Anulare act emis de autorităţi publice locale. Decizia nr. 4518/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4518/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 29-05-2013 în dosarul nr. 3570/30/2012
ROMÂNIAOPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._ -07.12.2012
DECIZIA CIVILĂ NR. 4518
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 29.05.2013
PREȘEDINTE: M. C. D.
JUDECĂTOR: M. BACĂU
JUDECĂTOR:C. D. O.
GREFIER: G. S.
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamanta recurentă P. I. D. împotriva sentinței civile nr. 2738/11.09.2012 pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr._, în contradictoriu cu pârâții intimați P. M. Timișoara, Primăria M. Timișoara și Instituția arhitectului Șef având ca obiect contestație act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică de către grefier se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, se constată depusă la dosar prin registratura instanței, cerere de renunțare la judecarea recursului formulată de reclamanta recurentă P. I. D..
Având în vedere poziția procesuală a reclamantei recurente și faptul la dosar a fost promovată cerere de judecare în lipsă conform prevederilor art. 242 Cod procedură civilă, instanța reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrata pe rolul Tribunalului T., sub nr._ /04.05.2012, reclamanta P. I.-D., a solicitat ca, in contradictoriu cu pârâții P. M. Timișoara, Primăria M. Timișoara prin Primar, și Instituția A. Șef, să se pronunțe o hotărâre prin care să se dispună:
-anularea Certificatului de urbanism nr. 826/09.03.2012 emis de P. M. Timișoara pentru imobilul situat în Timișoara, . U. nr. 6, ., înscris în CF_-C1-U1, nr. top_/II:
-emiterea unui nou certificat de urbanism, apt pentru a fi folosit în scopul solicitat prin cererea înregistrată sub nr. UR2012-_/13.02.2012;
Prin sentinței civile nr. 2738/11.09.2012 pronunțată în dosar nr._ Tribunalul T. a respins, ca inadmisibilă, acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta P. I. D., în contradictoriu cu pârâții P. Municipiul Timișoara, Primăria M. Timișoara și Instituția A. Șef, având ca obiect – anulare certificat de urbanism, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel tribunalul a reținut că potrivit dispozițiilor art. 1 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 – privind contenciosul administrativ, „Orice persoana care se considera vătămata . sau ori ., de câtre o autoritate publica, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea in termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim si repararea pagubei ce i-a fost cauzata”.
Tribunalul a reținut că în speță, obiect al acțiunii reclamantei nu îl constituie nici refuzul nejustificat al autoritarilor de a soluționa o cerere, nici legalitatea unui act administrativ.
Astfel, Tribunalul a observat ca paratele nu au refuzat reclamantei eliberarea certificatului de urbanism solicitat, ci au inserat in cuprinsul acestuia mențiuni pe care patenta le considera vătămătoare.
Ori, o atare împrejurare nu echivalează cu un refuz, întrucât cererea reclamantei a fost soluționata, chiar daca rezolvarea nu a fost una favorabila.
Pe de alta parte, Tribunalul a reținut că, așa cum s-a statuat în mod constant în practica judiciară, certificatul de urbanism nu este un act administrativ, în sensul art.1 al.1 raportat la art. 2 al. 1 lit. c din Legea nr. 554/2004, ci este reglementat ca fiind actul de informare cu caracter obligatoriu prin care autoritatea administrației publice județene sau locale face cunoscute regimul juridic, economic si tehnic al imobilelor si condițiile necesare in vederea realizării unor investiții, tranzacții imobiliare ori a altor operațiuni imobiliare, potrivit legii (art. 29 alin.1 din Legea nr. 350/2001 – privind amenajarea teritoriului și urbanismul și art. 6 alin. 1 din Legea nr. 50/1991 - republicată).
Prin urmare, certificatul de urbanism materializează doar o operațiune administrativă prealabilă/pregătitoare emiterii actului administrativ - reprezentat de autorizația de construire/desființare.
Nici un moment, însă, obiectul acțiunii reclamantei nu l-a format un eventual refuz al pârâtei Primăria M. Timișoara de a elibera autorizația de construire pentru lucrările realizate la imobilul din Timișoara, . U., nr. 6, ., litigiul purtându-se, exclusiv, asupra formei si conținutului certificatului de urbanism.
Ori, așa cum rezultă din coroborarea dispozițiilor art. 6 și art. 7 din Legea nr. 50/1991 - modificată și republicată, în calitate de act premergător eliberării autorizației de construire, certificatul de urbanism nu poate fi atacat în mod individual printr-o acțiune în contencios administrativ, întrucât, potrivit art.12 din Legea nr.50/1991, numai autorizațiile de construire sau de desființare, emise cu inculcarea prevederilor legale, pot fi anulate de către instanțele de contencios administrativ, potrivit legii.
În consecință, în concordanță cu practica judiciară în materie, Tribunalul a reținut că anularea certificatului de urbanism este admisibilă numai concomitent cu anularea autorizației de construire/desființare, potrivit art. 12 din Legea nr. 50/1991, dar nicidecum separat de actul administrativ în considerarea căruia a fost eliberat - ca act premergător de informare. Totodată, a mai reținut că, deși pentru eliberarea autorizației de construire legea prevede necesitatea depunerii certificatului de urbanism, alături de celelalte documente enumerate de art. 7 alin. 1 lit. a-e din Legea nr. 50/1991, tot legea conferă caracter de act administrativ numai autorizației de construire/desființare, nicidecum fiecărui act premergător în parte.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta recurentă P. I. D., însă până la data judecării cauzei, recursul nu a fost motivat în fapt și în drept.
Curtea constată că, la termenul de judecată din data de 29.05.2013, reclamanta recurentă P. I. D. a depus la dosarul cauzei o cerere prin care a arătat că înțelege să renunțe la judecata recursului.
Potrivit dispozițiilor art. 246 alin.1 C. pr. civ., „Reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, fie verbal în ședință, fie prin cerere scrisă”.
În atare situație, în temeiul prevederilor legale sus citate, Curtea urmează a lua act de renunțarea recurentei la judecata recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 2738/11.09.2012 pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr._ .
Văzând că nu se ridică problema cheltuielilor de judecată,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Ia act de renunțarea la judecată a recursului declarat de reclamanta P. I. D. împotriva sentinței civile nr. 2738/11.09.2012 pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr._ .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 29 mai 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
M. C. D. M. BACĂU C. D. O.
GREFIER,
G. S.
Red. M.B. – 03.06.2013
Tehnored. G.S. – 04.06.2013
2 expl/SM
Prima instanță – Tribunalul T.
Judecător – D. L.
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 19/2013.... | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 3291/2013.... → |
|---|
