Anulare act administrativ. Decizia nr. 580/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 580/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 19-02-2013 în dosarul nr. 755/115/2011**
ROMÂ N I AOPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._ - 17.10.2012
DECIZIA CIVILĂ Nr.580
Ședința publică din 19 februarie 2013
PREȘEDINTE: R. O.
JUDECĂTOR: D. D.
JUDECĂTOR: R. P.
GREFIER: M. L.
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamanta S.C. GE M. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 962/10.09.2012, pronunțată de Tribunalul C.-S. în dosar nr._ în contradictoriu cu pârâta intimată Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă C.-S., având ca obiect anulare act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică de către grefier se constată lipsă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, se constată depusă la dosar prin serviciul de registratură al instanței la data de 07.02.2013 întâmpinare din partea pârâtei intimate.
Văzând lipsa părților și constatând că la dosar a fost promovată cerere de judecare în lipsă conform prevederilor art. 242 Cod procedură civilă, instanța reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
1. Cererea de chemare în judecată:
Prin contestația înregistrată pe rolul Tribunalului C.-S. sub nr.755/115/14.03.2011, contestatoarea . a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimata Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă C.-S., ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună anularea Deciziei nr. 32/25.11.2011, emisă de intimată, prin care i s-a imputat suma de 8243 lei, reprezentând subvenția încasată necuvenit în baza Convenției nr.1040/6.03.2007.
În motivarea contestației a arătat că, la momentul depunerii actelor de angajare ale numitului T.-G. C. F. la sediul A.J.O.F.M. – Agenția Băile Herculane, i s-a adus la cunoștință faptul că va beneficia de scutire la plata contribuțiilor către bugetul de stat pentru o perioadă de un an de zile, întrucât cel angajat era absolvent al facultății. A mai arătat că nu i s-a comunicat exemplarul convenției ce a fost încheiată între acesta și intimată și că nu a putut avea cunoștință de termenul de 3 ani prevăzut pentru încheierea convenției, neputându-se reține culpa acesteia.
În drept, contestatoarea și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile Legii nr.554/2004.
2. Întâmpinarea pârâtei:
Intimata Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă C.-S. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat instanței respingerea contestației ca netemeinică și nelegală și menținerea Dispoziției de imputare nr.32/25.11.2010, arătând că societatea contestatoare a încălcat prevederile art.83 alin.1 din Legea nr.76/2002, pentru care a fost sancționată conform art.83 alin.2 și că aceasta nu poate invoca necunoașterea acestei obligații cuprinse în Convenția nr.1040/2007, pe care a și semnat-o.
În drept, a invocat prevederile art.80 și 83 din Legea nr.76/2002.
3. Hotărârea Tribunalului C. S.:
Prin sentința civilă nr. 1646 din 28 octombrie 2011 pronunțată de Tribunalul C.-S. - secția I civilă, complet specializat - conflicte de muncă și de asigurări sociale, în dosar nr._ *, a fost respinsă contestația formulată de contestatoarea ., în contradictoriu cu intimata Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă C.-S..
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs contestatoarea, iar prin Decizia civilă nr. 1293/09.05.2012, Curtea de Apel Timișoara a admis recursul, a casat sentința și a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul C.-S. – Secția C. Administrativ și Fiscal.
În considerentele deciziei se reține că decizia contestată, fiind un act administrativ, litigiul este de contencios administrativ, conform dispozițiilor art. 2 lit. f din Legea nr. 554/2004, iar competența de soluționare aparține instanței de contencios administrativ.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului C.-S. sub nr._, la data de 19.06.2012.
Prin sentința civilă nr. 962/10.09.2012, pronunțată de Tribunalul C.-S. în dosar nr._ a respins contestația formulată de contestatoarea . în contradictoriu cu intimata Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă C.-S..
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că intimata Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă C.-S. a încheiat cu contestatoarea . – în calitate de angajator – Convenția nr.1040/6.03.2007, întrucât aceasta din urmă a încadrat în muncă la data de 24.01.2007 pe numitul T.-G. C. F. – absolvent al unei instituții de învățământ, beneficiind astfel de prevederile art.80 din Legea nr.76/2002, privind sistemul asigurărilor pentru șomaj și stimularea ocupării forței de muncă.
