Pretentii. Decizia nr. 736/2015. Curtea de Apel SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 736/2015 pronunțată de Curtea de Apel SUCEAVA la data de 13-02-2015 în dosarul nr. 10324/86/2013
Dosar nr._ - pretenții -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA DE C. ADMINISTRATIV ȘI F.
DECIZIA NR .736
Ședința publică din 13 februarie 2015
Președinte N. D.
Judecător T. C.
Judecător R. G.
Grefier D. Silvea
Pe rolul instanței se află judecarea recursului declarat de pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava cu sediul în Suceava, .. 7, Jud. Suceava - în calitate de reprezentant al Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice Iași, împotriva sentinței nr.5417 din 2.10.2014 a Tribunalului Suceava – Secția de contencios administrativ și fiscal – dosar_ , intimat fiind reclamantul Șelet G. și pârâtul S. F. orășenesc Gura Humorului.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se că recurenta a solicitat judecarea în lipsă, conform art. 223 al. 1 din Noul Cod de procedură civilă, după care instanța, în temeiul art. art. 131 alin. 1 din Noul Cod de procedură civilă în forma în vigoare la data înregistrării cauzei pe rolul instanței, constată că în temeiul art. 96 pct. 3 și art. 483 din același act normativ, raportat la art. 8, și 10 din Legea nr. 554/2004, este competentă general, material și teritorial să soluționeze cauza și constatând recursul în stare de judecată, a rămas în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA ,
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava - Secția de contencios administrativ și fiscal la data de 18.10.2013 sub numărul_ reclamantul ȘELET G. în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE IAȘI – S. F. ORĂȘENESC GURA HUMORULUI a solicitat restituirea sumei de 2.887 lei achitată cu titlu de taxă timbru mediu, actualizată cu dobânda aferentă, precum și la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de judecarea prezentului litigiu.
Prin sentința nr. 5417 din 2 octombrie 2014, Tribunalul Suceava – secția de contencios administrativ și fiscal, a admis cererea formulată de reclamantul ȘELET G. în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE IAȘI – S. F. ORĂȘENESC GURA HUMORULUI și a obligat pârâta să-i restituie reclamantului suma de 2.887 lei achitată cu titlu de taxă timbru mediu, precum și dobânda fiscală calculată începând de la data plății – 16.09.2013 și până la data restituirii.
Totodată, a obligat pârâta să achite reclamantului suma de 288,8 lei cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava în calitate de reprezentant al Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași, criticând-o pentru nelegalitate.
În dezvoltarea motivelor de recurs, pârâta a arătat că, după cum rezultă din preambulul actului normativ, OUG nr. 9/2013 a fost adoptată având în vedere necesitatea asigurării cadrului necesar în vederea realizării unor programe și proiecte din domeniul protecției mediului, pentru îmbunătățirea calității aerului și pentru încadrarea în valorile – limită prevăzute de legislația comunitară în acest domeniu.
De asemenea, prin adoptarea prezentului act normativ s-a avut în vedere conformarea cu recomandările CE cuprinse în comunicarea din 14 decembrie 2012 potrivit căreia taxarea autoturismelor să nu se bazeze pe criterii specifice tehnologice, ci pe date de performanță obiective, disponibile în mod obișnuit și relevante din punct de vedere al politicilor, cum ar fi emisiile de CO 2.
Menționează faptul că, la elaborarea prezentului act normativ s-a ținut cont de necesitatea adoptării de măsuri pentru a asigura respectarea normelor de drept comunitar aplicabile, având în vedere faptul că aceste măsuri trebuie adoptate în regim de urgență, pentru evitarea oricăror consecințe juridice negative ale situației actuale.
În jurisprudența comunitară se recunoaște în mod constant libertatea statelor membre de a stabili un sistem de taxare diferențiată pentru anumite produse, chiar similare în sensul art. 90 alin. 1 TCE, în funcție de criterii obiective.
Asemenea diferențieri nu sunt însă compatibile cu dreptul comunitar decât dacă urmăresc obiective compatibile cu exigențele tratatului și ale dreptului derivat și dacă evită orice formă de discriminare, directă sau indirectă, în privința importurilor provenind din statele membre, sau de protecție în favoarea produselor naționale concurente.
În concluzie, rezultă faptul că, nu există incompatibilitate între normele comunitare și dispozițiile OUG nr. 9/2013, timbru de mediu instituit prin actul normativ anterior menționat respectând exigențele art. 90 TCE.
Recurenta a mai arătat că, hotărârea este nelegală și netemeinică și din prisma acordării dobânzii fiscală calculată conform art. 124 din O.G. nr. 92/2003 republicată.
Conform art. 124 alin. 1 din actul normativ menționat, pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 alin. 2 sau la art. 70 după caz.
Art. 117 alin. 2 din O.G. nr. 92/2003 republicată dispune ca prin excepție de la prevederile alin. 1, sumele de restituit reprezentând diferențe de impozite rezultate din regularizarea anuală a impozitului pe venit datorat de persoanele fizice se restituie din oficiu de organele fiscale competente, în termen de cel mult 60 de zile de la data comunicării deciziei de impunere.
Întrucât în speță nu este dată prima ipoteză reglementată de art. 124 alin. (1) din OG 92/2003 republicată (expirarea termenului prevăzut de art. 117 alin. (2), face referire la a doua situație care dă naștere dreptului contribuabililor la dobânzi pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget, respectiv expirarea termenului prevăzut de art. 70.
