Alte cereri. Decizia nr. 241/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 241/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 29-01-2013 în dosarul nr. 871/59/2012
ROMÂ N I AOPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._ – 09.07.2012
DECIZIA CIVILĂ NR. 241
Ședința publică din 29 ianuarie 2013
PREȘEDINTE: R. P.
JUDECĂTOR: R. O.
JUDECĂTOR: D. D.
GREFIER: M. L.
Pe rol fiind pronunțarea asupra contestației în anulare formulată de reclamantul - contestator D. I. în contradictoriu cu pârâții intimați Consiliul Local al Municipiului Timișoara, Direcția Poliției Locale Timișoara împotriva sentinței civile nr. 708/13.03.2012, pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr._ .
Pronunțarea s-a făcut fără citarea părților.
Mersul dezbaterilor și concluziile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință de la termenul din 22 ianuarie 2013 încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, dată la care instanța a amânat pronunțarea la 29 ianuarie 2013.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
1. Cererea de chemare în judecată:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Timișoara sub nr._/325/5.10.2010, reclamantul D. I. a solicitat anularea procesului – verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ încheiat la data de la data de 22.08.2011 de către intimata Direcția Poliția Locală Timișoara, prin care reclamantul a fost sancționat contravențional pentru staționarea cu un autotir Iveco pe o stradă din municipiul Timișoara, în temeiul art. 3 alin. 1 din Hotărârea Consiliului Local al Municipiului Timișoara nr. 486/2006.
2. Invocarea excepției de nelegalitate a Hotărârii Consiliului Local al Municipiului Timișoara nr. 486/2006 și sesizarea Tribunalului T.:
Petentul D. I. a invocat excepția de nelegalitate a art. 1 alin.1 și a art.3 al. 1 și 2 din H.C.L. 486/2006, modificată prin HCL 198/25.05.2010, raportat la prevederile art.2 alin.2 și 5, art.15 alin.3 din OG 2/2001, ale art.2, art. 64 alin.1 teza I-a, art.97 alin.1 lit.d, art.109 alin.1 din OUG 195/2002 și art.177 din HG 1391/2006.
În motivarea excepției, petentul a arătat că HCL 486/2006 este nelegală și nulă de drept atâta timp cât reglementează și sancționează contravenții privind circulația, respectiv, oprirea, staționarea pe drumurile publice care sunt clar stabilite prin art. 63,65,108 alin.1 lit.a pct.8 și lit.b pct.7 din OUG 195/2002 și cât timp dă posibilitatea și împuterniciților Primarului să constate și să sancționeze astfel de fapte contravenționale care sunt clar stabilite doar în sarcina polițiștilor rutieri, ofițeri și subofițeri din cadrul MAI, conform art. 15 alin.3 din OG 2/2001, art.2, 64, 97, 109 din OUG_.
Prin încheierea de ședință din data de 30.11.2011 pronunțată în dosar nr._/325/2011, Judecătoria Timișoara a suspendat judecarea cauzei și înaintarea excepției de nelegalitate a HCL Timișoara nr. 486/2006 Tribunalului T. în vederea soluționării acesteia.
3. Întâmpinarea pârâtului Consiliul Local al Municipiului Timișoara:
Pârâtul Consiliul Local al municipiului Timișoara a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea excepției de nelegalitate a HCL nr. 486/2006 în principal, ca inadmisibilă, iar, în subsidiar, ca fiind netemeinică, nelegală și nefondată.
În primul rând, invocă pe cale de excepție, conform art. 137 Cod procedură civilă, excepția inadmisibilității excepției de nelegalitate, întrucât în cauza de fața nu sunt incidente dispozițiile art. 4, privind excepția de nelegalitate, din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.
Arată faptul că HCL nr. 486/2006, are caracter normativ, întrucât se adresează, impersonal, unui număr nelimitat de subiecți.
În aceste condiții, un act administrativ cu caracter normativ nu poate face obiectul excepției de nelegalitate, acesta putând fi atacat oricând pe calea acțiunii directe, în condițiile art. 11 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, situație în care este inadmisibila prezenta acțiune având ca obiect excepția de nelegalitate.
Pe fondul cauzei, învederează instanței de judecata faptul ca HCL nr. 486/2006 reglementează parcarea vehiculelor grele pe teritoriul mun. Timișoara și nu circulația pe drumurile publice. De asemenea, art. 2 alin. 2 din O.G. nr. 2/_ prevede ca, prin hotărâri ale administrației publice locale sau județene se stabilesc și se sancționează contravenții în toate domeniile de activitate pentru care acestora le sunt stabilite atribuții prin lege, în măsura în care domeniile respective nu sunt stabilite contravenții prin legi. ordonanțe sau hotărâri ale Guvernului. În același sens, sunt invocate și dispozițiile 14 alin.1 lit.d din Legea nr. 371/2004, art. 22 din OG nr. 43/1997, art. 8 alin.1 și 2 din Legea nr.51/2006.
Conform art. 36 alin.2 lit. din Legea nr.215/2001, consiliul local exercită atribuții cu privire la administrarea domeniului public și privat al comune, orașului sau municipiului.
4. Hotărârea Tribunalului T.:
Prin sentința civilă nr. 708/13.03.2012, pronunțată în dosar nr._, Tribunalul T.:
- a respins excepția de nelegalitate a dispozițiilor art. 1 alin.1 și art. 3 alin.1,2 din HCL 486/2006 formulată de către reclamant D. I. în contradictoriu cu pârâții Consiliul Local al Municipiului Timișoara și Direcția Poliției Locale Timișoara.
- fără cheltuieli de judecată.
Referitor la inadmisibilitatea excepției de nelegalitate invocată de intimat, prin prisma faptului că obiect al acestei excepții nu poate fi decât un act administrativ unilateral cu caracter individual, Tribunalul constată că practica Înaltei Curți de Casație și Justiție este unitară sub acest aspect, admițând că obiectul unei excepții de nelegalitate poate fi reprezentat și de un act normativ (a se vedea în acest sens, dec. nr. 5132/25.10.2005, dec. nr. 5560/22.11.2005, dec. nr. 4651/20.12.2006 ș.a.).
Adoptarea unei astfel de soluții a avut la bază prevederile art. 11 al. 4 din Legea nr. 554/2004, potrivit cu care actele administrative care se consideră a fi nelegale, pot fi atacate oricând.
Or, câtă vreme acestea pot fi atacate oricând, pe cale de acțiune, nimic nu împiedică ca nelegalitatea să poată fi invocată și pe cale de excepție.
În atare situație, Tribunalul constată că excepția de inadmisibilitate invocată de intimat nu poate fi primită.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Conform art. 1 alin.1 din HCLMT nr. 486/2006: „Se interzice staționarea voluntară a vehiculelor cu o masă totală maximă autorizată mai mare de 3,5 tone pe drumurile publice și terenurile aparținând domeniului public sau privat ale municipiului Timișoara”, iar art. 3 alin.1 din același act normativ stabilește că încălcarea prevederilor alin.1 și 3 constituie contravenție și se sancționează cu amendă.
Art. 3 al. 1,2 din același act normativ prevede că încălcarea prevederilor art.1, alin. (1) și (3) din prezenta hotărâre constituie contravenție și se sancționează cu amenda de la 1.000 la 2.500 lei; pentru abateri repetate se poate aplica și măsura blocării sau ridicării vehiculelor; constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor prevăzute la art. 1, alin (1) și (3) se efectuează de către ofițerii și agenții de Poliție, personalul Poliției Comunitare și de către împuterniciții Primarului Municipiului Timișoara, conform competențelor ce le revin.
