Pretentii. Decizia nr. 328/2015. Curtea de Apel SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 328/2015 pronunțată de Curtea de Apel SUCEAVA la data de 27-01-2015 în dosarul nr. 1094/40/2014
Dosar nr._ - pretenții -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 328
Ședința publică din 27 ianuarie 2015
Președinte A. Ș.-F.
Judecător C. O.
Judecător A. C.
Grefier P. L.
Pe rol se află judecarea recursului declarat de pârâtul S. R. – Ministerul Finanțelor Publice București - Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași – Administrația Județeană a Finanțelor Publice B., cu sediul în B., Piața Revoluției nr. 5, județul B., împotriva sentinței nr. 1286 din 26 iunie 2014 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul n r._, reclamant intimat în cauză fiind A. I. – CNP_, domiciliat în Iași, .. 95, .. B, ..
La apelul nominal, făcut în ședință publică, lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se face referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, după care instanța, văzând că s-a solicitat judecata în lipsă, constată recursul în stare de judecată și rămâne în pronunțare cu privire la acesta.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului B. la data de 5.03.2014, reclamantul A. I. în contradictoriu cu pârâții D.R.G.F.P. Iași prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice B. și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice a solicitat obligarea acestora la restituirea taxei de poluare în cuantum de 3105 lei achitată pentru înmatricularea autoturismului proprietatea sa, cumpărat din spațiul U.E, sumă actualizată cu dobânda fiscală prevăzută de art. 124 din Codul de procedură fiscală calculată de la data plății efective și plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentința nr. 1286 din 26 iunie 2014 Tribunalul B. a admis acțiunea formulată de reclamantul A. I. în contradictoriu cu pârâții D.R.G.F.P. Iași prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice B. și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, a obligat pârâții: Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și Direcția Regională G. a Finanțelor Publice Iași prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice B. să restituie reclamantului suma de 3.105 lei reprezentând contravaloarea taxei de poluare, plătită cu chitanța . nr._/16.06.2009, și să plătească reclamantului dobânda prevăzută de art. 124 Cod procedură Fiscală, calculată de la data încasării taxei și până la data restituirii, a obligat pârâții să plătească reclamantului suma de 750 lei, cu titlul de cheltuieli de judecată (300 lei - taxă judiciară de timbru și 450 lei –onorariu de avocat).
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași, prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice B., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivarea recursului arată că, în ceea ce privește taxa pe poluare, ea a fost stabilită și încasată în conformitate cu prevederile legale în vigoare.
Potrivit O.U.G. nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule se datorează această taxă pentru autovehiculele din categoriile M.1 – M.3 și N.1 – N.3, astfel cum sunt acestea definite în Reglementările privind omologarea de tip și eliberarea cărții de identitate a vehiculelor rutiere, precum și omologarea de tip a produselor utilizate la acestea, aprobate prin Ordinul ministrului lucrărilor publice, transporturilor și locuinței nr. 211/2003.
Autoturismul reclamantului nu intră în categoriile exceptate de la plata taxei pe poluare. Obligația de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România, fără ca textul să facă distincția nici între autoturismele produse în România și cele în afara acesteia, nici între autoturismele noi și cele second–hand.
Deoarece O.U.G. a intrat în vigoare la data de 1 iulie 2008, rezultă că taxa pe poluare este datorată numai pentru autoturismele pentru care se face prima înmatriculare în România, nu și pentru cele aflate deja în circulație înmatriculate în țară. Taxa se calculează de autoritatea fiscală competentă.
Pentru a interpreta corect acest act normativ și a identifica intenția legiuitorului, trebuie utilizată interpretarea teleologică: în expunerea de motive care însoțesc proiectul de lege privind aprobarea O.U.G. nr. 50/2008 depus la Parlament, este menționat în mod expres că, dacă nu s-ar fi promovat acest act normativ, o consecință ar fi fost facilitatea intrării în România a unui număr foarte mare de autovehicule second–hand cu vechime peste 10 ani, care ar fi fost achiziționate datorită prețului foarte mic. Așadar, se vrea ca taxa pe poluare, al cărui scop este „poluatorul plătește”, să aibă ca efect imediat diminuarea introducerii în România a unor autoturisme second–hand deja înmatriculate într-un alt stat membru.
