Suspendare executare act administrativ. Decizia nr. 2349/2015. Curtea de Apel SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2349/2015 pronunțată de Curtea de Apel SUCEAVA la data de 05-05-2015 în dosarul nr. 4650/86/2014
Dosar nr._ - litigiu privind funcționarii publici -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 2349
Ședința publică din 5 mai 2015
Președinte Vințilă N.
Judecător G. C.
Judecător N. M.
Grefier H. L.
Pe rol, pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași – Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Iași, cu sediul în Iași, .. 26, Județul Iași în nume propriu, în numele și pentru Agenția Națională de Administrare Fiscală, cu sediul în București, ., sector 5, împotriva sentinței nr.6068 din 23 octombrie 2014 pronunțată de Tribunalul Suceava – Secția de C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._ , intimat fiind S. D. cu domiciliul în Rădăuți, .. 6, ., Județul Suceava.
Concluziile ședinței de judecată au fost consemnate în încheierea de ședință din 28 aprilie 2015 care face parte integrantă din prezenta decizie și când, din lipsă de timp pentru deliberare, în temeiul disp. art. 396 alin. 1 Cod procedură civilă, pronunțarea s-a amânat pentru astăzi, 5 mai 2015.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava – Secția de C. Administrativ și Fiscal, la data de 18.06.2014, sub nr. unic E-cris_, reclamantul S. D., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală – Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași, a solicitat:
- anularea Deciziei nr. 258 din data de 28.02.2014 emisă de Agenția Națională de Administrare Fiscală – Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași.
- repunerea în situația anterioară emiterii acestei decizii, cu reintegrarea în funcția deținută anterior și plata drepturilor salariale actualizate la rata inflației;
- suspendarea executării acestei decizii până la soluționarea irevocabilă a acestei cauze și menținerea în funcția publică deținută anterior emiterii acesteia.
- cheltuielile de judecată aferente.
Prin sentința nr. 6068 din 23 octombrie 2014, Tribunalul Suceava – Secția de C. Administrativ și Fiscal – a anulat decizia nr. 258 din 28.02.2014 emisă de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași și a obligat pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală – Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași să repună reclamantul S. D., în situația anterioară emiterii acestei decizii, cu reintegrarea în funcția deținută și plata drepturilor salariale cuvenite indexate cu indicele de inflație.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași – Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Iași în nume propriu, în numele și pentru Agenția Națională de Administrare Fiscală, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs, pârâta a arătat că sentința cuprinde motive străine de natura cauzei.
Cu privim la eliberarea din funcție a reclamantului după cum s-a argumentat arătat și la instanța de fond, în anul 2011 a avut loc un proces de reorganizare al Autorității Naționale a Vămilor prin care a fost redus un număr de 1427 posturi, nu numai la Biroul Vamal Siret unde își desfășura activitatea reclamantul ci pe întreg sistemul vamal, proces care s-a desfășurat cu avizul Agenției Naționale a Funcționarilor Publici.
S-a organizat examen de testare profesională în urma căruia reclamantul S. D. a obținut cel mal mic punctaj ce a fost acordat în urma evaluării cunoștințelor profesionale ale acestuia, iar la data de 02.08.2011, vicepreședintele Autorității Naționale a Vămilor a emis Ordinul 7112, care la art.1, prevede: ” începând cu data de 08.08.2011, d-lui S. D. îi încetează raportul de serviciu prin eliberarea din funcția publică teritorială de inspector vamal grad profesional principal la Biroul Vamal Dornești.
Reclamantul a formulat acțiune înregistrată la Tribunalul Suceava sub nr._ pentru anularea și suspendarea ordinului de eliberare, iar prin sentința nr. 19 din 17 ianuarie 2011 a fost suspendată executarea ordinului până la rămânerea definitivă și irevocabilă a hotărârii pronunțate în anularea acestuia.
Cu privire la Decizia 4671 din 01.08.2013 al cărei prevederi au fost rectificate prin Decizia 258 din 28.02.2014 ambele emise de către D.G.R.F.P. Iași a arătat că în anul 2013, ANAF s-a reorganizat ca urmare a fuziunii prin absorbție și preluarea activității și în limita numărului de posturi aprobat și personalul Autorități Naționale a Vămilor.