Printre obligațiile asumate prin convenție de către societatea angajatoare se numără și cea privind menținerea raporturilor de muncă a persoanelor încadrate (prezentate în tabelul nominal anexă – parte integrantă a convenției), pe o perioadă de cel puțin trei ani de la data încadrării în muncă.
Cu ocazia efectuării controlului, în data de 23.03.2010 la sediul contestatoarei, inspectorii din cadrul Compartimentului de control măsuri active al intimatei au constatat că societatea intimată a desfăcut contractul de muncă al salariatului T.-G. C. F. în baza art.65 alin.1 din Codul Muncii, nerespectând prevederile art.83 alin.2 din Legea nr.76/2002, fapt consemnat în procesul-verbal întocmit la data de 23.03.2010.
D. urmare, intimata a emis Decizia nr.32/25.11.2010, prin care a imputat contestatoarei suma de 8243 lei, reprezentând subvenția încasată în baza Convenției nr.1040/6.03.2007.
Împotriva acestei decizii de imputare, societatea angajatoare a formulat, în termen legal contestație, solicitând anularea acesteia pentru netemeinicie.
Examinând decizia a cărei anulare se solicită, Tribunalul a constatat că aceasta este emisă cu respectarea dispozițiilor legale.
Astfel, în baza Convenției nr.1040/6.03.2007, societatea contestatoare a beneficiat de subvenția acordată pentru numitul T.-G. C. F. potrivit art.80 din Legea nr.76/2002.
Angajatului i s-a desfăcut contractul individual de muncă prin Dispoziția de concediere nr.104/11.05.2009, începând cu data de 1.06.2009, în temeiul disp.art.65 alin.1 din Codul Muncii, așadar anterior împlinirii termenului de 3 ani.
Procedând în acest mod, contestatoarea și-a încălcat obligația asumată prin convenție, obligație reglementată de art.83 alin.2 din Legea nr.76/2002. Aceste dispoziții prevăd că angajatorii care încetează din inițiativa lor raporturile de muncă ale absolvenților anterior termenului de 3 ani, sunt obligați să restituie în totalitate agențiilor pentru ocuparea forței de muncă, sumele încasate pentru fiecare absolvent, plus dobânda de referință a B.N.R., în vigoare la data încetării raportului de muncă.
Apărarea contestatoarei în sensul că nu avea cunoștință de termenul obligatoriu de menținere a raporturilor de muncă, deoarece nu ar fi primit un exemplar al convenției, sunt nefondate, întrucât aceasta și-a asumat, prin semnătură și aplicarea ștampilei, toate clauzele contractuale cuprinse în convenție.
Mai mult, obligația contractuală nu este decât o reproducere a textului legal care reglementează această obligație în sarcina angajatorului ce beneficiază de subvenții - art.83 alin.1 din Legea nr.76/2002-, iar nimeni nu se poate prevala de necunoașterea legii pentru a fi exonerat de răspundere.
Față de considerentele expuse, Tribunalul, având în vedere dispozițiile legale menționate mai sus, a respins contestația formulată de contestatoarea ., în contradictoriu cu intimata Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă C.-S..
4. Recursul reclamantei:
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta S.C. GE M. S.R.L. solicitând admiterea recursului și pe cale de consecință, rejudecând cauza în fond, admiterea acțiunii reclamantei prin care a solicitat anularea Deciziei nr.32/25.11.2011 emisa de către Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă C.-S. în contradictoriu cu parata-intimata Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă C.-S..
