Suspendare executare act administrativ. Decizia nr. 148/2016. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 148/2016 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 28-01-2016 în dosarul nr. 148/2016
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA nr.148
Ședința publică din data de 28 ianuarie 2016
Președinte - I. L.
Judecători - G.-S. P.
- I. S.
Grefier - M. I.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G. PRIN ADMINSTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE B., cu sediul în B., ., județul B. împotriva sentinței nr. 841 din data de 21 septembrie 2015 pronunțată de Tribunalul B., în contradictoriu cu intimata-reclamantă T. R., domiciliată în B., . C, ..
Cerere de recurs scutită de la plata taxei judiciare de timbru.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Curtea lasă cauza la a doua strigare pentru a da posibilitate părților să se prezinte în instanță.
După reluarea cauzei, la a doua strigare, la sfârșitul ședinței, în ordinea dosarelor înscrise pe lisat de recursuri, la apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Se învederează instanței că în cadrul procedurii prealabile fixării primului termen de judecată, intimata-pârâtă a depus întâmpinare cu privire la recursul declarat în cauză. De asemenea, recurenta-pârâtă a depus răspuns la întâmpinarea intimatei-pârâtei, solicitându-se judecarea cauzei în lipsă.
Curtea verificând actele și lucrările dosarului, luând act că în cauză nu se formulează alte cereri și față de împrejurarea că s-a solicitat judecata cauzei în lipsă, închide dezbaterile și rămâne în deliberare, pronunțând următoarea decizie.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Pe baza probatoriilor cu înscrisuri administrate în cauză, prin sentința nr. 841 din data de 21 septembrie 2015 pronunțată de Tribunalul B. a fost admisă cererea formulată de reclamanta T. R., în contradictoriu cu pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice G. prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice B., fiind suspendată executarea Deciziei nr._/07.02.2013 până la soluționarea definitivă a contestației fiscale.
Împotriva sentinței primei instanțe a declarat recurs pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice G., prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice B., criticând-o ca nelegală și netemeinică, invocând în acest sens dispozițiile art.488, alin.(l) pct.6 și pct.8 N.C.P.C.
În motivarea recursului, recurenta arată că prin acțiunea cu care a învestit instanța de fond, reclamanta-intimată a solicitat suspendarea executării Deciziei de antrenare a răspunderii solidare nr._/07.02.2013 susținând, în esență, că nu era îndeplinită condiția prevăzută de art.27 alin.(l) lit.c) din Codul de procedură fiscală pentru antrenarea răspunderii, respectiv nu din rea credință nu și-a îndeplinit obligația legală de a solicita instanței competente deschiderea procedurii insolvenței împotriva societății comerciale pe care a administrat-o, respectiv S.C. Business Plus S.R.L., speranța redresării economiei fiind în realitate cauza pasivității sale.
Pentru a admite cererea, instanța de fond a reținut că exista elemente și indicii de natură să creeze o îndoială serioasă asupra legalității și temeiniciei actului administrativ deoarece nu exista niciun indiciu al presupusei rele-credințe pentru nesolicitarea deschiderii procedurii insolvenței încă de la finele anului 2012.
Critică sentința recurată pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând casarea acesteia și respingerea ca fiind neîntemeiată a cererii de suspendare a executării actului administrativ.
Învederează recurenta că la data de 21.09.2012 S.C. Business Plus S.R.L. a fost declarată, în temeiul art. 176 Cod procedură fiscală - în stare de insolvabilitate întrucât înregistra obligații de plată neachitate către bugetul general consolidat în cuantum de 20.235 lei, nu mai efectuase plăți din 04.11.2008 și nu mai depusese declarații de impozite și taxe din 25.10.2011.
Prin Adresa nr.1377/09.01.2013, comunicată cu confirmare de primire la data de 11.01.2013, intimata a fost invitată la sediul instituției recurente în scopul audierii pentru atragerea răspunderii solidare, însă a refuzat să se prezinte și deci să își formuleze apărări, context în care prin Decizia nr._/07.02.2013 i-a fost antrenată răspunderea.
