Pretentii. Decizia nr. 957/2015. Curtea de Apel SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 957/2015 pronunțată de Curtea de Apel SUCEAVA la data de 26-02-2015 în dosarul nr. 2062/86/2014
Dosar nr._ - Pretenții -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA DE C. ADMINISTRATIV ȘI F.
DECIZIA NR. 957
Ședința publică din 26 februarie 2015
Președinte O. S.
Judecător I. A. I.
Judecător D. M. M.
Grefier D. B.
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava, cu sediul în mun. Suceava, .. 7, jud. Suceava, în calitate de reprezentant al Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice Iași, împotriva sentinței nr. 6252 din 30 octombrie 2014 pronunțată de Tribunalul Suceava – Secția de contencios administrativ și fiscal (dosar nr._ ), intimați fiind reclamantul D. V., CNP_, domiciliat în mun. Vatra Dornei, ., jud. Suceava, și pârâții S. F. Vatra Dornei, cu sediul în mun. Vatra Dornei, .. 47, jud. Suceava, și Administrația F. de Mediu, cu sediul în București, Splaiul Independenței, nr. 294, Corp A, sector 6.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă avocat B. L., care substituie pe avocat O. G. C., pentru reclamantul intimat, lipsă fiind părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei, după care, procedând în conformitate cu prevederile art. 131 alin. 1 din N.C.P.C., Curtea constată că, potrivit art. 96 pct. 3 din N.C.P.C., raportat la art. 8, 10 și 20 din Legea contenciosului administrativ, este competentă general, material și teritorial în soluționarea prezentei cauze.
Apărătoarea reclamantului intimat depune la dosar împuternicire avocațială, delegație de substituire, note de concluzii și arată că nu are chestiuni prealabile.
Instanța, văzând că nu sunt chestiuni prealabile, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri în combaterea acestuia, cu referire, în prealabil, la excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de recurentă în memoriul de recurs.
Avocat B. L. solicită respingerea recursului, cu cheltuielile de judecată existente la dosar. Solicită respingerea excepției prescripției dreptului la acțiune invocată de recurentă, având în vedere disp. art. 246, 247 C. pr. civ., raportat la art. 1513 Cod civil. Arată că această excepție nu se putea propune decât în fața primei instanțe și până la primul termen de judecată și nu în recurs. Fiind o excepție relativă și nu absolută, recursul este inadmisibil.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA ,
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea adresată Tribunalului Suceava – Secția de contencios administrativ și fiscal și înregistrată sub nr._ din data de 05.03.2014, reclamantul D. V. a solicitat obligarea pârâtelor D.G.F.P. Suceava - Administrația Finanțelor Publice Vatra Dornei și Administrația F. de Mediu București la restituirea sumei de 4397 lei, achitată cu chitanța . nr._ din 16.07.2008, sumă reactualizată cu dobânda legală în materie fiscală, determinată conform art. 124 alin. 2, art. 120 alin. 7 Cod procedură fiscală, de la data încasării și până la data restituirii efective.
Prin sentința nr. 6252 din 30 octombrie 2014, Tribunalul Suceava – Secția de contencios administrativ și fiscal a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Administrația F. pentru Mediu București; a respins acțiunea formulată de reclamantul D. V., în contradictoriu cu pârâta Administrația F. Pentru Mediu București, ca fiind introdusă împotriva unor persoane lipsite de calitate procesuală pasivă; a admis acțiunea formulată de reclamantul D. V., în contradictoriu cu pârâtele D.G.R.F.P. Iași - A.J.F.P. Suceava și S. F. Vatra Dornei; a obligat pârâtele D.G.R.F.P. Iași - A.J.F.P. Suceava și S. F. Vatra Dornei la restituirea către reclamant a sumei de 4397 lei, reprezentând taxă de poluare, plătită cu ocazia primei înmatriculări a autovehiculului marca VOLKSWAGEN, cu număr de identificare WVWZZZ19ZHB760363, și la plata dobânzii fiscale, calculată potrivit art. 120 al. 7 Cod proc. fiscală, de la data plății, respectiv 16.07.2008, și până la data restituirii; a obligat pârâtele D.G.R.F.P. Iași - A.J.F.P. Suceava și S. F. Vatra Dornei să achite reclamantului suma de 800 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava, în calitate de reprezentant al Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice Iași, criticând-o pentru nelegalitate.