Direcțiile generale regionale ale finanțelor publice au preluat prin fuziune prin absorbție direcțiile regionale pentru accize și operațiuni vamale, direcțiile județene pentru accize și operațiuni vamale, precum și birourile vamale de Interior și de frontieră din aria lor de competență.
Odată cu procesul de fuziune prin absorbție, tuturor funcționarilor din cadrul Autorității Naționale a Vămilor li s-au emis decizii de numire în noile structuri, în speță a fost emisă Decizia nr. 4671 din 01.08.2013 rectificată prin Decizia nr. 258 din 28.02.2014, prin care reclamantul S. D. urma să își desfășoare activitatea de inspector vamal principal la Biroul Vamal Dornești, până la soluționarea irevocabilă a acțiunii în anularea Ordinului nr. 7112 din 02.08.2011 de eliberare din funcția publică.
Ordinul nr. 7112 din 02.08.2011 prin care reclamantul a fost eliberată din funcție a fost emis de Vicepreședintele ANAF care a condus Autoritatea Națională a Vămilor. Acesta putea fi revocat doar de către autoritatea emitentă în cadrul procedurii prealabile prevăzută de art.7 din Legea nr. 554/2004 sau anulat de către instanța de contencios administrativ competentă.
Ori, față de cele arătate, se poate constata că aceste acte administrative individuale nu au fost emise de către aceeași autoritate publică, iar actele normative promulgate privind procesul de reorganizare a activității se referă la entități diferite.
Sintagma „ orice altă dispoziție contrară își încetează aplicabilitatea ”de la art.2 din Decizia 4671 din 01.08.2013, nu este înscrisă doar în decizia reclamantului ci în toate deciziile emise de către D.G.R.F.P. lași privind reorganizarea activității ANAF, caz în care se poate constata că această decizie nu are legătură cu procesul de reorganizare a Autorității Naționale a Vămilor realizat în anul 2011.
Decizia nr. 4671 din 01.08.2013 nu a fost revocată ci rectificată prin Decizia 258 din 28.02.2014, aspect realizat pentru executarea unei hotărâri judecătorești, întrucât reclamantul își desfășoară activitatea, ca urmare a unei hotărâri judecătorești de suspendare a ordinului de eliberare din funcție până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cererii de anulare a ordinului în cauză.
Având în vedere că soluția finală da menținere ori de anulare a ordinului de eliberare din funcție este singura în măsură să influențeze statutul de angajat al reclamantei în funcția publică de Inspector vamal principal la Biroul Vamal Dornești, reintegrarea reclamantului în baza unei decizii de numire nu se poate realiza atât timp cât există o hotărâre judecătorească prin care ordinul de eliberare din funcție este suspendat
Prin sentința care face obiectul prezentului recurs, instanța de fond și-a depășit limitele puterii judecătorești, în sensul că obligă instituția pârâtă să procedeze la reintegrarea în funcție a intimatului-reclamant, fără a ține cont că acesta își desfășoară și în prezent activitatea ca urmare a unei hotărâri judecătorești prin care a fost dispusă suspendarea ordinului de eliberare din funcție până la soluționarea irevocabilă a acțiunii în anulare a ordinului.
Față de cele susținute solicită admiterea recursului, casarea sentinței, iar pe fondul cauzei, respingerea acțiunii, ca nefondată.
Recursul a fost motivat ]n drept pe dispozițiile art.488 pct.4 și 6 c.p.c.
Prin întâmpinare, reclamantul S. D. a solicitat recursului, ca nefondat și menținerea sentinței ca fiind legală și temeinică.
În motivare, a invocat, în principal, excepția privind formularea recursului de o unitate fără calitate procesuală în cauză.
Prin recursul formulat de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași această unitate a susținut că a formulat recursul atât în nume propriu cât și în numele și pentru Agenția Națională de Administrare Fiscală București.
În cauză, reclamantul a formulat acțiunea în contradictoriu cu Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice lași, în calitate de emitentă a deciziei nr. 258 din 28.02.2014, această unitate având legitimare procesuală pasivă în cauză și nicidecum Agenția Națională de Administrare Fiscală București, instituție care nu a fost parte în proces, nu a emis decizia contestată din 28.02.2014 și nici deciziile anterioare, nr. 4817 din 01.08.2013 și nr. 1765 din 24.12.2013.