Astfel, avându-se în vedere armonizarea la nivel comunitar a regimului de taxare a autoturismelor, de la data de 1 iulie 2008 a intrat în vigoare această taxă pentru autovehicule, care constituie venit la bugetul de stat și care prevede o nouă formulă de calcul a taxei, din sumele colectate, potrivit acestui act normativ, finanțându-se programe și proiecte privind protecția mediului. Așadar, un alt considerent ce a stat la baza stabilirii acestei taxe a fost cel legat de protecția mediului, preocupări care fac parte din obiectivele fundamentale ale Comunității Europene. Autoturismele mai vechi sunt în general susceptibile să fie mai poluante și, prin urmare, se justifica intenția legiuitorului de a stabili o asemenea taxă pe poluare.
De asemenea, C.E.J. a interpretat în sens foarte larg noțiunea de taxe cu echivalent, apreciind că acestea sunt orice taxe de ordin financiar, indiferent de cât de mică este suma, indiferent de nume și metode percepute în mod unilateral, pentru mărfuri de proveniență internă sau externă, ca urmare a faptului că acestea traversează granița. De menționat este că această taxă, sub denumiri diferite, se percepe în aproape toate statele Uniunii Europene și se calculează fie în funcție de valoarea reală a autovehiculului, prețul facturat sau procent din prețul mașinii.
Mai mult decât atât, Comisia Europeană a recunoscut că taxa pe poluare corespunde normelor comunitare și procedura demarată de către aceasta împotriva României a fost ridicată în 29.01.2009, urmare a faptului că noua reglementare era compatibilă cu art. 90 din T.C.E.
În ceea ce privește obligarea la plata dobânzii, în conformitate cu art. 124 din Codul de procedură fiscală, consideră că aceste prevederi nu sunt aplicabile în prezenta speță, motivate de următoarele:
În conformitate cu disp. art. 3 alin. 3 din O.G. nr. 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie și penalizatoare pentru obligațiile bănești, precum și pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar, potrivit cărora: „În raporturile juridice care decurg din exploatarea unei întreprinderi cu scop lucrativ, în sensul art. 3 alin. 3 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, rata dobânzii se stabilește potrivit prevederilor alin. 1, respectiv alin. 2 diminuat cu 20%. Consideră că aceste prevederi nu se aplică în prezenta speță, având în vedere disp. art. 10 din O.G. nr. 9/2000. În acest sens, potrivit art. 124 alin. 1 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, „pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget, contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 alin. 2 sau art. 70, după caz. Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor”. Prin urmare, solicitarea de acordare a dobânzii legale pe calea prezentei acțiunii este inadmisibilă.
De asemenea, consideră că în mod greșit a fost obligată și la plata cheltuielilor de judecată, nefiind întrunite condițiile prevăzute de art. 274 alin. 1 Cod procedură civilă.
Intimatul nu a depus la dosar întâmpinare.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței atacate, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului și a motivelor de recurs invocate, Curtea constată recursul ca fiind neîntemeiat.
Instanța reține că, potrivit art. 110 T.F.U.E. „Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.”
Față de dreptul pretins de reclamant, instanța constată că, odată cu aderarea României la Comunitatea Europeană, ca orice alt stat membru, are obligația de a respecta o dispoziție de drept comunitar direct aplicabilă, iar atunci când are loc o violare a acesteia, are obligația de a repara daunele cauzate persoanelor particulare. Potrivit art. 148 alin. 2 din Constituție, ca urmare a aderării României la Uniunea Europeană, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne.
În speță, norma de drept comunitar pretins încălcată este cea prevăzută de art. 110 din T.F.U.E. (fost art. 90 din T.C.E.) - dispoziție direct aplicabilă în fiecare stat membru, potrivit căreia „Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură mai mari decât cele ce se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.”
Taxa de poluare a fost aplicată în temeiul dispozițiilor O.U.G. nr. 50/2008 (forma în vigoare la data achitării taxei).
Analizând compatibilitatea dispozițiilor din O.U.G. nr. 50/2008, în raport de dispozițiile art. 110 din T.F.U.E. (fost art. 90 din T.C.E.) în cauza C-402/09, cu prilejul unei cereri având ca obiect pronunțarea unei hotărâri preliminare formulată în temeiul art. 234 C.E., Curtea de Justiție a Comunităților Europene a hotărât că articolul 110 T.F.U.E. trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă de poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională. Concluzia de la pct. 58 din Hotărârea T., C.J.U.E. a rezolvat irevocabil chestiunea caracterului discriminatoriu al O.U.G. nr. 50/2008: „(58) Cu toate acestea, din dosarul prezentat Curții, rezultă, fără echivoc, că reglementarea menționată are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30% din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt nici un fel grevate de o astfel de sarcină fiscală. Nu se poate contesta că, în aceste condiții, O.U.G. nr. 50/2008 are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre.