Invocă excepția prescripției dreptului la acțiune, în temeiul art. 135 din O.G. nr. 92/2003. Dreptul contribuabililor de a cere compensarea sau restituirea creanțelor fiscale se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere dreptul la compensare sau restituire.
Solicită admiterea excepției invocate și respingerea acțiunii, ca prescrisă.
Taxa de poluare este obligatorie la prima înmatriculare în România a autoturismelor noi sau second-hand, fiind aplicată atât autoturismelor achiziționate din România, cât și celor achiziționate din spațiul european, neavând caracterul unei taxe echivalente la import, astfel încât nu încalcă dispozițiile art. 28 și 90 T.C.E.
Astfel, taxa de poluare nu constituie o taxă echivalentă la import, ci o măsură dispusă pentru protecția mediului, urmând a se avea în vedere și faptul că taxele încasate sunt gestionate de Administrația F. pentru Mediu.
Referitor la dobânda fiscală aferentă, precizează faptul că prezenta acțiune în pretenții derivă din aplicarea unor dispoziții legale naționale pretinse a fi contrarii normelor comunitare, iar nu din faptul nesoluționării în termen a unei cereri, situație de natură a justifica acordarea dobânzii prevăzute de art. 124 din O.G. nr. 92/2003, republicată, privind Codul de procedură fiscală.
Potrivit art. 1 alin. (1) din același act normativ, prezentul cod reglementează drepturile și obligațiile părților din raporturile juridice fiscale privind administrarea impozitelor și taxelor datorate bugetului de stat și bugetelor locale, prevăzute de Codul fiscal.
Întrucât taxa de poluare nu constituie venit la bugetul general consolidat, ci la bugetul F. pentru mediu, în speță nu sunt incidente prevederile art. 124 alin. (1) din O.G. nr. 92/2003, republicată.
Art. 124 prevede următoarele: pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget, contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut de art. 117 alin. 2 sau art. 70, după caz (…).
Art. 117 alin. 2 din O.G. nr. 92/2003, republicată, dispune că (…) sumele de restituit reprezentând diferențe de impozite rezultate din regularizarea anuală a impozitului pe venit datorat de persoanele fizice se restituet, din oficiu, de organele fiscale competente, în termen de cel mult 60 de zile de la data comunicării deciziei de impunere.
Potrivit art. 70 din O.G. nr. 92/2003, republicată, cererile depuse de către contribuabil, potrivit prezentului cod, se soluționează de către organul fiscal, în termen de 45 de zile de la înregistrare.
(2) În situațiile în care, pentru soluționarea cererii, sunt necesare informații suplimentare relevante pentru luarea deciziei, acest termen se prelungește cu perioada cuprinsă între data solicitării și data primirii informațiilor solicitate.
Întrucât, în speță, nu este dată prima ipoteză reglementată de art. 124 alin. 1 din O.G. nr. 92/2003, republicată (expirarea termenului prevăzut de art. 117 alin. 2), face referire la a doua situație care dă naștere dreptului contribuabililor la dobânzi pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget, respectiv expirarea termenului prevăzut de art. 70.
Astfel, în considerarea principiilor care stau la baza exercitării funcției publice prevăzute de Legea nr. 188/1999, republicată, legiuitorul a reglementat un termen expres de 45 de zile pentru soluționarea de către organul fiscal a cererilor depuse de către contribuabili.
Cu raportare directă la prevederile art. 124 alin. 1 din O.G. nr. 92/2003, republicată, rezultă că dreptul contribuabilului la reparație sub forma dobânzilor ia naștere în situația în care procedura de restituire sau de rambursare se face cu întârziere și nu se finalizează în termenul legal de 45 de zile, cu excepția prevăzută de art. 70 alin. 2, sancționând lipsa de diligență a organului fiscal.