Decizia contestată nr. 258 din 28.02.2014 a fost emisă de pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași, această unitate fiind înființată în temeiul OUG nr.74/2013 și HG nr. 520/2013 având personalitate juridică conform celor expres prevăzute prin art. 10 alin. 1 și 2 din OUG nr. 74/2013 prin care s-a stabilit că începând cu data intrării în vigoare a Hotărârii Guvernului nr. 520/2013 se înființează în subordinea Agenției, direcțiile generale regionale ale finanțelor publice, instituții publice cu personalitate juridică și care sunt conduse, prin derogare de la dispozițiile Legii nr.188/1999, republicată, cu modificările și completările ulterioare, de un director general, acestea preluând atât direcțiile județene ale finanțelor, publice absorbite din aria de competență, dar și direcțiile regionale pentru accize și operațiuni vamale și unitățile subordonate.
Având în vedere faptul că ANAF București nu a avut calitate de parte în proces, că recursul a fost formulat în numele și pentru această unitate de către Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași, solicită admiterea excepției și respingerea recursului ca fiind formulat în numele și pentru o unitate care nu a avut nici o calitate procesuală în cauză.
A invocat și excepția de nulitate a recursului întrucât motivele invocate de recurentă nu se în cadrează în dispozițiile art. 488 pct. 4 și 6 din Codul de procedură civilă, iar criticile formulate nu se referă la considerentele reținute de instanța de fond.
Pe fondul cauzei, sentința este legală, impunându-se respingerea recursului.
Prin decizia nr. 4817 din 01.08.2013 emisă de directorul general al Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice Iași, reclamanta a fost numită în funcția publică de execuție de inspector vamal, grad profesional principal în temeiul reorganizării Agenției Naționale de Administrare fiscală și a fostei Autorității Naționale a Vămilor, reorganizate care s-a desfășurat în temeiul OUG nr.74/2013 privind unele măsuri pentru îmbunătățirea și reorganizarea activității Agenției Naționale de Administrare Fiscală, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative și a HG nr. 520/2013 privind organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Administrare Fiscală și după cum recunoaște însăși pârâta prin recursul formulat, aceasta decizie nu are nici o legătură cu procesul de reorganizare al Autorității Naționale a Vămilor desfășurat în anul 2011 în temeiul HG nr. 110/2011, modificată și completată prin HG nr. 565/2011.
De altfel, cu ocazia soluționării litigiului formând obiectul dosarului nr._ * pârâta a susținut că litigiul a rămas fără obiect, întrucât reclamanta a fost numită în funcția publică deținută anterior în temeiul OUG nr. 74/2013 prin decizia nr. 4817 din 01.08.2013.
Astfel, prin decizia nr. 4817 din 01.08.2013 reclamantul a fost numit în funcția publică de inspector vamal, grad profesional principal, gradația 5, clasa de salarizare 48 la C. de Supraveghere și Control Vamal - Biroul Vamal de Frontieră gradul II Dornești din cadrul Direcției Regionale Vamale Iași, unitate aflată în subordinea unității pârâte, ca temei legal fiind invocate dispozițiile OUG nr.74/20J3 privind unele măsuri pentru îmbunătățirea activității și reorganizarea Agenției Naționale de Administrare Fiscală București și ordinele emise de Președintele Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 1104/2013, nr. 1106, 1107//2013 și art. 100 din Legea nr. 188/1999, republicată.
Deci regula aplicabilă în materia raporturilor de serviciu și a raporturilor de muncă este încheierea pe durată nedeterminată a acestora.
Decizia nr. 4817 din 1.08.2013 a fost confirmată și prin decizia nr. 1765 din 24.12.2013 emisă de aceeași unitate angajatoare D.G.R.F.P. Iași, vizată pentru legalitate, prin care reclamantul a fost numit în funcție în baza Legii nr. 188/1999, OUG nr.74/2013, precum și a legilor privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice.
Prin această ultimă decizie s-a procedat la îndreptarea unor erori materiale cu privire la salarizarea reclamantului, cu referire la acordarea sporului de frontieră și a sporului de condiții deosebite de muncă, începând cu data de 1.08.2013 și această decizie fiind definitivă prin necontestare. Deci și la data de 24.12.2013 unitatea pârâtă a avut în vedere că raportul de serviciu al reclamantului se exercită pe durată nedeterminată conform dispozițiilor art.4 alin. 2 din Legea nr.188/1999.
