă.
Președinte, N. S. Păștin | Judecător, C. P.-I. | Judecător, L. I. |
Grefier, N. S. M.-B. |
Red. N.S.P.
Tehnored. C.B.
2 ex./30.05.2013
Jud. fond N.S.
| ← Obligaţia de a face. Decizia nr. 4023/2013. Curtea de Apel... | Pretentii. Decizia nr. 2182/2013. Curtea de Apel PITEŞTI → |
|---|
