Completare/lămurire dispozitiv. Sentința nr. 168/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 168/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 23-01-2013 în dosarul nr. 666/59/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C. S.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE C.,
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 168
Ședința publică din 23.01.2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: G. Ș.
Grefier: M. F. M.
Pe rol judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe reclamantul P. M. D., în contradictoriu cu pârâții Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Reșița și Direcția G. a Finanțelor Publice C.-S. și chemata în garanție Administrația F. pentru Mediu București, având ca obiect anulare act administrativ-OUG 50/2008.
Acțiunea a fost timbrată cu suma de 39 lei, conform art. 3, lit. m, din Legea nr. 146/1997, modificată și completată, privind taxa judiciară de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns reprezentantul reclamantului, domnul avocat Gafu C. in substituirea d-nei avocat B. A.-N., lipsă fiind pârâții și chemata în garanție.
Procedura de citare legal îndeplinită.,
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, Reprezentantul reclamantului depune la dosar chitanța nr. 40/20.11.2012, privind plata onorariu avocat si delegatia de substituire nr.5/2013.
În baza art. 150 Cod procedură civilă, instanța constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul pe fond.
Reprezentantul reclamantului solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra acțiunii civile de față, constată următoarele:
Prin acțiunea civilă, înregistrată pe rolul acestei instanțe, sub nr._, din data de 20.08.2012, reclamantul P. M. D. a chemat în judecată pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Reșița, solicitând instanței obligarea pârâtei la restituirea taxei de poluare pentru autoturisme și autovehicule în cuantum de 5439 lei, obligarea pârâtei la plata dobânzilor legale aferente calculate până la data plății efective a sumelor solicitate, de la data încasării sumei și până la data restituirii integrale, precum și la cheltuielile de judecată ocazionate de proces.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că, prin Decizia de calcul a taxei de poluare pentru autovehicule, emisă de Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Reșița, i-a fost stabilită o taxă specială pentru autovehicule în sumă de 5439 lei, plata acestei taxe fiind o condiție sine qua non pentru înmatricularea autoturismului marca OPEL pe care l-a achiziționat din spațiul comunitar, unde autoturismul a fost înmatriculat .
În susținerea acțiunii, reclamantul a arătat că această taxă este ilegală, fiind interzisă de art. 110 (fost art. 90) din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene și condamnată în jurisprudența Curții de Justiție a Comunității Europene.
De asemenea, reclamantul a invocat și prevederile art. 148 alin. 2 din Constituția României, conform cărora disp. art. 110 din TFUE au aplicabilitate prioritară și directă față de prevederile legale interne, producând efecte directe și, ca atare, creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale Uniunii trebuie să le protejeze.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 110 (fost art. 90) din Tratatul de Funcționare al UE, pe dispozițiile art. 11 și art. 148 din Constituția României, cât și pe dispozițiile art. 992 - 997 și art. 1092 Cod civil, art. 5 și art.7 din O.U.G. nr. 50/2008.
Pârâta Direcția G. a Finanțelor Publice C.-S. a formulat întâmpinare, prin care, pe cale de excepție, a invocat inadmisibilitatea acțiunii, respectiv lipsa procedurii prealabile administrative. Astfel, a arătat că, în conformitate cu prevederile art. 7 din Legea nr. 554 privind contenciosul administrativ înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se considera vătămată într-un drept al sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ unilateral, trebuie sa solicite autorității publice emitente, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia.
De asemenea, a arătat că, potrivit art. 207 alin. 1 din OG. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare, contestația se va depune în termen de 30 de zile de la data comunicării actului administrativ fiscal, sub sancțiunea decăderii” or, în speță, reclamantul nu a contestat, în termen legal, decizia de calcul a taxei pe poluare pentru autovehicule nr._/04.09.2008.
Pe fond, pârâta a susținut că taxa de poluare în cuantum de 3364 lei a fost calculată în temeiul OUG. 50/2008.