Instanța retine ca potrivit art. 2 al.1 OG 2/2001 prin legi ,ordonanțe și hotărâri ale Guvernului se pot stabili și sancționa contravenții în toate domeniile de activitate, iar prin hotărâri ale autorităților administrației publice locale sau județene se stabilesc și se sancționează contravenții în toate domeniile de activitate pentru care acestora le sunt stabilite atribuții prin lege în măsura în care în domeniile respective nu sunt stabilite contravenții prin legi, ordonanțe sau hotărâri ale Guvernului. Interdicția la care se refera legiuitorul nu vizează un domeniu la modul general ca și latura a unei activități economice sociale pentru ca în situația în care noțiunea de „domeniu” ar fi fost interpretata . de larg și în condițiile în care toate domeniile majore se bucura de o reglementare prin legi, ordonanțe sau hotărâri ale Guvernului atunci ar fi devenit inaplicabila dispoziția cuprinsa la art. 2 al.2 din OG 2/2001 ce da dreptul și consiliilor locale ca autorități ale administrației publice locale de a stabili și sancționa contravenții în domeniile în care au atribuții în acest sens.
Intenția legiuitorului prin reglementarea interdicției de la art. 2 al.2 OG 2/2001 a fost aceea de a nu se suprapune ca și contravenție aceeași acțiune sau inacțiune atât prin legi, ordonanțe sau hotărâri ale Guvernului pe de o parte cat și prin hotărâri ale autorităților administrației publice locale sau județene ,pe de alta parte, aceasta pentru a asigura, pe de o parte, respectarea principiului transparentei decizionale, a legalității răspunderii contravenționale, pe de alta parte pentru a tine cont de necesitatea existentei unei legislații unitare în materiile respective prin eliminarea posibilității ca aceeași fapta sa constituie contravenție prin acte normative de o forță juridica distincta și care ar putea atrage aplicarea unor sancțiuni contravenționale diferite pe raza unei autorități locale prin raportare la restul teritoriului. Totodată trebuie sa se tina seama și de faptul ca amenzile încasate pentru contravențiile constatate prin legi, ordonanțe sau hotărâri ale Guvernului se fac venit la bugetul de stat în anumite condiții iar cele rezultate din contravenții persoanelor fizice se fac venit la bugetul local conform distincțiilor cuprinse la art. 8 al.3 și 4 din OG 2/2001.
Toate aceste aspecte sunt de natura a justifica prevederea legala cuprinsa la art. 2 al.2 din OG 2/2001 justificând interpretarea potrivit căreia este interzisa reglementarea prin hotărâri ale autorităților administrației publice locale ca și contravenții a faptelor ce sunt similar reglementate prin legi, ordonanțe sau hotărâri ale Guvernului.
Pornind de la aceste considerente urmează a se stabili dacă fapta contravențională reglementată de HCLMT se suprapune peste contravențiile reglementate de OUG nr.195/2002.
Reclamantul nu a indicat textul din OUG 195/2002 sau din HG 1391/2006 peste care s-ar suprapune contravenția prevăzută de art. 1 alin.1 din HCL 486/2006, indicând doar, la modul general, că OUG 195/2002 și HG 1391/2006 reglementează domeniul circulației pe drumurile publice, prin aceste acte stabilindu-se și contravenții în ceea ce privește staționarea pe drumurile publice.
Dispozițiile art. 1 alin.1 din HCLMT nr. 486/2006 se referă doar la vehiculele cu o masă totală de peste 3,5 tone și doar cu privire la staționarea voluntară pe domeniul public sau privat al municipiului Timișoara.
Or, în aceste condiții nu se poate reține că reglementarea din hotărârea de consiliu local se suprapune peste cele din OUG nr.195/2002 sau HG 1391/2006, întrucât conform art. 36 alin.2 lit.c din Legea nr.215 /2001, consiliul local are atribuții în ceea ce privește administrarea domeniului public și privat al comunei, orașului sau municipiului, iar prin art. 1 alin.1 din HCLMT se urmărește fluidizarea circulației pe raza municipiului Timișoara, prin sancționarea faptelor care constau în ocuparea de către vehicule de mare tonaj a domeniului public și privat al municipiului. De asemenea, instanța are în vedere faptul că prin acest act normativ nu se urmărește sancționarea contravențiilor referitoare la circulația rutieră, respectiv sancționarea parcării și staționării vehiculelor în alte locuri decât cele special amenajate, așa cum sunt acestea reglementate de actul normativ cu forță juridică superioară.
Potrivit art. 1 din O.G. 2/2001, legea contravențională apără valorile sociale, care nu sunt ocrotite prin legea penală; constituie contravenție fapta săvârșită cu vinovăție, stabilită și sancționată prin lege, ordonanță, prin hotărâre a Guvernului sau, după caz, prin hotărâre a consiliului local al comunei, orașului, municipiului sau al sectorului municipiului București, a consiliului județean ori a Consiliului General al Municipiului București.
Art. 2 al.1,2 din același act normativ prevede că prin legi, ordonanțe sau hotărâri ale Guvernului se pot stabili și sancționa contravenții în toate domeniile de activitate; prin hotărâri ale autorităților administrației publice locale sau județene se stabilesc și se sancționează contravenții în toate domeniile de activitate pentru care acestora le sunt stabilite atribuții prin lege, în măsura în care în domeniile respective nu sunt stabilite contravenții prin legi, ordonanțe sau hotărâri ale Guvernului.
Potrivit dispozițiilor art. 128 alin. 1 lit. d și alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002, autoritățile administrației publice locale, au ca atribuții, stabilirea reglementarilor referitoare la regimul de acces și circulație, staționare și parcare pentru diferite categorii de vehicule, cu avizul politiei rutiere.
Petentul a invocat dispozițiile art. 2 din O.U.G. 195/2002, potrivit cărora, „îndrumarea, supravegherea și controlul respectării normelor de circulație pe drumurile publice se fac de către poliția rutieră din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române, care are obligația să ia măsurile legale în cazul în care constată încălcări ale acestora”, art. ART. 64 „Poliția rutieră poate dispune ridicarea vehiculelor staționate neregulamentar pe partea carosabilă. Ridicarea și depozitarea vehiculelor în locuri special amenajate se realizează de către administrațiile publice locale sau de către administratorul drumului public, după caz, ART. 97 alin.1 lit. d,” (1) În cazurile prevăzute în prezenta ordonanță de urgență, polițistul rutier dispune și una dintre următoarele măsuri tehnico-administrative: (…)d) ridicarea vehiculelor staționate neregulamentar, art.109 alin.1 „ Constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor se fac direct de către polițistul rutier, iar în punctele de trecere a frontierei de stat a României, de către polițiștii de frontieră,” toate din OUG 195/2002 și ART. 177 din HG 1391/2006, potrivit cărora, „(1) Îndrumarea, supravegherea, controlul respectării normelor privind circulația pe drumurile publice și luarea măsurilor legale în cazul în care se constată încălcări ale acestora se realizează de către polițiștii rutieri din cadrul Poliției Române.