La data de 11.02.2014, S.C. Business Plus S.R.L. a învestit Tribunalul B. cu cererea având ca obiect procedura insolvenței - dosar nr._, prin încheierea din 19.02.2014 fiind deschisă procedura simplificată și, la al doilea termen de judecată acordat, fiind închisă procedura fără ca instituției recurente să-i fie distribuită vreo sumă de bani ca urmare a parcurgerii procedurii, subliniind că a fost înscrisă în tabelul creditorilor cu o creanță bugetară în cuantum de 28.420 lei.
Interpretând dispozițiile art.27 alin.(2) lit.c) din Codul de procedură fiscală, instanța de fond a arătat în sentința recurată că reaua-credință rezultă din acte materiale săvârșite de administrator constând în ascunderea sau sustragerea de la urmărire a elementelor de activ. În mod evident instanța s-a aflat în eroare, deoarece înstrăinarea sau ascunderea activelor constituie un caz distinct de antrenare a răspunderii reglementat de art.27 alin.(l) lit.b) din Codul de procedură fiscală, în speță aflându-se în situația reglementată de art.27 alin.(2) lit.c) din Codul de procedură fiscală.
Pe de alta parte, chiar dacă raționamentul instanței ar fi corect, împrejurarea că în Raportarea anuală pentru anul 2011 depusă la 30.05.2012, debitoarea a arătat că deține disponibilități bănești în sumă de 9.388 lei era de natură a proba reaua sa credință.
Recurenta consideră că asupra temeiniciei/netemeiniciei cererii de suspendare a executării nu a avea nicio relevanță neatragerea răspunderii din dosarul de insolvență deoarece nu avea niciun interes în formularea unei astfel de cereri în condițiile în care deținea deja un titlu de creanță împotriva administratorului debitoarei.
Recurenta precizează că prin Decizia nr.69/17.09.2015 a fost respinsă contestația formulată în cadrul procedurii prealabile de către intimată, motivul respingerii acesteia fiind unul de ordin procedural, respectiv nedepunerea în termen. Prin urmare, legalitatea și temeinicia actului administrativ nu pot face obiectul cercetării judecătorești în condițiile în care intimata este decăzută, în temeiul art.207 alin.l Cod proc.fisc. din dreptul de a mai contesta decizia de angajare a răspunderii solidare.
În realitate, reclamanta intimată a dat dovadă de pasivitate nu numai cu privire la îndeplinirea obligației de a solicita instanței deschiderea procedurii de insolvență, ci și cu privire la atragerea răspunderii și ulterior, constatând consecințele acestei pasivități, fiind declanșată procedura de executare silită, a înțeles să solicite deschiderea procedurii insolvenței și să conteste tardiv actul administrativ.
Astfel cum a arătat instanței de fond prin întâmpinarea înregistrată sub nr. .3277/25.08.2015, apărările recurentei nu au fost luate în considerare, soluția fiind fundamentată exclusiv pe susținerile reclamantei. În speță nu erau îndeplinite nici condiția cazului bine justificat și nici condiția referitoare la prevenirea unei pagube iminente, context în care a solicită admiterea recursului, casarea sentinței recurate și respingerea cererii de suspendare a actului administrativ fiscal ca fiind neîntemeiată.
Intimata-reclamantă T. R. a formulat întâmpinare cu privire la recursul declarat în cauză.
Față de obiectul cererii dedus judecății, intimata consideră că în prezenta cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, motivele invocate sunt de natură să creeze o îndoială serioasă cu privire la legalitatea actului administrativ conturându-se și existenta unui prejudiciu în sarcina reclamantului.
Consideră că decizia nr._ din 07.02.2013 privind angajarea răspunderii solidare a fost emisă cu încălcarea dispozițiilor legale în materie.