Prin aprobarea OUG nr. 50/2008, privind taxa de poluare, România s-a aliniat tendinței internaționale de a fundamenta politica mediului pe principiul” poluatorul plătește” și așa cum rezultă din expunerea de motive, adoptarea taxei s-a făcut în scopul asigurării protecției mediului prin realizarea unor programe și proiecte, ținând cont de necesitatea adoptării de măsuri pentru a asigura respectarea normelor de drept comunitar aplicabile, inclusiv a jurisprudenței Curții de Justiție a Comunității Europene.
Cu privire la calitatea procesuală pasivă a DGFP C.-S., pârâta a făcut următoarele precizări:
În conformitate cu prevederile art.1 din regulamentul de organizare și funcționare a direcțiilor generale a finanțelor publice aprobat prin Ordinul Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr.1348/2009, „Direcția G. a Finanțelor Publice județeană este unitate teritorială cu personalitate juridică a Agenției Naționale de Administrare de Administrare Fiscală, prin care se realizează în mod unitar, strategia și programul Guvernului în domeniul finanțelor publice și se aplică politica fiscală a statului”.
În conformitate cu prevederile art.2 din R.O.F., Direcția G. a Finanțelor Publice își desfășoară activitatea la nivelul fiecărui județ în baza Legilor, Ordonanțelor Guvernului, ordinelor și instrucțiunilor elaborate de ANAF și Ministerul Finanțelor Publice având în componență pe lângă alte Activități și Servicii și Administrațiile Finanțelor Publice Municipale, Administrațiile Finanțelor Publice Orășenești și Administrațiile Finanțelor Publice Comunale.
Administrației Finanțelor Publice Reșița îi revine atribuția de a aplica măsurile de executare silită, potrivit legii pentru contribuabilii care au domiciliul în raza de competență a AFP Reșița, potrivit R.O.F., iar Direcției Generale a Finanțelor Publice C.-S. îi revine potrivit aceluiași regulament de organizare și funcționare a direcțiilor generale a finanțelor publice aprobat prin Ordinul președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr.1348/2009 atribuția de a reprezenta interesele statului în fața instanțelor de judecată în litigiile legate de activitatea pe acre o desfășoară.
În conformitate cu art. 3 lit. l al aceluiași Regulament, Direcția G. a Finanțelor Publice C.-S. reprezintă interesele statului în fața instanțelor de judecată în litigiile legate de activitatea pe care o desfășoară și implicit a AFP Reșița.
Administrația Finanțelor Publice Reșița este o unitate fiscală fără personalitate juridică, care se subordonează Direcției generale a finanțelor publice, iar în dosarul de mai sus calitatea procesuală pasivă aparține Direcției Generale a Finanțelor Publice C.-S..
În drept, au fost invocate dispozițiile art.115 Cod procedură civilă.
La termenul de judecată din data de 21.11.2012, pârâta DGFP C.-S. a formulat cerere de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu pe motiv că organele fiscale doar stabilesc și încasează taxa pe poluare, în conformitate cu prevederile disp. art. 5, art. 7 din OUG nr.50/2008, dar beneficiar al acestei taxe este un alt organ administrativ, respectiv Administrația F. pentru Mediu, ce are calitatea procesuală pasivă în cauză, întrucât taxa pe poluare pentru autovehicule constituie venit la bugetul F. pentru Mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu.
Tribunalul, din studiul probelor administrate în cauză, reține următoarele:
Procedând în conformitate cu prevederile art. 137 alin. 1 Cod procedură civilă, la soluționarea excepțiilor de procedură ridicate în cauză, Tribunalul constată următoarele:
În ceea privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei DGFP C.-S., invocată din oficiu, Tribunalul observă că aceasta a susținut că, în conformitate cu prevederile art. 1 din Regulamentul de organizare și funcționare a direcțiilor generale a finanțelor publice aprobat prin Ordinul Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 1348/2009, „Direcția G. a Finanțelor Publice județeană este unitate cu personalitate juridică a Agenției Naționale de Administrare Fiscală, prin care se realizează în mod unitar strategia și programul Guvernului în domeniul finanțelor publice și se aplică politica fiscală a statului.”
