Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Decizia nr. 2596/2015. Curtea de Apel SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2596/2015 pronunțată de Curtea de Apel SUCEAVA la data de 26-05-2015 în dosarul nr. 5227/86/2014
Dosar nr._ - litigiu funcționari publici
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 2596
Ședința publică din 26 mai 2015
Președinte G. M.
Judecător S. A.
Judecător P. D.
Grefier M. Anișoara
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași, cu sediul în municipiul Iași, .. 26, județul Iași, în nume propriu și pentru Agenția Națională de Administrare Fiscală, cu sediul în București, ., sector 5, împotriva sentinței nr. 6585 din 6 noimebrie 2014 pronunțată de Tribunalul Suceava – Secția de contencios administrativ și fiscal în dosar nr. _ , intimată fiind reclamanta C. L. G., domiciliată în municipiul Rădăuți, . nr. 35C, județul Suceava.
La apelul nominal a răspuns apărătorul ales al reclamantei intimate, avocat A. E., lipsă fiind părțile.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care instanța a respins cererea de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție și a dat cuvântul d-nei avocat.
Avocat A. E. pentru reclamanta intimată a invocat excepția lipsei calității procesuale a A. care nu a fost parte în proces și nu a emis decizia contestată, emitentă a actului fiind Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași. A invocat de asemenea excepția de nulitate a recursului apreciind că motivele invocate de recurentă nu se încadrează în dispozițiile art. 488 pct. 4 și 6 din Codul de procedură civilă, iar criticile formulate nu se referă la considerentele reținute de instanța de fond. Pe fondul cauzei a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței ca legală și temeinică. A arătat că prin decizia nr. 4687/1.08.2013 reclamanta a fost numită în funcția de inspector vamal la Siret și că numirea s-a făcut cu respectarea prevederilor art. 4 alin. 1 și 2 din Legea 188/1999 și art. 12 alin. 1 din Legea 53/2003, în sensul că numirea în funcție s-a făcut pe perioadă nedeterminată. A mai susținut că prin art. 2 din decizia 4687/2013 se prevede că orice altă dispoziție contrară își încetează aplicabilitatea și că decizia este confirmată de unitatea angajatoare, că actul a intrat în circuitul civil și a produs efecte întrucât nu a fost contestat. A învederat faptul că pârâta nu avea competența materială de a rectifica sau modifica unilateral o decizie care a fost emisă legal, competența de anulare revenind doar instanței la o eventuală solicitare din partea unității emitente în termen de 1 an de la data emiterii deciziei, termen care în cauză a fost împlinit. Nu a cerut cheltuieli de judecată.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea adresată Tribunalului Suceava la data de 10.07.2014 și înregistrată sub nr. de dosar_ reclamanta C. L. – G. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală – Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună:
- anularea deciziei nr. 254/28.02.2014- emisă de A. – DGRFP Iași;
- repunerea în situația anterioară emiterii acestei decizii, cu reintegrarea în funcția deținută anterior și plata drepturilor salariale actualizate la rata inflației;
- suspendarea executării acestei decizii până la soluționarea irevocabilă a acestei cauze și menținerea în funcție publică deținută anterior emiterii acesteia;
- plata cheltuielilor de judecată.
La data de 28 iulie 2014, în termenul procedural, pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași a depus la dosar întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii reclamantei și motivând că reclamanta, prin susținerile sale, vrea să ducă în eroare instanța de judecată aducând o speță pentru soluționare argumentată trunchiat, dar fără a preciza în mod clar, statutul său actual precum si circumstanțele care au generat emiterea Deciziei DGRFP lași nr.254/28.02.2014 a cărei suspendare și anulare o solicită.
Prin sentința nr.6585 din 6 noiembrie 2014 Tribunalul Suceava – secția de contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de reclamanta C. L. G. în contradictoriu cu pârâta A. – Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași, a dispus anularea deciziei nr. 254/28.02.2014 emisă de pârâtă și a dispus repunerea părților în situația anterioară în sensul reintegrării reclamantei în funcția anterioară și plata drepturilor salariale cuvenite actualizate în rata inflației.
