Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 1870/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1870/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 03-04-2013 în dosarul nr. 3736/115/2011
ROMÂNIAOPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._ -108.06.2012
DECIZIA CIVILĂ NR. 1870
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 03 04 2013
PREȘEDINTE: M. C. D.
JUDECĂTOR: M. BACĂU
JUDECĂTOR:C. D. O.
GREFIER: G. S.
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâta recurentă Direcția G. a Finanțelor Publice C.-S. – Administrația Finanțelor Publice Reșița împotriva sentinței civile nr. 441/28.03.2012, pronunțată de Tribunalul C.-S. în dosar nr._, în contradictoriu cu reclamantul intimat C. N. și chemata în garanție Administrația F. pentru Mediu București având ca obiect contestație act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică de către grefier se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care se constată depuse la dosar prin registratura instanței înscrisuri solicitate de instanță la termenul anterior de judecată în dovedirea faptului că autovehoculul a fost înmatriculat în Germania anterior înmatriculării în România.
Văzând lipsa părților și constatând că la dosar a fost promovată cerere de judecare în lipsă conform prevederilor art. 242 Cod procedură civilă, instanța reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalul C.-S. la data de 31.10.2011, sub nr. de dosar_, reclamantul C. N. în contradictoriu cu pârâta Direcția G. a Finanțelor Publice C.-S., a solicitat instanței admiterea acțiunii privind anularea chitanței . nr._/31.12.2010, emis de AFP C.-S. și Trezoreria orașului Reșița, anularea deciziei de calcul a taxei pe poluare pentru autovehicule cu nr.2213/30.12.2010, în cuantum de 1771 lei, emisă de AFP Reșița, obligarea pârâtei la restituirea sumei de 1771 lei, reprezentând taxa de poluare pentru autovehicule; obligarea pârâtei la plata dobânzilor legale aferente sumei până la data restituirii efective, obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentința civilă nr. 441/28.03.2012 pronunțată în dosar nr._ Tribunalul C.-S. a respins excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâta Direcția G. a Finanțelor Publice C.-S. - Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Reșița.
A admis acțiunea formulată de către reclamantul C. N., în contradictoriu cu pârâta Direcția G. a Finanțelor Publice C.-S. - Administrația Finanțelor Publice Reșița.
A anulat decizia de calcul a taxei de poluare nr.2213/30.12.2010 emisă de Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Reșița.
A obligat pârâta să restituie reclamantului suma de 1.771 lei, reprezentând taxă de poluare și a dobânzii aferente calculată conform art.124 Cod procedură fiscală.
A admis cererea de chemare în garanție a Administrației F. de Mediu.
A obligat chemata în garanție să restituie pârâtei suma de 1.771 lei achitată cu titlu de taxă de poluare.
A obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 46 lei reprezentând taxă timbru.
Procedând în conformitate cu prevederile art.137 alin.1 Cod procedură civilă, la soluționarea excepției inadmisibilității acțiunii, invocată de către pârâtă prin întâmpinare, instanța a reținut următoarele:
Prin Hotărârea din data de 07.04.2011, în cauza C-402/09, Curtea de Justiție a Uniunii Europene s-a pronunțat în sensul că taxa de poluare, reglementată de O.U.G. nr.50/2008, este contrară dispozițiilor art.110 din TFUE.
Conform jurisprudenței stabile a Curții de Justiție a Uniunii Europene, contribuabilii au dreptul la rambursarea impozitelor și taxelor prelevate de un stat membru cu încălcarea dreptului european. Rațiunea acestui drept constă în aceea ce un stat membru nu poate profita, iar contribuabilul nu poate suferi o pierdere, ca urmare a aplicării unei dispoziții fiscale naționale incompatibile cu dreptul european.
Potrivit aceleiași jurisprudențe a Curții Europene, regulile privind rambursarea sumelor încasate cu încălcarea dreptului european sunt reguli naționale, care trebuie să respecte principiul echivalenței și principiul efectivității.
Potrivit jurisprudenței instanței de la Luxemburg, sunt considerate rezonabile perioadele cuprinse între 3 și 5 ani de la data pronunțării Curții, prin care s-a constatat că taxa este necompatibilă cu dreptul european, pentru exercitarea dreptului de rambursare.
Din analiza pronunțată de Curtea de Justiție a Uniunii Europene în afacerea Metallgesellschaft și Hoechst rezultă faptul că restituirea taxelor prelevate cu încălcarea dreptului european nu poate fi condiționată de contestarea reglementării la momentul efectuării plății, mai ales atunci când practica administrativă era în sensul respingerii contestațiilor contribuabililor, ceea ce înseamnă că autoritățile fiscale naționale nu pot invoca culpa contribuabililor, care nu au apelat la un remediu național ineficient, în condițiile în care aceste autorități sunt culpabile pentru aplicarea unor reguli naționale incompatibile cu dreptul european.