(2) Polițiștii rutieri sunt ofițerii și agenții de poliție specializați și anume desemnați prin dispoziție a inspectorului general al Inspectoratului General al Poliției Române.”
.Art. 33 din O.G. 43/1997 prevede că autoritățile administrației publice locale împreună cu Poliția rutieră au obligația de a reglementa circulația, parcarea, staționarea și oprirea pe străzi a vehiculelor; parcarea în localități se asigură de către administrația publică locală în locuri special amenajate, în afara benzilor de circulație și a trotuarelor, amplasate de comun acord cu Poliția rutieră.
Art. 22 din același act normativ dispune că administrarea drumurilor județene se asigură de către consiliile județene, iar a drumurilor de interes local, de către consiliile locale pe raza administrativ-teritorială a acestora; fac excepție sectoarele de drumuri județene, situate în intravilanul localităților urbane, inclusiv lucrările de artă, amenajările și accesoriile aferente, care vor fi în administrarea consiliilor locale respective.
Din aceste reglementări legale, rezultă că autoritățile administrației publice locale au posibilitatea legală de a reglementa contravenții în orice domeniu în care nu sunt stabilite contravenții prin legi, ordonanțe sau hotărâri ale Guvernului.
Analizând cele două texte, se poate observa că nu există o identitate de obiect de reglementare.
Întrucât domeniul public sau privat al municipiului Timișoara se află în administrarea Consiliului Local Timișoara, această autoritate este abilitată, potrivit disp. art. 2 al. 2 din OG nr. 2/2001 să stabilească și eventuale contravenții în legătură cu utilizarea acestora.
Prin urmare, nu există niciun impediment pentru a atribui în competența agenților Poliției Comunitare constatarea și sancționarea unor astfel de contravenții.
În considerarea celor ce preced, Tribunalul constată că prevederile cuprinse în art. 1 alin1 și art. 3 alin.1 și 2 din HCL 486/2006 sunt legale, urmând ca excepția de nelegalitate – invocată de petent - să fie respinsă, ca neîntemeiată, în temeiul art. 4 din Legea nr.554/2004.
Instanța de fond a luat act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată,
6. Recursul reclamantului:
Reclamantul D. I. a declarat recurs împotriva sentinței civile nr. 708/13.03.2012 a Tribunalului T., solicitând admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea hotărârii recurată în sensul admiterii excepției de nelegalitate cu consecința constatării nelegalității HCL Timișoara nr. 486/2006, respectiv a art. 1 (1) și art. 3 (1) și (2) din acest act administrativ.
În motivare se arată că prima instanță nu a analizat excepția de nelegalitate prin prisma dispozițiilor legale invocate atât prin cererea inițială cât și prin scriptul depus pentru termenul din 06.03.2012.
Se precizează că HCL Timișoara nr. 486/2006 este nelegală, nulă de drept, cât timp reglementează și sancționează contravenții privind circulația - respectiv oprirea, staționarea pe drumurile publice, care sunt clar stabilite prin art. 63, art. 65, art. 108 alin (1) lit. a pct. 8 și lit. b pct. 7 din OUG nr. 195/2002 și cât timp dă posibilitatea și împuterniciților Primarului să constate și să sancționeze astfel de fapte contravenționale, care sunt clar stabilite doar în sarcina polițiștilor rutieri, ofițeri și subofițeri din cadrul Ministerului de Interne, conform art. 15(3) din OG 2/2001, art. 2, art. 64, art. 97, art. 109 din OUG 195/2002.
Prin scriptul depus pentru termenul din data de 7 februarie 2012 a arătat prevederile peste care se suprapune contravenția prevăzută de art. 1 alin 1 din HCL 486/2006 se interzice staționarea voluntară a vehiculelor....pe drumurile publice și pe terenurile aparținând domeniului public...") și anume:
De asemenea prin scriptul comunicat pentru data de 6 martie 2012 a reiterat faptul că susține excepția de nelegalitate a HCL Timișoara nr. 486/2006, așa cum aceasta a fost modificată și completată prin HCL 198/25.05.2010, respectiv art. 1 (1) și art. 3 (1) și (2) din acest act administrativ, raportat la prevederile: art. 2(2) și (5), art. 15 (3) din OG nr. 2/2001, art. 2.,art. 64(1) teza I-a, art. 97 alin 1 lit. d, art. 109 alin (1) din OUG nr.195/2002 și art. 177 din HG 1391/2006. așa cum aceasta a fost formulată și comunicată, solicităm admiterea cererii, cu consecința constatării nelegalității HCL Timișoara nr. 486/2006, respectiv a art. 1 (1) șl art. 3 (1) și (2) din acest act administrativ.
Ca atare, consideră că judecătorul fondului nici măcar nu a analizat excepția de nelegalitate prin prisma textelor legale Invocate, cât timp a apreciat cu nu le-a indicat, fiind după părerea sa, indicate în mod general.
O altă critică adusă hotărârii recurate constă în faptul că judecătorul fondului în mod eronat a apreciat că "dispozițiile art. 1 alin 1 din HCLMT 486/2006 se referă doar la vehiculele cu masă totală de peste 3,5 tone și doar cu privire la staționarea voluntară pe domeniul public sau privat al municipiului Timișoara"
Ori reclamantul tocmai pentru acest fapt a invocat nelegalitatea HCLMT 486/2006, pentru că reglementează staționarea vehiculelor pe drumurile publice, ceea ce este reglementat deja prin OUG 195/2002 șl prin HG 1391/2006.
De asemenea consideră că este netemeinică hotărârea recurată prin prisma faptului că judecătorul fondului a apreciat că "nu există o identitate de obiect de reglementare"" între HCLMT 486/2006 și OUG 195/2002.
Chiar dacă prin HCLMT 486/2006 sunt stabilite contravenții și pentru staționarea pe domeniul public, învederează faptul că nu a invocat excepția de nelegalitate a HCL pentru aceste aspecte.
Consideră că HCL Timișoara nr. 486/2006 este nelegală, nulă de drept, cât timp reglementează și sancționează contravenții privind circulația - respectiv oprirea, staționarea pe drumurile publice, care sunt clar stabilite prin art. 63, art. 65, art. 108 alin (1) lit. a pct. 8 și lit. b pct. 7 din OUG nr. 195/2002 și cât timp dă posibilitatea și împuterniciților Primarului să constate și să sancționeze astfel de fapte contravenționale, care sunt clar stabilite doar în sarcina polițiștilor rutieri, ofițeri și subofițeri din cadrul Ministerului de Interne, conform art. 15(3) din OG 2/2001, art. 2, art. 64, art. 97, art. 109 din OUG 195/2002.
HCL Timișoara nr. 486/2006, așa cum aceasta a fost modificată și completată prin HCL 198/25.05.2010, privind parcarea vehiculelor grele pe teritoriul municipiului Timișoara, stabilește următoarele:
„Art. 1 (1) Se interzice staționarea voluntară a vehiculelor cu o masă totală maximă autorizată mai mare de 3,5 t pe drumurile publice și terenurile aparținând domeniului public sau privat ale municipiului Timișoara.
Art. 3 (1) încălcarea prevederilor art. 1 alin (1) șl (3) din prezenta hotărâre constituie contravenție și se sancționează cu amenda de la 1.000 la 2.500 lei. Pentru abateri repetate se poate aplica și măsura blocării sau ridicării vehiculelor;
(2) Constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor prevăzute la art. 1 alin (1) și (3) se efectuează de către ofițerii și agenții de Poliție, personalul Politiei Comunitare și de către împuterniciții Primarului municipiului Timișoara, conform competențelor ce le revin".
