Despăgubire. Decizia nr. 2332/2015. Curtea de Apel SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2332/2015 pronunțată de Curtea de Apel SUCEAVA la data de 29-04-2015 în dosarul nr. 6371/86/2014
Dosar nr._ - despăgubiri –
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia nr.2332
Ședința publică din 29 aprilie 2015
Președinte S. R.
Judecător T. K.
Judecător G. C.
Grefier H. V.
Pe rol, judecarea recursului formulat de pârâtul I. Județean de Poliție Suceava, ..9, județul Suceava, împotriva sentinței nr.7090/04.12.2014, pronunțată de Tribunalul Suceava – Secția de C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._ , în contradictoriu cu intimatul-reclamant S. Județean de Urgență „Sfântul I. cel Nou” Suceava, . nr.21, județul Suceava, intimați-pârâți fiind M. Administrației și Internelor București, sector 1, Piața Revoluției nr.1 A și I. G. al Poliției Române București, sector 5, ..4-6.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns consilier juridic Talpalariu G. pentru recurent și consilier juridic B. N. pentru intimatul-reclamant, lipsă fiind reprezentanții intimaților-pârâți M. Administrației și Internelor și I. G. al Poliției Române București.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, grefierul de ședință învederând că intimatul-reclamant, prin întâmpinare (filele 16-20), a confirmat plata debitului principal, solicitând respingerea recursului cu privire la penalități. Prin răspunsul la întâmpinare (filele 32-33), recurentul reiterează cererea sa din recurs de a se lua act că acțiunea a rămas fără obiect cu privire la debitul principal – pe care l-a achitat ulterior pronunțării sentinței atacate - solicitând respingerea acțiunii vizând penalitățile aferente acestuia.
Instanța a declarat că, după prealabila verificare, conform art. 131 alin. 1 din codul de procedură civilă în forma în vigoare la data înregistrării cauzei, a constatat că, potrivit art. 96 pct. 3 din același act normativ, art. 483 din Codul de Procedură civilă raportat la art. 8, 10 și 20 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, este competentă general, material și teritorial să soluționeze cauza; cum părțile nu au alte cereri, apreciind că recursul este în stare de judecată, a acordat cuvântul la dezbateri.
Consilier juridic Talpalariu G., pentru recurent, a solicitat admiterea recursului și respingerea acțiunii reclamantului S. Județean de Urgență „Sfântul I. cel Nou” Suceava ca fiind rămasă fără obiect, întrucât, anterior punerii în executare a hotărârii instanței de fond I.P.J. Suceava a achitat suma datorată; a explicat că instituția pe care o reprezintă este ordonator terțiar de credite care obține banii necesari de la ordonatorul secundar de credite – I. G. al Poliției Române, iar acesta, la rândul său, primește fonduri de la M. Administrației și Internelor; banii necesari achitării datoriilor către spital au fost primiți de recurent cu întârziere.
Consilier juridic B. N., pentru intimatul-reclamant, a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței atacate potrivit susținerilor dezvoltate în întâmpinarea depusă la dosar; a arătat că deși recurentul și-a recunoscut debitul, l-a achitat doar parțial, astfel încât cu privire la penalități există obiectul acțiunii; a învederat că acțiunea pe care a promovat-o în cauză este întemeiată, menționând că recurentul nu-și achită în continuare datoriile față de spital, potrivit adresei și anexei pe care le depune la dosar (filele atașate.
În replică, consilierul juridic al recurentului a motivat că virarea cu întârziere a banilor de către I.G.P.R. determină întârzierea plăților către spital.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava – Secția de contencios administrativ și fiscal sub nr._ din data de 22.09.2014, reclamantul S. Județean de Urgență „Sfântul I. cel Nou” Suceava, în contradictoriu cu pârâții M. Administrației și Internelor, I. G. al Poliției Române și Inspectoratul de Poliție județean Suceava, a solicitat obligarea în solidar a acestora la plata sumei de 676.700,13 lei (din care suma de 645.716,13 lei reprezintă contravaloarea serviciilor prestate de către Serviciul de Medicină Legală Suceava, iar suma de 30.984 lei reprezintă penalități calculate facturilor aflate în debit în perioada 26.08._14), precum și cheltuieli de judecată efectuate în recuperarea debitului sus menționat.
