Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 2927/2015. Curtea de Apel SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2927/2015 pronunțată de Curtea de Apel SUCEAVA la data de 16-09-2015 în dosarul nr. 5259/40/2013
Dosar nr._ - contestație act administrativ-fiscal -
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia nr.2927
Ședința publică din 16 septembrie 2015
Președinte G. C.
Judecător P. D.
Judecător R. G.
Grefier H. V.
Pe rol, judecarea recursului formulat de reclamanta F. S. C., domiciliată în D., ..72, județul B., împotriva sentinței nr.71/14.01.2015, pronunțată de Tribunalul B. – Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._ , în contradictoriu cu intimata-pârâtă Casa de Asigurări de Sănătate B., ..52, județul B..
La apelul nominal, făcut în ședința publică, părțile au lipsit.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, grefierul de ședință învederând că recurenta, prin memoriul de recurs, a solicitat inclusiv judecarea în lipsă, în temeiul dispozițiilor art.411 al.1 pct.2 din Codul de procedură civilă.
Instanța a declarat că, după prealabila verificare, conform art. 131 alin. 1 din codul de procedură civilă în forma în vigoare la data înregistrării cauzei, a constatat că, potrivit art. 96 pct. 3 din același act normativ, art. 483 din Codul de Procedură civilă raportat la art. 8, 10 și 20 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, este competentă general, material și teritorial să soluționeze recursul; apreciind că acesta este în stare de judecată, a declarat dezbaterile închise și a rămas în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin acțiunea înregistrată sub nr._ la data de 25.11.2013 pe rolul Tribunalului B. - Secției a II-a civilă, reclamanta F. S. C., în contradictoriu cu pârâta Casa de Asigurări de Sănătate B., a solicitat anularea Deciziei de impunere nr._/29.08.2013 emisă de Casa de Asigurări de Sănătate B..
Prin sentința nr.71/14.01.2015, Tribunalul B. a respins acțiunea, ca inadmisibilă, reținând, cu prioritate, în raport de dispozițiile art. 248 Cod procedură civilă, următoarele:
Prin acțiunea formulată, reclamanta a solicitat anularea Deciziei de impunere nr._/29.08.2013 emisă de Casa de Asigurări de Sănătate B..
Titularul ei avea obligația prevăzută de art. 205 și următoarele din Codul de procedură fiscală de a formula mai întâi o contestație administrativă la emitentul actului.
Deși arată reclamanta că a formulat contestație administrativă, potrivit dovezilor depuse la filele 10 – 13 dosar fond, instanța de fond a constatat că până în prezent nu a fost emisă o decizie de soluționare a acesteia.
Prima instanță a apreciat că acțiunea în contencios administrativ nu poate fi introdusă la această instanță decât după parcurgerea procedurii prevăzute de art. 209 din O.G. nr. 92/2003, că reclamanta nu a făcut dovada finalizării procedurii de contestare administrativă, că acțiunea trebuie îndreptată împotriva deciziei de soluționare a contestației, conform art. 218 din O.G. nr. 92/2003, și nu a deciziei de impunere, care nu poate constitui în mod direct obiectul judecății - motiv pentru care a apreciat că cererea reclamantei este inadmisibilă.
Totodată, practica judiciară în materie a fost conturată în sensul că instanța se investește cu dezlegarea fondului raportului de drept fiscal numai dacă autoritatea competentă a soluționat contestația pe fondul său, întrucât potrivit art. 218 alin. 2 din Codul de procedură fiscală, actul administrativ care se atacă în contencios administrativ este decizia de soluționare a contestației – sens în care a fost adoptată și soluția de principiu din ședința din 15.01.2015 de către judecătorii Secției de C. Administrativ și Fiscal a Curții de Apel Suceava.
Pentru aceste considerente, neaflându-se în cadrul procesual prevăzut de art. 218 alin. 2 din Codul de procedură fiscală, instanța de fond a respins ca inadmisibilă contestația.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, reclamanta F. S. C. a formulat recurs și a arătat că în termenul legal procedural a formulat cerere de completare a acțiunii, în sensul anulării și a Deciziei emise în soluționarea contestației, cerere pe care prima instanță a ignorat-o nejustificat, reținând în mod nelegal excepția inadmisibilității acțiunii.
Pe fondul cauzei a arătat că nu are încheiat contract de asigurare cu Casa de Asigurări de Sănătate B., pe cale de consecință nu există obligație din partea sa de a contribui la F.N.U.A.S.S. A mai arătat că, pentru unele debite a operat prescripția, altele au fost calculate greșit, iar obligația de plată a majorărilor de întârziere a fost stabilită nelegal, prin încălcarea dreptului la informare al contribuabilului reglementat de art.222 din Legea nr.95/2006.
Criticile sunt întemeiate în sensul celor ce urmează:
Curtea constată că, tribunalul a soluționat - în mod nelegal - cauza prin reținerea excepției inadmisibilității acțiunii reclamantei prin raportare la dispozițiile art.209, 218 din O.G. nr.92/2003 din perspectiva următoarelor două aspecte:
Un prim aspect vizează încălcarea, de către instanța de fond, a normelor procedurale privind soluționarea excepției.
Astfel, potrivit dispozițiilor art.224 din Codul de procedură civilă, „Instanța este obligată, în orice proces, să pună în discuția părților toate cererile, excepțiile, împrejurările de fapt sau temeiurile de drept prezentate de ele, potrivit legii, sau invocate din oficiu.”
În speță, Curtea constată că părțile litigante au formulat apărări care vizează fondul legalității actelor administrativ-fiscale emise de pârâtă, aspecte care au făcut obiectul dezbaterilor în fond (a se vedea partea introductivă a hotărârii), însă, considerentele sentinței vizează analizarea excepției inadmisibilității acțiunii din perspectiva dispozițiilor art.209, 218 din OG nr.92/2008, excepție invocată din oficiu de către instanță și care nu a fost pusă în discuția contradictorie a părților (art.14 al.5 din Codul de procedură civilă).
Sub al doilea aspect, Curtea constată că prima instanță a reținut o excepție ce nu este dată.
Reclamanta și-a completat cererea de chemare în judecată, solicitând, înlăuntrul termenului legal procedural – art.204 (2) pct.2 din Codul de procedură civilă - și anularea Deciziei nr.198/A/_ privind soluționarea contestației administrative (emisă și comunicată de pârâtă cu întârziere), cerere comunicată pârâtei care nu a formulat obiecțiuni sub acest aspect.
În atare situație, este evident că acțiunea reclamantei este admisibilă, cerințele prevăzute de art.209, 218 din OG nr.92/2003 fiind îndeplinite.
Așa fiind, Curtea, în conformitate cu prevederile art.20 al.3 teza a II-a din Legea nr.554/2004, va casa sentința recurată și va trimite cauza pentru rejudecare aceleiași instanțe.
Instanța de trimitere, cu ocazia rejudecării, va analiza pe fond apărările formulate de părțile litigante.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Admite recursul formulat de reclamanta F. S. C., domiciliată în D., ..72, județul B., împotriva sentinței nr.71/14.01.2015, pronunțată de Tribunalul B. – Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._ , în contradictoriu cu intimata-pârâtă Casa de Asigurări de Sănătate B., ..52, județul B..
Casează sentința nr.71/14.01.2015 a Tribunalului B. – Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 16 septembrie 2015.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red. D.P.
Tehnored. V.H.
4 ex./29.09.2015
Jud. fond R. M.
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 2928/2015.... | Pretentii. Decizia nr. 2017/2015. Curtea de Apel SUCEAVA → |
|---|
