Anulare act emis de autorităţi publice locale. Decizia nr. 5759/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA

Curtea de Apel TIMIŞOARA - Sentințe și decizii de contencios administrativ și fiscal / 2013

Decizia nr. 5759/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 18-06-2013 în dosarul nr. 1804/30/2012

ROMÂ N I AOPERATOR 2928

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA

SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr._ – 11.02.2013

DECIZIA CIVILĂ NR.5759

Ședința publică din 18 iunie 2013

PREȘEDINTE: R. P.

JUDECĂTOR: M. I.

JUDECĂTOR: D. D.

GREFIER: M. L.

S-a luat în examinare recursul formulat de reclamanta S.C. M. I. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 3865/12.12.2012, pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr._ în contradictoriu cu pârâții ., M. Timișoara prin Primar, C. L. al M. Timișoara și P. M. Timișoara, având ca obiect anulare act emis de autorități publice locale.

La apelul nominal făcut în ședință publică de către grefier se prezintă avocat T. Acidalia în reprezentarea pârâtei ., consilier juridic C. V. în reprezentarea celorlalți pârâți, lipsă fiind reclamanta recurentă.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, nemaifiind alte cereri de formulat ori probe de administrat instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.

Reprezentata pârâtei ., avocat T. Acidalia solicită respingerea acțiunii și menținerea hotărârii recurate ca fiind temeinică și legală, pentru motivele arătate în concluzii scrise aflate la dosar

Reprezentanta pârâților M. Timișoara prin Primar, C. L. al M. Timișoara și P. M. Timișoara - consilier juridic C. V., solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii primei instanțe ca fiind temeinică și legală.

CURTEA

Deliberând asupra prezentului recurs, constată:

1. Cererea de chemare în judecată:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului T. la data de 09.03.2012 sub dosar nr._, reclamanta S.C. M. I. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta S.C. S. C. S.R.L., a formulat acțiune prin care a invocat excepția de nelegalitate a certificatului de urbanism nr. 7787/08.12.2008, sub aspectul autorizării ridicării construcției situate pe . nr. 19, Timișoara, precum și a autorizației de construire nr. 545/09.03.2009, întrucât încalcă prevederile Legii 50/1991, Anexa 1, A - Documentație tehnica pentru autorizarea executării lucrărilor de construire, pct. 2.5.6., coroborate cu cele ale art. 27 din Ordinul 839/2009, solicitând, totodată, admiterea excepției, anularea autorizației de construire nr. 545/09.03.2009, anularea parțială a certificatului de urbanism nr. 7787/08.12.2008, sub aspectul autorizării ridicării construcției situate pe . nr. 19, Timișoara.

De asemenea, a solicitat constatarea nulității absolute a autorizației de construire nr. 545/09.03.2009 și a certificatului de urbanism nr. 7787/08.12.2008, sub aspectul autorizării ridicării construcției situate pe . nr. 19, Timișoara, întrucât au o cauza falsa; desființarea construcției situate pe .. 19, Timișoara, ca o consecința a admiterii petitelor 1 și 2, iar, în subsidiar, obligarea pârâtei la mutarea zidului dinspre construcția proprietatea reclamantei, situat pe aceeași ., la distanta de 1,90 m fata de limita de proprietate; încetarea activități comerciale desfășurata de pârâta, și anume activități stomatologice; îndepărtarea construcției pârâtei de pe gardul proprietatea sa, cu cheltuieli de judecata.

În motivare, reclamanta arată că este proprietara imobilului situat în Timișoara, ., nr. 17, jud. T., înscris în CF nr. 2716 Timișoara, nr. cadastral 1902. În vecinătatea imobilului susmenționat, în baza certificatului de urbanism nr. 7787/08.12.2008 și a autorizației de construire nr. 549/09.03.2009, a fost ridicata, pe limita de proprietate, construcția situata în Timișoara, ., nr. 19, jud. T., care ocupa jumătate din gardul construit de reclamantă, în interiorul terenului care îi aparține în exclusivitate. Ca urmare a lucrărilor de construire/placare cu polistiren a construcției, aceasta construcție a depășit limita de proprietate.

Analizând autorizația de construire nr. 545/09.03.2009, aferenta imobilului situat în vecinătatea imobilului al cărei proprietar este reclamanta, situat la nr. 19, și care face referire la certificatul de urbanism nr. 7787/2008, reclamanta apreciază că este evident că pârâta a primit toate autorizațiile pentru a construi o locuința familiala.

În realitate însă, construcția din vecinătatea societății, are o cu totul alta destinație, și anume de clinica medicală de stomatologie și sediu social al pârâtei. În acest sens, reclamanta solicită să se aibă în vedere certificatul constatator emis de ORC T..

În concluzie, apreciază că pârâta a obținut autorizație de construire pentru locuința familiala, dar a construit o clinica medicala, care are o alta destinație decât construcțiile învecinate.

În consecința, având în vedere prevederile Legii 50/1991, Anexa 1, A - Documentație tehnica pentru autorizarea executării lucrărilor de construire, pct. 2.5.6., coroborate cu cele ale art. 27 din Ordinul 839/2009, pentru construirea imobilului situat pe . nr. 19, pârâta ar fi trebuit sa obțină acordul notarial al societății reclamantă, întrucât construcția ridicata are o alta destinație decât imobilele învecinate.

Față de aceste aspect, reclamanta apreciază că pârâta a încercat eludarea legii, motiv pentru care, raportat la destinația data construcției pe care a ridicat-o, autorizațiile obținute de pârâta sunt nelegale, întrucât sunt eliberate cu încălcarea prevederilor legale în vigoare, susprecizate.

2. Întâmpinarea pârâtei:

Pârâta . a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea acțiunii, arătând că, potrivit art. 4 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, legalitatea unui act administrativ cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate.

Doctrina a definit excepția de nelegalitate ca un mijloc de apărare prin care, în cadrul unui proces pus în curgere pentru alte temeiuri decât nevalabilitatea actului de drept administrativ, una din părți, amenințată să i se aplice un asemenea act ilegal, se apără invocând acest viciu și cere ca actul să nu fie luat în considerare la soluționarea speței (T. Drăganu, Actele de drept administrativ, Ed. Științifică, București 1959, p. 260).