Potrivit art. 2 alin (2) din OG nr. 2/2001 „Prin hotărâri ale autorităților administrației publice locale sau județene se stabilesc și se sancționează contravenții în toate domeniile de activitate pentru care acestora le sunt stabilite atribuții prin lege, în măsura în care în domeniile respective nu sunt stabilite contravenții prin legi, ordonanțe sau hotărâri ale Guvernului" iar conform art. 2 alin (5) din OG nr. 2/2001, „Hotărârile consiliilor locale sau județene ori, după caz, ale sectoarelor municipiului București, prin care s-au stabilit contravenții cu nesocotirea principiilor prevăzute la alin. (2)-(4), sunt nule de drept. Nulitatea se constata de instanța de contencios administrativ competenta, la cererea oricărei persoane interesate."
Totodată art. 15 (3) din OG nr. 2/2001 prevede: „Ofițerii și subofițerii din cadrul Ministerului de Interne constata contravenții privind, apărarea ordinii publice; circulația pe drumurile publice, regulile generale de comerț; vânzarea, circulația și transportul produselor alimentare și nealimentare, țigărilor și băuturilor alcoolice; alte domenii de activitate stabilite prin lege sau prin hotărâre a Guvernului;
Conform art. 2 din OUG nr. 195/2002: „ îndrumarea, supravegherea și controlul respectării normelor de circulație pe drumurile publice se fac de către politia rutiera din cadrul Inspectoratului General al Politiei Romane, care are obligația sa ia masurile legale în cazul în care constată încăIcări ale acestora;
Art. 64 (1) teza I-a, din OUG 195/2002 stabilește că: " (1) Politia rutiera poate dispune ridicarea vehiculelor staționate neregulamentar pe partea carosabila".
Art. 97 (1) lit. d din OUG 195/2002, prevede că: „1) În cazurile prevăzute în prezenta ordonanța de urgență, polițistul rutier dispune și una dintre următoarele masuri tehnico-administrative:...d) ridicarea vehiculelor staționate neregulamentar."
Potrivit art. 109 (1) din OUG nr. 195/2002: (1) Constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor se fac direct de către polițistul rutier, iar în punctele de trecere a frontierei de stat a României, de către polițiștii de frontiera.
Iar potrivit art. 177 din HG 1391/2006 „ (1) îndrumarea, supravegherea, controlul respectării normelor privind circulația pe drumurile publice și luarea masurilor legale în cazul în care se constată încălcări ale acestora se realizează de către polițiștii rutieri din cadrul Politiei Romane. (2) Polițiștii rutieri sunt ofițerii și agenții de politie specializați și anume desemnați prin dispoziție a Inspectorului general al Inspectoratului General al Politiei Romane."
Așa cum arată OUG 195/2002, republicata, la art. l (1), drepturile, obligațiile și răspunderile care revin persoanelor fizice și juridice, precum și atribuțiile unor autorități ale administrației publice, instituții și organizații sunt supuse dispozițiilor respectivei ordonanțe de urgență iar, în conformitate cu art. 2(2) din OG 2/2001 nici o autoritate a administrației publice locale sau județene nu poate stabili și sancționa contravenții decât în măsura în care le sunt stabilite atribuții prin lege în domeniul de activitate respectiv și totodată în măsura în care în domeniul respectiv (al circulației pe drumurile publice) nu sunt stabilite contravenții prin legi, ordonanțe și hotărâri ale Guvernului.
Ori în OUG 195/2002 și HG 1391/2006 este reglementat domeniul circulației pe drumurile publice și în aceste acte normative se stabilesc contravenții și în ceea ce privește staționarea pe drumurile publice.
De asemenea, potrivit art. 2 (5) din OG nr. 2/2001, „Hotărârile consiliilor locale sau județene ori, după caz, ale sectoarelor municipiului București, prin care s-au stabilit contravenții cu nesocotirea principiilor prevăzute la alin. (2)-(4), sunt nule de drept. Nulitatea se constata de instanța de contencios administrativ competenta, la cererea oricărei persoane interesate."
Raportat la aceste acte normative sus-enumerate consideră că este de neconceput ca prin HCL486/2006 să se stabilească faptele care constituie contravenții referitoare la circulația rutieră - staționarea pe drumurile publice - și totodată să se aplice sancțiuni de către personalul Poliției Comunitare și de către împuterniciții Primarului mun. Timișoara cât timp aceste contravenții sunt reglementate prin OUG nr. 195/2002, privind circulația pe drumurile publice și HG 1391/2006 și de asemenea sunt reglementate de cine sunt constatate și aplicate sancțiunile, conform art. 15(3) din OG nr. 2/2001, art. 2 și 109 (1) din OUG nr. 195/2002 precum și art. 177 din HG 1391/2006.
Mai mult nici măsura ridicării vehiculelor nu poate fi luată de către personalul Poliției Comunitare șl de către împuterniciții Primarului Municipiului Timișoara, așa cum este prevăzut în art. 3(1) din HCL 486/2006 întrucât potrivit art. 64 din OUG nr. 195/2002 doar "politia rutiera poate dispune ridicarea vehiculelor staționate neregulamentar pe partea carosabila" iar potrivit art. 97 alin 1 lit. d (1) din OUG nr. 195/2002 "În cazurile prevăzute în prezenta ordonanța de urgenta, polițistul rutier dispune și una dintre următoarele masuri tehnico-administrative: d) ridicarea vehiculelor staționate neregulamentar."
Se mai arată că intimatul Consiliul Local al mun. Timișoara - Direcția Poliția Locală Timișoara a răspuns la această excepție de nelegalitate prin întâmpinarea depusă în dosarul nr._/325/2011 al Judecătoriei Timișoara, iar față de această întâmpinare a formulat un răspuns din care a redat în fața Instanței de fond șl redăm șl în fața instanței de recurs aspectele legate de excepția de nelegalitate (pentru a fi mai ușor de lecturat).
Astfel intimatul a invocat prevederile Dispoziției Primarului mun. Timișoara nr. 93/18.01.2011 și respectiv art. 15 alin 2 din OG nr. 2/2001 pentru a arăta că polițistul local avea competențe de a constata șl sancționa fapta contravențională presupus săvârșită de contravenient, arătând că intimatul rupe din context textul art. 15 alin 2 din OG 2/2001.
Astfel acest art. 15 din OG nr. 2/2001 arată în ce mod se constată contravenția și de către cine - respectiv de către agenți constatatori ( alin 1) denumiți generic - iar la alin 2 invocat de către intimat se face doar o enumerare a posibililor agenți constatatori, urmând ca la alin 3 din același text legal să se prevadă concret că doar ofițerii și subofițerii din cadrul Ministerului de Interne constată contravenții privind circulația pe drumurile publice, etc.
Astfel art. 15 din OG nr. 2/2001 prevede că:
"(1) Contravenția se constata printr-un proces-verbal încheiat de persoanele anume prevăzute în actul normativ care stabilește și sancționează contravenția, denumite în mod generic agenți constatatori.