În acest sens dispun și prevederile art. 1 din Ordinul nr. 1899/2004 privind procedura de restituire și de rambursare a sumelor de le buget, precum și de acordare a dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depășirea termenului legal (…).
Solicită admiterea recursului, casarea sentinței și respingerea acțiunii, ca nefondată.
Solicită diminuarea onorariului apărătorului reclamantului la cel mult 10% din valoarea litigiului.
În drept, invocă art. 488 pct. 8 N.C.P.C.
Prin notele de concluzii depuse la dosar, reclamantul intimat D. V. solicită respingerea excepției prescripției dreptului la acțiune invocată de recurentă, respingerea recursului, menținerea sentinței ca fiind legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței atacate, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului și a motivelor de recurs invocate, Curtea constată următoarele:
Excepția prescripției dreptului la acțiune, invocată în recurs, este întemeiată, termenul de prescripție extinctivă fiind de 5 ani, în conformitate cu prevederile Codului de procedură fiscală, coroborate cu Ordinul A.N.A.F. nr. 1899/2004, care stabilește la pct. 3 (1): „cererea de restituire a sumelor de la buget trebuie să fie depusă în cadrul termenului legal de prescripție a dreptului de a cere restituirea, respectiv în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere dreptul la restituire”.
Taxa pe poluare a fost achitată la data de 16.07.2008, iar cererea de restituire s-a formulat la data de 13.03.2014. Termenul de prescripție de 5 ani începea să curgă în speță de la data de 01.01.2009 și se împlinea la data de 01.01.2014, acțiunea fiind introdusă, în mod evident, în afara acestui termen.
Susținerile făcute de intimat prin întâmpinare, cum că excepția prescripției nu putea fi invocată decât în fața instanței de recurs, nu sunt întemeiate.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 201 din Legea nr. 71/2011, „Prescripțiile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a Codului civil sunt și rămân supuse dispozițiilor legale care le-au instituit.”
Cum prescripția a început să curgă, în speță, la data de 1.01.2009, înainte de . Noului Cod civil, nu sunt incidente dispozițiile art. 2513 din acest text, potrivit cărora, „ Prescripția poate fi opusă numai în primă instanță, prin întâmpinare sau, în lipsa invocării, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate”. În lumina vechii reglementări, excepția prescripției era o excepție de ordine publică, ce putea fi invocată de orice parte interesată, în orice stadiu al judecății.
Având în vedere aceste considerente, în conformitate cu prevederile art. 496 alin. 2 din Codul de procedură civilă, Curtea va admite recursul, va modifica în totalitate sentința atacată, iar, în rejudecare, va admite excepția prescripției dreptului material la acțiune și va respinge cererea, ca fiind prescrisă.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE :
Admite recursul declarat de pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava, cu sediul în mun. Suceava, .. 7, jud. Suceava, în calitate de reprezentant al Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice Iași, împotriva sentinței nr. 6252 din 30 octombrie 2014 pronunțată de Tribunalul Suceava – Secția de contencios administrativ și fiscal (dosar nr._ ), intimați fiind reclamantul D. V., CNP_, domiciliat în mun. Vatra Dornei, ., jud. Suceava, și pârâții S. F. Vatra Dornei, cu sediul în mun. Vatra Dornei, .. 47, jud. Suceava, și Administrația F. de Mediu, cu sediul în București, Splaiul Independenței, nr. 294, Corp A, sector 6.
Modifică, în totalitate, sentința atacată, iar, în rejudecare:
Admite excepția prescripției dreptului material la acțiune.
Respinge cererea, ca fiind prescrisă.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 26 februarie 2015.
Președinte,Judecători,Grefier,
Red. I.A.I.
Tehnored. D.B.
Jud. fond: I.P.
Ex. 6
13.03.2015
| ← Pretentii. Decizia nr. 328/2015. Curtea de Apel SUCEAVA | Pretentii. Decizia nr. 985/2015. Curtea de Apel SUCEAVA → |
|---|
