Pretentii. Decizia nr. 2944/2015. Curtea de Apel SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2944/2015 pronunțată de Curtea de Apel SUCEAVA la data de 17-09-2015 în dosarul nr. 5617/86/2014
Dosar nr._ - pretenții –
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 2944
Ședința publică din 17 septembrie 2015
Președinte G. F.
Judecător C. T.
Judecător I. A. I.
Grefier T. V.
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală București, cu sediul în municipiul București, ., sector 5, împotriva sentinței nr. 1293 din 4.06.2015 a Tribunalului Suceava – secția de contencios administrativ și fiscal, intimați fiind Administrația F. pentru Mediu București, Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava și . IFN SA – prin mandatar . Cluj N..
La apelul nominal s-a prezentat avocat I. A., pentru reclamanta – intimată . IFN SA – prin mandatar . Cluj N., lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită .
S-a făcut referatul cauzei, după care instanța, procedând la verificarea competenței sale, în aplicarea dispozițiilor art.494 rap la art. 131 Cod de procedură civilă și dispozițiilor art. 10 din Legea nr. 554/2004, constată că este competentă general, material și teritorial în soluționarea cauzei și constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat, declară recursul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat I. A. pentru reclamanta – intimată . IFN SA – prin mandatar . Cluj N., solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței primei instanțe ca legală și temeinică, cu reținerea motivelor din întâmpinarea depusă la dosar. Solicită cheltuieli de judecată, sens în care depune la dosar chitanța privind plata onorariului de avocat.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin sentința nr.1293 din 4 iunie 2015 Tribunalul Suceava – secția de contencios administrativ și fiscal a respins ca nefondate: excepția netimbrării acțiunii, excepția lipsei dovezii calității de reprezentant a mandatarului reclamantei, excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, invocate de pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală București, prin întâmpinare.
A admis excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtei Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași – prin Serviciul Fiscal Municipal Rădăuți invocată prin întâmpinare și a respins acțiunea reclamantei S.C. BT L. Transilvania IFN S.A. Cluj N. în contradictoriu cu acest pârât, ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
A admis acțiunea, formulată de reclamanta S.C. BT L. Transilvania IFN S.A. Cluj N. în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală București, obligând-o la restituirea către reclamanta S S.C. BT L. Transilvania IFN S.A. Cluj N. a sumei de 16.040 lei, reprezentând taxă de emisii poluante, plătită cu ocazia primei înmatriculări a autovehiculului marca RENAULT și la plata dobânzii fiscale calculată, potrivit art. 120 alin.7 Cod procedură fiscală, de la data achitării, respectiv 05.07.2011 și până la data restituirii, precum și suma de 800 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
A admis cererea de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu București formulată de pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală București și a obligat-o la plata către pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală București a sumelor cu titlu de taxă de emisii poluante și dobânzii fiscale, la care a fost obligată pârâta către reclamantă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală București, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie . În motivarea recursului a arătat că, în conformitate cu prevederile art.86 Cod procedură civilă „mandatarul cu procură generală poate să reprezinte în judecata pe mandant, numai dacă acest drept i-a fost dat anume”. Prin urmare, în cazul unui utilizator al unui bun ce face obiectul contractului de leasing, nu se poate reține incidența unei reprezentări legale a finanțatorului de către utilizator, în scopul atacării unui act administrativ ori pentru restituirea taxei de poluare . În lipsa unei procuri încheiate, potrivit prevederilor legale, în formă autentică, persoana care a introdus cererea de chemare în judecată nu are calitatea de reprezentant al societății de leasing.
Este nelegală motivarea instanței de fond și în ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei ., precizând că aceasta este parte în contractul de leasing, în calitate de utilizator, iar . IFN SA, în calitate de finanțator, apreciind că această calitate nu este suficientă pentru a avea și calitatea de reprezentat, ori pentru a formula cererea de chemare în judecată în nume propriu . În cazul unui utilizator al unui bun ce face obiectul contractului de leasing nu se poate reține incidența unei reprezentări legale a finanțatorului de către utilizator, în scopul atacării unui act administrativ ori pentru restituirea taxei speciale pentru autoturism, reclamanta . nu are calitate procesuală activă și nici calitatea de reprezentant al societății de leasing, motiv pentru care solicită admiterea excepției lipsei calității procesuale active și respingerea cererii de chemare în judecată .