Cu raportare directă la prevederile art. 124 alin. (1) din OG nr. 92/2003 republicată, rezultă că dreptul petentului la reparație sub forma dobânzilor ia naștere doar în situația în care procedura de restituire a sumei stabilite prin titlul creditorului reprezentat de hotărâre judecătorească se face cu întârziere și nu se finalizează în termenul legal de 45 de zile, cu excepția prev. la art. 70 alin. (2), sancționând lipsa de diligentă a organului fiscal.
În acest sens dispun și prevederile art. 1 din Ordinul nr. 1899/2004 privind Procedura de restituire și de rambursare a sumelor de la buget, precum și de acordare a dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depășirea termenului legal.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței atacate, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului și a motivelor de recurs invocate, Curtea constată următoarele:
Potrivit art. 3 din O.U.G. nr. 9/2013, timbrul de mediu se aplică pentru categoriile M1, M2, M3 și N1, N2, N3, astfel cum sunt acestea definite în RNTR2.
Conform art. 4 din același act normativ, obligația de plată a timbrului intervine o singură dată, astfel:
a) cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare;
b) la reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului valoarea reziduală a timbrului, în conformitate cu prevederile art. 7;
c) cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, taxa pe poluare pentru autovehicule sau taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării;
d) cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat în situația autovehiculelor pentru care s-a dispus de către instanțe restituirea sau înmatricularea fără plata taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, taxei pe poluare pentru autovehicule sau taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule.
Rezultă din cuprinsul textelor de lege învederate că timbrul de mediu este impus fără discriminare tuturor autovehiculelor, atât celor de producție internă cât și a celor de producție comunitară, la prima înmatriculare pe teritoriul țării cât și celor rulate cu privire la care se transcrie dreptul de proprietate și pentru care, fie nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, taxa pe poluare pentru autovehicule sau taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării, fie s-a dispus de către instanțe restituirea sau înmatricularea fără plata taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, a taxei pe poluare pentru autovehicule sau a taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule.
O.U.G. nr. 9/2013, respectiv art. 4, prin reglementările sale, nu aduce atingere în mod direct sau indirect egalității de tratament între produsele naționale și cele importate, iar interdicția pe care o stabilește art. 110 ( fost 90) par. 1 prin Tratatul de Instituire a Comunității Europene și potrivit căruia ” Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne sau de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare”, trebuie aplicată de fiecare dată când o prevedere fiscală este de natură să descurajeze importul de bunuri din alte state membre, favorizând producția internă sau bunurile disponibile pe piața națională.
Nu este dat caracterul discriminatoriu al O.U.G. nr. 9/2013 în ceea ce privește achiziționarea efectivă a unui autoturism fie de pe teritoriul României, fie dintr-un stat membru U.E. Câtă vreme se invocă încălcarea liberei circulații a bunurilor, ceea ce prezintă relevanță e achiziționarea efectivă a unui asemenea bun și condițiile în care ea poate fi realizată, nu împrejurarea că e posibil să se afle în circulație autoturisme pentru care nu s-a achitat taxa de poluare sau taxa specială pentru autoturisme ori acestea au fost restituite.
Susținerile privind efectul descurajant al timbrului în ceea ce privește achiziționarea autoturismelor din spațiul comunitar au un caracter general, nefiind suficient de precise și concordante. Câtă vreme nu s-a descris și dovedit printr-un calcul concret faptul că regimul timbrului de mediu este astfel stabilit încât descurajează, la modul real și obiectiv punerea în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate din statele membre U.E., fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură, de pe piața națională, motivele recurentului rămân simple alegații.
În același context, Curtea reține că invocarea cauzelor T. - C402/2009 și N. – C263/2010 sunt simple argumente teoretice câtă vreme nu sunt raportate la realitatea juridică ce decurge din O.U.G. nr. 9/2013. În cauzele menționate CJUE a explicat în concret care sunt împrejurările ce dau taxei un caracter descurajant, argumentare ce lipsește din conținutul recursului formulat.
Așadar, cauzele pronunțate de CJUE în legătură cu taxa de poluare nu sunt incidente, întrucât nu există o discriminare rezultată din faptul că reclamantul, ce a achiziționat vehicul rulat înmatriculat anterior într-un alt stat membru, este obligat a plăti taxa de timbru de mediu, în condițiile în care aceasta este datorată atât de cei care achiziționează un vehicul produs/rulat în România, cât și de cei cărora li s-a restituit taxa pe poluare sau taxa pentru emisii poluante printr-o hotărâre judecătorească.
Totodată, apreciază Curtea a fi de reținut și faptul că nu există nici o dispoziție a dreptului UE care să interzică statelor membre a institui un sistem general de impozite interne aplicabile potrivit unor criterii obiective unei categorii determinate de bunuri, precum autovehiculele.
Față de aceste aspecte, în baza art. 496 alin. 2 din codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010), instanța va admite recursul, va casa în totalitate sentința recurată și, în rejudecare, va respinge ca nefondată acțiunea formulată de către reclamant.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE,
Admite recursul declarat de pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava cu sediul în Suceava, .. 7, Jud. Suceava - în calitate de reprezentant al Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice Iași, împotriva sentinței nr.5417 din 2.10.2014 a Tribunalului Suceava – Secția de contencios administrativ și fiscal – dosar_ , intimat fiind reclamantul Șelet G. și pârâtul S. F. orășenesc Gura Humorului.
Casează sentința recurată și în rejudecare, respinge acțiunea ca nefondată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 13 februarie 2015.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red. ND
Jud. B. C.
Tehnored.DS
Ex.5/19.02.2015
| ← Pretentii. Decizia nr. 375/2015. Curtea de Apel SUCEAVA | Pretentii. Decizia nr. 742/2015. Curtea de Apel SUCEAVA → |
|---|