În aceste condiții, singura posibilitate pe care o au contribuabilii este aceea întemeiată pe dispozițiile art.148 alin.1 și 4 din Constituție și art.117 lit.d din Codul de procedură fiscală, respectiv să solicite restituirea taxei de poluare, constatată a fi contrară prevederilor art.110 din Tratatul de Funcționare al UE (TFUE).
Pe cale de consecință, tribunalul a respins, ca neîntemeiată, excepția de inadmisibilitate invocată de pârâtă prin întâmpinare.
Pe fondul cauzei, din analiza actelor și lucrărilor dosarului, tribunalul a reținut că reclamantul C. N. a cumpărat din Germania un autoturism marca Hyundai, iar pentru înmatricularea acestuia în România reclamantul a achitat taxa de poluare, în cuantum de 1771 lei, conform chitanței chitanța . nr._/31.12.2010 (fila 5 verso dosar).
Taxa de poluare a fost calculată în baza Deciziei nr.2213/30.12.2010 (fila 6 verso dosar), împotriva căreia reclamantul a formulat contestație, considerând că taxa de poluare i-a fost percepută eronat, prin aplicarea greșită a legii, fiind în contradicție cu prevederile art.110 din Tratatul de Funcționare a Uniunii Europene.
Pârâta, prin răspunsul nr._/26.10.2011 a respins, ca neîntemeiată, contestația formulată de către reclamant.
Tribunalul a reținut că reglementarea taxei de poluare pentru autovehicule a fost instituită începând cu data de 01.07.2008 prin O.U.G. nr.50/2008.
Curtea de Justiție a Uniunii Europene, sesizată cu privire la compatibilitatea acestei reglementări cu dreptul Uniunii, prin hotărârea din data de 07 aprilie 2011 în cauza C-402/09, s-a pronunțat în sensul că taxa de poluare reglementată prin O.U.G. nr.50/2008 este contrară dreptului Uniunii, respectiv prevederilor art.110 din Tratatul de Funcționare al Uniunii Europene (T.F.U.E).
Conform jurisprudenței constante a C.J.U.E., contribuabilii au dreptul la rambursarea impozitelor și taxelor prelevate de un stat membru cu încălcarea dreptului european (afacerea 199/82, San Giorgio, afacerile reunite C-441/98 și C-442/98, Michailidis etc.). Rațiunea acestui drept constă în faptul că un stat membru nu poate profita, iar contribuabilul nu poate suferi o pierdere, ca urmare a aplicării unei dispoziții fiscale naționale incompatibile cu dreptul european.
Având în vedere cele mai sus enunțate, tribunalul a constatat că prevederile O.U.G. nr.50/2008, prin care s-a instituit taxa de poluare care se aplică vehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în România, stat membru al Uniunii Europene, încalcă prevederile art.110 din T.F.U.E. (fost art.90 Tratatul CE).
În conformitate cu prevederile art.148 alin.2 din Constituția României, tribunalul reține aplicabilitatea prioritară și directă a dispozițiilor art.110 din TFUE, în speța de față, fiind unanim admis, atât în practica judiciară internă cât și în practica C.J.U.E., că dispozițiile art.110 (fostul art.90 din Tratatul CE) produc efecte directe și, ca atare, creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre al Uniunii trebuie să le protejeze.
Prin prisma celor mai sus enunțate, judecătorul național, ca prim judecător european, are competență, în situația în care dă efect direct dispozițiilor art.110 din TFUE, să aplice procedurile naționale, de așa manieră, încât drepturile prevăzute în tratatul Uniunii să fie efectiv și integral protejate.
Cum România este stat membru al Uniunii Europene, sunt incidente dispozițiile art.148 alin.2 din Constituția României, dispoziții mai sus enunțate, potrivit cărora legislația Uniunii are caracter obligatoriu și prevalează asupra legii interne, iar conform alin.4 al aceluiași articol, jurisdicțiile interne garantează îndeplinirea acestor exigențe.
Ca atare, tribunalul a reținut că taxa de poluare a fost încasată de pârâtă cu încălcarea dispozițiilor dreptului european, motiv pentru care apreciază că taxa de poluare a fost încasată ilegal și, pe cale de consecință, urmează să oblige pârâta să restituie reclamantului suma de 1771 lei, reprezentând taxa de poluare.
Potrivit dispozițiilor art.124 Cod procedură fiscală, pentru sumele de restituit/rambursat de la buget, contribuabilii au dreptul la dobândă, calculată la nivelul majorărilor de întârziere prevăzute de Codul de procedură fiscală, iar acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor.
În raport de dispozițiile legale mai sus enunțate, tribunalul va admite cererea reclamantului prin care a solicitat acordarea dobânzii legale aferente, în sensul că va obliga pârâta la plata dobânzii aferente sumei de 1771 lei, calculată potrivit art.124 Cod procedură fiscală.
