Anulare act administrativ. Decizia nr. 283/2016. Curtea de Apel PLOIEŞTI

Recursul a fost timbrat cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 50 lei, conform chitanței . PRU nr. 3469/12.11.2015, care a fost anulată și atașată la dosar, fila 9.

La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței că recursul se află la primul termen de judecată, este motivat, legal timbrat, prin Serviciul registratură sub nr._/31.12.2015 s-a depus de către intimata-reclamantă P. L. întâmpinare și sub nr. 3132/17.02.2016 concluzii scrise, iar recurenta-pârâtă U. A. Teritorială . motivelor de recurs a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform dispozițiilor art. 223 alin. (3) Noul Cod proc.civ., după care,

Față de faptul că nu s-au invocat excepții de procedură, nu s-au formulat cereri noi și nici nu s-a solicitat încuviințarea unor probe noi, Curtea constată cauza în stare de judecată și având în vedere cererea de judecare a cauzei în lipsă formulată ce recurenta-pârâtă U. A. Teritorială . respectiva cale de atac rămâne în pronunțare asupra recursului.

CURTEA

Deliberând asupra recursului de față, reține următoarele,

Prin sentința nr. 918 pronunțată în data de 28 septembrie 2015, Tribunalul Dâmbovița a admis în parte cererea formulată de reclamanta P. L., în contradictoriu cu pârâta U. A. Teritorială . constatat ca fiind exonerată reclamanta de la plata sumei de bani imputată prin dispoziția nr. 45/11.02.2015 a primarului Comunei Ulmi.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că, prin cererea de chemare în judecată, reclamanta P. L. a chemat în judecată pe pârâta UAT Ulmi, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună anularea dispoziției nr. 45 din 11.02.2015 privind recuperarea, imputarea sumelor calculate în urma controlului efectuat de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dâmbovița prin care a fost emisă în baza raportului de inspecție fiscală nr. F DB 539/26.09.2014 Decizia de impunere nr. F DB 776/26.09.2014, raportul nr. F DB 6/14.01.2015, decizia nr. F DB 7/14.01.2015.

Tribunalul a reținut că, potrivit art. 2 din Legea nr. 124/2014 privind unele măsuri referitoare la veniturile de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, „se aprobă exonerarea de la plată pentru sumele reprezentând venituri de natură salarială, pe care personalul prevăzut la art. 1 trebuie să le restituie drept consecință a constatării de către Curtea de Conturi sau alte instituții cu atribuții de control a unor prejudicii.”

Având în vedere că, pentru cererile având drept obiect venituri de natură salarială datorate de personalul din sistemul bugetar, ca urmare a unor decizii de impunere emise de angajator, Legea nr. 124/2014 a instituit exonerarea de la plată, tribunalul a constatat că cererea este admisibilă și a dispus admiterea acesteia în parte, urmând a constata intervenită amnistia fiscală pentru sumele de bani imputate prin Dispoziția nr. 45/11.02.2015 a primarului Comunei Ulmi și a constatat că reclamanta este exonerată de la plata sumei de bani imputată prin Dispoziția nr.45/11.02.2015 a primarului Comunei Ulmi.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal pârâta U. A. Teritorială . pentru nelegalitate și netemeinicie,solicitând admiterea recursului, schimbarea în tot a hotărârii recurate în sensul respingerii acțiunii.

În fapt, arată recurenta, intimata P. L. a solicitat anularea Dispoziției nr. 45/ 11.02.2015, emisă de primarul Comunei Ulmi, întrucât este nelegală iar Decizia Camerei de Conturi Dâmbovița nr. 30/2014 și Decizia de impunere nr. F-DB 7/14.01.2015 emisă de A.N.A.F.-A.J.F.P. Dâmbovița sunt netemeinice. Instanța de fond, în urma analizării actelor din dosar, a constatat că dispoziția atacată nu cuprinde niciun element doveditor din care să rezulte că sumele imputate reclamanților au fost corect calculate și imputate, motiv pentru care a anulat dispoziția nr. 45/11.02.2015 ca fiind nelegală.

Consideră recurenta că instanța de fond nu a analizat cu atenție preambulul acestei dispoziții atacate unde se stipula clar că la baza imputării prejudiciului creat a stat Decizia nr. 30/2014 a Camerei de Conturi Dâmbovița, raportul de audit nr. 1493/2014 și Decizia de impunere nr. F-DB 7/14.01.2015 emisă de A.N.A.F.-A.J.F.P. Dâmbovița și din care rezulta modul în care auditorul extern și A.N.A.F.-A.J.F.P. Dâmbovița au stabilit acest prejudiciu, decizii ce nu au fost contestate cu privire la calculul obligațiilor fiscale.