Hotărârea primei instanța a fost pronunțată cu interpretarea greșită a normelor de drept material, taxa de poluare intrând în vigoare începând cu data de 1 iulie 2008, prin OUG nr.50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, la data intrării ei în vigoare abrogându-se art.2141 – 2143 din Legea nr.571/2003. Taxa de poluare se aplică tuturor autovehiculelor care nu au mai fost înmatriculate în România, fie românești, fie străine. Prin modificările aduse de către Legea nr.343/2006 s-a respectat principiul neretroactovității legii, întrucât aceste acte normative nu puteau dispune referitor la autovehiculele anterior înmatriculate în România. În acest caz, legislația arătată se aplica, iar taxa este percepută pentru o primă înregistrare a autovehiculului în țară și pentru utilizarea pe teritoriul statului și nu pentru că acesta tranzitează o frontieră.
Critică sentința primei instanța și cu privire la capătul de cerere privind restituirea sumei de bani achitată cu titlu de taxă de poluare, indexată cu dobânda fiscală de la data plății până la data restituirii efective, precizând că, potrivit dispozițiilor art.124 alin. 1 din OG nr.92/2003 „pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget, contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art.117 alin. 2 sau la art.70, după caz. Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor.” Arată că niciuna din condițiile prevăzute de lege nu sunt îndeplinite în cauză.
Referitor la capătul de cerere privind plata sumei de 800 lei reprezentând cheltuieli de judecată, solicită instanței respingerea acestuia, ca neîntemeiat, având în vedere că nu sunt întrunite condițiile prev. de art. 453 alin. 1 Cod procedură civilă. Conform acestor prevederi, partea care a pierdut procesul poate fi obligată să suporte cheltuielile ocazionate de proces, însă, prin aceasta, trebuie ca partea care a pierdut procesul să se afle în culpă procesuală, sau, prin atitudinea sa în cursul derulării procesului, să fi determinat aceste cheltuieli.
Examinând legalitatea sentinței atacate, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului și a motivelor de recurs invocate, Curtea constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Mai întâi Curtea reține că nu pot fi primite susținerile recurentei vizând lipsa calității de reprezentant și lipsa calității procesuale active a .. Astfel, din petitul cererii introductive de instanță reiese că acțiunea a fost formulată de . IFN - prin mandatar ., deși această din urmă societate nu are calitate de reclamant pentru a putea di pusă în discuție excepția lipsei calității procesuale active. Astfel cum rezultă din procura depusă la dosarul de fond (fila 8) amintita societate a fost mandatată convențional să reprezinte în instanță interesele reclamantei astfel încât nici excepția lipsei calității de reprezentant nu poate fi primită.
Sub un al doilea aspect, potrivit art. 110 T.F.U.E. „Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.”
Față de dreptul pretins de reclamant, instanța constată că, odată cu aderarea României la Comunitatea Europeană, ca orice alt stat membru, are obligația de a respecta o dispoziție de drept comunitar direct aplicabilă, iar atunci când are loc o violare a acesteia, are obligația de a repara daunele cauzate persoanelor particulare. Potrivit art. 148 alin. 2 din Constituție, ca urmare a aderării României la Uniunea Europeană, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne. În speță, norma de drept comunitar pretinsă încălcată este cea prevăzută de art. 110 din T.F.U.E. (fost art. 90 din T.C.E.) - dispoziție direct aplicabilă în fiecare stat membru, potrivit căreia „Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele ce se aplică direct sau indirect produselor naționale similare.”
Taxa de poluare a fost aplicată în temeiul dispozițiilor O.U.G. nr. 50/2008 (forma în vigoare la data achitării taxei).