Din analiza celor două decizii, nr. 4727 din 01.08.2013 și nr. 258 din 28.02.2014, se constată că temeiul legal indicat în cuprinsul deciziei de rectificare, nu se regăsește în cuprinsul deciziei de numire nr. 4817 din 1.08.2013, această decizie având ca temei legal dispozițiile ce vizează reorganizarea activității, fără nici o referire la ordinul vicepreședintelui ANAF nr. 208 din 30.01.2012 8821 de suspendare a aplicării Ordinului vicepreședintelui ANAF nr. 7112 din 2.08.2011.
Decizia nr. 258 din 28.02.2014 a avut ca principal efect juridic transformarea raportului de serviciu al reclamantei din perioadă nedeterminată în perioadă determinată, așadar prin modificarea unui element esențial al raportului de serviciu, modificare făcută unilateral, fără acordul funcționarului public și retroactiv, de la data numirii în funcție, 1.08.2013.
Ori, principiul legalității, un principiu fundamental a funcției publice, alături de alte principii enunțate prin art. 3 din Legea nr. 188/1999, impune ca activitatea administrației să se desfășoare cu respectarea legii, iar principiul securității juridice impune anumite limite.
În cauză decizia nr. 4817 din 01.08.2013 nu a fost anulată de o instanță competentă de contencios administrativ se bucură de prezumția de legalitate în concordanță cu temeiul juridic enunțat în conținutul acesteia, temei care nu putea fi modificat unilateral și retroactiv.
De altfel în baza deciziei de numire reclamantul beneficiază de un „bun” în sensul art. l din Protocolul nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, veniturile viitoare, în cauză drepturile salariale, pot fi considerate bunuri reprezentând o „speranță legitimă”, o „valoare patrimonială” care beneficiază de protecția art. l din Protocolul adițional nr. 1 la Convenție.
Ori, decizia de numire nr. 4817 din 01.08.2013, emisă în temeiul OUG nr. 74/2013 și a HG nr. 520/2013 a intrat în circuitul civil, a produs efecte juridice, nu a fost anulată de o instanță competentă și reprezintă o bază suficientă pentru a se considera că reclamanta deține un bun în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, ingerința Statului, prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași, care a emis o decizie de rectificare nefiind compatibilă cu exigențele dreptului comunitar.
Deciziile nr. 4817 din 1.08.2013 și nr. 1765 din 24.12.2013 au fost avizate pentru legalitate de Serviciul juridic al D.G.F.P. Iași și pentru oportunitate și necesitate de Serviciul de resurse umane și salarizare din cadrul D.G.R.F.P. lași, încadrarea fiind făcută pe durată nedeterminată și pe posturi vacante existente, aprobate prin statul de funcții.
La nivelul Direcției Generale Regionale Vamale lași a fost suplimentat numărul de posturi, dovada fiind deciziile de numire în funcție, respectiv deciziile nr. 876 - 886, respectiv 900 - 909 din 23.08.2013 prin care au fost numiți pe funcții de execuție vacante funcționari publici din alte localități. Spre exemplu la Biroul Vamal Dornești diferiți funcționari publici care anterior au desfășurat activitatea la alte unități vamale au fost numiți în funcție pe posturi vacante la această unitate, în cuprinsul acestor decizii nefiind cuprinsă sintagma „Orice altă dispoziție contrarii își încetează aplicabilitatea ”.
Această situație dovedește faptul că în privința reclamantului în mod expres s-a dorit să se specifice că ordinul anterior prin care s-a suspendat ordinul de încetare a raportului de serviciu să nu mai producă efecte juridice, reclamantul fiind numit definitiv în funcție, numărul posturilor de execuție la acest birou vamal fiind suplinit în anul 2013.
Decizia de numire în funcție a reclamantului din data de 01.08.2013 nu a fost contestată, a rămas definitivă, a intrat în circuitul juridic, a fost menținută prin decizia nr. 1765 din 24.12.2013 de îndreptare a unei erori materiale și nu mai putea fi modificată în mod retroactiv și unilateral de pârâtă, fără acordul reclamantei.
Instanța de fond a argumentat în mod corect că prin actul de numire în funcție, decizia nr. 4817 din 01.08.2013, „rectificată” ulterior, a luat naștere un nou raport de serviciu deosebit de raportul de serviciu care a încetat ca urmare a emiterii Ordinului nr. 7112/2.08.2011.