În motivarea soluției instanța de fond a reținut următoarele:
În fapt, reclamanta a solicitat anularea Deciziei nr. 254/28.02.2014 emisă de directorul general al Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice Iași, prin care s-a stabilit că, prevederile deciziilor directorului general al DRGFP Iași nr. 4687/01.08.2013 și nr. 1774/24.12.2013, se rectifică și vor avea următorul conținut: începând cu data de 1.08.2013, reclamanta își va desfășura activitatea în cadrul Compartimentului Supraveghere și Control Vamal - Biroul Vamal de Frontieră Siret gr.I din C. Direcției Regionale Vamale - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice lași, în baza Ordinului Vicepreședintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr.8819/12 .10.2011, de suspendare a Ordinului Vicepreședintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr.7158 din 2.08.2011 privind eliberarea din funcția publică de execuție.
Prin decizia contestată, s-a dispus „rectificarea” a două decizii anterioare care privesc raporturile de serviciu cu reclamanta, respectiv decizia nr. 4687/01.08.2013 și decizia nr.1774/24.12.2012, în realitate fiind schimbat temeiul și durata numirii în funcția publică.
În acest sens, s-a reținut că prin decizia nr. 4687/01.08.2013, reclamanta a fost numită în funcția publică teritorială de execuție de inspector vamal, grad profesional superior, gradația 5, clasa de salarizare 59 – la C. de Supraveghere și Control Vamal - Biroul Vamal de Frontieră gradul I Siret din cadrul Direcției Regionale Vamale, avându-se în vedere prevederile Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 74/2013, Ordinul nr. 1104/2013 al președintelui A. privind aprobarea structurii organizatorice, Ordinul nr. 1106/2013 al președintelui A. privind aprobarea numărului de posturi, ordinul nr. 1107/2013 al președintelui A. privind aprobarea statului de funcții al DGRFP Iași.
Numirea reclamantei în funcția publică s-a făcut în cadrul procesului de reorganizare a autorității administrației publice pârâte în urma adoptării OUG nr. 74/2013, în limita numărului de posturi legal aprobate, fiind indicat drept temei art.100 din Legea nr. 188/1999.
Așadar, prin actul de numire “rectificat” a luat naștere un nou raport de serviciu, deosebit de raportul de serviciu care a încetat urmare a emiterii Ordinului nr. 7158/02.08.2011 emis de Vicepreședintele A..
Mai mult, prin art. 2 din această decizie de numire în funcția publică, s-a prevăzut expres că „orice altă dispoziție contrară își încetează aplicabilitatea”, rezultând voința expresă a autorității de încetare a aplicabilității oricărui alt act administrativ contrar.
Prin urmare, deși pârâta a folosit termenul de „rectificare”, în realitate prin decizia nr. 254/28.02.2014 contestată în cauză, aceasta nu a făcut o îndreptare de eroare materială a actului de numire în funcție, ci, practic a adus actului administrativ respectiv modificări ce se aplică retroactiv de la data numirii.
Astfel, prin noua decizie din anul 2014, prevăzându-se că de fapt numirea se face în baza ordinului anterior de suspendare a ordinului de eliberare din funcție până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei (urmărindu-se prin aceasta finalizarea procesului anterior de reorganizare a autorității din anul 2011), rezultă că practic art. 1 din decizia de numire din 2013 este revocat parțial cu privire la temeiul juridic al numirii, respectiv procesul de reorganizare din anul 2011, (iar nu cel din 2013), cât și cu privire la durata acestei numiri, care devine astfel determinată, și aceasta indiferent de soluția pronunțată de instanțe în litigiul deja existent privind procesul de reorganizare din anul 2011.
În plus, în mod implicit și art. 2 din decizia de numire este revocat retroactiv, fiind anihilate efectele sale.
Deși nu este negat dreptul autorității de a aduce modificări actelor administrative emise, și cu toate că principiul revocabilității actului administrativ constituie regula în materia regimului juridic al acestui tip de acte, instanța nu poate ignora faptul că actul individual de numire în funcția publică de execuție a avut ca efect nașterea unor drepturi subiective garantate de lege sub aspectul stabilității în favoarea reclamantei, intrând astfel în categoria actelor administrative exceptate de la principiul revocabilității.
