Pretentii. Decizia nr. 1536/2015. Curtea de Apel SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1536/2015 pronunțată de Curtea de Apel SUCEAVA la data de 20-03-2015 în dosarul nr. 4762/86/2014
Acesta nu este document finalizat
Dosar nr._ - Pretenții -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 1536
Ședința publică din 20 martie 2015
Președinte A.-M. T.
Judecător C. T.
Judecător G. F.
Grefier D. B.
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava, cu sediul în mun. Suceava, .. 7, jud. Suceava, în calitate de reprezentant al Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice Iași, împotriva sentinței nr. 6057 din 23 octombrie 2014 pronunțată de Tribunalul Suceava – Secția de contencios administrativ și fiscal (dosar nr._ ), intimat fiind reclamantul S. I., CNP_, domiciliat în mun. Suceava, ., .. B, ., cu domiciliul ales la Cabinet de Avocat I. F., cu sediul în mun. Suceava, .. 5, ., ap. 1, CUI_.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă avocat I. F., pentru reclamantul intimat, lipsă fiind părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei, după care, procedând la verificarea competenței sale, în conformitate cu dispozițiile art. 131 alin. 1 Cod de procedură civilă, raportat la dispozițiile art. 8 și 10 din Legea nr. 554/2004, Curtea constată că este competentă general, material și teritorial în soluționarea cauzei.
Apărătorul reclamantului intimat depune la dosar împuternicire avocațială.
Instanța, constatând recursul în stare de judecată, acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat I. F. solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței recurate, ca fiind legală și temeinică, fără cheltuieli de judecată.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA ,
Asupra recursului de față, constată:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava – Secția de contencios administrativ și fiscal la data de 23.06.2014, cu număr de dosar_, reclamantul S. I., în contradictoriu cu pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava, a solicitat instanței obligarea pârâtei la restituirea taxei pentru emisii poluante în valoare de 1631 lei, taxă ce a fost achitată cu ocazia înmatriculării unui autoturism proprietate, la care se adaugă dobânda aferentă.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că a achitat, pentru înmatricularea unui autoturism pe care l-a achiziționat din U.E., cu număr de identificare WV2ZZZ70ZNH120046, marca VOLKSWAGEN, o taxă pentru emisii poluante în cuantum de 1631 lei, conform chitanței . nr._ din 19.12.2012.
Prin sentința nr. 6057 din 23 octombrie 2014, Tribunalul Suceava – Secția de contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de reclamantul S. I., în contradictoriu cu pârâtele Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava; a obligat pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași – A.J.F.P Suceava să restituie reclamantului suma de 1631 lei, reprezentând taxă pentru emisii poluante, împreună cu dobânzile, calculate conform art. 120 alin. (7) Cod procedură fiscală, de la data plății și până la data restituirii efective; a obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 313 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava, în calitate de reprezentant al Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice Iași, criticând-o pentru nelegalitate.
Precizează faptul că, pentru eliminarea posibilelor discriminări apărute din aplicarea vechilor reglementări privitoare la taxa percepută pentru emisiile provenite de la autovehicule și pentru punerea în concordanță a reglementărilor interne de combatere a poluării cu hotărârile C.J.U.E., a fost regândit modul în care sunt taxate autovehiculele, fiind emisă în acest sens Legea nr. 9/2012.
Acest act normativ a înlăturat caracterul indirect discriminatoriu prin taxarea unitară, indiferent de proveniența autovehiculului.
Potrivit disp. art. 4 alin. (1) din Legea nr. 9/2012, obligația de plată a taxei intervine:
a) cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare;
b) la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri prevăzute la art. 3 și 8;
c) la reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului plătitor valoarea reziduală a taxei, în conformitate cu prevederile art. 7.
Consideră că în mod nelegal judecătorul fondului a dispus obligarea pârâtei și la acordarea dobânzii fiscale, calculată conform art. 124 alin. 2 din O.G. nr. 92/2003, republicată.