În motivare se arată că nu a avut niciodată intenția de a eluda dispozițiile legale, în speța cele prevăzute de art. 83 alin.1 din Legea 76/2002 " Angajatorii care încadrează absolvenți în condițiile art. 80 sunt obligați sa mențină raporturile de munca sau de serviciu ale acestora cel puțin 3 ani de la data încheierii". Dacă ar fi urmărit acest lucru nu ar fi menținut raportul de munca al numitului T. G. C. F. timp de 2 ani și 3 luni, cu mai puțin de 9 luni față de termenul prevăzut de lege, termen pe care nu l-a cunoscut deoarece în data de 01.03.2007 administrator P. G. a depus la Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Munca Băile-Herculane documentele de angajare pentru absolventul T. G. C. F., ocazie cu care Inspectorul A. D. i-a întocmit pentru semnare și ștampilare Convenția depusă cu nr.80/01.03.2007, urmând ca în cazul unei rezolvări favorabile Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Munca C.-S. să comunice și să trimită convenția aprobată de către respective agenție societății GE-M. S.R.L.
Societatea GE-M. S.R.L., nu a primit această convenție și nu a avut de unde să cunoască obligațiile ce-i revin în calitate de angajator și în speță aceea de a menține raporturile de muncă pe o perioadă de trei ani. Mai mult conform punctului 5 din convenție Agenția are obligația de a efectua control asupra respectării și îndeplinirii condițiilor din convenție, ori prin Procesul Verbal nr.23/ 15.12.2009 s-a verificat respectarea convențiilor încheiate pentru alte persoane unde perioada de menținere a raporturilor de muncă era de 1 (un) an, iar despre convenția în cauză la punctul 9 în Procesul Verbal respectiv s-a tras linie fără a se verifica convenția respectivă lucru ce se vede din Procesul Verbal respectiv.
Încetarea activității s-a făcut după 2 ani și 3 luni, nu s-a făcut cu rea voință și din cauza ca în acest timp Agenția C.-S. nu a trimis convenția unde erau trecute obligațiile angajatorului și nu a făcut nici un control de verificare și îndrumare, societatea GE-M. ghidându-se în ceea ce privește perioada de menținere a obligațiilor de muncă după celelalte convenții pe care le avea încheiate unde perioada era de 1 an de zile ( menționăm că angajarea numitului T. G. C. F. a fost singura angajare de absolvent în baza Legii 76/2002).
Angajatul T. G. C. F. este ginerele patronului societății GE-M. S.R.L., dl. G. G. și nu se pune problema că nu se putea menține raportul de muncă încă câteva luni, dar societatea GE-M. S.R.L. înclină vina asupra Agenției de Ocupare a Forței de Munca C.-S. care nu s-a achitat de sarcinile de serviciu ce-i revin, nu a înapoiat societății GE-M. S.R.L. actele ce-i reveneau după aprobarea convenției, nu a efectuat în termen de 2 ani și 4 luni nici un control prin care să verifice dacă numitul T. G. C. F. a fost angajat sau nu și totodată să îndrume persoanele responsabile din cadrul societății S.C.GE-M. S.R.L. referitor la perioada pe care societatea este obligată să o respecte ca termen de angajare.
Se mai arată faptul că din punct de vedere financiar societatea ar fi avut mai mult de câștigat dacă numitul T. G. C. F. ar fi fost angajatul societății o perioada îndelungata de timp, pe lângă beneficiile prevăzute de art.80 ar fi putut beneficia și de prevederile art. 84A1 Angajatorii care, după îndeplinirea obligației prevăzute la art. 83 alin. (1), mențin raporturile de muncă sau de serviciu cu absolvenții încadrați în condițiile art. 80 primesc, pentru fiecare an de continuare a raporturilor de muncă sau de serviciu, un ajutor financiar egal cu suma aferentă contribuțiilor sociale datorate de angajatori pentru aceste persoane și virate, conform legii. (2) Ajutorul financiar prevăzut la alin. (1) poate fi acordat pe o perioadă de cel mult 2 ani de la data îndeplinirii obligației prevăzute la art. 83 alin. (1), în condițiile în care ar fi cunoscut la momentul respectiv obligațiile ce le incumba conform art.83 alin.1.
Dacă la momentul concedierii dispozițiile Convenției nr. 1040/06.03.2007 pe care .-o pentru îndeplinirea formalităților la sediul AJOF Băile Herculane dar care nu le-a fost faptic remisa, ar fi fost cunoscute în detaliu și pe cale de consecința ar fi cunoscut și obligațiile ce îi revin cu siguranța că le-ar fi respectat mai ales ca din punct de vedere financiar ar fi avut mai mult de câștigat.