Pot fi agenți constatatori: primării, ofițerii și subofițerii din cadrul Ministerului de Interne, special abilitați, persoanele împuternicite în acest scop de miniștri și de alți conducători al autorităților administrației publice centrale, de prefecți, președinți ai consiliilor județene, primari, de primarul general al municipiului București, precum și de alte persoane prevăzute în legi speciale.
Ofițeri și subofițerii din cadrul Ministerului de Interne constata contravenții privind: apărarea ordinii publice; circulația pe drumurile publice."
De asemenea intimatul omite prevederile art. 2 din OG nr. 2/2001 care statuează că: "(1) Prin legi, ordonanțe sau hotărâri ale Guvernului se pot stabili și sancționa contravenții în toate domeniile de activitate.
(2) Prin hotărâri ale autorităților administrației publice locale sau județene se stabilesc șl se sancționează contravenții în toate domeniile de activitate pentru care acestora le sunt stabilite atribuții prin lege. în măsura în care în domeniile respective nu sunt stabilite contravenții Prin legi, ordonanțe sau hotărâri ale Guvernului."
Ca atare consideră că Dispoziția Primarului mun. Timișoara nr. 93/18.01.2011, invocată pentru a-și stabili competența nu se aplică în cazul dat, respectiv niciodată Primarul nu va putea constata și sancționa contravenții privind circulația pe drumurile publice - stabilite prin ordonanțe de guvern, ca apoi la rândul său, să poată să împuternicească polițiști locali.
Din lecturarea art. 1 din această Dispoziție se poate remarca faptul că se împuternicesc polițiștii locali din cadrul Direcției Poliției Locale Timișoara ca agenți constatatori pentru faptele stabilite ca și contravenții prin HCL, legi, ordonanțe, HG în oricare din situațiile în care această calitate îi este stabilită prin acte normative primarului. Ori în nici un caz prin OG nr. 2/2001 și prin OUG nr. 195/2002, în ce privește circulația pe drumurile publice, calitatea de agent constatator nu îi revine primarului.
Mai mult, prin art. 3 alin 2 din HCL Timișoara nr. 486/31.10.2006 se prevede expres cine este în măsură să constate contravențiile și să aplice sancțiunile prevăzute de art. 1 alin (1) și (3) din această hotărâre și anume: "se efectuează de către ofițerii și agenții de Poliție, personalul Poliției Comunitare și de către împuterniciții Primarului mun. Timișoara, conform competențelor ce le revin."
Ori în speță, consideră că, constatarea și sancționarea faptei contravenționale descrisă în procesul verbal atacat era de competența doar a polițiștilor rutieri, care aveau totodată și cunoștințe despre diferența dintre oprire și staționare (a se vedea art. 63 din OUG 195/2002).
Alegațiile făcute de către intimat cu privire atât la Dispoziția Primarului mun. Timișoara nr. 93/18.01.2011 cât și la prevederile Legii 155/2010 sunt neavenite, pe de o parte pentru că acestea sunt emise ulterior HCL Timișoara nr. 486/31.10.2006, iar pe de altă parte nu sunt aplicabile în cazul dat.
Astfel sunt nereale afirmațiile făcute de intimat cum că dispozițiile Legii nr. 155/2010 sunt speciale față de dispozițiile OUG nr. 195/2002, iar această lege ar descrie exact competențele în domeniul circulației pe drumurile publice ale agenților de poliție locală.
Astfel, art. 1 alin (1) din Legea nr. 155/2010, prevede că: (1) Poliția locală se înființează în scopul exercitării atribuțiilor privind apărarea drepturilor și libertăților fundamentale ale persoanei, a proprietății private șl publice, prevenirea și descoperirea infracțiunilor, în următoarele domenii: a) ordinea și liniștea publică, precum și paza bunurilor; b) circulația pe drumurile publice;...." Iar art. 2 alin (4) din Legea nr.155/2010 prevede că: "Poliția locală solicită intervenția unităților/structurilor teritoriale competente ale Politiei Române «au ale Jandarmeriei Romane pentru orice alte situații ce excedează atribuțiilor ce îi revin, potrivit prezentei legi."
De asemenea trebuie să se aibă în vedere și prevederile OG nr. 2/2001, cadrul general al regimului juridic al contravențiilor, respectiv art. 15 alin 3 din acest act normativ " Ofițerii și subofițerii din cadrul Ministerului de Interne constata contravenții privind: apărarea ordinii publice: circulația pe drumurile publice;.,." precum și art. 2 alin 2 din OG nr. 2/2001 care prevăd că "Prin hotărâri ale autorităților administrației publice locale sau județene se stabilesc și se sancționează contravenții în toate domeniile de activitate pentru care acestora le sunt stabilite atribuții prin lege, în măsura în care în domeniile respective nu sunt stabilite contravenții prin legi, ordonanțe sau hotărâri ale Guvernului".
Ori nu se pot stabili contravenții la circulația pe drumurile publice prin HCL câtă vreme aceste contravenții sunt reglementate printr-o ordonanță de guvern, în speță OUG nr. 195/2002.
7. Anularea recursului reclamantului prin decizia civilă nr. 1835/3.07.2012 și admiterea contestației în anulare formulate de acesta:
Prin decizia civilă nr. 1835/3.07.2012, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara – Secția de contencios administrativ și fiscal în dosar nr._, a fost anulat ca netimbrat recursul formulat de reclamantul D. I. împotriva sentinței civile nr. 708/13.03.2012, pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr._ .
Reclamantul a formulat contestație în anulare împotriva deciziei civile nr. 1835/3.07.2012 a Curții de Apel Timișoara, contestație admisă prin decizia civilă nr. 2073/11.09.2012, dispunându-se anularea deciziei contestate și rejudecarea recursului formulat de reclamantul D. I. împotriva sentinței civile nr. 708/13.03.2012, pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr._ .
8. Notele de ședință ale pârâtului:
Consiliul Local al Municipiului Timișoara, a formulat note de ședință prin care învederează faptul că Hotărârea Consiliului Local al Municipiului Timișoara nr. 486/2006 reglementează parcarea vehiculelor grele pe teritoriul Municipiului Timișoara și nu circulația pe drumurile publice.
Menționează faptul că, potrivit art. 2 alin. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor prin hotărâri ale autorităților administrației publice locale sau județene se stabilesc și se sancționează contravenții în toate domeniile de activitate pentru care acestora le sunt stabilite atribuții prin lege, în măsura în care în domeniile respective nu sunt stabilite contravenții prin legi, ordonanțe sau hotărâri ale guvernului.
Conform art. 33 din O.G. nr. 43/1997 privind regimul drumurilor, autoritățile administrației publice locale împreună cu Poliția rutieră au obligația de a reglementa circulația, parcarea, staționarea și oprirea pe străzi a vehiculelor. Parcarea în localități se asigura de către administrația publica locală în locuri special amenajate, în afară benzilor de circulație și a trotuarelor, amplasate de comun acord cu Poliția rutieră.
Potrivit art. 128 alin. (1) lit. d) din Ordonanța de urgență nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, printre atribuțiile autorităților administrației publice locale se numără și aceea de a stabili reglementări referitoare la regimul de acces și circulație, staționare și parcare pentru diferite categorii de vehicule, cu avizul politiei rutiere.