Pârâta D.G.R.F.P. Iași nu avea competența materială de a rectifica sau de a modifica unilateral o decizie care a fost emisă legal, a rămas definitivă prin necontestare și care a produs efecte juridice.
Prin Decizia nr. 258 din 28.02.2014 în mod retroactiv a fost modificat atât temeiul legal al numirii în funcția publică de execuție a reclamantului invocându-se un ordin anterior de suspendare a ordinului de eliberare din funcție până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei având ca obiect constatarea reorganizării desfășurate la nivelul Autorității Naționale a Vămilor în cursul anului 2011, fără a se mai face vreo referire la prevederile legale care au stat la baza reorganizării din anul 2013, precum și durata acestei numiri, pârâta revenind la temeiul legal ai deciziei și transformând practic numirea reclamantului în funcția publică deținută pe durată determinată, fiind încălcat principiul stabilității în exercitarea funcției publice, reglementat prin art. 3 din Legea nr.188/1999.
De altfel, în baza hotărârii instanței de contencios administrativ, pronunțată pentru suspendarea executării ordinului de încetare din funcție de către Curtea de Apel Suceava în dosarul nr._, hotărâre care era executorie de drept, Autoritatea Națională a Vămilor București care era parte în proces la timpul respectiv a emis decizia de conformare la cele dispuse de instanța de judecată prin care reclamantul și-a reluat activitatea.
Nu se mai impunea să fie emisă o nouă decizie de către D.G.R.F.P. Iași, unitate care nici nu exista din punct de vedere juridic în anul 2011, această instituție fiind înființată în temeiul OUG nr.74/2013 începând cu 1.08.2013 și deci nu a avut calitate procesuală în acel litigiu, nefiind parte în proces.
Totodată, a subliniat faptul că actul administrativ contestat nu a fost motivat, fiind dată nulitatea acestuia și sub acest aspect, situație reținută de instanța de contencios administrativ cu ocazia soluționării cererii de suspendare a executării unor decizii similare.
Recurenta nu poate invoca în apărare propria culpă că ar fi omis la emiterea deciziei nr. 4817 din 1.08.2013 să aibă în vedere existența acelui ordin de suspendare. La data reorganizării activității Agenției Naționale de Administrare Fiscală în temeiul OUG nr.74/2013 reclamanta a fost numită în funcția deținută anterior pe posturi vacante, existente în Statul de funcții aprobat pentru Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași, chiar dacă exista o decizie de suspendare a executării deciziei de încetare a raportului de serviciu.
Agenția Națională a Funcționarilor Publici, instituție care gestionează corpul funcționarilor publici, prin adresa nr._ înregistrată la Sindicatul PRO LEX sub nr._ din 23.04.2014, depusă la dosar, a considerat că actele administrative nelegale care au intrat în circuitul juridic nu pot fi revocate sau rectificate de emitent, adresă care nu a fost contestată de unitatea pârâtă.
În raport de aceste dispoziții legale, unitatea pârâtă D.G.R.F.P. Iași nu avea competența materială, funcțională, de modificare retroactivă și unilaterală a deciziei de numire în funcție, competența de anulare revenea doar instanței de contencios administrativ, la eventuala solicitare a unității emitente, doar cu respectarea termenelor și a procedurilor legale stabilite prin Legea nr. 554/2004.
Anularea deciziei era condiționată de promovarea unei acțiuni în justiție, în termenul legal de 1 an de la data emiterii deciziei, termen care în prezent s-a împlinit, iar instanța nu a fost sesizată cu o acțiune în anulare de D.G.R.F.P. Iași sau cu o cerere reconvențională la acțiunea formulată.
În consecință, decizia de rectificare contestată a fost emisă abuziv și a cerut respingerea recursului, ca nefondat și menținerea sentinței ca fiind legală și temeinică.
În cauză nu sunt aplicabile dispozițiile HG nr. 110/2009, modificată și
completată prin HG nr. 565/2011, acte normative prin care în cursul anului 2011
s-a procedat la o reducere masivă de personal, pentru reducerea cheltuielilor
bugetare, situație ce nu se încadrează în nici una din cazurile reglementate prin
Legea nr. 188/1999, lege organică conform art.73 alin.3 lit. j din Constituție, care
nu putea fi modificată prinți-o hotărâre de Guvern sau ordonanță, această
situație fiind contrară dispozițiilor art. 115 din Constituție, conform celor
stabilite de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 55/2014.