Față de considerentele de fapt și de drept mai sus enunțate, în temeiul art.18 din Legea contenciosului administrativ, tribunalul a admis acțiunea formulată de către reclamantul C. N. în contradictoriu cu pârâta Direcția G. a Finanțelor Publice C.-S. - Administrația Finanțelor Publice Reșița; a anulat decizia de calcul a taxei de poluare nr.2213/30.12.2010 emisă de Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Reșița, a obligat pârâta să restituie reclamantului suma de 1.771 lei, reprezentând taxă de poluare și a dobânzii aferente calculată conform art.124 Cod procedură fiscală, a admis cererea de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu și a obligat chemata în garanție să restituie pârâtei suma de 1.771 lei achitată cu titlu de taxă de poluare.
În temeiul art.274 Cod procedură civilă, tribunalul a obligat pârâta, față de reclamant, la plata sumei de 46 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxa judiciară de timbru.
Tribunalul a admis cererea de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu, formulată de către pârâta Direcția G. a Finanțelor Publice C.-S. și va obliga chemata în garanție să plătească pârâtei suma de 1771 lei, reprezentând contravaloarea taxei de poluare, cu motivarea că, în conformitate cu prevederile art.1 alin.1 din O.U.G. nr.50/2008 taxa de poluare nu se face venit la bugetul de stat, ci constituie venit la bugetul F. pentru Mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu.
Instituția chemării în garanție, așa cum este reglementată de art.60-63 Cod procedură civilă, reprezintă acea formă de participare a terților la activitatea juridică care conferă uneia din părți posibilitatea de a solicita introducerea in proces a acelor persoane ce ar avea obligația de garanție sau de despăgubiri in ipoteza in care partea respectiva ar pierde procesul, deci aceasta instituție se întemeiază pe existenta unei obligații de garanție sau de despăgubiri, care nu există in sarcina D.G.F.P. C.-S. și a AFP a mun. Reșița.
Obligația de garanție ii revine chematului în garanție, în temeiul OUG nr.50/2008, privind instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, în măsura stabilirii în concret a răspunderii AFP în raportul juridic administrativ dedus judecății. Astfel, s-a reținut că Administrația Finanțelor Publice nu se face responsabilă (culpabilă) de emiterea deciziei de calcul a taxei pe poluare în discuție astfel că apare injust a o obliga în această calitate la acoperirea integrală a prejudiciului cauzat reclamantului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta recurentă Administrația Finanțelor Publice Reșița prin Direcția G. a Finanțelor Publice C.-S. solicitând admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea sentinței civile nr. 441/2012 ca fiind netemeinică și nelegală, iar pe fondul cauzei respingerea acțiunii reclamantului ca neîntemeiată, iar în subsidiar admiterea în tot a cererii de chemare în garanție a Administrația F. pentru Mediu București cu obligarea la plata către Direcția G. a Finanțelor Publice C.-S. și a dobânzii legale ce se vor plăti reclamantului.
În motivare, arată că taxa pentru poluare a fost calculată în temeiul O.U.G nr. 50/2008 și, așa cum se arată în expunerea de motive a O.U.G. nr. 50/2008, a fost instituită „în scopul asigurării protecției mediului prin realizarea unor programe și proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului și pentru încadrarea în valori limită prevăzute de legislația comunitară în acest domeniu”
Chiar din această expunere de motive, rezultă că adoptarea Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 50/2008 a avut, printre alte motivații, și necesitatea respectării legislației europene.
Prin urmare, existența unei taxe de poluare nu este contrară dispozițiilor
comunitare, nefiind deci motive temeinice pentru a dispune restituirea sumei
reprezentând taxa de înmatriculare.
Obligația de garanție îi revine chematului în garanție în temeiul O.U.G. nr.50/2008, privind instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, astfel încât apreciază recurenta că și dobânzile acordate ar trebui suportate de către chemata în garanție.
Legal citat reclamantul intimat C. N. nu a formulat întâmpinare.
Analizând recursul formulat de către pârâta Direcția G. a Finanțelor Publice C.-S. – Administrația Finanțelor Publice Reșița prin prisma motivelor invocate de către recurent cât și în conformitate cu dispozițiile art.3041 Cod procedură civilă, care impun analizarea cauzei sub toate aspectele, Curtea apreciază că acesta este întemeiat doar în ceea ce privește cererea de chemare în garanție, pentru considerentele ce urmează a fi expuse:
Cât privește fondul, criticile de recurs formulate sunt găsite neîntemeiate.