Așadar, în urma acestui audit s-au constatat abateri de la legalitate și regularitate care au determinat producerea de prejudicii, respectiv: nerespectarea reglementarilor legale în efectuarea cheltuielilor; cheltuieli neprevăzute de legislația în vigoare: angajarea, lichidarea, ordonanțarea și plata unor cheltuieli de personal.

Din verificarea tranzacțiilor selectate, prin raționament profesional, din categoria de operațiuni economice plăți pentru cheltuieli de personal, echipa de audit a constatat, că intimatele reclamante angajate la Primăria comunei Ulmi au beneficiat de unele drepturi salariale, care au fost stipulate în contractul colectiv de muncă la nivelul anilor 2010-2013, dar care sunt în afara cadrului legal și nu au fost prevăzute de legislația specifică ce reglementează drepturile salariale ale personalului contractual și funcționarilor publici care își desfășoară activitatea în cadrul Primăriei Ulmi.

Reclamantele, în calitate de funcționari publici, au beneficiat și încasat în anul 2010 - 2013 în baza prevederilor art. 27 lit. I din contractul colectiv de muncă, prima de C. pentru anii 2010-2013, prima de Paști pentru anii 2010-2013, prima de vacanță pentru anii 2010-2013, la care nu au fost calculate, înregistrate și virate contribuțiile individuale și contribuțiile angajatorului, în cotele prevăzute de reglementările legale în vigoare.

Întrucât decizia nr. 30/2014 a Camerei de Conturi Dâmbovița și Decizia de impunere nr. F-DB 7/14.01.2015 emisa de A.N.A.F.-A.J.F.P. Dâmbovița nu a fost contestată de entitatea audiată, în condițiile art.86 lit.b/I, teza ultimă și pct.89 din Regulamentul aprobat prin Hot.nr.1/2009 a Plenului Curții de Conturi a României, a considerat ca fiind necesar a se conforma dispozițiilor organului de control, în acest sens a procedat la emiterea dispoziției atacate în vederea recuperării pagubei create conform Deciziei de impunere de mai sus.

Astfel că, în baza Legii 19/2000 art. 21 și 23 se stabilește baza de calcul și cota de impozitare, iar conform art. 28 alin. 1, contribuția individuală de asigurări sociale datorată de asigurat, care se reține integral din salarii.

De asemenea, în baza OG 92/2003 art. 120, pârâtei i-au fost calculate pentru plățile suplimentare, majorări de întârziere și penalități de întârziere.

Prin aplicarea prevederilor Legii 346/2002 art. 82 alin 1, pârâta avea obligația la plata contribuției la fondul pentru accidente de muncă.

Întrucât pârâta, prin efectul Legii 76/2002 poate beneficia de ajutorul de șomaj, în conformitate cu dispozițiile art. 27, i-au fost calculate și aceste obligații de plată.

A considerat că actele juridice care motivează situația de fapt și de drept a prejudiciului creat sunt chiar Decizia nr. 30/2014 a Camerei de Conturi Dâmbovița, raportul de audit nr. 1493/2014 și Decizia de impunere nr. F-DB 7/14.01.2015 emisă de A.N.A.F.-A.J.F.P. Dâmbovița, din care rezultă modul în care auditorul extern a stabilit acest prejudiciu în mod cert.

Instanța de fond analizând dosarul cauzei, a constatat că, potrivit art. 2 din Legea 124/2014 privind unele măsuri referitoare la veniturile de natură salarială ale personalului plătit din fondurile publice, se exonerează de la plată, pentru sumele reprezentând venituri de natură salarială, pe care personalul prevăzut la art. 1 trebuie să le restituie, drept consecință a constatării de către Camera de Conturi sau alte instituții cu atribuțiuni de control a unor prejudicii.

Deoarece, atât Camera de Conturi Dâmbovița, cât și A.N.A.F. - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dâmbovița - Activitate de Inspecție Fiscală au considerat ca nefiind aplicabilă Legea 124/2014, a fost promovată această cale de atac pentru a se dispune definitiv cu privire la aplicabilitatea Legii 124/2014.

Față de motivele mai sus arătate, a solicitat admiterea recursului, schimbarea în tot a hotărârii instanței de fond, iar rejudecând cauza pe fond, respingerea acțiunii.

Prin întâmpinarea formulată la data de 31 decembrie 2015, intimata-reclamantă P. L. a solicitat respingerea recursului formulat de către UAT . nefondat și menținerea ca fiind temeinică și legală a sentinței civile nr. 918/2015 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița

În fapt, a precizat că este angajata recurentei și a beneficiat de anumite drepturi de natură salarială stabilite prin CCM încheiat la nivelul unității angajatoare.

