Pretentii. Decizia nr. 2935/2015. Curtea de Apel SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2935/2015 pronunțată de Curtea de Apel SUCEAVA la data de 17-09-2015 în dosarul nr. 121/40/2014
Dosar nr._ - pretenții –
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 2935
Ședința publică din 17 septembrie 2015
Președinte G. F.
Judecător C. T.
Judecător I. A. I.
Grefier T. V.
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași – Administrația Județeană a Finanțelor Publice B., cu sediul în municipiul B., Piața Revoluției nr.5, județul B., împotriva sentinței nr. 352 din 18.03.2015 a Tribunalului B. – secția a II a civilă, de contencios administrativ și fiscal, intimat fiind A. M..
La apelul nominal au lipsit părțile .
Procedura de citare a fost legal îndeplinită .
S-a făcut referatul cauzei, după care instanța, procedând la verificarea competenței sale, în aplicarea dispozițiilor art.494 rap la art. 131 Cod de procedură civilă și dispozițiilor art. 10 din Legea nr. 554/2004, constată că este competentă general, material și teritorial în soluționarea cauzei. Totodată, văzând că recurenta a solicitat judecata în lipsă, constată recursul în stare de judecată și rămâne în pronunțare cu privire la acesta.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin sentința nr.352 din 18 martie 2015 Tribunalul B. – secția a II a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins excepția lipsei calității procesuale pasive.
A admis excepția inadmisibilității cererii de anulare a deciziei nr._/03.12.2012 emisă de Administrația Finanțelor Publice B. și în consecință a respins cererea, ca inadmisibilă.
A admis acțiunea formulată de reclamantul A. M. în contradictoriu cu pârâtul S. R. - Ministerul Finanțelor Publice – Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași - Administrația Județeană a Finanțelor Publice B., obligându-l să restituie reclamantului suma de 1977 lei, reprezentând contravaloarea taxei de emisii poluante plătită cu chitanța . nr._ din 04.12.2012 și dobânda prevăzută de art. 124 Cod procedură Fiscală, începând cu data achitării acesteia și până la data plății efective, precum și suma de 197,7 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași – Administrația Județeană a Finanțelor Publice B., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, instanța de fond interpretând eronat dispozițiile legale.
În motivarea recursului a arătat că, deși sumele sunt încasate la nivelul unităților Trezoreriei Statului, în speță calitatea procesuală pasivă revine Administrației Fondului pentru Mediu, având în vedere că taxa de poluare nu se face venit la bugetul de stat, ea constituind venit la bugetul Fondului pentru mediu conform prevederilor art.5 alin. 4 din OUG nr.50/2008, privind instituirea taxei de poluare pentru autovehicule . Taxa de poluare a fost introdusă de Guvern pentru a proteja mediul conform reglementărilor UE de limitare a emisiilor de noxe și nu pentru a restricționa cantitativ importul de mașini second – hand. De altfel, reclamantul putea uza de prevederile Legii nr.9/2012, art.12 alin. 1 stabilind că: În cazul în care taxa de poluare pentru autovehicule achitată de către contribuabili începând cu 1 iulie 2008 până la data intrării în vigoare a prezentei legi, potrivit prevederilor OUG nr.50/2008, aprobată prin Legea nr. 140/2011, este mai mare decât taxa rezultată din aplicarea prezentei prevederi privind taxa pentru emisiile poluate provenite de la autovehicule, calculată în lei la cursul de schimb valutar aplicat la momentul înmatriculării în România, se pot restitui sumele reprezentând diferența de taxă plătită, numai către titularul obligației de plată, pe baza procedurii stabilite prin normale metodologice de aplicare a prezentei lei.
Astfel, potrivit reglementărilor menționate, taxa rezultată ca diferența dintre suma achitată de contribuabil cu titlu de taxă speciala pentru autoturisme și autovehicule și cuantumul rezultat din aplicarea taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule în termenul de prescripție prevăzut de legea fiscală, pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a Legii nr.9/2012.
Față de acestea, solicită ca instanța să constate dă Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași nu pot fi obligate la restituirea sumei solicitate cu titlu de taxă de poluare, aceasta fiind achitate în mod legal constituind venit la bugetul Fondului pentru mediu gestionat de Administrația Fondului pentru Mediu în vedere finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului și nu constituie venit la bugetul de stat.
Examinând legalitatea sentinței atacate, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului și a motivelor de recurs invocate, Curtea constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Dreptul comunitar este incident în speță, mai exact dispozițiile art. 110 T.F.U.E., primul paragraf (ex. art. 90 alin. 1 T.C.E.), care interzic orice discriminare între produsele naționale și produsele altor state membre, așadar și o discriminare determinată de o diferență între impozitele aplicate „produselor altor state membre” și impozitele „interne de orice natură care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare”.