În opinia sa, sunt îndeplinite cumulativ cele două condiții prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv cazul bine justificat și iminența producerii unei pagube,
În ceea ce privește existența cazului bine justificat, aceasta este îndeplinită, în raport de împrejurarea că pârâta a apreciat că ar fi direct răspunzătoare pentru ajungerea societății . în stare de insolvență.
Astfel, . a fost declarată de organul fiscal insolvabilă prin procesului verbal nr._ din 21.09.2012, iar obligarea intimatei la plata sumei de 20,235 lei în lipsa unui titlu din care să rezulte culpa sa este o măsură luată de organul fiscal ce creează o îndoială serioasă asupra actului administrativ emis.
Tribunalul B. prin sentința nr. 710 din 21.05.2014 a dispus închiderea procedurii insolvenței împotriva societății ocazie cu care nu s-a dispus și angajarea răspunderii personale a fostului administrator de ajungerea societății în stare de insolvență.
Mai mult decât atât, P. de pe lângă Tribunalul B., prin ordonanța din 26.08.2013 pronunțată în dosarul nr. 833/P/2012 a dispus scoaterea de sub urmărire penală pentru săvârșirea infracțiunilor de reținere și nevărsare la bugetul de stat a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă și neachitarea contribuțiilor la asigurările pentru șomaj, scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului pentru săvârșirea infracțiunilor de evaziune fiscală și delapidare prevăzute de art. 9 al. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005 și art. 215 ind. 1 din Codul penal, cat și neînceperea urmăririi penale sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de reținere și nevărsare la bugetul statului a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă, evaziune fiscală și delapidare prevăzute de art. 6, art. 9 al. 1 lit. b din Lg. nr. 241/2005, art. 111 din Legea nr. 76/2002 și art. 215 ind. 1 din Codul penal.
Apreciază intimata că emiterea actului administrativ, fără ca organul fiscal să dețină un titlu care să stea la baza angajării personale, o prejudiciază și este vătămată în exercitarea drepturilor sale.
Învederează intimata că la emiterea actului administrativ au fost reținute dispozițiile art. 27 al, 2 lit. c din Codul de procedură fiscală, prevederi pe care le consider neîntemeiate.
Astfel, art. 27 al. 1 lit. c din Codul de procedură fiscală se referă la situația în care administratorii, în perioada exercitării mandatului, cu rea-credință nu și-au îndeplinit obligația legală de a cere instanței competente deschiderea procedurii insolvenței pentru obligațiile fiscale aferente perioadei respective și rămase neachitate la data declarării stării de insolvabilitate.
Față de această susținere, arată intimata că nu a dat dovadă de rea credință, iar starea de insolvență societății debitoare s-a datorat altor cauze ce nu au putut fi imputate administratorului societății, împrejurare rezultată din chiar raportul privind cauzele și împrejurările ce au dus la starea de insolvență a debitoarei întocmit de lichidatorul judiciar, cât și din conținutul sentinței nr. 710 din 21.05.2014 pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului B. privind închiderea procedurii insolvenței.
În opinia sa, este creată o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ, de natură să justifice suspendarea executării acestuia.
Raportat la cuantumul ridicat al sumei pretins datorate de intimată, prin poprirea conturilor bancare personale atât al său cât și al soțului, consideră ca este îndeplinită și condiția iminentei producerii unei pagube.
Tocmai de aceea, suspendarea executării actelor administrative trebuie considerată ca fiind, în realitate, un eficient instrument procedural aflat la îndemâna autorității emitente sau a instanței de judecată pentru a asigura respectarea principiului legalității,
Cu privire la suspendarea executării actului administrativ, intimata arată că instanța în baza rolului activ, guvernat de Codul de procedură civilă, poate acorda asemenea măsuri, în raport cu ansamblul circumstanțelor și intereselor prezente, atunci când executarea actului este de natură a cauza pagube grave, dificil de reparat și când există un argument aparent valabil de nelegalitate a acestuia.
Învederează intimata că în prezent este angajată la Compania de A. și că împreuna cu soțul au în întreținere doi copii și încearcă să facă față situației actuale.