5. Întâmpinarea pârâtei:
Legal citată, pârâta Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă C.-S. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului formulat în cauza și menținerea ca temeinică și legală a soluției pronunțata în dosarul nr._ de Tribunalul C.-S. prin Sentința Civila nr.962/10.09.2012, în sensul respingerii contestației formulata în cauză .
În considerente se arată că în data de 06.03.2007 instituția pârâtă a încheiat cu S.C. GE M. S.R.L convenția nr. 1040/06.03.2007 beneficiind de prevederile art. 80 din Legea nr. 76/2002, cu modificările și completările ulterioare. Pe parcursul derulării convenției recurenta a încălcat prevederile art. 83. alin. 1, din Legea nr. 76/2002, cu modificările și completările ulterioare, și în consecință a fost sancționată conform art. 83, alin. 2,lit. a din legea sus menționată.
Făcând o apreciere corectă a probelor administrate și aplicând corect legea, instanța de fond corect a reținut faptul că, decizia contestată este temeinică și legală, fiind pronunțată cu respectarea dispozițiilor legale prevăzute de art.83 alin. 2 lit.a din Legea nr. 76/2002 actualizata.
Astfel, urmare a angajării numitului T. G. C. F., recurenta a beneficiat de subvenția acordata în baza convenției nr. 1040/06.03.2007. Angajatul a fost ulterior concediat, în data de 01.06.2009 conform dispoziției nr. 104/11.05.2009, în temeiul dispozițiilor art. 65, alin. 1 din Legea nr. 53/2003 cu modificările și completările ulterioare, și anterior împlinirii termenului de 3 ani, încălcându-se astfel dispozițiile prevederilor legale asumate de recurenta prin semnarea convenției în cauza. Acest fapt a condus la emiterea de către instituția pârâtă a Deciziei nr. 32/25.11.2010 imputându-i-se recurentei suma de 8.243 lei, reprezentând cuantumul subvenției încasate pentru angajarea absolventului, plus dobânda de referința a BNR în vigoare la data încetării raporturilor de munca.
Față de invocările recurentei cu privire la faptul că nu avea cunoștința de obligația menținerii raporturilor de munca ale absolventului pe o perioada de 3 ani, consideră ca instanța de fond corect a reținut faptul că necunoașterea legii nu absolvă de răspundere, dar mai mult și faptul că, recurentul și-a asumat obligațiile convenției prin semnarea și stampilarea acesteia.
6. Aprecierea Curții de Apel Timișoara:
Analizând actele dosarului, criticile recurentei prin prisma dispozițiilor art. 304 din codul de procedură civilă și examinând cauza sub toate aspectele, conform art. 3041 din Codul de procedură civilă, Curtea de Apel constată următoarele:
În prezenta cauză, reclamanta S.C. „GE M.” S.R.L. a solicitat anularea Deciziei nr. 32/25.11.2011, emisă de Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă C. S., prin care i s-a imputat suma de 8243 lei, reprezentând subvenția încasată necuvenit în baza Convenției nr.1040/6.03.2007.
În fapt, Curtea reține că Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă C.-S. a încheiat cu contestatoarea . – în calitate de angajator – Convenția nr.1040/6.03.2007, întrucât aceasta din urmă a încadrat în muncă la data de 24.01.2007 pe numitul T.-G. C. F. – absolvent al unei instituții de învățământ, beneficiind astfel de prevederile art. 80 din Legea nr.76/2002, privind sistemul asigurărilor pentru șomaj și stimularea ocupării forței de muncă.
Printre obligațiile asumate prin convenție de către societatea angajatoare se numără și cea privind menținerea raporturilor de muncă a persoanelor încadrate (prezentate în tabelul nominal anexă – parte integrantă a convenției), pe o perioadă de cel puțin trei ani de la data încadrării în muncă.
Cu ocazia efectuării controlului, în data de 23.03.2010 la sediul contestatoarei, inspectorii din cadrul Compartimentului de control măsuri active al intimatei au constatat că societatea intimată a desfăcut contractul de muncă al salariatului T.-G. C. F. în baza art.65 alin.1 din Codul Muncii, nerespectând prevederile art.83 alin.2 din Legea nr.76/2002, fapt consemnat în procesul-verbal întocmit la data de 23.03.2010.