Decizia contestată în cauză intră în contradicție cu principiul stabilității în exercitarea funcției publice instituit prin art. 3 lit. e) din Legea nr. 188/1999 rep., precum și cu prevederea legală conținută în art. 4 alin. 2 referitor la durata nedeterminată a exercitării funcției.
Împotriva sentinței a declarat recurs pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași, cu sediul în municipiul Iași, .. 26, județul Iași, în nume propriu și pentru Agenția Națională de Administrare Fiscală.
În motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile art. 488 pct. 4 și 6 Cod procedură civilă, recurenta a arătat că sentința recurată cuprinde motive străine de natura cauzei.
Cu privire la eliberarea din funcție a reclamantei, pârâta recurentă a reiterat apărările formulate și la fondul cauzei, arătând că: în anul 2011 a avut loc un proces de reorganizare a Autorității Naționale a Vămilor, soldat cu reducerea numărului de posturi în întreg sistemul vamal; că a fost organizat examen de testare profesională, în urma căruia reclamanta a obținut cel mai mic punctaj; că, la data de 02.08.2011, Vicepreședintele Autoritățile Naționale a Vămilor a emis Ordinul nr. 7158, de încetare a raportului de serviciu prin eliberarea din funcție a reclamantei, începând cu data de 08.08.2011; că reclamanta a promovat acțiune de anulare/suspendare a Ordinului anterior menționat – acțiune în urma căreia a fost suspendată executarea Ordinului 7158/2011 (încheierea din 4.10.2011)
Cu privire la Decizia nr. 4687/01.08.2013 ale cărei prevederi au fost rectificate prin Decizia nr. 254/28.02.2014 – ambele emise de D.G.R.F.P. Iași, pârâta recurentă a susținut că, odată cu procesul de fuziune prin absorbție, tuturor funcționarilor din cadrul Autorității Naționale a Vămilor li s-au emis decizii de numire în noile structuri – în speță fiind emisă Decizia nr. 4687/01.08.2013, rectificată prin Decizia nr. 254/28.02.2014, prin care reclamanta urma să-și desfășoare activitatea de controlor vamal superior la Biroul Vamal Suceava, până la soluționarea irevocabilă a acțiunii în anularea Ordinului nr. 7158/2011.
S-a mai arătat că Ordinul nr. 7158/2011, prin care reclamanta a fost eliberată din funcție a fost emis de către vicepreședintele A.N.A.F., care a condus Autoritatea Națională a Vămilor și putea fi revocat doar de către autoritatea emitentă, în cadrul procedurii prealabile, prevăzută de art. 7 din legea nr. 554/2004.
În ceea ce privește Decizia nr. 4687/01.08.2013, se arată că aceasta nu a fost revocată ci rectificată prin Decizia nr. 254/28.02.2014, aspect realizat pentru executarea unei hotărâri judecătorești, întrucât reclamanta își desfășoară activitatea ca urmare a unei hotărâri judecătorești de suspendare a ordinului de eliberarea din funcție până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cererii de anulare a ordinului în discuție.
Având în vedere că soluția finală de menținere sau de anulare a ordinului de eliberare din funcție este singura măsură să influențeze statutul de angajat al reclamantei în funcția publică de controlor vamal superior la Biroul Vamal Suceava, reintegrarea reclamantei în baza unei decizii denumire nu se poate realiza atâta timp cât există o hotărâre judecătorească prin care ordinul de eliberare din funcție este suspendat.
Prin sentința recurată, instanța de fond și-a depășit limitele puterii judecătorești, în sensul în care obligă instituția să procedeze la reintegrarea reclamantei, fără a ține cont că acesta își desfășoară activitatea ca urmare a unei hotărâri judecătorești prin care a fost dispusă suspendarea ordinului de eliberare din funcție.
Față de cele prezentate, pârâta recurentă solicită admiterea recursului, casarea în totalitate a sentinței ce face obiectul prezentului recurs, iar pe fondul cauzei - respingerea acțiunii ca nefondată.
Reclamanta intimată C. L.-G. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea ca legală și temeinică a sentinței nr. 6585/6.11.2014, pronunțată de Tribunalul Suceava.