Analizând textul de lege mai sus invocat, doctrina de după apariția Legii nr. 554/2004 a reținut că excepția de nelegalitate reprezintă o cale indirectă de control al legalității unui act administrativ de autoritate care poate fi utilizată numai în cadrul unui proces aflat în curgere, indiferent de natura acestuia, civilă, comercială, penală sau chiar de drept administrativ. Așadar, nu se poate ca, pe cale de excepție și pe cale principală, în același proces, să se atace același act administrativ.

Pârâta a apreciat că, în speța de față, reclamanta a invocat, mai întâi, excepția de nelegalitate, dar formulează și capăt de cerere în constatarea nulității absolute a acelorași acte vizate de excepție, ceea ce este inadmisibil.

Pârâta invocă inadmisibilitatea cererii introductive față de lipsa procedurii prealabile prevăzută de art. 7 alin. 1 și 3 din Legea nr. 554/2004. Potrivit acestor texte, înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia. Când persoana vătămată într-un drept sau interes legitim este un terț față de actul administrativ individual, termenul de formulare a plângerii prealabile începe să curgă din momentul în care terțul a luat cunoștință, pe orice cale, de existența actului atacat.

Procedura administrativă prealabilă sau recursul administrativ, cum a mai fost denumită, constituie una din condițiile prealabile obligatorii pentru promovarea acțiunii în contencios administrativ. Termenul pentru exercitarea recursului administrativ este de 30 de zile de la comunicarea actului. În cazul în care dreptul sau interesul legitim al petiționarului a fost lezat printr-un act administrativ individual adresat altui subiect de drept, Legea nr.554/2004 instituie un termen special de 6 luni pentru îndeplinirea procedurii prealabile. Acest termen de 6 luni curge de la data luării la cunoștință, pe orice cale, de actul considerat ilegal.

În speță, reclamanta a luat la cunoștință despre emiterea autorizației de construire odată cu începerea lucrărilor, respectiv imediat după emiterea ei, întrucât au fost afișate la locul construcției toate informațiile impuse de lege spre aducere la cunoștință publică, inclusiv numărul și data emiterii autorizației de construire.

Totodată, pârâta arată că reclamanta a invitat-o la conciliere directă pentru data de 22.04.2010, invocând aceleași aspecte ca cele din prezenta cerere și formulând aceleași susțineri. La data de 22.04.2010, pârâta arată că a încheiat cu ea sa acțiunea în pretenții înregistrată sub nr._/325/2010 la Judecătoria Timișoara. Prin urmare, reclamanta a avut cunoștință încă de atunci de eliberarea autorizației de construire, dar nu a urmat procedura administrativă prealabilă.

În consecință, pârâta apreciază că cererea este inadmisibilă.

Certificatul de urbanism cu privire la care reclamanta solicită atât anularea, cât și constatarea nulității, nu este un act administrativ de autoritate care să poată fi supus controlului de legalitate pe calea contenciosului administrativ. Certificatul de urbanism reprezintă o formalitate procedurală prealabilă emiterii autorizației de construire. El este definit de lege ca fiind actul cu caracter obligatoriu prin care autoritățile administrației publice județene sau locale fac cunoscute regimul juridic, economic și tehnic al imobilelor și condițiile necesare în vederea realizării unor investiții, tranzacții imobiliare ori a altor operațiuni imobiliare (art. 29 alin. 1 din Legea nr. 350/2001 și art. 6 alin. 1 sin Legea nr. 50/1991 republicată). Certificatul de urbanism nu conferă dreptul la executarea lucrărilor de construire, el având natura juridică a unui aviz conform.

Nefiind un act administrativ de autoritate, în înțelesul art. 1 alin. 1 lit. c din Legea nr. 554/2004, certificatul de urbanism nu poate face obiectului unei acțiuni în contencios administrativ, motiv pentru care pârâta apreciază că cererea în anularea lui este inadmisibilă.

Pârâta invocă inadmisibilitatea capetelor de cerere în desființarea construcției din Timișoara, . nr. 19, încetarea activității comerciale desfășurate de societatea reclamantă și îndepărtarea construcției de pe gardul reclamantei. Consideră că aceste capete de cerere nu se circumscriu art. 8 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 și, drept consecință, nu pot forma obiectul unei acțiuni în contencios administrativ.

Acțiunea în contencios administrativ poate avea ca obiect anularea în tot sau în parte a unui act administrativ, anularea actului și obligarea la despăgubiri, obligarea autorității publice care refuză să rezolve o cerere cu privire la un drept sau interes legitim al reclamantului să-i recunoască dreptul pretins, obligarea autorității publice la recunoașterea dreptului pretins și la plata de despăgubiri pentru paguba ce i-a fost cauzată reclamantului prin refuzul nejustificat. Niciunul dintre capetele cererii introductive, la care a făcut trimitere mai sus nu coincide cu obiectul acțiunii în contencios administrativ, fiind cereri specifice altor ramuri de drept.

Pârâta invocă inadmisibilitatea cererii în anularea autorizației de construire și pentru că aceasta nu a fost formulată în contradictoriu cu emitentul actului atacat.

De asemenea, pârâta apreciază că sunt nefondate susținerile reclamantei referitoare la pretinsa nelegalitate a certificatului de urbanism nr. 7787/08.12.2008 emis pentru imobilul proprietatea noastră din Timișoara, . nr. 19, înscris în c.f. nr._ Timișoara, nr. top. 1901 și a autorizației de construire nr. 545/09.03.2009 emisă cu privire la același imobil. Certificatul de urbanism nu poate fi nici anulat, nici nu se poate constata nulitatea lui pentru pretinsa cauză falsă invocată de către reclamantă, în condițiile în care el cuprinde doar informații despre regimul juridic, economic și tehnic al unui imobil, în condițiile documentației de urbanism.

Totodată, nici certificatului de urbanism ca formalitate procedurală prealabilă emiterii autorizației de construire, nici autorizației de construire însăși nu le sunt aplicabile condițiile de validitate ale actului juridic civil, respectiv condiția privind cauza licită și reală a acestui act.