În analizarea legalității soluției pronunțate de instanța de fond și a cererii formulate de reclamant, Curtea consideră necesară expunerea prealabilă a legislației naționale aplicabile, a dispozițiilor art. 110 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, precum și a jurisprudenței Curții de Justiție a Comunităților Europene în domeniu, urmând ca în raport cu acestea să examineze fondul cauzei.
Pe plan intern, Curtea retine ca taxa de poluare a fost instituită prin OUG nr. 50/2008, care a abrogat prevederile din Codul fiscal referitoare la taxa de primă înmatriculare a autovehiculelor. Reglementarea taxei de poluare a suferit mai multe modificări după .>
Curtea de Justiție a Comunităților Europene, în cauza T. și în cauza N. a analizând art.110 TFUE din perspectiva unor versiuni diferite ale OUG nr.50/2008. Cu toate acestea, instanța apreciază că hotărârile menționate sunt aplicabile speței în primul rând pentru că instanța europeană a interpretat o normă comunitară, interpretare care este valabilă indiferent de modificările intervenite în legislația națională. Cu alte cuvinte este necesar a se stabili doar dacă modificările ulteriore corespund sau nu normei comunitare, așa cum a fost ea interpretată de Curtea de Justiție a Comunităților Europene.
În al doilea rând, unul dintre argumentele hotărârilor instanței europene are aplicabilitate și în cauză, întrucât vizează o caracteristică nemodificată a taxei de poluare.
Curtea de Justiție a Comunităților Europene a constatat astfel că taxa de poluare instituită conform OUG nr. 50/2008 este impusă numai pentru autovehiculele care se înmatriculează pentru prima dată în România după . acestui act normativ – 1.07.2008 – cu excluderea de la plata acestei taxe pentru autovehiculele deja înmatriculate în România anterior acestei date. Această caracteristică esențială a taxei de poluare a rămas neschimbată până în prezent, indiferent de modificările aduse Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008.
În plus, Curtea a apreciat că nu este respectat nici principiul poluatorul plătește, această taxă fiind aplicabilă doar autoturismelor de ocazie importate, obiectivul protecției mediului putând fi atins prin instituire unei taxe anuale care nu ar mai favoriza piața națională a vehiculelor de ocazie în detrimentul punerii în circulație a vehiculelor de ocazie importate.
Prin urmare, având în vedere argumentele Curții Europeane de Justiție redate în cauza T. (cauza C-402/09) și în cauza N. (C‑263/10), precum și principiul priorității dreptului comunitar față de dreptul național, Curtea constată neîntemeiate susținerile pârâtei recurente cu privire la respectarea art.110 TFUE (fostul articol 90), sub acest aspect, sentința civilă atacată fiind corectă.
Cât privește cererea de chemare în garanție, Curtea observă că prima instanță a admis-o obligând Administrația F. pentru Mediu la plata către pârâta Direcția G. a Finanțelor Publice C.-S. – Administrația Finanțelor Publice Reșița a taxei de poluare achitată de reclamant, omițând a dispune și cu privire la dobânzile legale la a căror plată a fost obligată pârâta către reclamant.
Cum însă accesoriul urmează principalul, rezultă că și dobânzile cad în sarcina instituției obligate în final la restituirea taxei, art. 60 alin. 1 Cod de Procedură Civilă fiind aplicabil deopotrivă și debitului principal și dobânzilor, care nu sunt altceva decât o acoperire a prejudiciului suferit prin lipsirea de folosință a sumelor încasate de organul fiscal, dar utilizate de chemata în garanție.
Prin urmare, soluția corectă este aceea de admitere în totalitate a cererii de chemare în garanție.
Constatând așadar întemeiat recursul doar în ce privește obligația chematei în garanție de a suporta și dobânzile legale aferente taxei la a cărei restituire a fost obligată, Curtea urmează a-l admite și a modifica sentința în modul arătat, în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin.1, 2 și 3 din Cod procedură civilă, luând totodată act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de pârâta Direcția G. a Finanțelor Publice C.-S. – Administrația Finanțelor Publice Reșița împotriva sentinței civile nr. 441/28.03.2012, pronunțată de Tribunalul C.-S. în dosar nr._ .
Modifică sentința civilă recurată în sensul că admite în totalitate cererea de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu, formulată de pârâta Administrația Finanțelor Publice Reșița, și obligă Administrația F. pentru Mediu la plata către pârâtă a oricăror sume pe care pârâta le va plăti reclamantului în temeiul prezentei hotărâri cu titlul de taxă de poluare și dobânzi legale.
Menține în rest dispozițiile sentinței civile recurate.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 03.04.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
M. C. D. M. BACĂU C. D. O.
GREFIER,
G. S.
Red. M.C.D. – 30.04.2013
Tehnored. G.S. – 30.04.2013
2 expl/SM
Prima instanță – Tribunalul C.-S.
Judecător – L. T.
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 11/2013.... | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 1322/2013.... → |
|---|