În conformitate cu prevederile art. 22 din Ordonanța Guvernului nr. 43/1997 privind regimul drumurilor administrarea drumurilor județene se asigură de către consiliile județene, iar a drumurilor de interes local, de către consiliile locale pe raza administrativ-teritorială a acestora. Fac excepție sectoarele de drumuri județene, situate în intravilanul localităților urbane, inclusiv lucrările de arta. amenajările și accesoriile aferente, care vor fi în administrarea consiliilor locale respective.
Codul rutier, aprobat prin OUG nr. 195/2002, stipulează faptul că autoritățile administrației publice locale iau măsuri pentru menținerea permanentă în stare tehnică bună a drumurilor pe care le administrează, precum și pentru iluminarea corespunzătoare a acestora, întocmesc și actualizează planurile de organizare a circulației pentru localitățile urbane și iau măsuri pentru realizarea lucrărilor ce se impun în vederea asigurării fluenței și siguranței traficului, precum și a reducerii nivelurilor de emisii poluante, stabilesc reglementari referitoare la regimul de acces și circulație, staționare și parcare pentru diferite categorii de vehicule.
La baza aprobării HCLMT nr. 486/2006 stă, printre alte acte, avizul Comisiei de circulație nr. SC2006-_/19.09.2006. D. urmare autoritățile administrației publice locale împreună cu poliția rutieră au reglementat parcarea vehiculelor grele pe raza Municipiului Timișoara.
Comisia de circulație este constituită din reprezentanți ai administratorului drumului public, ai poliției rutiere, ai regiilor autonome aflate în subordinea Consiliului Local al Municipiului Timișoara, specialiști și proiectanți din domeniul proiectării drumurilor publice și a siguranței circulației rutiere. etc.
Comisia de circulație are atribuția de a reglementa, controla și monitoriza activitatea de sistematizare a circulației pe drumurile publice administrate de Consiliul Local al Municipiului Timișoara, etc.
HCLMT 486/2006 nu reglementează circulația pe drumurile publice ci parcarea vehiculelor grele pe teritoriul Municipiului Timișoara, iar stabilirea reglementarilor referitoare la regimul de acces si circulație, staționare si parcare pentru diferite categorii de vehicule este atributul autorităților administrației publice locale (conform art. 128 alin. (1) lit. d) din OUG 195/2002).
Reclamantul D. I. a depus note scrise, prin care a reiterat susținerile din concluziile scrise.
9. Aprecierea Curții de Apel Timișoara:
Analizând actele dosarului, criticile recurentului prin prisma dispozițiilor art. 304 din codul de procedură civilă și examinând cauza sub toate aspectele, conform art. 3041 din Codul de procedură civilă, Curtea de Apel constată următoarele:
În prezenta cauză, reclamantul D. I. a invocat excepția de nelegalitate a Hotărârii Consiliului Local al Municipiului Timișoara nr. 486/2006, în cadrul litigiului în care a contestat legalitatea unui proces verbal de constatare și sancționare a contravenției emis de Direcția Poliția Locală Timișoara, act prin care reclamantul a fost sancționat contravențional pentru staționarea cu un autotir Iveco pe o stradă din municipiul Timișoara, în temeiul art. 3 alin. 1 din Hotărârea Consiliului Local al Municipiului Timișoara nr. 486/2006.
Cu privire la dispozițiile legale contestate, Curtea reține că art. 1 din Hotărârea Consiliului Local al Municipiului Timișoara nr. 486/31.10.2006, privind parcarea vehiculelor grele pe teritoriul Municipiul Timișoara, are următorul conținut:
(1) „Se interzice staționarea voluntară a vehiculelor cu o masă totală maximă autorizată mai mare de 3,5 t pe drumurile publice și terenurile aparținând domeniului public sau privat ale municipiului Timișoara.
(2) Această restricție se exceptează pe timpul efectuării operațiunilor de încărcare / descărcare sau îmbarcare / debarcare, conducătorii acestor vehicule având obligația să respecte semnalizarea rutieră din zonă.
(3) Se interzice comercializarea de produse sau prestarea de servicii direct din aceste vehicule.
(4) Interdicțiile de la alin.1 nu sunt aplicabile vehiculelor aparținând instituțiilor prevăzute la art.32, alin.2, lit."a" și "b" din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice cu modificările și completările ulterioare, atunci când se află în acțiuni de intervenție sau în misiuni care impun urgență”.
Conform art. 2 dinHotărârea nr. 486/2006, „parcarea vehiculelor cu masa totală maximă autorizată mai mare de 3,5 t este permisă numai în autobaze sau în locuri speciale destinate acestui scop semnalizate prin indicatoare sau marcaje și avizate de către Comisia de Circulație din cadrul Primăriei Municipiului Timișoara”.
Art. 3 dinHotărârea nr. 486/2006 are următorul conținut:
(1) „Încălcarea prevederilor art.1, alin. (1) și (3) din prezenta hotărâre constituie contravenție și se sancționează cu amenda de la 1.000 la 2.500 lei. Pentru abateri repetate se poate aplica și măsura blocării sau ridicării vehiculelor.
(2) Constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor prevăzute la Art 1, alin (1) și (3) se efectuează de către ofițerii și agenții de Poliție, personalul Poliției Comunitare și de către împuterniciții Primarului Municipiului Timișoara, conform competențelor ce le revin.
(3) Contravențiilor prevăzute la Art.1 alin (1) și (3) le sunt aplicabile dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare.
(4) Contravenientul poate achita în termen de 48 de ore de la data încheierii procesului verbal de contravenție jumătate din minimul amenzii”.
Conform art. 4 dinHotărârea nr. 486/2006, „cu aducerea la îndeplinire a prezentei hotărâri se încredințează Biroul Transport și Siguranța Circulației din cadrul Primăriei Municipiului Timișoara”.
Cu privire la motivele de nelegalitate invocate de reclamant, Curtea reține că în esență, acestea au vizat următoarele:
- necompetența poliției comunitare / locale de a stabili / aplica sancțiuni contravenționale la regimul circulației pe drumurile publice;
- necompetența Consiliului Local de a reglementa contravenții într-un domeniu în care sunt instituite contravenții prin acte normative cu forță juridică superioară (legi, ordonanțe de urgență, hotărâri de guvern), respectiv în domeniul circulației pe drumurile publice;
- lipsa avizului Inspectoratul General al Poliției Române la adoptarea unui act normativ de reglementare în domeniul circulației rutiere.
Reclamantul consideră, astfel, că prin stabilirea ca și contravenție a celei instituite art. 3 din hotărârea a cărei nelegalitate se invocă, se încalcă următoarele dispoziții legale: art.2 alin.2 și 5, art.15 alin.3 din OG 2/2001, ale art.2, art. 64 alin.1 teza I-a, art.97 alin.1 lit.d, art.109 alin.1 din OUG 195/2002 și art.177 din HG 1391/2006.
Examinând motivele de nelegalitate, Curtea observă că acestea sunt fundamentate pe opinia conform căreia reglementarea contestată este o reglementare edictată în domeniul circulației pe drumurile publice, opinie care permite reclamantei să concluzioneze că a fost luată cu încălcarea competenței poliției rutiere și fără avizul Inspectoratului General al Poliției Române.
Prin urmare, Curtea urmează să examineze natura juridică a reglementării criticate, pentru a stabili dacă aceasta constituie, într-adevăr, o reglementare a regimului circulației pe drumurile publice.