Cu privire la legalitatea autorizației de construire, pârâta arată că aceasta a fost emisă cu respectarea tuturor condițiilor legii, în baza unei documentații tehnice complete.

În fapt, nemulțumirea reclamantei vizează pretinsa ocupare de către societate a terenului proprietatea ei, ceea ce nu corespunde realității. Oricum, pretenții de asemenea natură nu se pot valorifica pe calea acțiunii în contencios administrativ.

3. Modificarea cererii de chemare în judecată:

Reclamanta a formulat precizare la acțiune și răspuns la întâmpinare prin care a solicitat introducerea în cauza, în calitate de pârâți, a M. Timișoara, reprezentat prin Primar, a Consiliului L. al M. Timișoara și a Primarului M. Timișoara.

De asemenea, a solicitat disjungerea capătului de cerere vizând soluționarea excepției de nelegalitate de celelalte capete de cerere, excepție asupra căreia tribunalul s-a pronunțat în practicaua hotărârii, în sensul respingerii acesteia.

Cu privire la excepția inadmisibilității acțiunii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile, reclamanta arată că aceasta este neîntemeiată, raportat la faptul că a avut cunoștința despre existenta autorizației de construire nr. 545/09.03.2009 ca urmare a primirii comunicării din partea Instituției Arhitectului Sef a M. Timișoara nr. SC2011 - 8064/21.04.2011. În consecința, în termen de 6 luni, după cum rezulta din plângerea prealabila nr. depusa la data de 11.10.2010, a formulat calea de atac prevăzuta de art. 7 din Legea 554/2004. Ca urmare a formulării plângerii prealabile, reclamanta arată că a primit răspunsul nr._/11.10.2011.

4. Întâmpinarea pârâților M. Timișoara, P. M. Timișoara și C. L. al M. Timișoara:

Pârâții M. Timișoara prin Primar, P. M. Timișoara și C. L. al M. Timișoara, au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea acțiunii, în principal, pe excepția lipsei calității procesuale pasive a C. L. al M. Timișoara, iar, în subsidiar, ca nelegala, nefondată și neîntemeiata.

În primul rând, pârâții au invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a C. L. al M. Timișoara, având în vedere faptul că, în conformitate cu prevederile Legii nr. 50/1991, republicata, doar P. M. Timișoara emite certificatul de urbanism și autorizația de construire.

Pârâta . a depus la dosar note de ședință prin intermediul cărora a invocat excepția de tardivitate a completării cererii introductive. Prin chemarea în judecată, la termenul din 31.10.2012, a M. Timișoara reprezentat prin Primar, a Consiliului L. al M. Timișoara și Primarului M. Timișoara, reclamanta a lărgit cadrul procesual subiectiv în latura pasivă a acestuia, ceea ce reprezintă o întregire a cererii introductive, ce nu se putea face decât la prima zi de înfățișare, potrivit art. 132 alin. 1 Cod procedură civilă. Prima zi de înfățișare, în înțelesul art. 134 Cod procedură civilă, a fost în data de 3.10.2012.

Reclamanta nu a înțeles să lărgească sub aspect subiectiv cadrul procesual decât după ce societatea pârâtă a invocat prin întâmpinarea depusă la termenul de judecată din 03.10.2012 excepția inadmisibilității cererii în anularea autorizației de construire pentru că nu a fost formulată în contradictoriu cu emitentul actului atacat. Arată că societatea a figurat singură ca pârâtă în cererea introductivă, fără ca actul a cărui legalitate s-a contestat pe calea acțiunii în contencios administrativ să fi fost emis de către aceasta.

De asemenea, pârâta invocă excepția inadmisibilității acțiunii în contencios administrativ față de pârâții chemați în judecată la data de 31.10.2012. Inadmisibilitatea decurge din nerespectarea de către reclamantă a termenului de 6 luni de la data comunicării răspunsului la plângerea prealabilă, prevăzut de art. 11 alin. 1 lit. a din Legea nr. 554/2004, pentru depunerea acțiunii în contencios administrativ. Acest termen era depășit la data de 31.10.2012, când au fost chemați în judecată P. M. Timișoara, C. L. și M. Timișoara. Așa cum reclamanta însăși susține, răspunsul la plângerea prealabilă i-a fost comunicat în 11.10.2011. Or, de la acea dată până în 31.10.2012, când a înțeles să cheme în judecată emitentului actului administrativ atacat, a trecut mai mult de un an, fiind așadar depășit termenul prevăzut de art. 11 alin. 1 lit. a din Legea nr. 554/2004.

Reclamanta a depus la dosar note de ședință prin intermediul cărora a solicitat respingerea excepției tardivității completării cererii introductive și respingerea excepției inadmisibilității acțiunii, arătând că, la termenul din data de 31.10.2012, a solicitat instanței extinderea cadrului procesual, prin introducerea în cauză a M. Timișoara, prin Primar și a Primarului M. Timișoara.

Instanța a dispus, la termenul anterior precizat, comunicarea precizării menționate către instituția a cărei introducere în cauză a fost solicitată, în vederea punerii în discuție a cererii la termenul din data de 14.11.2012.

La menționatul termen de judecată, Primăria M. Timișoara a formulat întâmpinare, neinvocând însă tardivitatea introducerii sale în cauză, în timp de pârâta S. C. SRL nu a fost reprezentată. În consecință, instanța a acordat părților posibilitatea de a propune probe.

Ulterior termenului de judecată din data de 14.11.2012, mai exact în data de 16.11.2012, reclamanta arată că a primit o comunicare din partea reprezentantului convențional al pârâtei S. C., prin care se invoca tardivitatea completării cadrului procesual.

Reclamanta consideră că invocarea excepției susprecizate, după ce părțile au pus concluzii cu privire la probele propuse, instanța admițând o primă cerere în probațiune, este tardivă.

Consideră ca norma invocata de pârâta S. C. SRL în susținerea excepției tardivității are caracter dispozitiv, situație în care menționata excepție putea fi invocată exclusiv la primul termen după ce partea interesată a luat cunoștință despre precizarea de extindere a cadrului procesual. Or, cum la termenul din 14.11.2012 nu a fost invocată excepția, aceasta apare ca fiind tardiv invocată prin notele de ședință primite în data de 16.11.2012.