D. urmare, intimata a emis Decizia nr.32/25.11.2010, prin care a imputat contestatoarei suma de 8243 lei, reprezentând subvenția încasată în baza Convenției nr.1040/6.03.2007.
Împotriva acestei decizii de imputare, societatea angajatoare a formulat, în termen legal contestație, solicitând anularea acesteia pentru netemeinicie.
În drept, Curtea reține că, potrivit art. 80 alin. 1 din Legea nr.76/2002, „angajatorii care încadrează în muncă pe durată nedeterminată absolvenți ai unor instituții de învățământ sunt scutiți, pe o perioadă de 12 luni, de plata contribuției datorate la bugetul asigurărilor pentru șomaj, aferentă absolvenților încadrați, și primesc lunar, pe această perioadă, pentru fiecare absolvent:
a) o sumă egală cu valoarea indicatorului social de referință în vigoare la data încadrării în muncă, pentru absolvenții ciclului inferior al liceului sau ai școlilor de arte și meserii;
b) o sumă egală cu de 1,2 ori valoarea indicatorului social de referință în vigoare la data încadrării în muncă, pentru absolvenții de învățământ secundar superior sau învățământ postliceal;
c) o sumă egală cu de 1,5 ori valoarea indicatorului social de referință în vigoare la data încadrării în muncă, pentru absolvenții de învățământ superior”.
Totodată, potrivit art. 83 alin. 1 din Legea nr.76/2002, „angajatorii care încadrează absolvenți în condițiile art. 80 sunt obligați să mențină raporturile de muncă sau de serviciu ale acestora cel puțin 3 ani de la data încheierii”.
Examinând hotărârea recurată, Curtea reține că instanța de fond a respins acțiunea reclamantei, iar aceasta a criticat soluția reiterând argumentele formulate la judecata de fond, în sensul că nu avea cunoștință de termenul obligatoriu de menținere a raporturilor de muncă, deoarece nu ar fi primit un exemplar al convenției.
Curtea subliniază că la fila 25 din dosarul Tribunalului C. S. este atașată copia convenției respective, semnată și ștampilată pe verso de reprezentantul reclamantei S.C. GE M. S.R.L. . Prin urmare, Curtea reține că instanța de fond a apreciat în mod corect că nu se poate reține că reclamanta nu avea cunoștință despre conținutul convenției, fiind lipsit de relevanță faptul, eventual, că aceasta nu se mai află în posesia unui exemplar al acestui înscris.
În plus, Curtea subliniază că obligațiile angajatorilor care angajează studenți și beneficiază de facilitățile prevăzute de art. 80 din Legea nr.76/2002, sunt reglementate chiar prin acest act normativ, fiind stabilite de art. 83 alin. 1, citat anterior.
Fiind vorba despre o obligație menționată într-o dispoziție legală, publicată în Monitorul Oficial, Curtea nu poate reține temeinicia argumentului conform căruia reclamanta nu a cunoscut că avea obligația menținerii raporturilor de muncă timp de 3 ani conform convenției respective.
Prin urmare, Curtea apreciază că soluția Tribunalului C. S. este temeinică și legală, recursul formulat de reclamanta S.C. GE M. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 962/10.09.2012, pronunțată de Tribunalul C. S. în dosar nr._ urmând a fi respins ca nefondat, în temeiul art. 312 al. 1 Cod de Procedură Civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de reclamanta S.C. GE M. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 962/10.09.2012, pronunțată de Tribunalul C.-S. în dosar nr._ .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 19.02.2013
PREȘEDINTEJUDECĂTORJUDECĂTOR
R. OLARUDIANA D. R. P.
GREFIER
M. L.
Red. RP – 18.03.2013
Tehnored LM –18.03.2013
2 expl/SM
Prima instanță – Tribunalul C.-S.
Judecător – Vegheș A. T.
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 11/2013.... | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 7152/2013.... → |
|---|