Instanța de fond a apreciat în mod corect că în speță sunt incidente prevederile art. 1 și 2 din Legea 124/2014 privind amnistia fiscală.

Acest recurs a fost promovat, după cum a susținut recurenta, pentru ca instanța de control judiciar să se pronunțe față da aplicarea legii amintite, întrucât ANAF și Camera de conturi „nu recunosc prevederile” acestei legi.

A considerat ca fiind inadmisibil ca într-un stat de drept să existe instituții care să nu recunoască o lege sau o hotărâre judecătorească.

A considerat că prevederile legii amintite sunt clare, explicite și neechivoce, în sensul că dacă există sume încasate de personalul bugetar sub formă de venituri salariale acordate în baza unui CCM încheiat anterior intrării în vigoare a Legii 284/2010, acestea sunt exonerate de la plată dacă au fost considerate încasate necuvenit de către orice organ de control.

Față de cele precizate, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate și a temeiurilor prevăzute de art. 488 noul Cod de procedură civilă, Curtea reține că recursul este fondat, potrivit considerentelor ce urmează:

Prin cererea introductivă de instanță, reclamanta a solicitat anularea dispoziției nr. 45 din 11 februarie 2015 privind recuperarea, imputarea sumelor calculate în urma controlului efectuat de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dâmbovița, în urma căruia a fost emisă decizia contestată, în baza Raportului de inspecție fiscală nr. F DB 539 din 26.09.2014.

Tribunalul a admis acțiunea, apreciind că în cauză sunt incidente dispozițiile Legii nr. 124/2014 care a instituit exonerarea de la plată prin intervenția amnistiei fiscale, având drept obiect venituri de natură salarială datorate de personalul din sistemul bugetar, ca urmare a unor decizii de impunere emise de angajator.

Împotriva acestei sentințe a promovat recurs pârâta, criticând hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând în esență faptul că veniturile în legătură cu care s-a produs amnistia sunt viramente la bugetele speciale ale statului astfel că nu fac obiectul amnistiei și că instanța de fond a făcut o greșită interpretare și aplicare în cauză a normelor de drept material, respectiv ale Legii nr. 130/1996, Codul muncii și Legii nr. 124/2014.

Examinând această critică prin prisma probelor administrate în cauză Curtea constată că recursul este fondat pentru următoarele argumente:

Așa cum rezultă din raportul de inspecție fiscală și din decizia de impunere contestată, reclamanta-intimată, alături de alți salariați, a fost obligată la plata unor sume care reprezintă obligații către bugetele publice aferente sumelor primite de sus-numiții în perioada 01.01._13 cu titlu de stimulent salarial. A reținut organul de control (fila 31 dosar fond) faptul că Primăria Ulmi nu a calculat, reținut și declarat impozit pe venit asimilat salariilor, exonerarea la plată a sumelor acordate personalului în baza contractului colectiv de muncă prin Legea nr. 124 din 27.09.2014 neexonerând și plata obligațiilor către bugetele publice. În baza raportului de audit, ., a emis dispoziția privind recuperarea sumelor reprezentând impozitul pe venit și contribuțiile la asigurări sociale de sănătate datorate de funcționarii publici.

Ca atare, instanța de fond a realizat o analiză superficială a pretențiilor și a probelor administrate, neobservând faptul că sumele imputate nu sunt drepturi bănești acordate în temeiul contractului colectiv de muncă, ci obligații către bugetul consolidat al statului, acestea fiind aferente drepturilor bănești, obligații ce incumbă oricărei persoane angajate, reclamanta făcând confuzie între drepturile de natură salariale ce au fost acordate în temeiul CCMU și obligațiile cuvenite bugetului de stat pentru sumele încasate, confuzie menținute de judecătorul fondului care a admis acțiunea. Potrivit art. 55 din Codul fiscal, sumele primite de către funcționarii publici sunt asimilate salariilor, aceste sume fiind impozabile și, în funcție de cuantumul lor, se calculează toate contribuțiile sociale obligatorii potrivit Codului fiscal.

În considerarea acestor argumente, Curtea constată faptul că primul judecător a făcut o greșită aplicare a normelor de drept material incidente, în sensul dispozițiilor art. 488 pct. 8 N.C.proc.civ., astfel că în temeiul acestui text de lege coroborat cu art. 496 N.C.proc.civ., va admite recursul, va casa în tot sentința recurată și, rejudecând după casare, va respinge acțiunea ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de pârâta U. A. Teritorială . sediul în comuna Ulmi, ., județul Dâmbovița, împotriva sentinței nr. 918 din data de 28 septembrie 2015 pronunțate de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamanta P. L., domiciliată în comuna Comișani, ., județul Dâmbovița.