În susținerea celor menționate, reclamanta solicită să se aibă în vedere prevederile art. 310 Cod procedură civilă.

Cu privire la excepția inadmisibilității acțiunii pentru lipsa plângerii prealabile, reclamanta arată că aceasta este neîntemeiata, ea având cunoștința despre existenta autorizației de construire nr. 545/09.03.2009 ca urmare a primirii comunicării din partea Instituției Arhitectului Sef a M. Timișoara nr. SC2011 - 8064/21.04.2011.

5. Hotărârea Tribunalului T.:

Prin sentința civilă nr. 3865/12.12.2012, pronunțată în dosar nr._ Tribunalul T. a admis excepția inadmisibilității cererii având ca obiect excepția de nelegalitate a certificatului de urbanism și a autorizației de construcție, a respins excepția lipsei procedurii prealabile, a admis excepția inadmisibilității cererii având ca obiect încetarea activității economice, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului L. al Mun. Timișoara, a admis excepția tardivității plângerii prealabile și excepția tardivității acțiunii și, în consecință, a respins acțiunea formulată de către reclamanta S.C. M. I. S.R.L în contradictoriu cu pârâții S.C. S. C. S.R.L., M. Timișoara, Prin Primar, C. L. al mun. Timișoara și primarul mun. Timișoara, având ca obiect - anulare act administrativ, ca tardivă.

În motivare s-a reținut că, referitor la excepția de inadmisibilitate a cererii având ca obiect excepția de nelegalitate a certificatului de urbanism și a autorizației de construire, este întemeiată, deoarece, din cuprinsul dispozițiilor art. 4 alin.1 din Legea nr. 554/2004, rezultă că excepția de nelegalitate este un mijloc de apărare prin care, una din părți invocă nelegalitatea unui act administrativ cu caracter individual, tinzând prin aceasta la neluarea în considerare a acelui act la soluționarea litigiului. În cazul de față, insă, reclamanta a invocat excepția de nelegalitate a certificatului de urbanism și a autorizației de construire, în condițiile în care la petitul 2 al cererii solicită constatarea nulității absolute a autorizației de construire și a certificatului de urbanism. Potrivit jurisprudenței constante a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția C. Administrativ (Decizia nr. 3196/09.06.2009) nelegalitatea unui act administrativ nu poate fi invocată, în același timp în cadrul aceluiași litigiu, atât pe calea acțiunii directe în contencios administrativ, cât și pe calea incidentă a excepției de nelegalitate, și că excepția de nelegalitate invocată de reclamantă este inadmisibilă, atâta vreme cât legalitatea autorizației de construire și a certificatului de urbanism constituie și obiectul acțiunii principale.

Raportat la aceste considerente, tribunalul a admis excepția inadmisibilității cererii având ca obiect excepția de nelegalitate a certificatului de urbanism nr. 7787/08.12.2008 și a autorizației de construire nr. 545/09.03.2009.

Pârâta S.C. S. C. SRL a mai invocat și excepția inadmisibilității acțiunii raportat la neîndeplinirea procedurii prealabile. O asemenea excepție nu a fost reținută, întrucât la dosar cauzei, filele 41-51 sunt depuse înscrisuri din care rezultă că reclamanta a urmat procedura prealabilă prevăzută de art. 7 din Legea nr.554/2004.

În ceea ce privește excepția inadmisibilității cererilor având ca obiect încetarea activității comerciale desfășurată de pârâtă, în conformitate cu dispozițiile art. 8 alin.1 din legea nr.554/2004 aceste cereri nu pot forma obiectul unei acțiuni în contencios administrativ. Chiar în situația anulării autorizației de construire și a certificatului de urbanism, instanța de contencios administrativ nu poate dispune încetarea unei activități comerciale, motiv pentru care tribunalul va admite excepția invocată.

Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a C. L. al mun. Timișoara, tribunalul a considerat că este întemeiată, întrucât emitentul certificatului de urbanism și a autorizației de construire, este potrivit dispozițiilor Legii nr.50/1991, P. municipiului Timișoara, C. L. neavând atribuții în acest domeniu. Față de aceste considerente, tribunalul a admis excepția invocată și a respins acțiunea față de pârâtul C. L. al mun. Timișoara.

Referitor la excepția tardivității plângerii prealabile și excepția tardivității acțiunii, tribunalul a constatat că potrivit art. 7 alin.3 din Legea nr.554/2004 este îndreptățită să introducă plângere prealabilă și persoana vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept, din momentul în care a luat cunoștință, pe orice cale, de existența acestuia, în limitele termenului de 6 luni prevăzut la alin.7. În cauza dedusă judecății, reclamanta a susținut că a luat cunoștință de existența autorizației de construire ca urmare a primirii comunicării din partea Instituției Arhitectului Șef a municipiului Timișoara nr. ..04.2011, iar la data de 11.10.2011 a formulat plângerea prealabilă.

Tribunalul nu a reținut această susținere, întrucât din înscrisurile depuse la dosar, filele 24-29, rezultă că reclamanta avea cunoștință de existența autorizației de construire încă din anul 2010, când între reclamantă, pe de o parte și pârâta ., au avut loc proceduri de conciliere și de asemenea în luna august 2010 a mai avut loc un litigiu între părți, prin care reclamanta menționa faptul că zidul construcției ridicată de pârâtă, ocupă jumătate din gardul reclamantei. Raportat la aceste aspecte, instanța a constatat că reclamanta avea cunoștință de existența autorizației de construire încă din luna mai 2010, când a efectuat anumite demersuri pentru a reglementa situația, iar faptul că ulterior în anul 2011 a formulat plângerea prealabilă nu este de natură a o repune în termenul de 6 luni prevăzut de lege, întrucât art. 7 din Legea nr.554/2004 are în vedere ipoteza în care cel vătămat a cunoscut, pe orice cale, existența actului.

Mai mult, reclamanta a încălcat și dispozițiile art. 11 din Legea nr.554/2004, care statuează că termenul de exercitare a acțiunii având ca obiect anularea actului este de 6 luni de la data comunicării răspunsului la plângerea prealabilă, întrucât adresa comunicată reclamantei la data de 06.05.2011 de către Instituția Arhitectului șef din cadrul Primăriei mun. Timișoara, aceasta reprezintă un răspuns la solicitarea reclamantei de a se dispune revocarea autorizației de construire și a certificatului de urbanism. În aceste condiții, termenul de 6 luni pentru promovarea acțiunii a început să curgă de la data de 06.05.2011, iar acțiunea a fost înregistrată la data de 09.03.2011.