Mai mult decât atât, precizează că a formulat și contestație împotriva acestei decizii în conformitate cu dispozițiile art. 205 și următoarele din Codul de procedură fiscală .
Față de aceste considerente, intimata solicită menținerea sentinței primei instanțe ca temeinică și legală.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate în recursul declarat, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Curtea constată că recursul este fondat potrivit considerentelor ce urmează:
Prin Decizia nr._/7.02.2013 emisă de recurentă a fost dispusă angajarea răspunderii solidare a intimatei-reclamante pentru suma de 20.235 lei.
Curtea reține că suspendarea actului administrativ ca operație juridică de întrerupere vremelnică a efectului acestuia, apare ca o situație de excepție de la regula executării din oficiu (excecutio ex officio).
Potrivit legii, prin cazuri bine justificate se înțeleg împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ, iar prin pagubă iminentă se înțelege prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public.
În cauza de față, Curtea constată că intimata nu a făcut dovada celor două condiții prevăzute expres și imperativ de lege.
Potrivit art. 14 alin.7 din Legea nr.554/2004 suspendarea executării actului administrativ are ca efect încetarea oricărei forme de executare, până la expirarea duratei suspendării.
Cu privire la condiția cazului bine justificat, Curtea constată că instanța de fond a analizat îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 27 alin.2 lit.c Cod pr.fiscală mai precis aceea a relei credințe a administratorului ce nu și-a îndeplinit obligația legală de a cere instanței competente deschiderea procedurii insolvenței.
Ori, analiza acestei condiții conduce, practic, la o efectivă antamare a fondului cauzei dedusă judecății întrucât întrunirea condițiilor art. 27 alin.2 lit. c Cod pr.fiscală, respectiv neîndeplinirea cu rea-credință a obligației de a solicita deschiderea procedurii insolvenței și analiza probării „relei credințe” determină concluzia stabilirii răspunderii în cauză.
Instanța de fond nu a analizat existența unor elemente și indicii care ar fi de natură a crea o îndoială serioasă asupra legalității și temeiniciei actului administrativ pentru îndeplinirea condiției cazului bine justificat, ci a analizat probarea, de către organul fiscal, a relei credințe, condiție „sine qua non” (indispensabilă, necesară) pentru atragerea răspunderii solidare, fără a respecta, deci, analiza întrunirii condițiilor prevăzute de art. 14 din Legea nr.554/2004.
Chiar dacă existența unei posibile pagube iminente poate fi apreciată ca neîntemeiată, prin prisma periclitării veniturilor reclamantei, întrunirea aceste condiții nu este suficientă de vreme ce, pe de o parte, intimata nu a făcut dovada posibilului prejudiciu, iar pe de altă parte, dispozițiile art. 14 din Legea nr.554/2004 se cer a fi întrunite cumulativ.
Pentru considerentele expuse, Curtea văzând dispozițiile art. 496 Cod pr.civilă, va admite recursul declarat de pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice G. prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice B. și va casa în tot sentința recurată, în sensul că va respinge acțiunea, ca neîntemeiată.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G. PRIN ADMINSTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE B., cu sediul în B., ., județul B. împotriva sentinței nr. 841 din data de 21 septembrie 2015 pronunțată de Tribunalul B., în contradictoriu cu intimata-reclamantă T. R., domiciliată în B., . C, ., județul B., și în consecință:
Casează în tot sentința recurată, în sensul că respinge acțiunea, ca neîntemeiată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 28 ianuarie 2016.
Președinte Judecători
I. L. G.-S. P. I. S.
Grefier
M. I.
Red. IL
Tehnored. MI
4 ex.24.02.2016
d.f._ Tribunalul B.
j.f. M. I.
Operator date cu caracter personal,
nr. notificare 3120/2006
| ← Anulare act administrativ. Decizia nr. 283/2016. Curtea de Apel... | Pretentii. Decizia nr. 185/2016. Curtea de Apel PLOIEŞTI → |
|---|