Din analiza deciziei nr. 4817 din 01.08.2013 rezultă că numirea în funcție a reclamantului s-a realizat conform OUG nr.74/2013, HG nr.520/2013 și a ordinelor emise în aplicarea acestor acte normative, respectiv Ordinele nr. 1104/2013, nr. 106/2013, nr. 1107/2013 și art. 100 din Legea nr. 188/1999, astfel încât acest temei nu mai poate fi modificat unilateral și retroactiv.
Cu toate că unitatea pârâtă, a folosit, prin noua decizie emisă în anul 2014, termenul de „rectificare” în realitate s-au adus actului administrativ modificări substanțiale cu privire la durata numirii în funcție, element esențial al oricărui raport de muncă, această modificare fiind retroactivă, aplicându-se de la data numirii în funcție, respectiv 1 august 2013, situație ce contravine dispozițiilor legale.
Decizia nr. 4817 din 1.08.2013 de numire a reclamantului în funcția
publică de execuție, de inspector vamal, grad profesional principal, gradația 5,
clasa de salarizare 48 la C. de Supraveghere și Control Vamal -
Biroul Vamal de Frontieră gradul II Dornești din cadrul Direcției Regionale Vamale
Iași, pe durată nedeterminată conform art. 4 din Legea nr. 188/1999, a rămas
definitivă prin necontestate, a produs efecte juridice, a intrat în circuitul juridic
civil și nu mai putea fi revocată unilateral și retroactiv de pârâtă, această măsură
afectând securitatea raportului juridic de muncă și speranța legitimă că
stabilitatea în muncă și dreptul la salariu, garantată ca principiu de bază al
funcției publice, prin art. 3 din Legea nr. 188/1999.
În cauză, conform deciziei de numire în funcția publică de execuție în temeiul OUG nr.74/2013 și a HG nr.520/2013, reclamantul este beneficiarul unui bun, în sensul dispozițiilor art. I din Protocolul Adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, iar revocarea unilaterală, retroactivă, nemotivată, prin decizia contestată nu este compatibilă cu exigențele dispozițiilor dreptului comunitar, astfel cum au fost enunțate (cauza Koivusaari și alții contra Finlandei - decizia din 23.02.2010).
Nu au fost formulate nici un fel de critici la susținerile instanței de fond privind modificarea temeiului juridic, dar și duratei numirii în funcție, care a devenit astfel determinată, iar decizia contestată intră în contradicție cu principiul stabilității în exercitarea funcției instituit prin art. 3 lit.f din Legea nr. 1 88/1999 - republicată, precum și cu principiul reglementat prin art. 4 alin.2 din aceeași lege referitoare ala durata nedeterminată a exercitării funcției.
A invocat practica Curții de Apel Suceava în acțiuni similare și a arătat că nu sunt date motivele de recurs invocate, sentința nu cuprinde motive străine de natura cauzei, instanța de fond a analizat decizia nr. 258 din 28.02.2014 în raport de susținerile reclamantului formulate prin acțiune, de dispozițiile legale invocate, precum și înscrisurile depuse la dosar.
Nu sunt susținute nici motivele de recurs privind depășirea atribuțiilor puterii judecătorești, cum greșit susține recurenta având în vedere dispozițiile art.106 alin. 1 din Legea nr. 188/1999 - republicată, cu modificările și completările ulterioare și nici motivele invocate de recurentă care a invocat dispoyițiile art. 488 pct. 4 și 6 din Codul de procedură civilă, motiv pentru care solicită respingerea recursului și menținerea sentinței ca fiind legală și temeinică.
Analizând recursul prin prisma actelor și lucrărilor dosarului cât și a motivelor invocate, Curtea reține următoarele:
Sub un prim aspect, curtea reține că deși recurenta și-a întemeiat în drept recursul pe dispozițiile art.488 alin.1 pct.4 și 6 c.p.c., motivele de fapt invocate se încadrează în motivul de recurs prevăzut de art.488 alin.1 pct.8 c.p.c.
Prin urmare, față de considerentele anterior expuse, cu referire la apărarea intimatului invocată prin întâmpinare vizând nulitatea recursului, având în vedere dispozițiile art.489 alin.2 c.p.c., curtea consideră că aceasta nu este întemeiată.