Față de aceste considerente, instanța a admis excepția tardivității plângerii prealabile și excepția tardivității acțiunii cu consecința respingerii acesteia.

6. Recursul reclamantei:

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta S.C. M. I. S.R.L solicitând în principal, admiterea recursului, casarea sentinței menționate și transmiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului T.; iar în subsidiar, admiterea recursului, modificarea sentinței atacate, în sensul admiterii cererii formulate de reclamantă.

În motivare se arată că reclamanta este proprietara imobilului situat în Timișoara, ., nr. 17, jud. T., înscris în CF nr. 2716 Timișoara, nr. cadastral 1902. În vecinătatea imobilului susmenționat, în baza certificatului de urbanism nr. 7787/08.12.2008 și a autorizației de construire nr. 549/09.03.2009, a fost ridicată, pe limita de proprietate, construcția situata în Timișoara, ., nr. 19, jud. T., care ocupa jumătate din gardul construit de reclamantă, în interiorul terenului care îi aparține în exclusivitate. Ca urmare a lucrărilor de construire/placare cu polistiren a construcției, aceasta construcție a depășit limita de proprietate.

Analizând autorizația de construire nr. 545/09.03.2009, aferenta imobilului situate în vecinătatea imobilului al cărei proprietar este reclamanta, situate la nr. 19, și care face referire la certificatul de urbanism nr. 7787/2008, este evident ca pârâta a primit toate autorizațiile pentru a construi o locuința familiala.

În realitate insa, construcția construită în vecinătatea reclamantei are o cu totul alta destinație, și anume de clinica medicala de stomatologie și sediu social al pârâtei. În acest sens, solicită a se avea în vedere certificatul constatator emis de ORC T..

În concluzie, pârâta a obținut autorizație de construire pentru locuința familiala, dar a construit o clinica medicala, care are o alta destinație decât construcțiile învecinate, interesul reclamantei în promovarea acțiunii fiind evident.

Se mai arată că a avut cunoștința despre existenta autorizației de construire nr. 545/09.03.2009, ca urmare a primirii comunicării din partea Instituției Arhitectului Șef a M. Timișoara nr. SC2011 - 8064/21.04.2011.

În consecința, în temeiul art. 7 alin. 3 din Legea 554/2004, în termen de 6 luni, după cum rezulta din plângerea prealabila nr. depusa la data de 11.10.2011, a formulat calea de atac prevăzuta de articolul menționat.

Ca urmare a formulării plângerii prealabile, reclamanta a primit răspunsul nr._/11.10.2011, adresându-se instanței în termenul de 6 luni prevăzut de art. 11 din Legea 554/2004.

Reclamanta a mai precizat că, autorizația de construire pe care o deține pârâta, având numărul 545/09.03.2009, autorizează S.C. S. C. S.R.L. să construiască o locuința P+2E pentru maxim 2 familii.

Așadar, destinația construcției ridicate de pârâta pe terenul învecinat terenului pe care se afla construcția reclamantei era de construcție de locuințe.

În realitate însa, cum autorizația de construire a fost eliberata societății pârâte, al cărei obiect de activitate îl reprezintă "8623 Activități de asistenta stomatologica", destinația construcției ridicata pe . nr. 19 este de clinica medicala.

În consecința, având în vedere prevederile Legii 50/1991, Anexa 1, A - Documentație tehnica pentru autorizarea executării lucrărilor de construire, pct. 2.5.6., coroborate cu cele ale art. 27 din Ordinul 839/2009, pentru construirea imobilului situat pe . nr. 19, pârâta ar fi trebuit să obțină acordul notarial al reclamantei, întrucât construcția ridicata are o alta destinație decât imobilele învecinate.

Se observă însă, că, în ciuda ridicării unei clădiri cu alta destinație decât cea de locuința familiala, pârâta nu a solicitat și obținut autorizație de construire pentru "locuința familiala".

Față de acest aspect, este clar ca pârâta a încercat eludarea legii, motiv pentru care, raportat la destinația data construcției pe care a ridicat-o, autorizațiile obținute de pârâta sunt nelegale, întrucât sunt eliberate cu încălcarea prevederilor legale în vigoare, susprecizate.

7. Întâmpinarea pârâților-intimați:

Legal citat, pârâții M. Timișoara prin Primar, P. M. Timișoara și C. L. al M. Timișoara, au formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului formulat de reclamanta-recurentă ., în principal ca fiind nul iar în subsidiar ca netemeinic, nefondat și nelegal.

În considerente se arată că deși în cererea de recurs recurenta a menționat o . texte legale, printre ele fiind menționate și dispozițiile art. 304 pct. 7 și pct. 9 Cod procedură civilă, apreciază că, aceasta nu este decât o indicare de formă a textelor prevăzute de Codul de procedură civilă, ele nereferindu-se, ca o critică la dispozițiile hotărârii instanței de fond, astfel că sunt de natură să atragă sancțiunea nulității recursului, după cum a decis și Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 1330/23.03.2007 „pentru a conduce la casarea sau modificarea hotărârii, recursul nu se poate limita la o simplă indicare de formă a textelor condiția legală a dezvoltării motivelor implicând dezvoltarea greșelilor anume imputate, o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept precum și indicarea probelor pe care se bazează".

Astfel, consideră că recurenta a reiterat motivele demersului litigios inițiat de către aceasta, în condițiile în care instanța de fond s-a pronunțat, în sensul admiterii excepției inadmisibilității cererii, având ca obiect excepție de nelegalitate, excepției lipsei calității procesuale pasive a Consiliului L. al M. Timișoara, excepția tardivității prealabile și excepției tardivității acțiunii, nefăcându-se nici o referire de către recurentă la acestea.

În ceea ce privește excepția inadmisibilității cererii reclamantei, consideră că în mod corect instanța de fond a admis-o în condițiile în care au fost invocate motive de nelegalitate a certificatului de urbanism și a autorizației de construire.