În acest sens, Curtea observă că Hotărârea Consiliului Local al Municipiului Timișoara nr. 486/31.10.2006 (ce va fi indicată în continuare „Hotărârea 486”, pentru simplificarea exprimării), instituie o interdicție generală, la nivelul întregii localități, a staționării vehiculelor cu o masă totală maximă autorizată mai mare de 3,5 t pe drumurile publice și terenurile aparținând domeniului public sau privat ale municipiului Timișoara.
Totodată, Hotărârea 486 sancționează ca și contravenție, staționarea vehiculelor cu o masă totală maximă autorizată mai mare de 3,5 t pe drumurile publice și terenurile aparținând domeniului public sau privat ale municipiului Timișoara.
Din conținutul titlului Hotărârii 486, Curtea constată că aceasta reglementează parcarea vehiculelor grele pe teritoriul Municipiul Timișoara.
În motivarea competenței sale în adoptarea acestui act normativ, Consiliul Local al Municipiului Timișoara a invocat dispozițiile din Ordonanța de Guvern nr. 43/1997 privind regimul drumurilor, care a fost republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 237 din 29 iunie 1998, fiind ulterior modificată, ultima dată prin Legea nr. 161/2011.
Astfel, pârâtul a invocat dispozițiile art. 22 și 33 din Ordonanța de Guvern nr. 43/1997.
Conform art. 22 din Ordonanța de Guvern nr. 43/1997, „administrarea drumurilor județene se asigură de către consiliile județene, iar a drumurilor de interes local, de către consiliile locale pe raza administrativ-teritorială a acestora. Fac excepție sectoarele de drumuri județene, situate în intravilanul localităților urbane, inclusiv lucrările de artă, amenajările și accesoriile aferente, care vor fi în administrarea consiliilor locale respective”.
Conform art. 33 din Ordonanța de Guvern nr. 43/1997, „autoritățile administrației publice locale împreună cu Poliția rutieră au obligația de a reglementa circulația, parcarea, staționarea și oprirea pe străzi a vehiculelor. Parcarea în localități se asigură de către administrația publică locală în locuri special amenajate, în afara benzilor de circulație și a trotuarelor, amplasate de comun acord cu Poliția rutieră”.
Curtea subliniază, în acest context, că Ordonanța de Guvern nr. 43/1997 reglementează regimul juridic al drumurilor, inclusiv al drumurilor de interes local, stabilind calitatea Consiliului Local de administrator al drumurilor de interes local și competența autorităților administrației publice locale „de a reglementa circulația, parcarea, staționarea și oprirea pe străzi a vehiculelor”.
Prin urmare, raportat la dispozițiile art. 33 din Ordonanța de Guvern nr. 43/1997, Curtea reține că pârâtul Consiliul Local al Municipiului Timișoara are competența de a reglementa reguli de staționare a vehiculelor pe drumurile pe care le administrează conform acestui act normativ.
Pe de altă parte, distinct de dispozițiile Ordonanței de Guvern nr. 43/1997, în sarcina participanților la traficul rutier sunt instituite și obligații cu caracter general prin reglementările la regimul circulației pe drumurile publice, respectiv prin O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice și prin Regulamentul de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice aprobat prin H.G. nr. 1391/2006.
Astfel, participanții la traficul rutier care utilizează drumurile naționale, județene sau de interes local au, așadar, obligația respectării ambelor categorii de reglementări, atât a celor privind regimul drumurilor, cât și a celor edictate la regimul circulației pe drumurile publice.
Fiind vorba despre două acte normative de aceeași forță juridică, acestea instituie două categorii de obligații, relativ independente, cu excepția situației în care se poate reține că vreuna din aceste reglementări ar abroga implicit o altă reglementare specială, identică sau contrară noii reglementări.
În ceea ce privește regimul circulației pe drumurile publice, reglementat prin O.U.G. nr. 195/2002, Curtea constată că, potrivit art. 1 alin. 1 din acest act normativ, „circulația pe drumurile publice a vehiculelor, pietonilor și a celorlalte categorii de participanți la trafic, drepturile, obligațiile și răspunderile care revin persoanelor fizice și juridice, precum și atribuțiile unor autorități ale administrației publice, instituții și organizații sunt supuse dispozițiilor prevăzute în prezenta ordonanță de urgență”.
Conform art. 65 O.U.G. nr. 195/2002, „cazurile și condițiile în care oprirea, staționarea sau parcarea pe drumul public este permisă se stabilesc prin regulament, în conformitate cu prevederile prezentei ordonanțe de urgență”. Curtea observă că acest text stabilește clar că sunt stabilite prin Regulamentul de circulație cazurile și condițiile în care oprirea, staționarea sau parcarea pe drumul public este permisă.
Curtea observă, totodată, că art. 108 din O.U.G. nr. 195/2002 sancționează ca și contravenție – fiind așadar de competența poliției rutiere stabilirea și aplicarea sancțiunii, iar nu a poliției comunitare / locale – staționarea neregulamentară, la art. 108 alin. 1 lit. b), pct. 7. Astfel, conform art. 108 alin. (1), lit. b), pct. 7 din O.U.G. nr. 195/2002, „săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a uneia sau mai multor contravenții atrage, pe lângă sancțiunea amenzii, și aplicarea unui număr de puncte de penalizare, după cum urmează:
b) 3 puncte de penalizare pentru săvârșirea următoarelor fapte:
7. staționarea neregulamentară;
Prin urmare, staționarea neregulamentară a unui autovehicul pe drumurile publice – deci inclusiv a autovehiculelor cu o masă totală maximă autorizată mai mare de 3,5 t – constituie o contravenție la regimul circulației pe drumurile publice, a cărei sancționare cade în competența poliției rutiere, conform art. 109 alin. 1 din O.U.G. 195/2002 – text potrivit căruia „constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor se fac direct de către polițistul rutier, iar în punctele de trecere a frontierei de stat a României, de către polițiștii de frontieră”.
Or, art. 1 din Hotărârea nr. 486 interzice total staționarea autovehiculelor cu o masă totală maximă autorizată mai mare de 3,5 t „pe drumurile publice …”, respectiv pe drumurile publice supuse reglementărilor din O.U.G. 195/2002.
Prin urmare, Curtea constată că există o suprapunere între contravenția sancționată conform art. 108 alin. (1), lit. b), pct. 7 din O.U.G. nr. 195/2002 și cea sancționată de art. 1 și 3 din Hotărârea nr. 486 în măsura în care aceste din urmă texte sancționează și staționarea vehiculelor staționate neregulamentar – deci cu nerespectarea interdicției – pe un drum public administrat de Consiliul Local al Municipiului Timișoara.
Curtea reamintește, în acest context, dispozițiile art. 2 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001, potrivit cărora „prin hotărâri ale autorităților administrației publice locale sau județene se stabilesc și se sancționează contravenții în toate domeniile de activitate pentru care acestora le sunt stabilite atribuții prin lege, în măsura în care în domeniile respective nu sunt stabilite contravenții prin legi, ordonanțe sau hotărâri ale Guvernului”. Din această reglementare rezultă interdicția instituirii de contravenții prin hotărâri ale autorităților administrației publice localeîn domeniile de activitate în care „sunt stabilite contravenții prin legi, ordonanțe sau hotărâri ale Guvernului”.