Tribunalul consideră că în acțiunea de contencios-administrativ calitatea procesuală pasivă aparține, potrivit legii, autorității publice care a emis (adoptat) actul atacat, indiferent de faptul că aceasta are sau nu personalitate juridică civilă, fiind suficientă capacitatea juridică administrativă.
În atare situație, cum decizia de calcul a taxei de poluare a fost emisă de Administrația Publică Reșița, care, deși nu are personalitate juridică civilă, are capacitate juridică administrativă, pârâta DGFP C.-S. nu poate avea calitate procesuală pasivă.
În speță, pârâta DGFP C.-S. a reprezentat interesele pârâtei AFP Reșița, așa că putem considera că aceasta s-a comportat ca un mandatar al acesteia,argumentație întemeiată și pe Regulamentul mai sus menționat.
În ceea ce privește excepția lipsei procedurii prealabile invocată de pârâta Direcția G. a Finanțelor Publice C.-S., instanța va respinge această excepție, ca fiind invocata de o persoana fara calitate procesuala pasiva.
Pe fondul cauzei, instanța reține următoarele:
Reclamantul P. M. D. a cumpărat în anul 2008 din Germania un autoturism de ocazie marca OPEL, înmatriculat prima dată la 27.06.2000.
Prin Decizia de calcul al taxei de poluare pentru autovehicule nr. 444/29.07.2008, în vederea efectuării primei înmatriculări în România, pârâta Administrația Finanțelor Publice Reșița a stabilit în sarcina reclamantului obligația de a plăti suma de 5439 lei, cu titlu de taxă de poluare.
Tribunalul reține că reclamantul a achitat taxa de poluare cu chitanța . nr._ din 29.07.2008 procedând, ulterior, la sesizarea instanței de contencios administrativ și fiscal, invocând nelegalitatea taxei de poluare, instituită de Statul Român prin OUG. nr. 50/2008 și încasată de organele fiscale competente, respectiv pârâta Administrația Finanțelor Publice Reșița.
Tribunalul consideră susținerile reclamantului ca fiind întemeiate, pentru următoarele motive:
Taxa de poluare a fost instituită prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 50/2008, cu modificările și completările ulterioare sub incidența căreia intră și achiziționarea de către reclamant în anul 2008 a unui autovehicul de ocazie înmatriculat în Germania.
Cum reclamantul a susținut că taxa de poluare încalcă prevederile art. 110 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (vechiul art. 90), Tribunalul observă că atât Comisia Europeană, cât și Curtea de Justiție Europeană, a dat o importanță deosebită aplicării acestor dispoziții din Tratat, întrucât de aplicarea sau neaplicarea corectă a acestor prevederi depinde într-o mare măsură asigurarea libertății de circulație precum și menținerea unui climat de concurență comercială normală în piața internă unică.
Tribunalul constată că în interpretarea art. 110 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene s-a pronunțat Curtea de Justiție a Uniunii Europene, printre altele, în cauzele T. și N. contra României.
Astfel, potrivit jurisprudenței Curții „art. 110 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă de poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit, încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie, cumpărate în alte state membre, fără, însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie, având aceeași vechime și aceeași uzură, de pe piața națională”.
Tribunalul reține că în opinia Curții, taxa de poluare instituită prin OUG. nr. 50/2008, atât în varianta inițială a actului normativ cât și în modificările și completările ulterioare ale acestuia, este discriminatorie, având ca efect favorizarea vânzării vehiculelor de ocazie, naționale și descurajarea, în acest mod a importului de vehicule de ocazie similare.