Potrivit art. 4 alin. l din Legea nr. 554/2004, excepția de nelegalitate este un mijloc de apărare prin care una din părți invocă nelegalitatea unui act administrativ cu caracter individual, tinzând prin aceasta la neluarea în considerare a acelui act la soluționarea litigiului.

În speța de față reclamanta a invocat această excepție, în condițiile în care se solicită constatarea nulității absolute a celor două înscrisuri administrative.

Potrivit jurisprudenței înaltei Curți de Casație și Justiție, nelegalitatea unui act administrativ nu poate fi invocată în același timp în cadrul aceluiași litigiu atât pe calea acțiunii directe în contencios administrativ, cât și pe calea incidență a excepției de nelegalitate.

De asemenea, consideră că în mod corect a fost admisă excepția tardivității plângerii prealabile și ulterior a acțiunii, având în vedere prevederile art. 7 alin.3 din Legea nr. 554/2004 potrivit cărora, este îndreptățită să introducă plângere prealabilă și persoana vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ cu caracter individual din momentul în care a luat cunoștință de existența acestuia în limitele termenului de 6 luni, recurenta luând cunoștință de existența autorizației de construire (potrivit susținerilor acesteia, înlăturate de către instanța de fond, la data de 21.04.2011 când în fapt aceasta a cunoscut existența autorizației de construire încă din anul 2010, când pe rolul instanțelor au existat litigii între aceasta și intimata ..

Mai mult, în mod corect instanța de fond a reținut că, reclamanta recurentă a încălcat și dispozițiile art. 11 din Legea nr. 554/2004 care statuează că termenul de exercitare a acțiunii având ca obiect anularea actului administrativ este de 6 luni de la data comunicării răspunsului la plângerea prealabilă acesteia comunicându-i-se în data de 06.05.2011 răspunsul la solicitarea de a se dispune revocarea autorizației de construire și a certificatului de urbanism astfel că, termenul de 6 luni pentru promovarea acțiunii a început să curgă la această dată, însă acțiunea a fost înregistrată la data de 09.03.2012.

Pentru toate aceste motive solicită respingerea recursului formulat de reclamanta-recurentă ., în principal ca fiind nul iar în subsidiar ca netemeinic, nefondat și nelegal.

8. Întâmpinarea pârâtei S.C. S. C. S.R.L.:

Pârâta S.C. S. C. S.R.L., nu a formulat întâmpinare însă prin concluziile scrise depuse la dosar a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că în mod corect prima instanță a admis excepția de inadmisibilitate a capătului de cerere vizând excepția de nelegalitate a certificatului de urbanism și autorizației de construire, excepția de inadmisibilitate a capetelor de cerere în desființarea construcției din Timișoara, . nr. 19, încetarea activității comerciale desfășurate de societatea pârâtă și îndepărtarea construcției de pe gardul reclamantei, excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului L. al M. Timișoara, precum și excepția tardivității plângerii prealabile și a acțiunii în contencios administrativ, respingând cererea introductivă.

Recurenta nu a înțeles să critice sentința decât sub aspectul tardivității formulării plângerii prealabile și a acțiunii în contencios administrativ, ceea ce înseamnă că a recunoscut legalitatea soluției date de către Tribunalul T. cu privire la restul excepțiilor invocate în cauză.

Totodată consideră că prima instanță a procedat în mod corect atunci când a reținut tardivitatea atât în ceea ce privește plângerea prealabilă, cât și în ceea ce privește acțiunea în contencios administrativ.

Așa cum s-a arătat în fața tribunalului, reclamanta cu rea-credință a înțeles să nu depună înscrisurile despre care susține că fac dovada parcurgerii procedurii prealabile, decât la termenul de judecată din 31.10.2012, după ce pârâta a invocat prin întâmpinare inadmisibilitatea acțiunii pentru lipsa acestei proceduri. Inițial, recurenta reclamantă a formulat acțiunea în contencios administrativ fără să facă vreo dovadă a parcurgerii procedurii prealabile prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004. După ce s-a invocat excepția de inadmisibilitate pentru lipsa procedurii prealabile, reclamanta a depus adresa nr. SC2011-8064/21.04.2011 emisă de către Instituția Arhitectului Șef al M. Timișoara ca răspuns la cererea ei înregistrată sub același număr la respectiva instituție. Așa cum corect a reținut prima instanță și cum se poate observa fără dubiu din cuprinsul respectivei adrese, prin cerere înregistrată sub nr. SC2011-8064/21.04.2011 (cerere pe care reclamanta recurentă nu a depus-o niciodată la dosarul cauzei) reclamanta nu a solicitat eliberarea unei copii a autorizației pârâtei de construire, cum susține fără temei, ci a solicitat să se analizez și să se decidă măsurile ce se impun cu privire la autorizația emisă în beneficiul nostru sub nr. 545/2009 (indicată ca atare de către reclamanta însăși).

Așadar, în data de 21.04.2011, când s-a adresat Instituției Arhitectului Șef, reclamanta recurentă cunoștea atât numărul autorizației eliberate în beneficiul societății pârâte, cât și obiectul acesteia, indicând ea însăși numărul și anul eliberării autorizației, precum și faptul că ea viza "construire locuință în regim P+2E", în Timișoara, . nr. 19.

Art. 7 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 prevede că, în cazul în care dreptul sau interesul legitim al petiționarului a fost lezat printr-un act administrativ individual adresat altui subiect de drept, termenul pentru îndeplinirea procedurii prealabile este de 6 luni. Acest termen de 6 luni curge de la data luării la cunoștință, pe orice cale, de actul considerat ilegal.

De altfel, așa cum corect a reținut prima instanță, reclamanta a invitat pârâta la conciliere directă pentru data de 22.04.2010 invocând aceleași aspecte ca cele din prezenta cerere și formulând aceleași susțineri. La data de 22.04.2010 s-a încheiat cu ea un proces-verbal de conciliere, iar în 20.10.2010 a promovat împotriva pârâtei acțiunea în pretenții înregistrată sub nr._/325/2010 la Judecătoria Timișoara. Prin urmare a avut cunoștință încă de atunci de eliberarea autorizației de construire, dar nu efectuat în termen procedura administrativă prealabilă.