Analizând compatibilitatea dispozițiilor din O.U.G. nr. 50/2008, în raport de dispozițiile art. 110 din T.F.U.E. (fost art. 90 din T.C.E.) în cauza C-402/09, cu prilejul unei cereri având ca obiect pronunțarea unei hotărâri preliminare formulată în temeiul art. 234 C.E., Curtea de Justiție a Comunităților Europene a hotărât că articolul 110 T.F.U.E. trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă de poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională. Concluzia de la pct. 58 din Hotărârea T., C.J.U.E. a rezolvat irevocabil chestiunea caracterului discriminatoriu al O.U.G. nr. 50/2008: „(58) Cu toate acestea, din dosarul prezentat Curții rezultă, fără echivoc, că reglementarea menționată are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30% din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt nici un fel grevate de o astfel de sarcină fiscală. Nu se poate contesta că, în aceste condiții, O.U.G. nr. 50/2008 are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre.
Așadar, art. 110 T.F.U.E. obligă fiecare stat membru să aleagă taxele aplicate autovehiculelor și să le stabilească regimul, astfel încât, acestea să nu aibă ca efect favorizarea vânzării vehiculelor de ocazie naționale și descurajarea, în acest mod, a importului de vehicule de ocazie similare.
În alte două cauze soluționate de către C.J.U.E., ca urmare a adresării unei întrebări preliminare (cauzele conexate C-29/2011 și C 30/2011), s-a reținut că o reglementare precum O.U.G. 50/2008 are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, prin faptul că supune vehiculele de ocazie importate unei taxe care, în pofida aplicării unei reduceri ridicate pentru a ține seama de deprecierea lor, se poate apropia de un procent considerabil din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt, în niciun fel, grevate de o astfel de sarcină fiscală. Răspunzând întrebării preliminare, s-a concluzionat că articolul 110 T.F.U.E. trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă de poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
În ceea ce privește motivul de recurs referitor la eronata obligare la plata dobânzii, Curtea constată că nici acesta nu este întemeiat. Astfel, deși cadrul normativ incident în cauză este reglementat de O.G. nr. 92/2003, Curtea de Justiție a Uniunii Europene, în cauza C-565/11, I., a statuat că dreptul Uniunii se opune unui regim național, precum cel în discuție în litigiul principal, care limitează dobânzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a acestei taxe.
Decizia Curții de Justiție a Comunităților Europene are putere obligatorie atât pentru instanța de trimitere, cât și pentru celelalte instanțe. Mai mult, Decizia Curții are efecte ex tunc (și pentru trecut), cu excepția situației când, din motive de asigurare a siguranței circuitului juridic comunitar, prevede expres aplicarea deciziei ex nunc (numai pentru viitor). Această prevedere expresă nu s-a dispus în cauză.
Este nefondată și critica recurentei cu privire obligarea la plata cheltuielilor de judecată. Pornind de la faptul că recurenta a pierdut procesul, instanța de fond a făcut o corectă aplicare a disp. art. 453 Cod procedură civilă, care prevede „partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată”.
Față de aceste aspecte, constatând legală și temeinică hotărârea instanței de fond, nefiind date motivele de recurs invocate și că nici din oficiu nu există motive de casare, în temeiul art. 488, art. 496 alin. 1 din Codul de procedură civilă, Curtea va respinge recursul, ca nefondat.
Văzând și dispozițiile art. 453 Cod procedută civilă,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE L E G I I ,
DECIDE :
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală București, cu sediul în municipiul București, ., sector 5, împotriva sentinței nr. 1293 din 4.06.2015 a Tribunalului Suceava – secția de contencios administrativ și fiscal, intimați fiind Administrația F. pentru Mediu București, Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava și . IFN SA – prin mandatar . Cluj N..
Obligă recurenta la plata în favoarea intimatei – reclamante a sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 17 septembrie 2015.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red. G.F.
Tehno.T.V.
2 ex./25.09.2015
Jud. fond U. M.
| ← Pretentii. Hotărâre din 25-03-2015, Curtea de Apel SUCEAVA | Pretentii. Decizia nr. 1367/2015. Curtea de Apel SUCEAVA → |
|---|