În ce privește apărarea intimatului vizând formularea recursului de către o unitate fără calitate procesuală în cauză, curtea consideră că nici aceasta nu este întemeiată.
Astfel, din analiza cererii de chemare în judecată și a dispozitivului sentinței recurate se constată că însuți intimatul a indicat în cererea sa că înțelege să se judece în contradictoriu cu Agenția Națională de Administrare Fiscală – Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași, hotărârea recurată fiind pronunțată, de altfel, în același sens.
Cu privire la fondul recursului, analizând cererea prin prisma motivului de recurs prevăzut de prevăzut de art.488 alin.1 pct.8 c.p.c., curtea consideră că acesta este întemeiat pentru motivele ce se vor arăta în continuare.
Astfel, la data de 08.08.2011, prin Ordinul nr. 7112 din 02.08.2011, reclamantului S. D. i-a încetat raportul de serviciu, ca urmare a unei reorganizări prin reducere de posturi operată în baza H.G. nr. 565/2011 și a Ordinelor nr. 2406/04.07.2011, 2407/04.07.2011 și 2589/12.07.2011 ale Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală.
Ca urmare a admiterii cererii de suspendare a executării Ordinului nr. 7112/2.08.2011, alăturată acțiunii în anulare a actelor administrative mai sus menționate pronunțată în dosarul nr._ al Curții de Apel Suceava, reclamantul a fost repus în funcția deținută pentru perioada în care acest din urmă act rămâne suspendat.
De asemenea, curtea reține că suspendarea executării Ordinului nr. 7112/2.08.2011 dăinuia la data reorganizării Autorității Naționale a Vămilor prin preluarea acesteia în cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală, în mod firesc decizia nr. 4817 din 1.08.2013, de numire a reclamantului în cadrul nou organizatei instituții, emisă în baza normelor ce au reglementat reorganizarea (O.U.G. nr. 74/2013, H.G.nr.520/2013 și Ordinele nr. 1104/2013, 1106/2013 și 1107/2013 ale Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală) nu dă naștere unui nou raport de serviciu, ci constituie o continuare a aceluiași raport, preluând limitările actului administrativ de repunere în funcție, respectiv condiția admiterii cererii de anulare a ordinului inițial. Mai exact, efectele acestei decizii se întind până la data soluționării irevocabile a contestației formulate împotriva Ordinului nr. 7112/2.08.2011(dacă soluția îi este nefavorabilă) sau nelimitat în timp(dacă soluția îi este favorabilă) și aceasta indiferent de faptul că decizia nr. 4817/2013 nu face referire la hotărârea judecătorească de suspendare și că această limitare nu a fost prevăzută expres în sus menționata decizie.
În aceste condiții, decizia contestată în prezenta cauză nu face altceva decât să clarifice decizia nr.4817 din 1.08.2013 (respectiv decizia nr.1765 din 24.12.2013) sub aspectul chestiunilor mai sus enunțate, fără a modifica temeiul juridic al „reîncadrării” și fără a constitui o modificare a caracterului nedeterminat al duratei raportului de muncă al reclamantului.
În consecință, constatând că prima instanță a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor legale ce guvernează durata raportului de muncă a funcționarului public (art. 4 din Legea nr.188/1999), în temeiul art.20 alin.(3) din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, precum și a prevederilor art.488 pct.8, art.496 alin.2 și art.498 alin.1 C. proc. civ., Curtea va admite recursul și va casa sentința recurată, iar în rejudecare va respinge acțiunea ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași – Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Iași, cu sediul în Iași, .. 26, Județul Iași în nume propriu, în numele și pentru Agenția Națională de Administrare Fiscală, cu sediul în București, ., sector 5, împotriva sentinței nr.6068 din 23 octombrie 2014 pronunțată de Tribunalul Suceava – Secția de C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._ , intimat fiind S. D. cu domiciliul în Rădăuți, .. 6, ., Județul Suceava.
Casează sentința recurată și, în rejudecare, respinge acțiunea, ca nefondată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 28 aprilie 2015.
Președinte,Judecători,Grefier,
Red. N.M.
Jud. fond: B. C.
Tehnored. H.L.
Ex. 5/20.05.2015
| ← Pretentii. Decizia nr. 2017/2015. Curtea de Apel SUCEAVA | Pretentii. Decizia nr. 1713/2015. Curtea de Apel SUCEAVA → |
|---|