Tribunalul Suceava, prin sentința nr.7090/04.12.2014, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților M. Administrației și Internelor și I. G. al Poliției Române și a respins acțiunea față de aceștia; a admis acțiunea formulată de în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de Poliție Județean Suceava pe care l-a obligat să plătească reclamantului suma de 676.700,13 lei reprezentând contravaloarea serviciilor prestate și penalitățile calculate aferente perioadei 26.08.2013 – 07.08.2014; a respins cererea pentru cheltuieli de judecată ca nefondată.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, pârâtul Inspectoratul de Poliție Județean Suceava a declarat recurs.
Arată recurentul că în cauză organele de urmărire penală din cadrul I.P.J. Suceava au dispus efectuarea de examinări medico-legale în dosarele penale pe care le instrumentează, serviciul de medicină legală a efectuat aceste expertize, însă nu a eliberat certificatele medico-legale și nici nu a expediat raportul de expertiză sau constatarea medico-legală, condiționat de achitarea facturii și, prin urmare, în mod greșit solicită reclamanta plata contravalorii serviciilor. Din verificările efectuate în evidențele contabile ale I.P.J. Suceava rezultă că facturile cu valorile prezentate de reclamantă sunt înregistrate, rezultând suma totală de 645.716.13 lei, reprezentând contravaloarea facturilor emise de S. Județean Suceava. I.PJ. Suceava nu a fost de rea-credință, întrucât în cursul anului 2014, atât acesta, cât și forurile superioare (I. G. al Poliției Române și M. A. Interne) au solicitat fondurile necesare plății expertizelor medico-legale, lunar, prin solicitările de credite și prin proiectul Bugetului de venituri și cheltuieli pentru anul 2014 si in continuare pentru 2015-2018, astfel că nu poate fi reținută vreo culpa în sarcina sa. În funcție de fondurile aflate la dispoziție la acest capitol bugetar și de urgențele care au apărut in rezolvarea unor dosare penale s-au achitat, în fiecare lună, cu numerar la casieria S.M.L, Suceava sume pentru unele prestații punctuale, iar in funcție de deschiderile de credite aprobate la acest capitol bugetar, în data de 22.12.2014 și 23.12.2014 s-au achitat sumele de 360.900,63 lei, respectiv 400.000 lei, un total de 760.900,63 lei, din care suma de 645.716,13 lei obiectul acțiunii principale, motiv pentru care acțiunea a rămas fără obiect cu privire la suma de 645.716.13 lei. Consideră că instanța de fond a reținut în mod greșit obligarea recurentului la plata sumei de 30.984 lei reprezentând penalități, întrucât, debitul principal de 645,716,13 lei nu decurge din operațiuni comerciale, I.P.J. Suceava nefiind o autoritate contractantă în relațiile cu S. Județean Suceava, între cele două instituții publice nefiind încheiat nici un contract de prestări servicii cu clauze stabilite de părți. Mai mult, dispozițiile Legii nr. 72/2013 privind măsurile pentru combaterea întârzierii în executarea obligațiilor de plată a unor sume de bani rezultând din contracte încheiate intre profesioniști și între aceștia și autorități contractante nu sunt aplicabile în cauză. Nici petenta și nici I.P J. Suceava nu sunt autorități contractante așa cum sunt definite de legea sus menționată.