Așadar, art. 110 T.F.U.E. obligă fiecare stat membru să aleagă taxele aplicate autovehiculelor și să le stabilească regimul, astfel încât, acestea să nu aibă ca efect favorizarea vânzării vehiculelor de ocazie naționale și descurajarea, în acest mod, a importului de vehicule de ocazie similare.
În alte două cauze soluționate de către C.J.U.E., ca urmare a adresării unei întrebări preliminare (cauzele conexate C-29/2011 și C 30/2011), s-a reținut că o reglementare precum O.U.G. 50/2008 are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, prin faptul că supune vehiculele de ocazie importate unei taxe. care, în pofida aplicării unei reduceri ridicate. pentru a ține seama de deprecierea lor, se poate apropia de un procent considerabil din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în nici un fel grevate de o astfel de sarcină fiscală.
Răspunzând întrebării preliminare, s-a concluzionat că articolul 110 T.F.U.E. trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă de poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
În ceea ce privește motivul de recurs referitor la eronata obligare la plata dobânzii, calculată conform art. 124 din Codul de procedură fiscală, Curtea constată că nici acesta nu este întemeiat.
Astfel, deși cadrul normativ incident în cauză este reglementat de O.G. nr. 92/2003, Curtea de Justiție a Uniunii Europene, în cauza C-565/11 - I., a statuat că dreptul Uniunii se opune unui regim național, precum cel în discuție în litigiul principal, care limitează dobânzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii la cele care curg începând din ziua formulării cererii de restituire a acestei taxe sau la o dată ulterioară formulării acestei cereri.
Decizia Curții de Justiție a Comunităților Europene are putere obligatorie atât pentru instanța de trimitere, cât și pentru celelalte instanțe. Mai mult, Decizia Curții are efecte ex tunc (și pentru trecut), cu excepția situației când din motive de asigurare a siguranței circuitului juridic comunitar, prevede expres aplicarea deciziei ex nunc (numai pentru viitor). Această prevedere expresă nu s-a dispus în cauză.
Conform art. 124 din Codul de procedură fiscală,pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget, contribuabilii au dreptul la dobândă, iar nivelul dobânzii este cel prevăzut la art. 120 alin. (7) și se suportă din același buget din care se restituie ori se rambursează, după caz, sumele solicitate de plătitori. Taxa de poluare a fost încasată de pârâta recurentă, făcându-se venit la bugetul general consolidat, reprezintă o creanță fiscală în sensul art. 21 din Codul de procedură fiscală, neavând relevanță destinația dată sumelor reprezentând taxă pentru poluare ulterior încasării lor (respectiv virarea în bugetul Fondului pentru Mediu conform procedurii reglementate de art. 3 din HG nr. 686 din 24 iunie 2008 privind aprobarea normelor metodologice de aplicare a Ordonanței de urgență Guvernului nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule), prin urmare, având obligația restituirii taxei încasate, pârâta are și obligația de a plăti dobânda fiscală aferentă acesteia.
Este nefondată și critica recurentei cu privire la obligarea la plata cheltuielilor de judecată. Pornind de la faptul că recurenta a pierdut procesul, instanța de fond a făcut o corectă aplicare a art. 453 alin. 1 Cod procedură civilă.
Față de aceste aspecte, constatând legală și temeinică hotărârea instanței de fond, nefiind date motivele de recurs invocate, în temeiul art. 496 alin. 1 din Codul de procedură civilă, Curtea va respinge recursul, ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul S. R. – Ministerul Finanțelor Publice București - Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași – Administrația Județeană a Finanțelor Publice B., cu sediul în B., Piața Revoluției nr. 5, județul B., împotriva sentinței nr. 1286 din 26 iunie 2014 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._, reclamant intimat în cauză fiind A. I. – CNP_, domiciliat în Iași, .. 95, .. B, ..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 27 ianuarie 2015.
Președinte,Judecători,Grefier,
Red.A.C.
Jud.fond: A. L.
Tehnored.P.L.
5ex/30.01.2015
| ← Despăgubire. Decizia nr. 358/2015. Curtea de Apel SUCEAVA | Pretentii. Decizia nr. 957/2015. Curtea de Apel SUCEAVA → |
|---|