Precizează faptul că prezenta acțiune în pretenții derivă din aplicarea unor dispoziții legale naționale pretinse a fi contrarii normelor comunitare, iar nu din faptul nesoluționării în termen a unei cereri, situație de natură a justifica acordarea dobânzii prevăzute de art. 124 din O.G. nr. 92/2003, republicată, privind Codul de procedură fiscală.
Conform art. 124 alin. 1 din O.G. nr. 92/2003, republicată, doar pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget, contribuabilii au dreptul la dobândă.
Potrivit art. 1 alin. 1 din același act normativ, prezentul cod reglementează drepturile și obligațiile părților din raporturile juridice fiscale privind administrarea impozitelor și taxelor datorate bugetului de stat și bugetelor locale, prevăzute de Codul fiscal.
Art. 1 alin. 2 din Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule dispune ca taxa se face venit la bugetul Fondului pentru mediu și se gestionează de Administrația Fondului pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului.
Întrucât taxa de poluare nu constituie venit la bugetul general consolidat, ci la bugetul Fondului pentru mediu, în speță nu sunt incidente prevederile art. 124 alin. (1) din O.G. nr. 92/2013, republicată.
Pentru aceste considerente, solicită admiterea recursului, casarea sentinței recurate, și, în rejudecare, respingerea acțiunii, ca nefondată.
În drept, invocă art. 488 alin. 1 pct. 8 din Codul de procedură civilă.
Reclamantul intimat nu a formulat întâmpinare.
Examinând legalitatea sentinței atacate, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului și a motivelor de recurs invocate, Curtea constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Dreptul comunitar este incident în speță, mai exact dispozițiile art. 110 T.F.U.E., primul paragraf (ex. art. 90 alin. 1 T.C.E.), care interzic orice discriminare între produsele naționale și produsele altor state membre, așadar și o discriminare determinată de o diferență între impozitele aplicate „produselor altor state membre” și impozitele „interne de orice natură care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare”.
Așadar, discriminarea la care se referă acest text legal are în vedere o comparație între nivelul de impozitare a produselor altor state membre ale Uniunii Europene, în comparație cu nivelul de impozitare a produselor de pe piața internă a Statului Român.
În fapt, reclamantul a formulat cerere prin care a solicitat restituirea taxei pentru emisii poluante în cuantum de 1631 lei, achitată cu chitanța . nr._ din data de 19.12.2012, pentru înmatricularea autoutilitarei marca VW Transporter.
La data formulării cererii de către reclamant era în vigoare taxa de poluare prevăzută de Legea nr. 9/2012, denumită taxă pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, ce constituie venit la bugetul Fondului pentru Mediu, fiind gestionată de Administrația Fondului pentru Mediu, în scopul finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului.
Ca și taxa stabilită prin O.U.G. 50/2008, cu modificările și completările ulterioare, taxa ce i se impune reclamantului la prima înmatriculare a autoturismului în România nu este în mod evident o taxă vamală în sens strict și nicio taxă cu efect echivalent unei taxe vamale, impusă asupra mărfurilor pentru simplul fapt al trecerii frontierei de stat. Taxa nu este percepută în temeiul faptului că vehiculul trece frontiera statului român, ci cu ocazia primei înmatriculări a vehiculului pe teritoriul României, în vederea punerii sale în circulație. Prin urmare, taxa se încadrează în regimul general intern de impozitare a mărfurilor și trebuie analizată în raport cu art. 110 T.F.U.E.
În hotărârea preliminară în cauza C-402/09 din 07.04.2011, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a statuat că articolul 110 T.F.U.E. trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Deși în cauza T. se constată că regimul de impozitare în discuție nu discriminează direct mărfurile de import, Curtea amintește că, chiar dacă nu sunt întrunite condițiile unei discriminări directe, un impozit intern poate fi indirect discriminatoriu din cauza efectelor sale (Hotărârea Nádasdi și Németh, punctul 47).
