Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 7152/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 7152/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 23-07-2013 în dosarul nr. 142/108/2013
ROMANIA
CURTEA DE APEL TIMISOARA Operator 2928
Secția de contencios administrativ și fiscal
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 7152
Ședința publică din 23 iulie 2013
P.: E. N.
Judecător: A. P.
Judecator: Ș. L.
Grefier: N. B.
S-a luat în examinare recursul promovat de reclamantul-recurent Dobândă C. împotriva sentinței civile nr. 2403/09.04.2013 pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._, în contradictoriu cu pârâta-intimată Administrația Finanțelor Publice A., având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru reclamantul-recurent avocat Rabutka I., lipsă pârâta-intimată.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentanta recurentului depune la dosar împuternicire avocațială, chitanță pentru plata onorariului avocațial, dovada primei înmatriculări, decizie de calcul a taxei de poluare și adresa nr._/09.01.2013.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată astfel încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta recurentului solicită admiterea recursului, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2403/09.04.2013, Tribunalul A. a respins acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul Dobândă C. împotriva pârâtei Administrația Finanțelor Publice A., fără a acorda cheltuieli de judecată.
Constatând că reclamantul nu a făcut dovada faptului că autovehiculul pentru care s-a plătit taxa a fost anterior înmatriculat într-un stat membru UE, Tribunalul a considerat că acțiunea reclamantului este neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal reclamantul Dobândă C. solicitând modificarea în tot a sentinței recurate în sensul anulării deciziei de calcul a taxei de poluare, restituirea taxei de poluare pentru autovehicule în cuantum de 3081 lei; obligarea pârâtei la plata dobânzii calculate potrivit art. 124 Cod procedură fiscală până la data plății efective, cu cheltuieli de judecată.
Analizând recursul declarat, prin prisma motivelor invocate, a probelor administrate, precum și prin aplicarea art. 304, 304 ind. 1 C.pr.civ., Curtea reține următoarele:
În speță, reclamantul nu pune în discuție în cauză o discriminare directă permisă de dispozițiile OUG nr. 50/2008, căci din punct de vedere formal, regimul de impozitare instituit prin OUG nr. 50/2008 nu face vreo deosebire nici între autovehicule în funcție de proveniența lor, nici între proprietarii acestor vehicule, în funcție de cetățenia sau naționalitatea lor. Fiind datorată independent de cetățenia sau naționalitatea proprietarului vehiculului menționat, de statul membru în care acest vehicul a fost produs și de împrejurarea dacă este vorba despre un vehicul cumpărat pe piața națională sau importat, taxa în discuție nu stabilește un tratament diferențiat pe baza criteriilor menționate, astfel încât nu poate fi considerată direct discriminatorie, după cum, de altfel, a constatat și Curtea de Justiție a Uniunii Europene prin hotărârea din 7.04.2011, dată în cauza C-402/09, T., publicată la 28.05.2011 în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, pct. 36.
Prin urmare, se cuvine a fi înlăturate toate argumentele pârâtei potrivit cărora taxa pe poluare instituită de OG nr. 50/2008 nu ar avea caracter discriminatoriu, deoarece o atare discriminare s-ar putea reține doar în măsura în care s-ar dovedi că valoarea reziduală cuprinsă în valoarea de piață a unui autovehicul de ocazie achiziționat pe piața națională ar fi superioară taxei pe poluare percepute pentru înmatricularea în România a unui autovehicul importat dintr-un stat membru UE. Aceste argumente nu sunt concludente în cauză.
Aceasta deoarece reclamantul se prevalează în speță de caracterul indirect discriminatoriu al taxei instituie prin OUG nr. 50/2008, susținând că aceasta descurajează importul de autovehicule de ocazie din statele membre ale Uniunii Europene, sens în care ar fi relevantă, totuși, o comparație între autovehiculele similare, cu caracteristici identice, înmatriculate pe teritoriul României anterior intrării în vigoare a menționatului act normativ și cele importate ulterior.
În acest sens, prin hotărârea din 7.04.2011, dată în cauza C-402/09, T., deja citată, pct. 58-59, analizând neutralitatea taxei pe poluare instituite prin OUG nr. 50/2008, în varianta sa inițială, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a statuat că „reglementarea menționată are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30% din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală”, că, „în aceste condiții, OUG nr. 50/2008 are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre”, respectiv, că „deși statele membre păstrează, în materie fiscală, competențe extinse care le permit să adopte o mare varietate de măsuri, acestea trebuie totuși să respecte interdicția prevăzută la articolul 110 TFUE”, iar la pct. 53 a precizat că „Astfel, articolul 110 TFUE ar fi golit de sensul și de obiectivul său dacă statelor membre le ar fi permis să instituie noi taxe care au ca obiect sau ca efect descurajarea vânzării de produse importate în favoarea vânzării de produse similare disponibile pe piața națională și introduse pe această piață înainte de . taxelor menționate. O astfel de situație ar permite statelor membre să eludeze, prin instituirea unor impozite interne al căror regim este stabilit astfel încât să aibă efectul descris mai sus, interdicțiile prevăzute la articolele 28 TFUE, 30 TFUE și 34 TFUE”.