Tribunalul observă, pornind de la importanța pe care Curtea de Justiție a Uniunii Europene a dat-o aplicării uniforme a dreptului comunitar - garanție a dezvoltării Comunității pe coordonatele stabilite de tratate - că au fost consacrate reguli constituționale comunitare ce acordă caracter de supremație dreptului comunitar.
În același timp, în momentul în care un stat devine membru al Comunității - România a devenit membră în anul 2007 -, întregul sistem juridic Comunitar este încadrat în ordinea națională de drept și devine în mod direct aplicabil în statul respectiv.
Or, a nu da curs celor două principii importante ale dreptului comunitar, respectiv principiul supremației dreptului comunitar și al efectului direct, ar însemna ca Statul membru al Comunității să nu răspundă față de conaționalii săi de încălcarea dispozițiilor de drept comunitar.
Ca urmare, constatând că instituirea taxei de poluare prin OUG. nr. 50/2008 s-a făcut cu încălcarea prevederilor art. 110 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene (vechiul art. 90, modificat prin . Tratatului de la Lisabona), Tribunalul consideră că acțiunea reclamantului este admisibilă, în condițiile în care taxa de poluare achitată de acesta este în contradicție cu legislația europeană în materie.
În același timp, dacă taxa de poluare apare ca fiind în contradicție cu dreptul comunitar, a cărei aplicare este prioritară față de dreptul intern, sunt incidente dispozițiile art. 117 lit. d Cod procedură fiscal, potrivit cărora ,,(1)Se restituie, la cerere, debitorului următoarele sume: ....(d) cele plătite ca urmare aplicării eronate a prevederilor legale”.
Pe cale de consecință, ținând cont de dispozițiile art.117 lit.d Cod procedură fiscală, Tribunalul, în baza art. 18 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, privind contenciosul administrativ, va admite în parte acțiunea formulată de reclamantul P. M. D., în condițiile în care pârâta DGFP C.-S. nu are calitate procesuală pasivă și va obliga pârâta Administrația Finanțelor Publice Reșița să restituie reclamantului suma de 5439 lei, cu titlu de taxă de poluare.
În baza art. 124 alin. 1 Cod procedură fiscală, va obliga pârâta Administrația Finanțelor Publice Reșița la plata dobânzilor legale, respectiv a dobânzilor fiscale, începând cu ziua următoare expirării termenului de 45 de zile, termen care curge de la înregistrarea în evidența pârâtei a cererii de restituire a taxei de poluare și până la data efectuării plății efective.
În ce privește cererea de chemare în garanție, aceasta urmează a fi respinsă, ca fiind formulată de o persoană lipsită de calitate procesuală pasivă.
În baza art. 274 Cod procedură civilă, va obliga partea căzută în pretenții, respectiv pârâta Administrația Finanțelor Publice Reșița la plata sumei de 239,30 lei, cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat, taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Direcția G. a Finanțelor Publice C.-S..
Respinge excepția lipsei procedurii prealabile, invocată de pârâta Direcția G. a Finanțelor Publice C.-S..
Admite în parte acțiunea formulată de reclamantul P. M. DMITRU, domiciliat în Reșița, ..4, ., jud. C.-S., în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice Reșița, cu sediul în Reșița, .. 2, jud. C.-S. și în consecință:
Obligă pârâta Administrația Finanțelor Publice Reșița la restituirea sumei de 5439 lei, cu titlu de taxă de poluare.
Obligă pârâta Administrația Finanțelor Publice Reșița la plata dobânzilor legale fiscale aferente.
Respinge cererea de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu cu sediul în București, Splaiul Independenței, nr. 294 corp A, sector 6.
Obligă pârâta Administrația Finanțelor Publice Reșița la plata sumei de 239,30 lei, cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, azi, 23.01.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
G. Ș. M. F. M.
Red.ȘG/23.01.2013
Tehnored.MFM/25.01.2013
6 ex.
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 4826/2013.... | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 7161/2013.... → |
|---|