Deși prin Legea 9/2012 s-a stabilit o altă formulă de calcul, ce are ca efect perceperea unor taxe mai reduse cu până la 25%, comparativ cu taxa anterioară, taxa pentru emisii poluante contravine art. 110 T.F.U.E., întrucât este indirect discriminatorie prin efectul de descurajare a importurilor de ocazie. Prin art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2012, aplicarea dispozițiilor privind prima transcriere a dreptului de proprietate ale art. 5 alin. (1) din Legea nr. 9/2012 se suspendă până la 1 ianuarie 2013. Aceasta înseamnă că, în acest timp, potențialii cumpărători sunt orientați tot spre piața internă, având în vedere că nu se percepe nicio taxă în cazul transferului dreptului de proprietate al autovehiculelor deja înmatriculate în România. Taxa pentru emisii poluante nu se percepe nici de la autoturismele deja înmatriculate și care nu sunt ofertate pe piața liberă, dar care, prin vechime, reprezintă factori de poluare. În acest context, taxa nu are ca scop real descurajarea cumpărării unor vehicule poluante, indiferent de proveniența lor, ci dorește să protejeze piața internă și producția proprie de autoturisme.
Prin urmare, perceperea taxei prev. de Legea nr. 9/2012 este nelegală, deoarece încalcă normele de drept comunitar.
Cum dreptul comunitar este o ordine juridică independentă, care are prioritate de aplicare în fața dreptului național (cauza C. Enel), iar judecătorul național este obligat să aplice normele comunitare în mod direct, dacă acestea contravin normelor interne, fără a solicita sau aștepta eliminarea acestora pe cale administrativă sau a unei alte proceduri constituționale (cauza Simmenthal), instanța, în lumina principiilor enunțate, va da eficiență normei de drept comunitar, astfel cum este ea interpretată de către Curtea de Justiție a Comunității Europene.
În ceea ce privește motivul de recurs referitor la eronata obligare la plata dobânzii, Curtea constată că nici acesta nu este întemeiat.
Astfel, deși cadrul normativ incident în cauză este reglementat de O.G. nr. 92/2003, Curtea de Justiție a Uniunii Europene, în cauza C-565/11, I., a statuat că dreptul Uniunii se opune unui regim național, precum cel în discuție în litigiul principal, care limitează dobânzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a acestei taxe.
Decizia Curții de Justiție a Comunităților Europene are putere obligatorie, atât pentru instanța de trimitere, cât și pentru celelalte instanțe. Mai mult, Decizia Curții are efecte ex tunc (și pentru trecut), cu excepția situației când, din motive de asigurare a siguranței circuitului juridic comunitar, prevede expres aplicarea deciziei ex nunc (numai pentru viitor). Această prevedere expresă nu s-a dispus în cauză.
Față de aceste aspecte, constatând legală și temeinică hotărârea instanței de fond, nefiind date motivele de recurs invocate și că nici din oficiu nu există motive de casare, în temeiul art. 488, art. 496 alin. 1 din Codul de procedură civilă, Curtea va respinge recursul, ca nefondat.
Văzând că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată;
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE :
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava, cu sediul în mun. Suceava, .. 7, jud. Suceava, în calitate de reprezentant al Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice Iași, împotriva sentinței nr. 6057 din 23 octombrie 2014 pronunțată de Tribunalul Suceava – Secția de contencios administrativ și fiscal (dosar nr._ ), intimat fiind reclamantul S. I., CNP_, domiciliat în mun. Suceava, ., .. B, ., cu domiciliul ales la Cabinet de Avocat I. F., cu sediul în mun. Suceava, .. 5, ., ap. 1, CUI_.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 20.03.2015.
Președinte,Judecători,Grefier,
Red. G.F.
Tehnored. D.B.
Jud. fond: D.C.N.
Ex. 5
02.04.2015
| ← Pretentii. Decizia nr. 1537/2015. Curtea de Apel SUCEAVA | Pretentii. Decizia nr. 1538/2015. Curtea de Apel SUCEAVA → |
|---|