În fine, în aceeași hotărâre, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a reținut, analizând neutralitatea taxei instituite prin OUG nr. 50/2008, în varianta inițială, în privința vehiculelor de ocazie importate și a vehiculelor de ocazie similare înmatriculate pe teritoriul național anterior instituirii taxei menționate, că „articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională”.
Aceste considerente se impun și în ceea ce privește regimul de taxare prevăzut de OUG nr. 50/2008, astfel cum a fost modificată prin OUG nr. 208/2008, OUG nr. 218/2008, OUG nr. 7/2009 și, respectiv, OUG nr. 117/2009. Variantele ordonanței care o succed pe cea analizată de Curtea de Justiție a Uniunii Europene în hotărârea din 7.04.2011, dată în cauza C-402/09, T., mai sus citată, păstrează formula de calcul a taxei pe poluare și majorează cuantumul acesteia. Prin urmare, toate versiunile de modificare a OUG nr. 50/2008 mențin același regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și care se caracterizează printr-o uzură și o vechime importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o asemenea sarcină fiscală.
În acest sens s-a concluzionat în cauza N., C-263/10, nepublicată în Repertoriu, la pct. 27. Prin urmare, trebuie înlăturate susținerile contrare ale recurentei, potrivit cărora interpretarea dată de CJUE în cauza C-402/09, T. nu s-ar aplica în cazul sumelor percepute cu titlu de taxă pe poluare în temeiul OUG nr. 50/2008 în formele sale în vigoare după data de 15.12.2008.
Astfel fiind, trebuie concluzionat că și în speța pendinte, în care reclamantul a achitat taxa pe poluare în temeiul OUG nr. 50/2008 se impune interpretarea dată legislației Uniunii Europene prin hotărârea din 7.04.2011, dată în cauza C-402/09, T., deja citată.
Ca atare, se verifică în speță susținerile reclamantului potrivit cărora, datorită efectelor concrete pe care le produce, taxa are caracter indirect discriminatoriu, fiind contrară dispozițiilor din fostul art. 90 TCE, actualul art. 110 TFUE, cu atât mai mult cu cât în fața instanței de recurs reclamantul a depus adresa nr._/2/01.04.2013 eliberată de Instituția Prefectului județului A. – Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Autovehiculelor A. din care rezultă că autoturismul, în discuție a fost înmatriculat pentru prima dată în Italia la data de 22.05.2002.
Va fi, deci, admis recursul declarat, în temeiul art. 312 C.pr.civ, cu consecința modificării în tot a sentinței recurate în sensul admiterii acțiunii reclamantului, anulării deciziei de calcul a taxei pe poluare nr._/24.02.2009, restituirea către reclamanta taxei în sumă de 3081 lei și dobânda fiscală calculată de la data plății și până la restituirea efectivă.
În baza art. 274 C.pr.civ, pârâta intimată fiind în culpă procesuală va fi obligată la plata către recurent a sumei de 558 lei cheltuieli de judecată în prima instanță și în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de către reclamantul-recurent Dobândă C. în contradictoriu cu pârâta-intimată Administrația Finanțelor Publice A., împotriva sentinței civile nr. 2403/09.04.2013, pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._, având ca obiect restituire taxă de poluare.
Modifică în totalitate sentința atacată în sensul că admite cererea formulată de reclamantul Dobândă C. în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice A.. și în consecință:
- anulează decizia de calcul a taxei de poluare nr._/24.02.2009;
- obligă pârâta să restituie reclamantului suma de 3081 lei;
- obligă pârâta să plătească reclamantului dobânda fiscală, calculată la suma de 3081 lei, începând cu data plății taxei și până la restituirea ei efectivă;
Obligă pârâta-intimată să plătească recurentului suma de 558 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în prima instanță și în recurs.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 23.07.2013.
Președinte, Judecător, Judecator,
E. N. A. P. Ș. L.
aflat în CO pt. care semnează
Vicepreședinte E. N.
Grefier,
N. B.
Red.: Ș. L./26.07.2013
Tehnored. N.B./2 ex./31.07.2013
Inst. fond:Tribunalul A. - I. D.
| ← Anulare act administrativ. Decizia nr. 580/2013. Curtea de Apel... | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 1821/2013.... → |
|---|