Prin întâmpinare (filele 16-20), intimatul-reclamant S. Județean de Urgență „Sfântul I. cel Nou” Suceava a solicitat respingerea recursului ca nefondat, pentru următoarele motive:
Prin Sentința civilă nr. 7090/04.12.2014 dată de către Tribunalul Suceava - Secția de C. Administrativ și Fiscal, pârâtul recurent Inspectoratul de Poliție Județean Suceava a fost obligat la plata sumei de 676.700,13 lei din care suma de 645.716.13 lei reprezintă contravaloarea serviciilor prestate de către Serviciul de Medicină Legală Suceava, iar suma de 30.984 lei reprezintă penalități calculate facturilor aflate în debit în perioada 26.08._14. Ulterior pronunțării sentinței, recurată de către debitorul Inspectoratul de Poliție Județean Suceava, acesta a achitat contravaloarea sumei de 645.716,13, dar, prin cererea de chemare în judecată, a solicitat și obligarea pârâților M. Administrației și Internelor, a Inspectoratului G. al Poliției Române și a Inspectoratului de Poliție Județean Suceava la plata sumei de 30.984 lei reprezentând penalități calculate facturilor sus menționate aflate în debit pentru perioada 26.08._14, care au fost calculate conform art.20 din Legea nr. 72/2013 privind măsurile pentru combaterea întârzierii de plată a unor sume de bani. Deși pârâtul-recurent a recunoscut debitul restant și-a achitat în integralitate, inclusiv facturile restante ce nu au făcut obiectul prezentului dosar, intimatul-reclamant consideră că acesta este obligat și la plata sumei de 30,984 lei reprezentând penalități calculate facturilor aflate în debit pentru perioada 26.08._14.
Prin răspunsul la întâmpinare (filele 32-33), recurentul a solicitat instanței să constate că acțiunea a rămas fără obiect cu privire la suma de 645.716,13 lei, pe care a achitat-o, și că nu poate fi obligat la plata penalităților deoarece debitul principal nu decurge din operațiuni comerciale; a arătat că nu a fost de rea-credință întrucât în cursul anului 2014 a solicitat lunar forurilor superioare fondurile necesare plății expertizelor medico-legale.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea reține că recursul este întemeiat, pentru următoarele motive:
Așa cum rezultă din petitul acțiunii, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art.1014-1015 din Codul de procedură civilă, ce reglementează ordonanța de plată, deși instanța învestită a fost aceea de contencios administrativ.
Deși prima instanță a indicat dispozițiile art.1013, 1015 din Codul de procedură civilă într-o manieră generală, nu a analizat în concret incidența titlului IX – procedura ordonanței de plată, în ceea ce privește domeniul de aplicare, instanța competentă, determinarea dobânzii, caracterul hotărârii pronunțate, contestarea creanței, calea de atac. Că așa este o dovedește faptul că în speță nu s-a pronunțat o ordonanță în care să se precizeze suma și termenul de plată, iar în dispozitiv s-a menționat calea de atac a recursului în loc de aceea a cererii în anulare (art.1023 al.1, 4), nu s-a avut în vedere că a existat o contestare a creanței sub aspectul penalităților (art.1020), contestare care teoretic ar putea împiedica pronunțarea ordonanței; nu s-a indicat temeiul legal al penalităților și nici nu s-a verificat incidența art.1017 din Codul de procedură civilă ce reglementează determinarea dobânzii; nu s-au avut în vedere implicațiile privind caracterul executoriu al ordonanței (art.1024 din Codul de procedură civilă).
Pentru considerentele învederate, în temeiul art.496 din Codul de procedură civilă, Curtea va admite recursul, va casa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare în vederea stabilirii cu claritate a obiectului acțiunii, a temeiului legal al cererii de chemare în judecată și implicit a procedurii după care se desfășoară aceasta, precum și pentru stabilirea instanței competente în raport de petitul acțiunii, temeiul legal și normele procesual civile, în temeiul art.496 din Codul de procedură civilă.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Admite recursul formulat de pârâtul I. Județean de Poliție Suceava, ..9, județul Suceava, împotriva sentinței nr.7090/04.12.2014, pronunțată de Tribunalul Suceava – Secția de C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._ , în contradictoriu cu intimatul-reclamant S. Județean de Urgență „Sfântul I. cel Nou” Suceava, . nr.21, județul Suceava, intimați-pârâți fiind M. Administrației și Internelor București, sector 1, Piața Revoluției nr.1 A și I. G. al Poliției Române București, sector 5, ..4-6.
Casează sentința atacată cu trimitere pentru rejudecare la Tribunalul Suceava – Secția de C. Administrativ și Fiscal.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 29 aprilie 2015.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red. S.R.
Tehnored. V.H.
6 ex./11.05.2015
Jud. fond B. C.
| ← Pretentii. Decizia nr. 1989/2015. Curtea de Apel SUCEAVA | Pretentii. Decizia nr. 1573/2015. Curtea de Apel SUCEAVA → |
|---|