Pe de altă parte, acțiunea în contencios administrativ din dosarul de față s-a formulat în contradictoriu cu emitentul actului atacat (autorizației de construire) abia în data de 30.10.2012. Inițial, prin acțiunea înregistrată la Tribunalul T. în data de 09.03.2012, reclamanta a solicitat anularea autorizației de construire numai în contradictoriu cu societatea pârâtă, fără să cheme în judecată emitentul actului. întrucât prin întâmpinarea depusă pentru termenul de judecată din 09.03.2012, a invocat inadmisibilitatea cererii introductive față de faptul că nu figura ca parte în proces emitentul acestuia, reclamanta a înțeles ca, la termenul de judecată din 30.10.2013, să solicite lărgirea cadrului procesual în latura sa pasivă, prin chemarea în judecată a Primarului M. Timișoara și a Consiliului L..

Aceasta înseamnă că față de P. M. Timișoara acțiunea în contencios administrativ s-a formulat în 30.10.2012, cu depășirea termenului de 6 luni prevăzut de art. 11 alin. 1 din Legea nr. 554/2004.

Deși tribunalul a soluționat cererea pe cale de excepție, recurenta formulează în calea de atac și motive pe fondul cauzei. Se asemenea arată că sunt nefondate susținerile reclamantei referitoare la pretinsa nelegalitate a certificatului de urbanism nr. 7787/08.12.2008 emis pentru imobilul proprietatea pârâtei din Timișoara, . nr. 19, înscris în c.f. nr._ Timișoara, nr. top. 1901 și a autorizației de construire nr. 545/09.03.2009 emisă cu privire la același imobil. Certificatul de urbanism nu poate fi nici anulat, nici nu se poate constata nulitatea lui pentru pretinsa cauză falsă invocată de către reclamantă, în condițiile în care el cuprinde doar informații despre regimul juridic, economic și tehnic al unui imobil, prin raportare la documentația de urbanism.

Cu privire la legalitatea autorizației de construire se arată că aceasta a fost emisă cu respectarea tuturor condițiilor legii, în baza unei documentații tehnice complete.

În fapt nemulțumirea reclamantei vizează pretinsa ocupare de către societatea pârâtă a terenului proprietatea ei, ceea ce nu corespunde realității. Oricum, pretenții de asemenea natură nu se pot valorifica pe calea acțiunii în contencios administrativ, așa cum am arătat mai sus.

9. Aprecierea Curții de Apel Timișoara:

Analizând actele dosarului, criticile recurentului prin prisma dispozițiilor art. 304 din codul de procedură civilă și examinând cauza sub toate aspectele, conform art. 304¹ din Codul de procedură civilă, Curtea de Apel constată următoarele:

În fapt, reclamanta S.C. M. I. S.R.L. este proprietara imobilului situat în M. Timișoara, .. 17 – proprietate învecinată cu imobilul proprietatea pârâtei S.C. S. C. S.R.L., M. Timișoara, .. 19, teren pe care a fost edificată o nouă construcție începând din anul 2009

În prezenta cauză, reclamanta S.C. M. I. S.R.L. a solicitat anularea autorizației de construire nr. 545/09.03.2009 și a certificatului de urbanism nr. 7787/08.12.2008 emise P. M. Timișoara; desființarea construcției situate pe .. 19, Timișoara, ca o consecință a admiterii petitelor 1 și 2, iar, în subsidiar, obligarea pârâtei la mutarea zidului dinspre construcția proprietatea reclamantei, situat pe aceeași ., la distanta de 1,90 m față de limita de proprietate; încetarea activități comerciale desfășurată de pârâta, și anume activități stomatologice; îndepărtarea construcției pârâtei de pe gardul proprietatea sa.

Instanța de fond a respins acțiunea în justiție, reținând tardivitatea plângerii prealabile administrative, reclamanta avea cunoștință de existența autorizației de construire încă din anul 2010, când între reclamantă, pe de o parte și pârâta ., au avut loc proceduri de conciliere și de asemenea în luna august 2010 a mai avut loc un litigiu între părți, prin care reclamanta menționa faptul că zidul construcției ridicată de pârâtă, ocupă jumătate din gardul reclamantei.

Având în vedere că instanța de fond nu a examinat fondul cauzei, respingând-o ca o consecință a admiterii excepției tardivității plângerii prealabile administrative, Curtea urmează să examineze în primul rând temeinicia soluției cu privire la această excepție.

În această privință, Curtea constată că reclamanta nu contestă aplicabilitatea dispozițiilor art. 7 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 și necesitatea respectării termenului de 6 luni de la luarea la cunoștință despre actul administrativ vătămător pentru formularea plângerii administrative prealabile.

Reclamanta susține însă că a luat cunoștință de autorizația de construcție contestată ca urmare a primirii comunicării din partea Instituției Arhitectului Șef a M. Timișoara nr. SC2011 - 8064/21.04.2011, iar la data de 11.10.2011 a formulat plângerea prealabilă, așadar cu respectarea termenului legal impus de art. 7 din Legea nr. 554/2004.

Curtea reamintește că, fiind în discuție un act administrativ individual, în speță sunt incidente dispozițiile art. 7 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, conform cărora „înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia.”

De asemenea, potrivit art. 7 alin. 3 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, „este îndreptățită să introducă plângere prealabilă și persoana vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept, din momentul în care a luat cunoștință, pe orice cale, de existența acestuia, în limitele termenului de 6 luni prevăzut la alin. (7)”, iar conform art. 7 alin. 7 din aceeași lege, „plângerea prealabilă în cazul actelor administrative unilaterale se poate introduce, pentru motive temeinice, și peste termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de 6 luni de la data emiterii actului. Termenul de 6 luni este termen de prescripție.”

Instanța reține că prin Decizia nr. 797/2007, Curtea Constituțională a constatat că dispozițiile art. 7 alin. (7) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 sunt neconstituționale în măsura în care termenul de 6 luni de la data emiterii actului se aplică plângerii prealabile formulate de persoana vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept decât destinatarul actului.

