Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 2590/2015. Curtea de Apel SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2590/2015 pronunțată de Curtea de Apel SUCEAVA la data de 26-05-2015 în dosarul nr. 1461/40/2014
Dosar nr._ - contestație act administrativ fiscal -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 2590
Ședința publică din 26 mai 2015
Președinte G. M.
Judecător S. A.
Judecător P. D.
Grefier M. Anișoara
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâta C. de Asigurări de Sănătate B., cu sediul în municipiul B., .. 52, județul B., împotriva sentinței nr. 1909 din 10 decembrie 2014, pronunțată de Tribunalul B. – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr._, intimată fiind reclamanta L. L..
La apelul nominal, făcut în ședință publică, lipsesc părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, grefierul învederând că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art. 411 Cod procedură civilă și că, în procedura de regularizare intimata a depus întâmpinare.
Verificându-și competența, în baza art. 131 din Cod de procedură civilă, instanța se declară competentă, general, material și teritorial, conform dispozițiilor art. 96 pct. 3 Cod de procedură civilă și art. 483 din același act normativ, raportat la art. 8 și 10 din Legea nr. 554/2004.
Instanța, din oficiu, a invocat excepția nulității recursului pentru lipsa delegației și a reținut cauza pentru soluționare.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului B. – Secția a II-a Civilă de contencios administrativ și fiscal, la data de 25.03.2015, reclamanta L. L. în contradictoriu cu pârâta C. de Asigurări de Sănătate B., în temeiul art. 218 alin. 2 din O.G. nr. 92/2003, a solicitat anularea Deciziei de impunere nr._/07.03.2011, emisă de pârâtă prin care s-a stabilit în sarcina sa o obligație de plată de 6011,44 lei, din care 2881 lei contribuție de asigurări de sănătate și 3130,44 lei majorări, anularea Deciziei nr.144/A/05.03.2014 emisă de pârâtă, prin care s-a respins contestația formulată împotriva Deciziei de impunere nr._/7.03.2011.
În motivare, reclamanta a arătat că potrivit disp. art. 222 din Legea nr. 95/2006, fiecare asigurat are dreptul de a fi informat cel puțin o dată pe an, prin casele de asigurări, asupra serviciilor de care beneficiază, a nivelului de contribuție personală și a modalității de plată, precum și asupra drepturilor și obligațiilor sale, rezultând că între casa de asigurări de sănătate și asigurat trebuie să existe un echilibru de informare, de contribuții în funcție de venituri și de echitate socială.
Mai arată reclamanta că această obligație nu a fost îndeplinită de către pârâtă și că decizia de impunere a fost emisă fără a se avea în vedere că nu mai desfășura activitate de aproape trei ani.
În susținerea acțiunii, reclamanta a depus la dosar înscrisuri.
Pârâta C. de Asigurări de Sănătate B. a formulat în cauză întâmpinare prin care a cerut respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând că, potrivit art.35 din Ordinul nr. 617 din 13 august 2007 actualizat, în conformitate cu art. 215 alin. (3) din lege și art. 81 din Codul de procedură fiscală, pentru obligațiile de plată față de fond ale persoanelor fizice care se asigură pe bază de contract de asigurare, altele decât cele pentru care colectarea veniturilor se face de ANAF, titlul de creanță îl constituie, după caz, declarația prevăzută la art. 32 alin. (4), decizia de impunere emisă de organul competent al CAS, precum și hotărârile judecătorești privind debite datorate fondului, decizia de impunere putând fi emisă de organul competent al CAS si pe baza informațiilor primite pe bază de protocol de la ANAF.
Prin sentința nr. 1909 din 10 decembrie 2014 Tribunalul B. – Secția a II-a Civilă de contencios administrativ și fiscal a admis în parte contestația formulată de reclamanta L. L., în contradictoriu cu pârâta C. de Asigurări de Sănătate B. și a anulat parțial Decizia 144/A/05.03.2014 și Decizia de impunere nr._/07.03.2011 emise de C. de Asigurări de Sănătate B., în sensul exonerării reclamantei de la plata majorărilor de întârziere în sumă de 3130,44 lei.
Împotriva sentinței a declarat recurs pârâta C. de Asigurări de Sănătate B., criticând-o pentru nelegalitate.
Motivele de recurs invocate de pârâtă nu vor fi supuse analizei întrucât, examinând actele și lucrările dosarului în raport de dispozițiile legale aplicabile cauzei, se constată că art. 248 Cod procedură civilă obligă instanța să se pronunțe mai întâi asupra excepției nulității recursului declarat de pârâtă.
Pârâta a învestit instanța cu recursul formulat împotriva sentinței nr. 1909 din 10.12.2014 a Tribunalului B. recurs înregistrat la instanța de fond la data de 12 martie 2015, petiția de recurs fiind formulată și semnată de consilier juridic C. P..
Conform art. 13 alin. 2 coroborat cu art. 83 alin. 3 Cod procedură civilă, în recurs, cererile și concluziile părților nu pot fi formulate și susținute decât prin avocat sau, după caz, consilier juridic, cu excepțiile prevăzute de lege.
De asemenea, art. 486 alin. 1 lit. lit. e Cod procedură civilă precizează că una din condițiile minime obligatorii ale unei cereri de recurs, pretinse de legiuitor sub sancțiunea nulității este „semnătura părții sau a mandatarului părții în cazul prevăzut la art. 13 alin. 2, a avocatului sau, după caz, a consilierului juridic”.
Pentru a stabili legătura dintre semnatarul cererii și cel împuternicit de parte să întocmească cererea de recurs, aliniatul 2 al articolului 486 Cod procedură civilă prevede, ca o condiție extrinsecă a cererii de recurs, atașarea delegației consilierului juridic care a redactat motivele de recurs, lipsa acesteia fiind sancționată cu nulitatea, conform alin. 3.
Deoarece cererea de recurs a fost formulată prin consilier juridic fără ca acesta să atașeze delegația, iar legiuitorul a impus această condiție sub sancțiunea nulității exprese, în temeiul art. 486 alin. 2 coroborat cu art. 83 alin 3 din Codul de procedură civilă, Curtea va admite excepția nulității recursului și ca atare, în temeiul art. 496 Cod procedură civilă îl va anula.
Pentru aceste motive,
În numele Legii
DECIDE:
Anulează recursul declarat de pârâta C. de Asigurări de Sănătate B., cu sediul în municipiul B., .. 52, județul B., împotriva sentinței nr. 1909 din 10 decembrie 2014, pronunțată de Tribunalul B. – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr._, intimată fiind reclamanta L. L., ca urmare a lipsei delegației consilierului juridic care a redactat calea de atac.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 26 mai 2015.
Președinte, Judecători, Grefier,
Redactat P.D.
Tehnoredactat M.A.
4ex/04.06.2015
Jud. fond.R. M.
| ← Pretentii. Decizia nr. 1761/2015. Curtea de Apel SUCEAVA | Pretentii. Hotărâre din 25-03-2015, Curtea de Apel SUCEAVA → |
|---|