Așadar, discriminarea la care se referă acest text legal are în vedere o comparație între nivelul de impozitare a produselor altor state membre ale Uniunii Europene, în comparație cu nivelul de impozitare a produselor de pe piața internă a Statului R..
În fapt, reclamantul a formulat cerere prin care a solicitat restituirea taxei pentru emisii poluante în cuantum de 1.977 lei, achitată cu chitanța . nr._ din data de 04.12.2012, pentru înmatricularea autoturismului marca Mercedes Benz.
La data formulării cererii de către reclamant era în vigoare taxa de poluare prevăzută de Legea nr. 9/2012, denumită taxă pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, ce constituie venit la bugetul Fondului pentru Mediu, fiind gestionată de Administrația Fondului pentru Mediu, în scopul finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului.
Ca și taxa stabilită prin O.U.G. 50/2008, cu modificările și completările ulterioare, taxa ce i se impune reclamantului la prima înmatriculare a autoturismului în România nu este în mod evident o taxă vamală în sens strict și nicio taxă cu efect echivalent unei taxe vamale, impusă asupra mărfurilor pentru simplul fapt al trecerii frontierei de stat. Taxa nu este percepută în temeiul faptului că vehiculul trece frontiera statului român, ci cu ocazia primei înmatriculări a vehiculului pe teritoriul României, în vederea punerii sale în circulație. Prin urmare, taxa se încadrează în regimul general intern de impozitare a mărfurilor și trebuie analizată în raport cu art. 110 T.F.U.E.
În hotărârea preliminară în cauza C-402/09 din 07.04.2011, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a statuat că articolul 110 T.F.U.E. trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Deși în cauza T. se constată că regimul de impozitare în discuție nu discriminează direct mărfurile de import, Curtea amintește că, chiar dacă nu sunt întrunite condițiile unei discriminări directe, un impozit intern poate fi indirect discriminatoriu din cauza efectelor sale (Hotărârea Nádasdi și Németh, punctul 47).
Deși prin Legea 9/2012 s-a stabilit o altă formulă de calcul, ce are ca efect perceperea unor taxe mai reduse cu până la 25%, comparativ cu taxa anterioară, taxa pentru emisii poluante contravine art. 110 T.F.U.E., întrucât este indirect discriminatorie prin efectul de descurajare a importurilor de ocazie. Prin art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2012, aplicarea dispozițiilor privind prima transcriere a dreptului de proprietate ale art. 5 alin. (1) din Legea nr. 9/2012 se suspendă până la 1 ianuarie 2013. Aceasta înseamnă că, în acest timp, potențialii cumpărători sunt orientați tot spre piața internă, având în vedere că nu se percepe nicio taxă în cazul transferului dreptului de proprietate al autovehiculelor deja înmatriculate în România. Taxa pentru emisii poluante nu se percepe nici de la autoturismele deja înmatriculate și care nu sunt ofertate pe piața liberă, dar care, prin vechime, reprezintă factori de poluare. În acest context, taxa nu are ca scop real descurajarea cumpărării unor vehicule poluante, indiferent de proveniența lor, ci dorește să protejeze piața internă și producția proprie de autoturisme. Prin urmare, perceperea taxei prev. de Legea nr. 9/2012 este nelegală, deoarece încalcă normele de drept comunitar.
Cum dreptul comunitar este o ordine juridică independentă, care are prioritate de aplicare în fața dreptului național (cauza C. Enel), iar judecătorul național este obligat să aplice normele comunitare în mod direct, dacă acestea contravin normelor interne, fără a solicita sau aștepta eliminarea acestora pe cale administrativă sau a unei alte proceduri constituționale (cauza Simmenthal), instanța, în lumina principiilor enunțate, va da eficiență normei de drept comunitar, astfel cum este ea interpretată de către Curtea de Justiție a Comunității Europene.
Față de aceste aspecte, constatând legală și temeinică hotărârea instanței de fond, nefiind date motivele de recurs invocate și că nici din oficiu nu există motive de casare, în temeiul art. 488, art. 496 alin. 1 din Codul de procedură civilă, Curtea va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE L E G I I ,
DECIDE :
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași – Administrația Județeană a Finanțelor Publice B., cu sediul în municipiul B., Piața Revoluției nr.5, județul B., împotriva sentinței nr. 352 din 18.03.2015 a Tribunalului B. – secția a II a civilă, de contencios administrativ și fiscal, intimat fiind A. M..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 17 septembrie 2015.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red. G.F.
Tehno.T.V.
2 ex./25.09.2015
Jud. fond A. L.
| ← Pretentii. Decizia nr. 2951/2015. Curtea de Apel SUCEAVA | Pretentii. Decizia nr. 1987/2015. Curtea de Apel SUCEAVA → |
|---|