Prin urmare, contravine dispozițiilor art. 2 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001 instituirea unei contravenții de staționare neregulamentară pe un drum public, în condițiile în care această faptă este deja sancționată ca și contravenție prin 108 alin. (1), lit. b), pct. 7 din O.U.G. nr. 195/2002.
Nu are relevanță, din acest punct de vedere, faptul că pârâtul Consiliul Local al Municipiului Timișoara are competența de a emite reglementări cu privire la staționarea vehiculelor pe drumurile pe care le administrează conform Ordonanței de Guvern nr. 43/1997. Competența de a emite astfel de reglementări nu permite încălcarea interdicției de a institui contravenții pentru fapte sancționate prin acte normative cu forță juridică superioară, respectiv prin O.U.G. nr. 195/2002. Consiliul Local al Municipiului Timișoara are competența legală de a institui interdicția staționării vehiculelor pe drumurile pe care le administrează, însă încălcarea regulilor de staționare se sancționează în temeiul O.U.G. nr. 195/2002, conform regulilor de competență conferite poliției rutiere prin acest din urmă act normativ.
În al doilea rând, Curtea reține că art. 128 alin.1 lit. d) din O.U.G. nr. 195/2002 ridică problema necesității avizului poliției rutiere la instituirea regulilor în materie de staționare a unui autovehicul pe drumurile publice – deci inclusiv a autovehiculelor cu o masă totală maximă autorizată mai mare de 3,5 t.
Astfel, conform art. 128 alin.1 lit. d) și alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002, „autoritățile administrației publice locale au următoarele atribuții:
c) întocmesc și actualizează planurile de organizare a circulației pentru localitățile urbane și iau măsuri pentru realizarea lucrărilor ce se impun în vederea asigurării fluenței și siguranței traficului, precum și a reducerii nivelurilor de emisii poluante, cu avizul poliției rutiere;
d) stabilesc reglementări referitoare la regimul de acces și circulație, staționare și parcare pentru diferite categorii de vehicule, cu avizul poliției rutiere;
(2) Proiectele de sistematizare a localităților, de reglementare a circulației, precum și a drumurilor publice din interiorul și din afara acestora, elaborate de autoritățile publice locale, vor fi avizate de șeful poliției rutiere a județului, municipiului București sau, după caz, al poliției rutiere din Inspectoratul General al Poliției Române”.
Din textul citat rezultă că orice reglementare a staționării dispusă de către autoritatea locală trebuie să aibă avizul șefului Poliție rutiere a Județului T..
Or, pârâtul nu a făcut dovada obținerii avizului șefului Poliție rutiere a Județului T. la reglementarea respectivă, fiind încălcate dispozițiile art. 128 alin.1 lit. d) și alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002.
Având în vedere cele arătate mai sus, Curtea concluzionează că Hotărârea 486 constituie, parțial, o reglementare privind circulația rutieră, întrucât reglementează cazuri de interdicție a staționării unor categorii de autovehicule pe drumurile publice (interferând cu art. 108 alin. (1), lit. b), pct. 7 din O.U.G. nr. 195/2002) și a fost edictată cu încălcarea art. 128 alin.1 lit. d) din O.U.G. nr. 195/2002, respectiv în lipsa avizului Inspectoratului de Poliție al Județului T., deși textul respectiv impune necesitatea obținerii avizului poliției rutiere la instituirea regulilor în materie de staționare a unui autovehicul pe drumurile publice – deci inclusiv a autovehiculelor destinate transportului public de persoane.
În consecință, nu prezintă relevanță faptul că pârâtul Consiliul Local al Municipiului Timișoara are competența de a institui reglementări cu privire la staționarea pe drumurile pe care le administrează – astfel cum a reținut instanța de fond – deoarece această competență nu implică și o competență de a institui contravenții care sunt sancționate prin acte normative cu forță juridică superioară.
De asemenea, nu prezintă relevanță faptul că reglementarea din Hotărârea nr. 486 vizează și domeniul public sau privat ale municipiului Timișoara, întrucât constarea instanței vizează exclusiv sancționarea contravențiilor care sancționează staționarea pe drumurile publice, nu și a celor referitoare la staționarea în alte spații sau terenuri ce nu sunt considerate drum public.
Curtea reține, așadar, că este incident în cauză motivul de recurs prevăzut de art. 304 punctul 9 Cod de Procedură Civilă, soluția fiind dată cu aplicarea și interpretarea eronată a textelor legale indicate anterior.
Având în vedere cele arătate mai sus, în conformitate cu art. 312 alin. 1 și 3 Cod de Procedură Civilă, apreciind că este întemeiat recursul formulat de reclamantul D. I. împotriva sentinței civile nr. 708/13.03.2012, pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr._, Curtea îl va admite.
În consecință, Curtea, rejudecând cauza, va modifica sentința civilă recurată în sensul că:
- va admite excepția de nelegalitate a art. 1 alin. 1 și a art. 3 alin. 1 și 2 din Hotărârea Consiliului Local al Municipiului Timișoara nr. 486/31.10.2006, invocată de către reclamantul D. I. în contradictoriu cu pârâții Consiliul Local al Municipiului Timișoara, Direcția Poliției Locale Timișoara;
- va constata nelegalitatea parțială a art. 1 alin. 1 din Hotărârea Consiliului Local al Municipiului Timișoara nr. 486/2006 în ceea ce privește referirea la staționarea voluntară a vehiculelor cu o masă totală maximă autorizată mai mare de 3,5 t „pe drumurile publice”;
- va constata parțială a art. 3 alin. 1 și 2 din Hotărârea Consiliului Local al Municipiului Timișoara nr. 486/2006 în ceea ce privește referirea la sancționarea și competența de stabilire a sancțiunii faptei de staționare a voluntară a vehiculelor cu o masă totală maximă autorizată mai mare de 3,5 t „pe drumurile publice”.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de reclamantul D. I. împotriva sentinței civile nr. 708/13.03.2012, pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr._ .
Modifică sentința civilă recurată în sensul că:
- Admite excepția de nelegalitate a art. 1 alin. 1 și a art. 3 alin. 1 și 2 din Hotărârea Consiliului Local al Municipiului Timișoara nr. 486/31.10.2006, invocată de către reclamantul D. I. în contradictoriu cu pârâții Consiliul Local al Municipiului Timișoara, Direcția Poliției Locale Timișoara;
- Constată nelegalitatea parțială a art. 1 alin. 1 din Hotărârea Consiliului Local al Municipiului Timișoara nr. 486/2006 în ceea ce privește referirea la staționarea voluntară a vehiculelor cu o masă totală maximă autorizată mai mare de 3,5 t „pe drumurile publice”.
- Constată nelegalitatea parțială a art. 3 alin. 1 și 2 din Hotărârea Consiliului Local al Municipiului Timișoara nr. 486/2006 în ceea ce privește referirea la sancționarea și competența de stabilire a sancțiunii faptei de staționare a voluntară a vehiculelor cu o masă totală maximă autorizată mai mare de 3,5 t „pe drumurile publice”.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 29.01.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTORJUDECĂTOR
R. PĂTRURODICA OLARUDIANA D.
GREFIER
M. L.
Red. RP/12.02.2013
Tehnored LM /12.02.2013
2 expl/SM
Prima instanță – Tribunalul T.
Judecător – I. I.
Instanța de recurs – Curtea de Apel Timișoara
Judecători – R. P., R. O., D. D.
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 3929/2013.... | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 2390/2013.... → |
|---|