Totodată, reclamanta intimată a invocat excepția privind formularea recursului pentru o unitate fără calitate procesuală în cauză – A.N.A.F. București, precum și excepția de nulitate a recursului, întrucât motivele invocate de recurentă nu se circumscriu dispozițiilor art. 488 pct. 4 și 6 cod procedură civilă, iar criticile formulate nu se referă la considerentele reținute de instanța de fond.
Cu privire la fondul cauzei, reclamanta intimată a arătat că sentința este legală, impunându-se respingerea recursului, susținând că:
Prin Decizia nr. 4687/1.08.2013 a fost numită în funcția publică de inspector vamal, grad profesional superior, gradația 5, clasa de salarizare 59 – la C. de Supraveghere și Control Vamal - Biroul Vamal de Frontieră gradul I Siret unitate aflată în subordinea pârâtei, ca temei legal fiind invocate dispozițiile O.U.G. nr. 74/2013 și Ordinele emise de Președintele A.N.A.F. nr. 1104/2013, nr. 1106/2013 și nr. 1107/2013, precum și art. 100 din legea nr. 188/1999 republicată; că această Decizie nr. 4643/2013 a fost confirmată și prin Decizia nr. 1791 din 24.12.2013, emisă de aceeași unitate angajatoare, D.G.R.F.P. Iași, vizată pentru legalitate – decizie prin care s-a procedat la îndreptarea unor erori materiale cu privire la salarizare, acordarea sporului de frontieră și a sporului pentru condiții deosebite de muncă, începând cu data de 1.08.2013 – fapt ce demonstrează că și la data de 24.12.2013 unitatea pârâtă a avut în vedere raportul de muncă se exercită pe durată nedeterminată, conform dispozițiilor art. 4 alin. 2 din legea nr. 188/1999.
Decizia nr. 254/2014 a avut ca principal efect juridic transformarea raportului de serviciu al reclamantei din perioadă nedeterminată în perioadă determinată – modificare făcută unilateral, fără acordul funcționarului public și retroactiv, de la data numirii în funcție, 1.08.2013.Or, pârâta D.G.R.F.P. Iași nu avea competența materială de a rectifica sau de a modifica unilateral o decizie care a fost emisă legal, a rămas definitivă prin necontestare și care a produs efecte juridice, fiind încălcate astfel disp. art. 1 alin. 6 din legea nr. 554/2004. Nu se mai impunea să fie emisă o nouă decizie de către D.G.R.F.P. Iași, unitate care nici nu exista din punct de vedere juridic în 2011, această instituție fiind înființată în temeiul O.U.G. nr. 74/2013, începând cu 1.08.2013.
Totodată, intimata a subliniat că actul administrativ contestat nu a fost motivat, fiind dată nulitatea acestuia și sub acest aspect.
De asemenea, s-a învederat că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile H.G. nr. 110/2009 modificată și completată prin H.G. nr. 565/2011, din analiza Deciziei nr. 4643/2013 rezultând fără echivoc faptul că numirea în funcție s-a realizat conform O.U.G. nr. 74/2013, a H.G. nr. 520/2013 și a ordinelor emise în aplicarea acestora, respectiv Ordinele nr. 1104/2013, nr. 1106/2013 și nr. 1107/2013 și art. 100 din Legea nr. 188/1999, astfel încât acest temei legal nu mai poate fi modificat unilateral și retroactiv.
Concluzionând, reclamanta intimată a arătat că nu sunt date motivele de recurs invocate, sentința nu cuprinde motive străine de natura cauzei, instanța de fond analizând corect Decizia nr. 254/2014 în raport de apărările formulate, de dispozițiile legale invocate, precum și înscrisurile depuse la dosar. De asemenea, nu sunt susținute și nu pot fi primite motivele de recurs privind depășirea atribuțiilor puterii judecătorești, având în vedere dispozițiile art. 106 alin. 1 din Legea nr. 188/1999 republicată.
Analizând recursul prin prisma actelor și lucrărilor dosarului cât și a motivelor invocate, Curtea reține următoarele:
1.Curtea va analiza și se va pronunța – în principal – cu privire la excepțiile invocate de reclamanta intimată – în întâmpinarea depusă la dosar (fila 24 dosar Curte).
Potrivit lucrărilor dosarului, decizia nr. 254/28.02.2014 – contestată de reclamanta intimată – a fost emisă de A. – Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași (fila 12) – iar acțiunea reclamantei a fost formulată în contradictoriu cu această emitentă, care a figurat ca pârâtă în dosarul de fond.
În condițiile în care A. – Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași a avut calitatea de parte în procesul inițiat de reclamantă, în raport de prevederile art. 458 Cod procedură civilă – această autoritate justifică calitate procesuală în formularea recursului – excepția invocată în acest sens fiind nefondată.
Deși reclamanta intimată a invocat și excepția nulității recursului întrucât – în opinia sa – criticile dezvoltate de recurentă nu pot fi încadrate în motivele de recurs prevăzute de art. 488 pct. 4, 6 Cod procedură civilă și prin raportare la motivarea instanței de fond, intimata nu a prezentat și motivele/argumentele în justificarea acestei excepții, așa încât, Curtea va respinge ca nemotivată această excepție.
2.Cu referire la fondul cauzei, Curtea reține următoarele:
La data de 2.08.2011, prin Ordinul nr. 7158, reclamantei C. L. G. i-a încetat raportul de muncă cu Autoritatea Națională a Vămilor, ca urmare a unei reorganizări prin reducere de posturi operată în baza H.G. nr. 565/2011 și a Ordinelor nr. 2406, 2407 și 2589/2011 ale Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală.
Ca urmare a admiterii cererii de suspendare a executării Ordinului nr. 7158/2.08.2011 alăturată acțiunii în anulare a actelor administrative mai sus menționate (încheierea din 4.10.2011 pronunțată în dosarul nr._ al Curții de Apel Suceava), reclamanta a fost repusă în funcția deținută pentru perioada în care acest din urmă act rămâne suspendat.
Cum această suspendare dăinuia, la data reorganizării Autorității Naționale a Vămilor prin preluarea acesteia în cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală, în mod firesc decizia nr. 4687 din 1.08.2013, de numire a reclamantei în cadrul nou organizatei instituții, emisă în baza normelor ce au reglementat reorganizarea (O.U.G. nr. 74/2013, Ordinele nr. 1104, 1106 și 1107/2013 ale Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală) nu dă naștere unui nou raport de serviciu ci constituie o continuare a aceluiași raport, preluând limitările actului administrativ de repunere în funcție, respectiv condiția admiterii cererii de anulare a ordinului inițial. Mai exact, efectele acestei decizii se întind până la data soluționării irevocabile a contestației formulate împotriva Ordinului nr. 7158/2.08.2011, și aceasta indiferent de faptul că decizia nr. 4687/2013 nu face referire la hotărârea judecătorească de suspendare.
În aceste condiții, decizia contestată în prezenta cauză nu face altceva decât să clarifice decizia nr. 4687 din 1.08.2013 sub aspectul chestiunilor mai sus enunțate, fără a modifica temeiul juridic al „reîncadrării” și fără a constitui o modificare a caracterului nedeterminat al duratei raportului de muncă al reclamantei.
În consecință, constatând că prima instanță a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor legale ce guvernează durata raportului de muncă a funcționarului public (art. 4 din Legea nr. 188/1999) și a dispozițiilor vizând neretroactivitatea legii civile (art. 6 Cod civil), în temeiul art. 20(3) din Legea 554/2004, Curtea va admite recursul și va casa sentința recurată iar în rejudecare va respinge acțiunea ca neîntemeiată.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași, cu sediul în municipiul Iași, .. 26, județul Iași, în nume propriu și pentru Agenția Națională de Administrare Fiscală, cu sediul în București, ., sector 5, împotriva sentinței nr. 6585 din 6 noimebrie 2014 pronunțată de Tribunalul Suceava – Secția de contencios administrativ și fiscal în dosar nr. _ , intimată fiind reclamanta C. L. G., domiciliată în municipiul Rădăuți, . nr. 35C, județul Suceava.
Casează în tot sentința atacată în sensul că:
Respinge acțiunea ca nefondată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 26 mai 2015.
Președinte, Judecători, Grefier,
Redactat P.D.
Tehnoredactat M.A.
4ex/19.06.2015
Jud.fond. P. C.
| ← Pretentii. Decizia nr. 1976/2015. Curtea de Apel SUCEAVA | Pretentii. Decizia nr. 3065/2015. Curtea de Apel SUCEAVA → |
|---|