În consecință, instanța reține, față de caracterul obligatoriu al deciziei Curții Constituționale, că reclamantei nu îi este aplicabil termenul de 6 luni

Din textul art. 7 alin. 3 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, rezultă că termenul pentru declanșarea procedurii prealabile începe să curgă pentru reclamantă „din momentul în care a luat cunoștință”de actul a cărui nulitate o invocă.

Cu privire la momentul luării la cunoștință de existența autorizației de construcție contestate, Curtea reține că reclamanta S.C. M. I. S.R.L. a avut cunoștință despre edificarea construcției în litigiu încă din anul 2010, aceasta transmițând pârâtei S.C. S. C. S.R.L. o invitație la conciliere pentru data de 22.04.2010, atașată la fila 23 din dosarul Tribunalului T., iar la data de 20.08.2010 a introdus la Judecătoria Timișoara o cerere de chemare în judecată a aceleiași pârâte, cerere prin care a solicitat obligarea acesteia la plata a jumătate din valoarea zidului proprietatea reclamantei, precum și a suprafeței pe care a fost edificată construcția în litigiu – reclamanta susținând că zidul edificat de pârâtă depășește limita celor două proprietăți învecinate, cererea de chemare în judecată fiind atașată la fila 27-28 din dosarul Tribunalului T..

Raportat la această stare de fapt, Curtea reține că reclamanta S.C. M. I. S.R.L. avea cunoștință despre faptul vătămător al edificării construcției de către pârâtă încă din luna aprilie 2010. Curtea admite că edificarea unei construcții nu poate fi întotdeauna consecința eliberării prealabile a unei autorizației de construcție, existând și posibilitatea faptică a edificării unei construcții fără respectarea dispozițiilor legale, respectiv fără emiterea prealabilă a autorizației de construcție. Curtea admite, de asemenea, că edificarea unei construcții vătămătoare poate fi și consecința nerespectării autorizației de construcție, iar nu a emiterii unei autorizații de construcție nelegale.

Pe de altă parte, Curtea constată că reclamanta – având cunoștință despre edificarea construcției în litigiu încă din anul 2010 – nu a făcut nici un demers legal pentru verificarea situației juridice a construcției nou edificate, respectiv nu a solicitat Primarului M. Timișoara informații referitoare la emiterea sau nu a unei autorizației de construcție pentru imobilul proprietatea pârâtei S.C. S. C. S.R.L. din Timișoara, .. 19.

Or, chiar dacă luarea la cunoștință de edificarea construcției nu poate echivala cu data luării la cunoștință de existența autorizației de construcție pentru construcția respectivă, este evident că luarea la cunoștință de edificarea în fapt a construcției impunea reclamantei obligația de a depune diligențe rezonabile pentru a afla dacă a fost emisă o autorizație de construcție pentru imobilul nou edificat.

Or, deși la 20.08.2010 reclamanta a chemat în judecată pârâta S.C. S. C. S.R.L. – acțiune cu privire la care s-a constatat perimarea în dosar nr._/325/2010 al Judecătoriei Timișoara – abia la data de 21.04.2011 a făcut demersuri pentru a afla situația juridică a construcției pretins vătămătoare.

Or, reclamanta nu a dat nici o explicație rezonabilă pentru a justifica o atare întârziere, susținând numai că a luat cunoștință de existența autorizației de construcție numai din luna aprilie 2011.

Însă Curtea nu poate lua în considerare data la care reclamanta s-a adresat Primăriei M. Timișoara – în luna aprilie 2011 – pentru a i se comunica situația juridică a construcției, întrucât această susținere ar conduce la nerespectarea sau la lipsirea de efecte juridice a termenului prevăzut de art. 7 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, în măsura în care reclamantei i s-ar permite posibilitatea de a formula o cerere de eliberare a autorizației de construcție la un interval de timp îndelungat de la emiterea actului administrativ contestat, fără a justifica întârzierea și în condițiile în care s-a dovedit că reclamanta a luat cunoștință despre caracterul vătămător al construcției cu cel puțin un an înainte de a face aceste demersuri juridice.

Curtea mai subliniază, în acest context, că necesitatea protejării securității juridice implică respectarea dispozițiilor legale care reglementează termenele în care actele administrative pot fi contestate în justiție și că interpretarea acestor reglementări nu poate conduce la lipsirea lor de efecte.

Astfel fiind, Curtea reține că instanța de fond a apreciat în mod întemeiat că reclamanta avea cunoștință de existența autorizației de construire încă din aprilie 2010, ceea ce impunea reclamantei efectuarea demersurilor diligente pentru aflarea situației juridice a construcției nou edificate, diligență pe care reclamanta nu a manifestat-o, adresându-se Primăriei M. Timișoara abia în luna aprilie 2011

În consecință, Curtea apreciază că soluția Tribunalului T. este temeinică și legală, recursul formulat de reclamanta S.C. M. I. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 3865/12.12.2012, pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr._ urmând a fi respins ca nefondat, în temeiul art. 312 al. 1 Cod de Procedură Civilă.

Având în vedere dispozițiile art. 274 alin. 1 Cod de Procedură Civilă, conform cărora „partea care cade în pretențiuni va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată”, ținând seama că s-a constatat caracterul nefondat al recursului, Curtea va obliga reclamanta S.C. M. I. S.R.L. la plata cheltuielilor judiciare efectuate de pârâta S.C. S. C. S.R.L. în recurs, respectiv la plata sumei de 1000 lei (RON), reprezentând onorar de avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul formulat de reclamanta S.C. M. I. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 3865/12.12.2012, pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr._ .

Obligă reclamanta la plata către pârâta S.C. S. C. S.R.L. a sumei de 1000 lei, cu titlul de cheltuieli de judecată în recurs.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 18.06.2013.

PREȘEDINTE Pentru JUDECĂTORJUDECĂTOR

R. P. M. ISTRATEDIANA D.

Aflat în CO, semnează

Vicepreședinte F. D.

GREFIER

M. L.

Red. RP- 11.07.2013

Tehnored LM – 11.07.2013

2 expl

Prima instanță – Tribunalul T.

Judecător - G. B.

← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 3814/2013....		Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 97/2013.... →

Anulare act emis de autorităţi publice locale. Decizia nr. 5759/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Anulare act emis de autorităţi publice locale. Decizia nr. 5759/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA